Universul, ianuarie 1950 (Anul 67, nr. 1-23)

1950-01-04 / nr. 1

UNIVERSUL UM AN NOI1—PERSPECTIVE N OK • ’Est® noaptea zilei de 31 Decem­brie. Se apropie ora 12... In casa de odihnă a C. F. R.-ului de la Predeal, un grup numeros de sala­riaţi ai acestui departament, veniţi se sărbătorească Anul Nou, aşteap­tă cu nerăbdare să rs­tată ultimele clipe ale anului 1949. Fiecare se gândeşte la succesele din anul care se închee, la pers­pectivele anului care începe. Pe faţa fiecăruia citeşti bucuria dato­riei împlinite, optimismul faţă de viitor. — Da, această atmosferă de bucurie este explicabilă — ne spu­ne inginerul Martin Coflea. In­tr’adevăr, cum poţi să nu întâm­pini cu bucurie un an in care pre­vezi că prin munca ta, la care se alătură cea & milioane de oameni cinstiţi din această ţară, se va rea­liza nu numai atât cât s’a realizat In anul ce a trecut, ci mai mult, tot mai mult, porni»! tocmai dela realizările acestui an. lată explicaţia bucuriei ce anima sufletele milioanelor de oameni ai muncii in noaptea Anului Nou. Fie­care și-a făcut în scris, prin viu grai sau în gândurile safe cele mai intime, planul de viitor, s'a gândit la­ activitatea sa din anuil trecut, s’a gândit cum să lucreze mai bine in anul ce vine. Cât de chinuită a fost sub regi­murile trecute viaţa acestor oa­meni ! Mii şi mii de oameni cinstiţi erau aduşi în faţa instanţelor judi­ciare ale statului burghez pentru singura ,,vînă“ că doreau Alberta­Muncitorul electrician Vasile Ştefănescu de la „Filatura Ro­mână de Bumbac” a venit ieri mai devreme la lucru. A început un an nou, a început aplicarea noului Plan de Stat şi el e hotărît să-şi îndepli­nească cu cinste sarcinile. Acum, în pauza de prânz, ne povesteşte cum a petrecut săr­bătorile de iarnă. Şi, îndată, ». nuntirile vin: - • * -aduc aminte — n® j tea, ca îşi cereau dreptul la viaţă,­­ că cereau o pâine. I Numai după ce ţara noastră a­­ devenit o Republică Populară, oa­­­­menii muncii au câştigat pentru I totdeauna garanţia materială a li­­­­bertăţii, ei au câştigat garanţia I unei creşteri necontenite a nivelu- I lui lor de trai. I *— La Departamentul C. F. R., ca I şi în multe din instituţiile noastre ! — ne spune inginerul Coflea —­­ este o mare lipsă de cadre cu o­­ calificare înaltă şi pentru acest lu- I cru s’a înfiinţat o şcoală superioa- I ră de doi ani. Această şcoală va I ridica tehnicieni din rândurile mim­­î citorilor ceferişti, dându-le astfel­­ posibilitatea să-şi îmbunătăţeas­că tot mai mult con­diţiunile de trai şi să-şi ridice nivelul cultural. In calitate de conferenţiar la acea­stă universitate muncitorească, eu mă voiu strădui să corespund cât mai bine muncii de răspundere ce mi-a fost încredinţată. Mă voiu strădui să prezint un curs cât mai folositor primei generaţii de stu­denţi provenită din rândurile mun­citorilor ceferişti, de a-mi îmbu­nătăţi munca în cadrul Departa­mentului C. F. R., într’un cuvânt de a fi cât mai util poporului mun­citor din R. P. R. în lupta pentru construirea socialismului. Ca şi el, milioane de oameni ai muncii au întâmpinat noul an cu bucurie şi cu nouă angajamente în muncă, siguri că acest an va în­semna un nou succes al ţării noa­stre pe drumul construirii unei vieţi îmbelşugate, pe drumul con­struirii socialismului, spune el — ce zile triste erau pentru mine zilele sărbătorilor de iarnă ! Vedeam vitrinele pline cu bunătăţi. Dar cine se putea — din lumea noastră, a muncito­rilor săraci — apropia de ele? Din maşinile elegante cobo­rau şi intrau în magazinele de lux, numai „coconetul” îmblă­nit şi „domnii” aceia cari a­­veau pungile doldora de ..bani strânşi di© crunta exploatare a celor ce munceau.­. Marii fa­bricanţi, bancherii, afaceriştii, cavalerii bursei negre, misiţii şi samsarii, traficanţii şi toată pleava societăţii care se as­cundea sub eticheta pretenţi­oasă de „lumea bună”... Noi, sărăcimea ,— muncito­rimea, aruncată prin funduri de mahalale, adăpostită ca vai de lume, în bordee nenorocite, cu sobele mai mult reci, ne ui­tam, cu jind, cum treceau pe lângă noi, încărcaţi cu pachete, plesnind de bucurie şi de feri­cire, numai aceia care nu a­­veau nici un alt merit decât de a se fi născut bogaţi, de a fi înşelat şi minţit cât mai mult pentru propria lor îmbogăţire. Dela 23 August 1944 încoace şi mai ales de când ţara noas­tră a devenit Republică Popu­lară, multe s’au schimbat. Acum fabricile sunt ale po­porului. Cei mai bun fii ai clasei noastre muncitoare, că­lăuziţi de Partid, se află în posturi de conducere ale tre­burilor obşteşti. Zi de zi, am D. Vasile Meşină, funcţionar de stat, domiciliat in b-dul 6 Martie 97, ne declară următoarele : „Venirea noului an mi-a adus o deosebită bucurie, prin faptul că în comparaţie cu alţi ani, de data a­­­­ceasta am ştiut ce aştept şi ce­­ vine. In primul rând datorită eforturi­­i lor depuse de toate categoriile de oameni din câmpul muncii, situa­ţia generala materială a salariaţi­lor s’a îmbunătăţit, deci fiecaire dintre noi ne-am putut permite sa sărbătorim sosirea Anului Nou cu­­ mai multă bucurie. Personal, pot spune că am sim­ţit o deosebită satisfacţie văzând în preajma sărbătorilor magazinele Soc. Alimentara aprovizionate cu toate cele necesare în astfel de­­ împrejurări, înainte speculanţii în preajma­­ sărbătorilor profitau de ocazie şi simţit cum , prin grija Gu­vernului şi a Partidului, con­diţiile de trai ale celor ce muncesc s-au schimbat şi se schimbă încă tot în mai bine. Tot mai mulţi muncitori câş­tigă din ce în ce mai bine şi au posibilitatea să-şi îmbună­tăţească traiul. Salariul soci­al, pe care îl căpătăm sub form­­a de­ cantină, presă, asis­tenţă medicală gratuită, etc., reprezintă un adaos însemnat la salariul pe care îl primim în mână. Sărbătorile de iarnă cari au trecut, au fost, cred, primele din viaţa mea — şi muncesc de vre­o 25 ani —■ pe cari le-am primit cu bucurie, căci în casa mea am avut multe pe care nu le puteam avea altădată. Am avut un An Nou îndes­tulat. Urarea care am făcut a lor mei şi tuturor tovarăşilor de muncă de Anul Nou a fost şi o repet: „Să trăim, şi să fim vrednici de vremurile măreţe pe care le trăim!” I urcam preţurile în aşa măsură, în­ I cât ele deveneau complet inaccesi­bile oamenilor muncitori şi deci se I puteau înfrupta din ele numai cei­­ ce aveau câştiguri ilicite. Astăzi, tot datorită grijii regi­­­­mului de democraţie populară, am I putut să cumpăr atât pentru mine cât şi pentru soţie şi copil cele necesare pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte. Iată de ce la sosirea sărbătorilor,­­ atât eu cât şi familia mea am fost­­ mulţumiţi şi am petrecut cu încre­­­­dere de neînvins că datorită efor­­t­­urilor continue ale tuturor oame­nilor muncitori cu braţele şi min­tea din scumpa noastră Republică Populară Română, conduşi de Par­tidul Muncitoresc Român, noul an ne va aduce o şi mai mare îmbu­nătăţire a vieţii prin îndeplinirea şi depăşirea celui de al doilea Plan­­ de Stat. fig- ne spune muncitorul Vasile Ştefănescu, de la F.R.B. Ce ne spune un f­uncţionar de Stat Dan au întâmpinat oamenii muncii Anul Note PRIN MUNŢII POIANA RUSCA­­IN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ CRESC NOUI ORAŞE MUNCITOREŞTI M’am înapoiat Vineri, 23 Decem­- m­brie, din munţii Poiana-Ruscăi, munţii care cuprind fier, plumb, zinc şi marmoră, zăcăminte din cele mai bogate din Sud-Estul eu­ropean. Resiunea aceasta o cunoşteam de mult. Cunoşteam condiţiile în care trudeau muncitorii altădată şi am cercetat condiţiile în care tră­iesc şi muncesc astăzi. ORAŞE NO­­I .MUNCITOREŞTI In o sută şapte­zeci şi opt de ani de jaf şi oprimare, capitaliştii au construit la Reşiţa, pe valeai Bâr­­zavei, 600 de locuinţe pentru mun­citorii şi funcţionarii pe care­ îi ex­ploatau. Locuinţe triste, mohorîte, insalubre, îngrămădite perete in perete, pentru economie de teren. In doi ani de regim de democraţie populară, au fost construite şi date în deplină folosinţă muncitorilor reşiţeni 340 de locuinţe, pe lunca Pomostului, unde oraşul nou care se construeşte, este in plină în­florire. Construcţiile au o înfăţişare va­riată, plăcută, prietenească. Pom­ii şi spaţiile largi de aerisire dau ora­şului nou o înfăţişare de grădină. Casele au câte două locuinţe in­dividuale, compuse din două, trei sau patru camere (după numărul membrilor de familie, cu dependin­ţele necesare: bucătărie, cămară, hac, pivniţă, vestibul, iar blocurile, pentru muncitorii necăsătoriţi, cu­prind câte 5—10 locuinţe (cameră,­­ vestibul, bac şi terasă). Osebit de locuinţe, oraşul are sa­lă de spectacole, apoi dispensar, co­operativă, şi parc sportiv. Străzile, pavate cu îngrijire, ca­nalizate şi luminate electric, dau o­­raşului nou o înfăţişare de bună rânduială, curăţenie, sănătate şi bună stare. Aceiaş impresie o dau şi interio­rul locuinţelor: uşi masive, ferestre cu doua rânduri de geamuri, duşu­mele, totul vopsit în ulei proaspăt, sobe de teracotă, faianţă la bae, mozaic în bucătării. Fiecare lo­­cuint­ este un cuib cald, aşa cum au visat muncitorii Reşiţei de o sută şapte­zeci şi opt de ani... PE PLATOUL HUNEDOARA Hunedoara, burg medieval de pe valea Cernei ardelene, s’a desvol­ia­t în jurul castelului Huniazilor. Numărul crescând al muncitorilor din uzină a pus de mult problema locuinţelor muncitoreşti. Aşa au luat naştere, în cursul a­­nilor, „coloniile” de pe Valea Cer­­nei, spre gară, un fel de „sălaşuri”, măcinate de igrasie. Mai triste, mai mohorîte decât cele din Reşiţa şi din Valea Jiului, mai mici, mai îngrămădite unele în altele, vechile case muncitoreşti din Hunedoara, fără un pom în a­­propiere, fără o floare măcar, măr­turisesc cele mai dramatice pagini din istoria exploatării muncii. Dar la câteva sute de metri de oraşul vechiu, pe un platou in su­prafaţă de peste patruzeci de hec­tare, au răsărit, în ultimii doi ani, mlădiţele unui oraş nou. Un oraş modern, oraş muncito­resc, care peste alţi doi ani va adă­posti miile de muncitori, tehnicieni şi funcţionari ai uzinelor. Acum sunt gata 158 de locuinţe, alte 350 sunt în construcţie. Este gata de asemeni blocul pentru muncitorii necăsătoriţi, cu 30 de locuinţe şi săli de bibliotecă, de conferinţe, spectacole şi club. Oraşul nou va avea şcoală, cre­şe, magazine, ştrand, stadion spor­tiv, şi parc de odihnă. Străzile, trotuarele, lucrările edilitare şi de iluminat electric, sunt gata pentru partea dată în folosinţă. Tot ca şi la Reşiţa, interioarele sunt foarte plăcute, foarte curate, vopsite proaspăt in ulei. Casele sunt îndreptate către soare sau­ că­tre pădurea care începe dela mar­ginea platoului. Pomii plantaţi pe străzile largi, vor aduce însă peste câţiva ani, şi pădurea in oraş. în vale, furnalele fumega in co­loane uriaşe, dar nourii de fum nu ajung până sus, pe plafonul noului oraş. LA RUSCH­IŢA La R­uschiţa, stăpâni ai cariere­lor de marmoră şi ai minelor de plumb au fost, vreme îndelungată, membrii familiei Bibel. Ruinile a două vechi furnale se mai văd şi astăzi, dintr’o fabrică de unelte Bibel a făcut ateliere Dar urme de locuinţe muncito­reşti nu se află în Ruşchîţa. Afară de birouri, cazinou, ate­liere, uzină şi de hala gaterelor de tăiat marmoră, afară de grajdurile pentru cai şi de două, trei locuinţe pentru ingineri, nu s’a pomenit în Puşchiţa măcar o colibă pentru muncitorii de la carieră sau din mi­nele de plumb. Unde trăiau ei atunci? Treaba lor. Prin satele vecine, de unde veneau zi de zi la muncă peste culmi de munţi vara şi iarna, pe jos. Cele patru locuinţe, cu câte două apartamente, şi cazarma cu 120 de paturi, construite în vara aceasta, au însemnat ceva cu totul nou pen­tru Valea Ruscăi. Dar este numai un mic început. La Ruschiţa va răsări curând un întreg oraş muncitoresc laBANE IN MUNŢI Şi „Sovromconstrucţia” şi ACEX- ul, au prin munţii Poiana-Ruscăi, — ca şi în numeroase alte părţi ale ţării — exploatări izolate. Unele, cum este Bozna, se află la 28 de km., de cea mai apropiată a­­şezare omenească. Şi atunci s’au construit cabane pentru muncitori. Am văzut pe cele dela Lozna şî dela Ruşchiţa. Con­struite din lemn, bine împărţite, bine aerisite, cabanele au paturi cu­rate, sobe, mese şi scaune. Pe jos, duşumea curată, geamurile şi uşile bine închise. Duşuri şi sală de lae. Igiena este păzită cu străşnicie. In această privinţă, responsabilul ca­banei, este un educator perficiment, pentru muncitorii sezonieri, învă­ţaţi altă dată să trăiască ca vai de lume. Muncitorii trăesc astăzi o viaţă nouă. Ei simt zi de zi, ceas de ceas, grija pe care Partidul Muncitoresc Român şi Guvernul o au pentru nevoile lor, pentru buna lor stare. Ei ştiu ca ceea ce s-a făcut până acum este numai un început. Sunt numai doi ani de când a fost în­făptuită Republica Populară, sunt mai puţin de doi ani de când prin­cipalele întreprinderi industriale au intrat în proprietatea Statului, ca bunuri comune ale poporului mun­citor. Muncitorii ştiu că treptat, pe măsură ce va creşte producţia, pe sură ce se vor împlini sarcinile planurilor de Stat, se vor creia con­diţiuni pentru o şi mai simţitoare îmbunătăţire a condiţîunilor lor de trai, ca şi a nivelului de trai al tutu­ror oamenilor muzicii din ţara noas­tră. De aceea ei au muncit şi mun­cesc Au depăşit Plănul de Stat pe anul ce sfârşeşte şi pornesc lupta pentru a împlini şi depăşi şi Plănul care începe. Plan care numai pentru locuinţe noui muncitoreşti în Reşiţa, Hunedoara, Valea Jiu­lui, Turda, Braşov şi Bucureşti, pre­vede investiţii în sumă de patru miliarde trei sute milioane Iei. G* Tăscăoanu C­um au întâmpinat muncitorii de la „Filatura românească de bumbac“ noul an şi Planul de Stat pe 1950 Şi­­ „Filatura Românească da Bumbac” din Capitală, oamenii muncii au întâmpinat cea de a devua aniversare a instaurării Republicii Populare Române şi Planul de Stat pe 1950 cu importante realizări, cu depline succese în ceea ce pri­veşte producţia şi productivitatea muncii, în ceea ce priveşte realiză­rile pe linie sindicală, administra­tivă, socială şi culturală. BILANŢ IN PRAGUL ANULUI NOU şi A PLANULUI DE STAT PE 1­950 începem prin a aminti starea în care era administrată şi condusă, înainte de raţionalizare, „Filatura Românească de Bumbac”, de către foştii patroni. Astfel, mai întâi maşinele erau lăsate în bună parte­­ în părăsire. Din cele 108 rings-uri câte nu­măra fabrica, numai 65 au fost găsite în stare de funcţiile şi la acestea, muncitorii şi muncitoarele lucraţi în condiţiuni cari desconsi­derau complectamente fiinţa umană şi fcele mai elementare reguli de hi­enă şi organizare sanitara. In toate ha­lele şi atelierele stă­ruia atât iarna cât îi vara o atmos­feră îngrozitoare. Dar aerul era viciat nu numai de gazele emanate de maşini, ci şi de acea sinistră ceaţă de praf de bumbac care otră­vea plămânii muncitorilor. Mereu se înregistrau accidente, iar sănătatea tuturor căpăta zilnic lovituri recrutat­oare, DAR A INTERVENIT PARTIDUL MUNCITORESC ROMAN După raţionarea principatelor eu­ilonice de producţie şi mai cu seamă, în ultimii doi ani de la alun­garea monarhiei, a capitaliştilor şi după instaurarea Republicii Popu­lare Române, eforturile depuse de muncitori sub îndrumarea Partidu­lui Muncitoresc Români, şi cu spri­jinul Sindicatului, iau reuşit să schimbe fundamental viaţa în fabri­că începând cu factorul maşină şi terminând cu cel mai preţios fac­­tor: omul, muncitorul 1 REALIZĂRI PRACTICE DE MARE UTILITATE După cum am spus şi mai sus, un rol hot­ari­tor in formarea mun­citorului de tip nou şi la „F.R B.” — ca şi în celelalte fabrici, uzine, şantiere, mine şi întreprinderi din întreaga ţara, e l-a avut Partidul Muncitoresc Român, prii­ organiza­ţia de bază respectivă care l-a edu­cat şi îndrumat, desvoltându-i conş­tiinţa de clasă şi aratându-i dru­mul fără ocoluri care duce spre construirea lumii noi, a progresu­lui, a belşugului, a fericirii şi a pă­cii, lumea socialistă. Astfel s'a trecut la muncă asiduă pentru înlăturarea tuturor racilelor cari formau specificul sistemului de exploatare capitalist şi cari rodeau, în primul rând, viaţa şi sănătatea muncitorilor REALIZĂRI Va făcut mai întâi o instalaţie modernă de condiţionarea şi puri­ficar­ea aerului în uzină, instalaţie care a costat circa 70 milioane lei. Apoi, au fost montate în incinta fabricii, cinci fântâni cu apă bună tri­eaut rezolvardu-se astm una dintre cele mai acute şi mai chinui­toare probleme. Despre protecţia muncii nici nu se pomenea pe vremea patronatu­lui ! Insă de la raţionalizare încoa­ce, au­ fost montate la „F.R.B.” 185 aparate de protecţie şi au fost dis­tribuite — ceier din drept — 739 de costume de haine de protecţie. Toate rings-urile au fost puse în stare de funcţiune şi — în plus — au mai fost aduse încă 13 carde (maşini cari folosesc la a doua ope­raţie de prelucrare a bumbacului). S'a montat o nouă linie de baraj (pentru prima operaţie de prelu­crare a bumbacului). In vederea asigurării lucrului în fabrică în bune condiţiuni, iarna, au fost revizuite clădirile, au fost puse geamuri noi în locul celor sparte şi au fost înlocuite uşile cari nu mai fuseseră reparate de ani. Cor­tinuându-se seria îmbunătăţi­rilor s-a construit (pe linie sindi­cală şi administrativă): un frigori­­fer şi un cuptor pentru cantină, un beciu şi s’a înfiinţat o crescătorie de porci. Capacitatea cantinei a fost mărită, azi putând să servească masa, în serii, în condiţiuni de higiena per­fecte, unui număr de peste ÎSOI. Mobilizaţi de organizaţia de Par­tid, sprijiniţi de sindicat şi de co­misiile de producţie, muncitorii şi muncitoarele de la „Filatura Româ­nească de Bumbac”, în cei doi ani cari au trecut de la instaurarea Re­publicii Populare Romane, antre­naţi în întreceri socialiste indivi­duale, pe grupe, pe echipe şi pe brigăzi, au muncit cu elan pentru îndeplinir­ea planului de producţie dovedind o conştiinţă muncitoreas­că ridicată, un nivel politic şi ideo­logic ridicat, precum ş o ascuţită vigilenţă în lupta continuă pentru înlăturarea tuturor urmelor trecu­tului de mizerie şi obscurantism în care au fost ţinuţi de către fostele regimuri bu­rghezo-moşiereşti. Astfel, planul de producţie în cadrul Planului de Stat pe 1940 a fost îndeplinit până la 9 Decem­brie 1949, iar planul mărit, anex, până la 18 Decembrie. In anul 1949, producţia întregei fabrici a înregistrat un spor a­ 31% faţă de 1948. Productivitatea muncii, la totalul salariaţilor, pe 1949 — un spor de . .1% faţă de 1948. Producţia la gram fus oră a cres­cut, dela 14,75% cât era in 1948 la 17,18%« in 1949. Deşeurile totale au scăzut şi ele simţitor. Absenţele totale dela 11,15%« in 1948, la 8,0% în 1949. Preţul de cost al firelor a scăzut cu ll%p faţă de 1948. •..antarea firelor a crescut cu 18% faţă de 1948. LKtŞIcKEA KKUUbUIIVIIAlll MUNCII, PE SECŢII La ,,r.K.».’ productivitatea ( muncitori. De asemenea serviciul , i la cantină a fost îmbunătăţit, prin I introducerea cnemeriţeior, ' munci- ! iorii nemaifiind nevoiţi, ca înainte, să stea la coadă cu castronul în măria, să-şi piardă timpul şi sa se necăjească. Au fost apoi înfiinţate­ solarii pentru copiii din cămin. Condiţiu­­nile de funcţionare a creşei au fost îmbunătăţite, distribuindu-li-se co­­-i întor încălţăminte şi îmbrăcămin­te şi administrându-li-se un regim alimentar din ce în ce mai bun şi pe baze ştiinţfice. In seria îmbunătăţirilor pot fi trecute, de asemenea, renovarea, sălii de festivităţi, îmbogăţirea cu volume noi a bibliotecii, crearea colţului roşu, etc. ALife RE­AL1Z.AKI KE1N1KU MUNCITORI In anul care a trecut, au fost trimişi de la „F.R.B“ la case de o­­dihnă 386 muncitori şi s-au acordat ajutoare pentru naşteri şi boală în valoare de 13 milioane lei. Apoi, 81 muncitori au absolvit­­ şcoala de calificare profesională­­ dintre cari 22 au plecat în şcoli I superioare. Şcoala de analfabeţi a fost frec­ventată de 90 elevi; de calificare de 102 elevi; de contabili de 30 elevi şi de cadre de 20 elevi mun­citori. muncii, pe secţii, a crescut astfel: baraj: faţa de 1948, a crescut în 1949 cu 28,25%«; carde : cu 20%; reparaţie: cu 23,94%; rings cu: 31,8%­;’ ambalaj cu: 28,78% ; du­blare cu: 5,50%; răsucit cu: 47,77%­; rochetieră cu : 48,21%; depărtat cu: 10%; pieptănat cu 20%. CREŞTEREA NUMĂRULUI ÎNTRECERILOR INDIVIDUALE Numărul întrecerilor individuale a crescut de la 484 în 1948 la 802 în 1949.­­ Numărul muncitorilor angajaţi în întreceri a crescut de la 968 în 1948 la 2008 în 1949. INOVAŢII IN MUNCA Din rândul inovatorilor în muncă de la „Filatura Românească de Bumbac” se desprinde maestrul Ion Iliescu de la secţia „pieptănat” care studiind broşura „Cuvântul şefilor de secţii“ a găsit şi a pus în prac­tică, o nouă metodă de lucru, sta­­dionovistă, potrivit căreia o lucra­toare care lucra la 2-3 părţi de maşină, lucrează acum la 11 părţi, în acelaş timp. Dintre aceste vrednice muncitoa­re de la „F.R.B.” merită a fi citate: luteş Maria, Cojocaru­ Florica şi Ţu­rici­ Florica. A Atelierul mecanic care funcţiona cu un singur strung şi în condiţii foarte proieaste, a fost înzestrat cu incă 4 strunguri, astfel încât, as­tăzi poate face faţa tuturor nevoi­lor de întreţinere a maşinilor fa­bricii. 8* introdus evidenţa zilnică a preţului de cost la secţiile: baraj, carde, pieptănat, preparaţie şi ring. S’a terminat planul de regie ge­nerală şi reparaţiuni a maşinilor, prin aceasta obţinându-se o reală îmbunătăţire a utilajului. Toate acestea s’au putut realiza printr’o bună gospodărie a avutului poporului şi — mai ales — în urma aplicării întrecerilor de „tip Re­şiţa” care au cuprins şi serviciul administrativ al fabricii. APORTUL TINERETULUI DIN U. T. AV. In decursul celor doi ani de mun­că, de la Proclamarea Republicii Populare Române, aportul tineretu­lui strâns în cadrul organizaţiei unice revoluţionare a tineretului muncitor (U.T.M.), a fost precum­pănitor şi la ,,Filatura Româneas­că de Bumbac”. La atelierul mecanic brigăzile U.T.M.-iste, Ştefan­eseu Ştefan Şi Fentzer Josef au fost evidenţiate. Brigăzile de tineri din secţiile rings şi preparaţie deasemenea s’au evidenţiat în muncă, fiind cunoscu­te sub numele conducătorilor lor: brigada Panţuru Elisabeta (rings), Râpan Aurora (rings) şi Miovşan Păuna (preparaţie). După etan se poate vedea din cele de mai sus, muncitoarele şi muncitorii de la „Ficratura Româ­neasca de Bumbac”, precum şi technicienii ,inginerii şi funcţiona­rii, în cei doi ani de la instaurarea Republicii şi mai ales după naţio­nalizarea principalelor mijloace de producţie, au muncit sârguincios pentru dezvoltarea întreprinderii conştienţi fiind că gospodărind cu chibzuinţă avutul poporului, contri­­buesc la înflorirea Patriei, la cons­truirea socialismului, deci la făuri­rea unui viitor din ce în ce mai bun şi mai luminos. Cezar Betzeanu Cum a fost Îndeplinit planul de producţie pe 1949 In Editura Partidului Muncitoresc Român a apărut 1* A. Statast „Marxismul şi problema naţional-colonială“ (culegeri de articole şi discursuri) 320 pagini Lei 100 IA CENTRUL MECANIC S.M.T. CONSTANŢA S-A CONSTRUIT UN DISPOZITIV DE CUPLARE ŞI DECUPLARE AUTOMATĂ A MAGNETOULUI IA MOTOARELE I. A. R.­ Mecanicii Petrescu Nicolae, Ro­mulus Cârjovâţ şi Aron Ioan, de la Centrul Mecanic S­.M.T. Constanţa, au construit un dispozitiv de cupla­re şi decuplare a magnetoului la motoarele I.A.R. după ce se face declanşarea la motorină. Aceste magnetouri erau cuplate în perma­nenţă cu motorul şi funcţionau şi în timpul când motorul mergea cu motorină, cauzând uzarea inutilă a pieselor. Datorită acestui dispozi­tiv, decuplarea şi cuplarea megne­­toului se face automat, la trecerea motorului de la benzină la motorină şi Invers. Prin adaptarea acestui dispozitiv se păstrează mult mai mult timp platinile, bobina de in­ducţie, capacele distribuitoare şi bujin­e, realizându-se importante e­­­­conomii la m­esele de schimb. Maistrul tinichigiu Eugen Zam­fir de la atelierul mecanic S.M.T. Constanţa, ajutat de tehnicianul Subţirică Alexandru, au adus o inovaţie la lucrările de reparare şi recondiţionare a radiatoarelor de la tractoare, datorită căreia ei spală intr’o zi 6 radiatoare în loc de ui­nul singur, realizând la materiale o economie zilnică de 947 lei. O MARE REALIZARE A MUNCITORILOR ELECTRICI­ENI DIN SIBIU Muncitorii de la Regionala de E­­iectricitete din Sibiu, au terminat cu 13 zile înainte de termen, linia electrică de 60.000 vuiţi Sebeş-Si­­biu cu prelungirea până la Mârșa- Avrig (72 km). IN NUMEROASE ÎNTREPRINDERI DIN TARĂ SE ÎNREGISTREAZĂ IMPOR­TANTE SUCCESE IN MUNCĂ INOVATORI Şl INVENTA­TORI IN MUNCA LA CONSTANTA Echipa de întreţinere a maşini­lor de la fabrica „9 Mai” din Con­stanţa, a confecţionat dispozitive după principiul cuţitului de strung, datorită căruia operaţiunea de tă­­ere a barelor de fier şi oţel, care se făcea cu un ferestrău mecanic necesitând o durată de 6 ore pentru fiecare bară, actualmente se face numai în 8 minute. Prin adoptarea acestor metode de lucru se mai realizează şi o însem­nată economie de pârtză de feres­­trâu. La aceeaşi Întreprindere, echipa de întreţinere a maşinilor a exe­cutat un aparat pentru confecţio­narea frezelor necesare la fabrica­rea şuruburilor, freze cam­ până a­­cu­m se aduceau din străinătate. Costul unei freze fabricate in ţară revine la preţul de 400 lei bu­cata, faţă de 1200 lei cât se­­plă­tea pentru piesele importate. APUCAREA METODELOR SOVIETICE LA I.P.E.U. — BACAU In urma demonstraţiei făcute de Mâţ Matei de la exploatarea fores­tieră Talmaciu-Sibiu, in pădurea de la Comăneşti, pe baza aplicării metodelor de lucru sovietice, la ex­ploatarea pădurilor I.P.E.I.L. Bacău, muncitorii şi-au luat angajamentul să organizeze 8 brigăzi forestiere. Astăzi, aceste brigăzi lucrează la parchetele de exploatare I.P.E.LL. din Comăneşti, Agăş şi Dărmă­­neşti, obţinând zilnic câte 2 şi 3 norme. Astfel, muncitorul G. Atudorei de la I.P.E.I.L. Agăş, împreună cu bri­gada sa, a obţinut în medie, o de­păşire de 103,6%, în felul acesta a sporit şi câşti­gul zilnic al muncitorilor din a­­ceastă brigadă cu 70°/o. DOUA DRUMURI... Criză şomaj, mizerie — acesta este drumul întunecat pe care sunt împinse popoarele din ţările capitaliste. Producţie din ce în ce mai mare, nivel de trai din ce în ce mai ridicat — acesta este drumul turnings qc care merge poporul muncitor din ţara noastră, aşa cum merg şi jxrpca-» rele din U.R.S.S. şi din ţările de democraţie populară. Desenul de mai sus arată c&teyj­ aipeetg şi cifre cirac­­tem­atice asupra celor două $0**'

Next