Universul, noiembrie 1949 (Anul 66, nr. 256-279)

1949-11-02 / nr. 256

mspfssi UNIVERSUL SUS1EA DELEGAU SOVIETICE (Urmare din gi&gâsas» î-a) Tpa nmiiî cnriptatî farn rliîSP C.llP­­OVâtlî îndcIlinCftĂÎe ?»U iiC'-P^rît Ă rea nouii societăţi fără clase. Che­zăşia succesului muncii voastre constructive şi a clădirii unei vieţi fericite în patria voastră — a în­cheiat academicianul N. N. Anici­­kov — este prietenia puternică, frăţească, cu popoarele sovietice, este ajutorul continuu pe care sunt gata să vi-l dea popoarele sovietice şi genialul lor conducător, Iosif Vissarionovici Stalin. Ovaţii îndelungate au acoperit ul­timele cuvinte ale academicianului Amcîkov. Simţimantul de adânca prietenie faţă de poporul roman, care însufleţea cuvintele distinsu­lui om de ştiinţă sovietic, au impre­sionat puternic pe toţi cei prezenţi. La plecare, deleg­iţia sovietică a fost din nou obiectul unei înflăcă­rate manifestaţii de simpatie. (Agerpres) Săptămâna Prieteniei Româno-Sovietice ASTĂZI SE DESCHIDE INTR’UN CADRU FESTIV, EXPOZIŢIA „U.R. S. S. IN FRUNTEA LUPTEI PENTRU PASE" Săptămâna Prieteniei Româno- Sovietice se deschide azi în Capi­tală prin inaugurarea, intr’uri ca­dru festiv, 3.,Expoziţiei „IJP.SS în fruntea luptei, pentru pace“. Expoziţia reprezintă o minunată realizare documentară, de propor­ţii grandioase, care va înfăţişa oa­menilor muncii din ţara noastră, prin fotografii, picturi, desene,­ diarame,­­fiftţel ţării, etc., lupta e­­roica a popoarelor sovietice pen­tru pace şi progres, începând de­ ■ la Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie, şi până astăzi. Expoziţia este concepută şi rea­lizată în condiţii de înalt­ nivel ar­­tistic. Pictorii, sculptorii,­­ decora­torii noştri de seamă, tehnicienii şi muncitorii care au lucrat la a­­menajarea acestei Expoziţii, s’au întrecut pentru ca Expoziţia^ să glindească în modul cel mai su­gestiv măreţele evenimente şi­ T în® făptuiri din ara Socialismului victorios. Hala vastă a Expoziţiei este do­minată de statuia înalta de 8 me­tri, a Generalisaimul Stalin, exe­cutata de sculptorul Maximilian Schulman. Statuia, în gips alb, se profilează în toată măreţia ei pe un fond roşu. In fund, deasupra, se află portretul lui Lenin. Alături , este scris: „Marele Stalin a dus şi duce poporul nostru pe calea glorioasă a comunismului. Numele lui Stalin este înconjurat de stima şi dragostea neţărmurită a­­' po­poarelor. El exprimă măreţia Uniu­nii Sovietice victorioase şi chea­mă la luptă pentru viitorul fericit al omenirii. — V. M. Molotov“. CELE DOUA PARTI ALE EX­POZIŢIEI Expoziţia se compune din două părţi. Sala de sus, în dreapta in­trării este amenajată în forma unui lung culoar. Vizitatorului care par­curge acest culoar i se înfăţişează treptat în mod cronologic şi în imagini vii, de o execuţie ar­tistică desăvârşită, toată istoria Uniunii Sovietice, toată munca şi lupta ei glorioasă în cei 32­0 de ani de la Marea Revoluţie Socia­listă din Octombrie. Urmează o impresionată diora­­mă — o pictură în relief, în care oamenii, obiectele, clădirile, sunt decupate şi plasate în adâncime, ca pe o scenă — înfăţişând asal­tul palatului de iarnă, în Octom­brie 1917. De jiur împrejur foto­­grafii, picturi, desene, citate, evo­că împrejurările istorice ale Mă­rii Revoluţii Socialiste. Deasupra, sunt cuvintele genialilor conducă­tori ai Revoluţiei. „Revoluţia noastră din Octom­brie a inaugurat o nouă epocă în istoria universală, „ Lenin“. „Revoluţia din Octombrie nu este o revoluţie numai „în cadrul na­ţional“. Ea este înainte de toate o revoluţie cu caracter internaţio­nal, mondial, căci ea înseamnă o cotitur­ă radicală în istoria univer­sală a omenirii, cotitura de la lu­mea veche capitalistă, la lumea nouă socialistă. — Stalin". Vedem apoi imagini din zilele grele ale războiului civil, inter­venţia străină, gărzile albe. Ar­mata Roşie "ia fiinţă şi sdrobeşte pe inamici,­­consolidând definitiv cuceririle portopilui. FAZELE CONSTRUIRII SOCIALISMULUI Iată apoi fazele reconstrucţiei şi ale construirii socialismului. Cu fiecare pas, ai în faţă noui reali­zări, noui victorii: măreţele pla­nuri­­ cincinale staliniste, creşterea vertiginoasă a producţiei industria­le, colectivizarea şi mecanizarea a­­griculturii. Fabrici, uzine noui, ba­raje, linii electrice, iau fiinţă pes­­te tot. Dar dacă vizitatorul, privind in stânga sa, parcurge această nemaî­­pomenită înflorire în toate dome­niile, ilustrată in imagini din cele mai grăitoare, în dreapta el vede, In antiteză, în lagărul capitalist desvoltarea crizei­­ economice, hao­sul politic. In 1933, când URSS înfăptuiește cu elan al doilea plan cincinal, in Germania este instaurat regimul criminal al lui Hitler. Vedem pre­gătirile de război ale Germaniei naziste. Anul 1941, bestiile hitleriste se reped asupra Uniunii Sovietice. în­cepe Marele Război pentru Apă­rarea Patriei. Distrugerile provo­cate de fascişti, lupta eroică a po­poarelor sovietice sub comanda ge­nială a marelui Stalin, sunt reda­te impresionant. Fascismul este ră­pus. O fotografie în relief înfăţi­şează, cu un frumos joc de lumini, grandioasa sărbătorire a Zilei Vic­toriei, în Piaţa Roşie. FORŢELE PĂCII ŞI ALE SOCIA­­LISAT­ULUI CRESC IN INTREA­­GA LUATE Aci, odată cu cotitura de 180 gra­­de pe care o face culoarul, intrăm intr’o nouă perioadă de istorie, a­­ceea care urmează victoriei. For­ţele păcii şi ale socialismului cresc în întreaga lume. Către URSS se îndreaptă acum privirile tuturor popoarelor paşnice. Ţările demon­ocraţiilor populare, eliberate de Uniunea .-Sovietică ,smulg puterea din mâinile exploatatorilor şi por­nesc rsla^construirea socialis­mului. O secţiune^specială esteîconsacra­­tă 4“ construcţiei socialismului In ţara noastră. Şî ad­it aruncându-ne privirile de de cealaltă parte a culoarului, a­­vem în faţă imaginea de astăzi a lumii capitaliste. M­­eria masselor, crize, şomaj, greve, poliţia reac­­ţiund reprimând sângeros manifes­­taţiile muncitoreşti. Culoarul se transformă apoi, pe câţiva metri, în sală de cinemato­graf, în care la un ecran redus, diapozitive înfăţişează aspecte din opera de reconstrucţie în URSS. Un panou cuprinde o reuşită a­­legorie. • Globul pământesc este în­făţişat sub forma unui mare cadran de ceasornic. Deasupra, făptura vi­guroasă a unui muncitor, simboli­zând socialismul, trage minutarul care nu mai are decât puţine mi­nute pentru a arăta ora 12, ora vic­toriei definitive. De minutar se cramponează zadarnic, prăbuşin­­du-se unul câte unul, nişte pigmei înspăimântate, în care nu e greu să recunoşti pe Truman, Churchill, Bevin, i de Gaulle, toată banda aţâ­ţătorilor la un nou război. Alte caricaturi, foarte reuşite, biciuiesc cosmopolitismul, şantajul atomic, planul Marshall, Pactul Atlanticului. PRIMAVARA OMENIRII, COMUNISMUL Ultima porţiune a culoarului, pe unde ne întoarcem din nou în hala mare, înfăţişează, în minunate ima­gini, viaţa de astăzi a URSS: „Pri­măvara omenirii, comunismul“. Şi­rurile de fotografii, înrămate în frumoase fiori de câmp, oglindesc avântul extraordinar al tehnicei so­vietice, al ridicării culturale şi ştiin­ţifice, grija stamnistă pentru sănă­tatea poporului, arenele sportive, grand­oasele demonstraţii din Piaţa Roşie. In această parte, o a doua dio­rama, o machetă impresionantă ca proporţii şi ca realizare, înfăţişează marele baraj de pe Nipru (DsVe­­proghes), gigantica operă a con­structorilor sov­etici, refăcută total după ultimul război. De data aceasta, d­orama trăieş­­te, este ca şi cum te-ai afla aevea în faţa stăvilarului. Nu numai că pilonii şi întreaga construcţie sunt perfect reproduse în adâncime, dar ingeniozitatea ehrboienilor noştri a făcut ca apa să curgă într’adevăr peste preaplinul barajului, rostocol indu-se la vale, dând o puternică impresie a realităţii. Alături, machete mari înfăţişea­ză podurile rulante, elevatoarele, liniile electrice de înaltă tensiune, prin care energia colosală înmaga­zinată­­de baraj, este distribuită pe o vastă regiune. Tot aci, montaje fotografice su­gestive oglindesc lupta pentru pace a oamenilor muncii din întreaga lume, în frunte cu Marea Uniune Sovietică, Congresele de la Mosco­va, Wroclaw, Budapesta, București Milano, Sofia, Peking, New-York, etc. ALTE ASPECTE INTERESANTE In hala mare a Expoziţiei, o sca­ră monumentală coboară la parter. Aci se găsesc standurile de cărţi şi o sală de cinematograf. Tot aci, Expoziţia prezintă unul din aspec­tele sale cele mai interesante: pe pardoseala de marmoră a sălii de jos, apare în mijloc, ca un mare medalion, harta desfăşurată a în­tregului glob pământesc. In­tr­ o sco­bitură a pardoselii, în formă de elipsă, având axul mare de 9 me­tri şi axul mic de 4,5 metri, mapa­mondul pluteşte pe fondul azuriu de dedesubt, susţinut de legaturi­­ invizibile, ca în spaţiu. Privind de pe margine, vizitato­rul are în faţă în mod elocvent po­ziţia geografică a celor două lagăre:­­ de o parte, lagărul păcii şi al socia­lismului, în frunte cu marea Uniu­ne Sovietică, colorată în roşu, apoi, ţările democraţiilor populare şi în­tinsa Republică Populară Chineză, în roşu haşurat cu alb. Macheta iluminată a turnurilor Kremlinului se înalţă în dreptul Moscovei. De cealaltă parte, colorat în ce­nuşiu, lagărul imperialismului, ţă­rile coloniale şi marshallizate. In numeroase puncte ale acestui lagăr, pâlpâie necontenit becuieţe roşii, arătând că forţele păcii, conduse de partidele comuniste şi muncito­reşti, luptă pentru o pace trainică. De jur împrejur, în opt limbi di­ferite, o lozincă este luminată pu­ternic : „Lumea păcii impune pacea lumii“. Un minunat joc de lumini relie­fează întinderea şi forţa crescândă a lagărului păcii. Prin caracterul ei sugestiv şi mo­bilizator, Expoziţia „URSS în frun­tea luptei pentru pace“, constitue pentru poporul nostru muncitor o armă în lupta dusă alături de popoarele din întreaga lume, în frunte cu glorioasa Uniune Sovie­tică, pentru apărarea şi consolida­rea păcii. (Agerpres). DATE BIOGRAFICE Acad. N. N. ANICSCOV Președintele Academiei de Me­dicină din U.R.S.S., Laureat al Premiului Stalin. S-a născut în 1885. Este unul din cei mai de seamă anatomo­­patologi din Uniunea Sovietică, autor a numeroase lucrări (115), dintre care cele mai importante se referă la artero-scleroză, co­lorarea intravitală şi sistemul reticulo-endotelial. In momentul de faţă, este preocupat de cito­­patologie şi de patologia com­parată a bolilor infecţioase. La 25 octombrie 1947, a fost numit membru de onoare al Academiei de Medicină. Prof. T. S. GORBUNOV Vicepreşedinte al Asociaţiei U­­nionale pentru răspândirea cu­noştinţelor politice şi ştiinţifice. S-a născut în Gubernia Vitebsk, în 1904, din părinţi argaţi; el însuşi a fost argat de la verped­a de 11 ani, până la Marea Revo­luţie Socialistă din Octombrie. După Revoluţie, deschizându-i-se largi perspective, la fel ca mili­oanelor de foşti asupriţi, el în­vaţă şi studiază la Facultatea de Istorie din Minsk. A fost redac­tor la Gazetă Muncitorilor Agri­coli şi corespondent al ziarului „Pravda” timp de 7 ani. In pe­rioada Marelui Război pentru Apărarea Patriei, organizează lupta partizanilor din Belorusia, el însuşi luând parte la aceste lupte. Pentru activitatea sa ştiinţi­fică, pentru faptele sale de vite­jie, în luptele împotriva ocupan­ţilor nemţi, a fost decorat cu Ordinul „Lenin”, „Drapelul Roşu” şi alte 7 Ordine şi Me­dalii. Ca istoric, a participat la Con­gresul Slavilor din America, re­prezentând Uniunea Sovietică. Este autorul a numeroase cărţi de istorie, colaborator al Acade­miei de Ştiinţe Sociale, profesor de istorie la Facultatea de Me­dicină din Moscova şi Deputat în Sovietul Suprem al U.R.S.S. Acad. A. I. OPARIN Director al Institutului Biochi­mic al Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. S-a născut la 2 Martie 1894 în U­glici, regiunea Iaroslav. In 1939 a fost ales membru al Academiei de Ştiinţe, specialitatea biochi­mie. Lucrează în domeniul fer­menţilor vegetali. Este membru al Asociaţiei pentru studierea naturii, din Moscova şi al Aso­ciaţiei Unionale a chimiştilor „D. I. Mendeleev V. V. IVANOV Scriitor Membru în Secretariatul Uniunii Scriitorilor Sovietici. S’a născut în 1895. Fiu de în­văţător. După Congresul Unio­nal al Scriitorilor Sovietici, a fost ales membru în Secretaria­tul Asociaţiei Scriitorilor So­vietici. Primele opere i se tipăresc in 1915: Trenul Blindat (1922);; Ni­sip­uri albastre (1923) ; Povestiri despre Partizani (1923) — în care arată lupta eroică a partizanilor. O călătorie în ţa­ra cere încă nu există (1930); Povestirile Briga­dierului M. N. Sinătin (1931); Aventurile fachirului (1935). Siafianovistul N. A. ROSSUSKI de la Uzina „Calibr” Moscova, a organizat munca stahanovistâ colectivă în sectorul său. A început să lucreze ca ajutor de zidar. A urmat cursurile şco­lii de pe lângă Uzină, devenind strungar, şef, de echipă şi apoi­ , în 1938, maestru într’un sector , de producţie. In 1946, a fost numit maestru şef, în care calitate s’a remarcat prin aceea că a întărit disciplina muncitorilor, a planificat munca pe secţii şi a instruit muncitorii codaşi. Popularizându-se experienţa lui în Uzina „Calibr”, numărul sectoarelor stahanoviste a cres­cut până ce întreprinderea a de­venit stahanovist­ă. Pentru meritul de organizator al muncii, stahanoviste colective, Guvernul Sovietic i-a acordat Premiul Stalin. ANSAMBLUL SOVIETIC DE DANSURI POPULARE „BEREOZCA“ Ansamblul coreografic „Bere­­strie de amator“ din colhozurile din Moscova condus de R.S.F.S.R. unde s a evidenţiat orea N. S. Nadejdina a fost creat a­­cum un an. Acest ansamblu a luat fiinţă după concursul cercurilor arti-colectivul unificat al regiunii „Kalinin“, care a executat dan­­sul­ rus „Bereazca“ (Mesteacă­nul). Fetele, participante ale cercu­rilor artistice de amatori de pe lângă cluburile colhoznice ,­­­ îmbrăcate în lungi sarafane în­florate, se mişcau lin pe scena imensă a Teatrului Mare din Moscova, despărţindu-se şi din nou apropiindu-se în cercul viu al horei de fete. Apoi pătrun­deau în cerc flăcăii şi hora li­niştită se învolbura în vârtejul voinicesc de nestăvilit al dan­sului rus. Părea ca pe scena Teatrului Mare a venit însuşi tineretul col­hoznic. Cele mai talentate elemente din cercurile artistice de ama­tori din colhozuri au format baza ansamblului la către s’au alătu­rat­­ cei mai buni dansatori din cercurile de dansuri de pe lân­gă întreprinderile din Moscova şi elevi ai şcolilor Teatrului Mare. De la început ansamblul a cu­cerit dragostea spectatorilor so­vietici. El s-a produs pe scena Tea­trului de Estradă „Ermitaj“, a luat parte la mai multe specta­cole din Moscova, a dat nume­roase concerte în fabrici, uzine şi în cluburile colhoznice. Repertoriul tinerilor membri ai ansamblului a fost completat şi îmbogăţit, totuşi numărul cel mai apreciat, cel mai popular a rămas hora fetelor „Bereazca“ al cărui nume îl poartă şi an­samblul. Printre numeroasele dansuri populare ruseşti horele fetelor ocupă un loc deosebit. In niciun alt dans n’a fost ex­­primat atât de plin, atât de lim­pede şi atât de larg, sufletul o­­mului rus. Acest dans se apro­pie de frumuseţea calmă a na­turii ruse, de cursul măreţ al râurilor sale, de întinderea ne­mărginită a câmpiilor şi pădu­rilor sale. In el se oglindeşte în acelaş timp viaţa fericită a sa­tului colhoznic. La cel de al doilea festival mondial al tineretului democrat de la Budapesta ansamblul co­­reografic „Bereazca“ a obţinut premiul I la concursul de dan- I­­uri populare, dovedind superio­ritatea artei sovietice care-şi trage toată bogăţia şi vigoarea din legăturile sale cu massele populare. Numeroasele numere, de un înalt nivel artistic, executate de acest ansamblu popular, hora rusă a fetelor „Bereazca“, „Dan­sul fetelor“, „Lebe­duşca“ (Le­băda), „Neteliţa“, (Viscolul). ..Hora din Nord“ şi altele au stârnit admiraţia şi entuziasmul spectatorilor. Ansamblul sovietic de dansuri populare „Bereazca“ care soseşte in ţara noastră pentru a­­lua­ par­te la festivităţile din cadrul Săp­tămânii Prieteniei Româno-So­­vietice constitue un model viu, vrednic de urmat pentru arta noastră, un nou ajutor pe care dă Ţara Socialismului pen­tru înfăptuirea revoluţiei cultu­rale în țara noastră. Echipa de dansatoare ŞTIINŢA ŞI TEHNICA SOVIETICĂ După Marea Revoluţie din Oc­tombrie ,ştiinţa şi tehnica, elibe­rate de cătuşe, au fost puse în slujba poporului muncitor. Ştiinţa nouă sovietică, se deo­sebea profund de ştiinţa veche prin caracterul ei. "Ştiinţa devenea a poporului, deplin accesibilă ori­cui avea dorinţă şi aptitudini pen­tru cercetările ştiinţei şi a teh­nicei. • In Uniunea Sovietică, pentru prima oară în istoria omenirii, teo­ria ştiinţîRSă cr­eată de Marx şi Eilgels, dezvoltată de Leni­n şi Stalin, a d­enit o teorie condu­cătoare a activităţii societăţii. Sa­vanţii sovietici au căpătat posibi­lităţi excepţionale pentru desvol­­tarea activităţii lor creatoare. Sfaturile şi îndrumările lui Le­nin şi Stalin, care au susţinut căl­duros pe savanţii, inginerii şi ino­vatorii sovietici, au determinat, in chip hotărîtor marile succese ale ştiinţei sovietice. In marea Ţară a Socialismului sunt create cele mai favorabile condiţiuni pentru desvoltarea teh­nicii. Sunt create condiţii favorabi­le pentru creaţia poporului ai că­rui talentaţi fii îmbogăţesc în ritm impetuos toate ramurile tehnicii. Ne vom adresa cifrelor care ne vorbesc elocvent de progresele e­­norme ale ştiinţei sovietice. Academia de Ştiinţe din Rusia număra înainte de Revoluţie 47 de academicieni, 212 lucrători ştiinţifici, 5 laboratoare şi 5 mu­zee. Până în anul 1945 numărul academicienilor a crescut la : 137 academicieni, 200 membri corespon­denţi şi 4000 lucrători ştiinţifici, 16 laboratoare şi 25 muzee. Savanţii sovietici dau rezolvări îndrăzneţe şi originale celor mai complicate probleme. Tehnica sovietică nu este o chestiune particulară a diferitelor persoane, aşa cum se petrec lu­crurile în ţările capitaliste. Suc­cesele realizate de tehnica sovie­tică se explică în primul rând prin faptul că în ţara Sovietelor nu e­­xistă exploatarea omului de către om. Iar stăpânul fabricilor şi uzi­nelor este înSTÎ şi poporul munci­tor. Statul Sovietic cu orânduirea sa socialistă a sfârâmat toate lanţurile ce încătuşau gândirea creatoare a inventatorilor, constructorilor şi inginerilor, dându-le libertatea şi posibilitatea de a-şi realiza în practică ideile. Dacă vom exa­mina desvoltarea industriei sovie­tice, atenţia noastră va fi atrasă de construcţiile inginereşti, care au putut fi realizate numai după instaurarea Puterii Sovietice. Do­vezi în acest sens sunt canalul „Stalin“ dintre Mările Albă şi Baltică, canalul Moscova-Volga, centrala hidro-electrică de pe Ni­pru, metropolitanii­ din Moscova, numeroasele noui linii de cale fe­rată, uzinele electrice, centralele termo-electrice şi numeroase alte măreţe construcţii. Numai orânduirea socialistă a fost în stare să­fere inginerilor condiţiile, ştiinţa şi tehnica, nece­sare pentru realizarea acestor proecte. Omul de ştiinţă, inginerul, inovatorul sau inventatorul sovie­tic sunt pătrunşi de un înalt pa-­ triotism, punând toată creaţia lor în slujba patriei şi a poporuri. In Marele Război de Apărare a Patriei, savanţii sovietici au de­pus toată experienţa şi creaţia lor preţioasă ■ pentru înfrângerea, cât mai’ grabnică a duşmanului,­ contribuind la crearea , puternicelor arme de care s’a folosit invincibi­la Armată Sovietică. Activitatea intelectualităţii so­vietice în timpul războiului, şi-a câştigat o laudă meritată dirin par­­tea Generalisimului Stalin.­­ In Uniunea Sovietică orice in­ventator este încurajat şi ajutat pentru reuşita lucrărilor sale. Ast-­ fel, în anul 1917, fu mobilizat în Armata Roşie un tânăr de la ţară — Ivanov Kud­anev, care avea mari aptitudini p­entru aviaţie. A­­­est­a insistă să fie trimis într’o unitate militară de aviaţie pentru a-şi valorifica planurile. După pro­grese rapide, este trimis la Aca­demia de aviaţie militară, pe care o termină cu diploma de inginer. Astăzi el este general locotenent, Erou al Muncii Socialiste, celebru constructor al bombardierelor I 1-4 şi al faimosului avion de asalt 1 1-2 poreclit de hitlerişti „moar­tea neagră“. Tot în domeniul aviaţiei, sunt cunoscute în tehnica mondială, a­­paratele de vânătoare iac-I şi iac* 3, construite de Alexandru Iacov­­lev — general locotenent în Ar­mata Sovietică. In literatura tehnici mondială sunt descrise şi apreciate cu mult Interes puternicele locomotive „F­D“ şi „IS“ construite de tehni­cienii sovietici. Lucrările academicienilor L. I. Mandelstamm, V. D. Populski, XS. A. Andronov şi N. M. Crâlov, au­ adus concluzii dintre cele mai im­portante, din punct de vedere teo­retic şi practic, în d­omeniul radio­ului şi a mecanicei. Cercetarea fenomenelor inter­­ferenţiale a permis academicianu­lui V. P. Linenic să construiască aparate care deschid­ noui perspec­tive în cercetarea calităţii şi a pre­ciziei diverselor piese folosite la construirea aparatelor astronomice, etc. O remarcabilă descoperire este a academicianului L. I. Mandel - Landsberg în domeniul difuzării stamm şi a academicianului G. S. combinate a luminii. In domeniul matematicii, savan­ţii sovietici au adus contribuţii din cele mai însemnate. Rezultatele obţinute de matematicienii: I. M. Vinogradov în domeniul teoriei numerelor; I. G. Petrovschi, S. C. Spialev şi V. I. Smirnov î­n do­meniul teoriei ecuaţiilor diferenţia­le", sunt dintre cele mai preţioase. Cercetările savantului sovietici A. N. Nesmetanov au pus într’o lumină nouă importantul domeniu al compuşilor organometalici. In. statele­­ capitaliste,,,. Ştiinţa este la discreţia ..bancherilor, şi folosită de ei ,numai­­atunci, când ea le-ar pu­tea­­ aduce beneficii.­ In Uniunea Sovietică, ştiinţa şi tehnica sunt dezvoltate în toate domeniile _ pen­tru ja îmbunătăţi viaţa omului. în­treaga orânduire socială a Uniu­nii, Sovietice este'bazată pe știin-Î5-ItTcanJurațiii'de gti.ja.şi de spri­­jinul~PAdului^Gomnast' (b) și a ^u\jrnt®risbyietîc, savanţii din Lk.iS ."Si 'S^JiKrează că sârguinţă, pe*lfff|||iEr * sus stea" RrifJ^âțîoBalizările șt Inovaţiile introduse iîn munca lor,:Ftehnicenii ştlsavdnţiî , sovietici aduc o pre­ţioasă dfentrl|iu­ ie statului,.realizând însemnare1! economii. Astfel,­în uzi­na de utomobile „Stalin“ din Mos­dova, * în“bursul anului 1948, 4220, invenţii .■ fiind ^aplicate, au permis o^ecpbwtă^ne 11.600.0­00 ruble. Statul ‘ Sovietic răsplăteşte aşa cum­l se cuvine pe savanţii şl In­ventatorii săi, aceasta în vreme ce în ţările­­ capitaliste, ei sunt ne­voiţi să-şi'1 .varfdă invenţiile, sau să rămână?mdfîtprl de foame, ori chiar sir rile forestaji ' pentru ca au îndrăznit să aducă o contribuţie ştiinţifică neplăcută trusturilor. Ştiinţa oamenilor ^sovietici este un factor principal pentru progre­sul şi pacea omenirii. Ştiinţa,,sovietică va duce tot mai sus'fvnctoriosul stindard al raţiunii sil,al^rdgipsului,­­stindard care că­lăuzeşte 5 phin­toţi adevj^rtiifoameni ."de 'silinţă.'din ' luneEnfflQr . l AR itcpf £ASJw! A N ——■■ /t? s • Lucrările traduse de Institut de Studii Româio- Sovietic cu prilejul comemo­rării lui ,­§E. Cemâşevski Rosenthal M.: Concepţiile fi­losofice ale lui N. G. "Cemâşev­­ski.', 77. pag. .Biejţcă'Cov • N.: N. G. Cemâşev­ski; Jţa'pag. laafianjpv G. V­: Teoria este­­t|(S aţirii N. G. Gerniâşevski. 6®1,pa­g. Plosenithal M.: Vederile filoso­fice ale lui N. G. Cemâşevski, 81 pag.-Victoria ideilor materia­liste ale lui N. G. Cemâşevski, 92 pag. Evgrafov E. V.: Concepţiile filosofice ale lui N. G. Cemâşev­ski, 151 pag. Poznanski N. F.: Opiniile di­dactice ale lui N. G. Cemâşev­ski, 35 pag. Hoffenscherer V.: Cemâşev­ski şi apusul reacţionar, 40 pag. Cronica filmului de ALEXANDRU DRUCAN Judecata onoarei Dobrotvorski, un savant talentat şi cinstit, nu caută să adâncească inţelesul real al vieţii. El încearcă să transforme ştiinţa într’un turn de fildeş în care se închi­de. Din această cauză, este naiv în relaţiile sociale, iar în politică un dezorientat. Datorită miopiei po­­litice, în ciuda bunelor sale in­tenții, face jocul colaboratorului sau Losev, orgolios, îngâmfat, ego­ist, d­orite de publicitate, tipul re-,­prezentativ al cosmopolitului. Lo­sev plecat la un congres în Ame­rica, putețică acolo descoperirile asupra unui preparat medical fă­cute în laboratorul Institutului de sub conducerea lui Dobrotvorski. întors în patrie şi criticat într’o şe­dinţă a Academiei, Losev debitează stereotipele argumente ale cosmo­poliţilor: „ştiinţa nu are hotare”, „ştiinţa e universală“, „ştiinţa nu are patrie”, etc., în dosul cărora,se d ascund tendinţele expansioniste ale imperialismului american. In loc să arunce sămânţa acti­vităţii lor ştiinţifice în ogorul ţării căreia ii aparţin, şi care-i sprijină prin munca paşnică a întregii co­­lectivităţi, Losev şi Dobrotvorski sporesc potenţialul ştiinţific şi eco­nomic­­al imperialiştilor cari ame­­ninţă cu războiul. Scoaterea pre­paratului la mezatul bursei inter­naţionale va sili colectivitatea în sânul căreia trăiesc să cumpere cu­­ bani grei patentul înstrăinat sau să , cumpere la preţuri enorme prepa- ’ ratul gata fabricat. Iată unde duce astăzi „ştiinţa universală“. Câtă vreme lumea e împărţită în două tabere, una din ele fiind tabăra războiului, este o gravă eroare să ne imaginăm că ştiinţa ar putea fi cruţată de primejdia de a fi între­buinţată în scopuri agresive de că­tre imperialişti. Cazul Losev-Do­­brotvorski este supus, la cererea academicienilor, unei judecăţi pu­blice, „judecăţii onoarei”, o nouă formă de influenţă socială asupra atitudinii omului, care face apel la conştiinţa lui, judecată din care omul „ori renaşte, ori este înlălcm­­­at din sânul colectivităţii“. In ur­ma asprului rechizitoriu făcut de academicianul Vereischi, un vechi şi sincer prieten al lui, Dobrotvors­ki găseşte puterea de redresare da­torită temeliilor morale oneste. Losev, însă, ambiţios, vanitos, plin de el, se menţine pe poziţia greşi­tă a cosmopolitismului care duce la desconsiderarea totală, la oprobiul public, la înlăturarea din sânul co­lectivităţii. „Judecata onoarei“ tratează­ o im­portantă problemă ideologică: in­fluenţa nefastă a cosmopolitismu­­lui în ştiinţă. Alexandru Stal, au­torul scen­arului, a reuşit să rezol­ve această problemă într’un mod just. El a arătat cu claritate ade­vărata faţă a cosmopolitismului, ca armă a expansionismului american. Scenaristul a ştiut să dea acţiunii­­ un dramatism de o intensitate deo-­­ sebită să prindă savanţii sovietici, atât în viaţa ştiinţifică, cât şi în relaţiile lor sociale, redând minu­nat patriotismul sănătos care stă la baza activităţii lor. Regisorul A. Rom a reuşit să dea viaţă, cu aju­torul peliculei, textului de o înaltă principialitate şi o desăvârşită ţinută ideologică şi morală. In­terpreţii filtrului au reuşit, cu un viguros realism, să umanize­ze personagiile scenariului. Bo­ris Cirkov a creat din academi­cianul Vereiski, personagiul cel mai emoţionant al filmului, făcând din acuzarea adusă de la tribuna judecăţii onoarei, o puternică şi pătrunzătoare critică acelora cari nu au înţeles că adevăratul savant, trebue să fie un om nou, un om pătruns de înaltele principii ale moralei proletare, luptător neobosit pentru cauza păci străbătut de un înflăcărat patriotism şi o dragoste profundă faţă de om­. Ultimele cuvinte ale rechizitoriu­lui: „Cui aţi vrut să încredinţaţi comorile ştiinţei noastre?". Celor’ cari tind să asvârle omenirea în­tr’un nou război! Nu vom îngă­dui! In numele fericirii omenirii, nu vom îngădui. întreaga omenire priveşte spre noi. Noi suntem spe­ranţa ei. Cel care a cucerit gloria aci, în Uniunea Sovietică, a cuce­rit-o în lumea întreagă", sunt transformate prin accentul impre­sionant şi prin chipul său hotărât şi impunător, într’o convingătoare chemare la realitate a celora cari încă mai şovăie asupra atitudinii pe care trebuie s-o aibă un savant. Problema greu de rezolvat, dar pe care Annenkov a dus-o magis­tral la bun sfârşit, constă în aceea că trebuia să redea un personaj naiv, dezorientat, lipsit de puterea de discernământ asupra celor ce se petrec în jurul său, dar totuşi cinstit şi bine intenţionat. Un per­sonagiu care în urma asprului re­chizitoriu rostit de la tribuna jude­căţii onoarei, să găsească resursele necesare de energie morală pentru a-şi recunoaşte greşala, revizuin­­du-şi atitudinea antipatriotică, de­venind un om nou, fericit că a ales drumul­­ luminos al ştiinţei cons­tructive, dobândind fericirea pe care o află un om numai atunci când descoperă .. ..evă­ul. Annenkov are o mare creaţie în rolul profesorului Dobrotvorski. El reuşeşte să facă spectatorul să se îngrijoreze de soarta savantului care nu înţelege că ştiinţa nu poate fi despărţită de politică, iar la sfârşit reuşeşte să trezească în spectator bucuria când, în urma rechizitorului, savantul renaşte moraliceşte. Rolul profesorului Losev, inter­pretat de Svobodin, nu este mai simplu decât celelalte roluri. Svobo­din dă viaţă unui personaj, negativ prin caracterului poziţia sa anti­patriotică, reuşind, cu mult tact, printr’o gamă întreagă de stări su­fleteşti, să prezinte egoismul, în­crederea de sine nemărginită, goa­na după publicitate ieftină a pro­fesorului Losev. Prin interpretarea sa magistrală Svobodin stârneşte în spectatori antipatia pe care Losev o merită din. ..pJob Jizneva redă în mod fericit chipul unei savante sovietice, colabora­toare şi prieteni devotată a soţu­lui ei, care caută să-i arate dru­mul greşit pe care a pornit. Un alt persif­giu reuşit este Kurciatov, tipul caracteristic al bi­rocratului, fără punct de vedere propriu, lucru­ care-l pune în situ­aţii caraghioase. O femee, superficială tiranizată de soţul ei, este Soţia profesorului Losev. Filmul reuşeşte să exprime înal­tul patriotism al savanţilor sovie­tici în lupta lor neobosită împotri­va cosmopolitismului. „Judecata o­­noarei“, atât prin tema sa cât şi prin desăvârşita interpretare, este o mare realizare a cinematografiei sovietice. Pentru deosebitele cali­tăţi artistice, pentru marea lui va­­loare morală şi ideologică, filmul a fost distins cu­­premiul „Stalin”. Scenă din filmul „Judecata onoarei” COMITETUL NAŢIONAL PENTRU ORGANIZAREA SĂPTĂMÂNII PRIETENIEI ROMÂNO-SOVIETICE anunţa AUDIŢIA MUZICALA cu exem­plificări "de "discuri PREZENTAREA COMP­OZITORILOR GLINKA ŞI CEAICOVSKI de OVIDIU VARGA Audiţia­­va avea loc Marţi, 1 Noemb­rie a. c., ora 18 la Biblioteca Muzicală ARLUS din Calea Victoriei 115 „EU CA ŞI TOT! OAMENII MUNCI SUBSCRIU CU DRAGĂ INIMĂ PENTRU „CASĂ SCÂNTEII“ CASA LUMINII ŞI A ADEVĂRULUI“ In toata tara continuă cu entuziasm subscrierile Subscrierile pentru „Casa Scân­teii“ continuă în toate întreprin­derile şi instituţiile din ţară. Oamenii muncii participă în nu­măr mare la meetingurîte în cadrul cărora muncitori, fruntaşi în pro­ducţie, lămuresc importanţa cons­truirii „Casei Scânteii", î■ această cetate a culturii adevărate, a pro­gresului şi a păcii. La Arad, în numeroase între­prinderi şi instituţii s’au făcut subscrieri masive. La tipografia Gutembers, din Arad, mulţi dintre cei ce au sub­scris şi-au exprimat muţumirea de a contribui la construirea „Casei Scânteii“. „Când subscriu, a spus munci­torul Ioan Honig, mă gândesc nu numai la mine, la uşurarea ce-mi va fi adusă în urma editării mai multor cărţi şi broşuri la preţuri reduse, ci şî la viitorul celor trei copii ai mei. Ei vor putea învăţa şî cunoaşte atâtea şi atâtea lucruri de care noi n’am avut parte“. Alături de toţi oamenii muncii din Brăila, sportivii au răspuns şi ei acţiunii pentru construirea „Ca­sei Scânteii".­In afară de subscriere, sportivii din Brăila­ organizează două mari manifestaţii, ale căror rezultate materiale sunt destinate fondului necesar pentru construirea „Casei Scânteii“. „Ştiu bine că nu lupta pentru construirea socialismului, „Casa Scânteii“ ne este de un preţios a­­jutor în munca noastră“ — scrie U.T.M.-istul Miron Iacob, zidar fruntaş, decorat cu Ordinul Muncii clasa Hî­a, într-o scrisoare adre­sată ziarului „Viaţa Nouă“ din Ga­laţi.­­ „De aceea — spune el — eu ca şi toţi oamenii muncii subscriu cu dragă inimă pentru „Casa Scânteii”, Casa luminii şi a adevărului“. La şantierul S.R.T. din Galaţi a avut loc un mare meeting, cu pri­lejul căruia muncitorii au subscris pentru „Casa Scânteii”oli Printre primii care au luas cu­­a fost Ioan Severin.­ Amim sunt mulţumit — a spus el. Pot să spun că şi eu am pus o cărămidă la ri­dicarea „Casei Scânteii”. Aici se vor tipări doar cărţi pentru, copiii mei. De aici se va revărsa şi mai îmbelşugat lumina.­­Cu aceeaş însufleţire au înţeles să-şi aducă aportul lor pentru con­struirea „Casei Scânteii“ şi mun­­c­itorii de la celelalte întreprinderi din Galaţi. La Timişoara, în toate fabricile, instituţiile şi întreprinderile, prin meetinguri fal­l. oamenii muncii Şi-au manifestat ataşamentul lor faţă de iniţiativa Partidului, pen­tru construirea „Casei Scânteii“. La S. M. T., la fabrica Prima- Banat, la „Alimentara“, la Institu­tul de Minereuri, pretutindeni s-au făcut subscrieri masive pentru „Casa Scânteii“. La Aninoasa, subscripţiile pen­tru „Casa Scânteii” se desfăşoară cu avânt. A­ Vassele de mineri îşi manifestă bucuria şi entuziasmul de a contribui la construirea acestui adevărat focar de cultură. PROGRAMUL „SĂPTĂMÂNII MUZICII SOVIETICE“ . Marţi, 1 Noembrie şi Radio România Posturile Bucureşti I, Bucureşti II transmit la orele 20:50—22,00: „CANTATA DESPRE PATRIE” de Alexandru Arutiunian Text de poeţii Saraneni şi Graşi. Execută corul şi orchestra comitetului de Radio Pan Unional dirijat de Stasevici Sn UşU: Artist emerit al RSFSR. V. Zaharov şi laureata con­cursului internaţional de la Budapesta, Zar­a Doluhanov:: Partea l-a „Cântec de Pahar”; partea îI-a „Piaţa Roşie partea vi-a „Triumful Muncii”; partea IV-a „Cântec de Leagăn”; partea V-a „Glorie Patriei”. „CONCERT PENTRU VIOARA ŞI ORCHESTRA” de Dmitri Kaba­levski Execută emeritul om de artă prof. D. Oistrah şi orchestre de Stat din URSS dirijată de autor, Partea l-a „Allegro Molto Con Brio”; partea H-a , An dantino cantabile”; partea HI-a „Vivace Giocoso”, „SUITA DIN BALETUL CALEVIPOEG” de Eugen Krim Execută orchestra simfonică a Comitetului Panunional de Radio dirijată de Serghei Gor­ciaitov. Partea l-a „Fetele torcând la fus”; partea I­-a ..Darisi.­ Lunei”; partea III-a „Dansul Ciobănesc”; parisa IV-a „Dan­sul Vântului”; partea a V-a „Răsare Soarele”; partea VI-a „Forjarea Spadelor”.

Next