Universul, iunie 1950 (Anul 67, nr. 123-148)
1950-06-01 / nr. 123
UNIVERSUL Nr. 123 (Continuare in pag. 3-aJf LEGEA CODULUI MUNCII ? CAPITOLUL I Dispoziţiuni generale ART. 1. —- Codul Muncii stabilite reguli pentru contractele colective şl contractele de munci, normele de muncă sl salarizare, timpul de lucru şl odihnă, răspunderia materială şl compensaţiile, protecţia muncii, asigurările sociale, jurisdicţia mameii, precum şi pentru toate celelalte probleme legate de muncă. ART. 2. — Codul Muncii se aplică, pe de o parte angajaţilor — muncitori şi funcţionari — iar pe de altă parte organelor şi instituţiilor de Stat, Întreprinderilor şi organizaţiilor economice ale Statului, organizaţiilor cooperatiste şi celor cu caracter obştesc, precum şipersoanelor fizice şi persoanelor juridice din sectorul particular, care folosesc munca salariată. CAPITOLUL II Despre contracte colective de muncit ART. 3. — Contractul colectiv este o convenţie care se încheie între Comitetul Sindical din Întreprindere ori instituţie ca reprezentant al muncitorilor şi funcţionarilor pe de o parte şi cel care angajează pe de altă parte. Prin contractul colectiv se stabilesc angajamentele ambelor părţi privind: a) desfăşurarea procesului de producţie In scopul îndeplnirii Planului de Stat; b) Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitorilor. ART. 4. — Prin contractul colectiv care se Încheie In sectorul particular, se stabilesc: a) angajamentele celor ce angajează pentru Îmbunătăţirea condiţiunilor de muncă şi trai ale muncitorilor şi funcţionarilor; b) îndatoririle toţi de Stat, a celor ce angajează. ART. 5. — Condiţiunile stabilite prin contractul colectiv se extind asupra tuturor angajaţilor, indiferent dacă sunt sau nu membri «I «Indicatului care Inc'»te contractul. ART. 6. — Durata maximă pen- . tru care se pot încheia contractele colective se stabilește prin hotărlrea Consilului de Miniştri, de acord cu Confederația Generală a Muncii. ART. 7. — Contractele colective se fac In scris și se semnează de către părțile contractante. Ele se înregistrează la Ministerele de resort și la Comitetele Centrale ale Uniunilor sindicale respective, care sunt datoare să cerceteze: a) dacă prevederile contractului colectiv asigură îndeplinirea Planului de Stat; b) dacă acestea nu crează situațiuni contrarii dispoziţiunor Condului de față. In acest caz prevederile contrarii din contract se anulează şi se înlocuesc cu dispoziţiuni corespunzătoare din prezentul Cod. ART. 8. — Contractele colective întră în vigoare dela data înregistrării lor. ART. 9. —T Contractele colective își păstrează valabilitatea lor înlăuntrul termenului prevăzut, Indiferent de schimbările care s’ar produce In organizarea întreprinderii sau Instituției cu care s'au îrtcheiat și indiferent de schimbările care’ steroduce asupra patrimoniului unităţilor respective. In cazul când o unitate dintr’o întreprindere care a încheiat contractul işi schimbă obiectul producţie’, contractul colectiv va îi adaptat la noua situaţie. ART. 10. — Prelungirea contractului colectiv pe un nou termen, precum şi orice modificare sau completare care intervine prin Înţelegerea părţilor. In cursul executării contractului se face in condiţiunile art. 7 si 8 din prezentul Cod. ART. II.- Organele sindicale, precum şi administraţia unităţilor respective supraveghează îndeplinirea contractelor colective. CAPITOLUL iii Contractele de muncă ART. .2. — Contractul de muncă este înțelegerea scrisă sau verbală potrivit căreia o parte — angajatul — se obligă a presta muncă, unei alte părţi — aceluia care-1 angajează — in schimbul unei remuneraţii. Contractul de muncă se încheie independent dacă există sau nu un contract colectiv. ART. 13. — Contractul de muncă poate f! încheiat: a) pe durată determinată; b) pe durată nedeterminată; c) pentru indeplinirea unei lucrări determinate. ART. 14. — In vederea angajări intenitive se va putea acorda candidaulu’ un termen de încercare, cre să nu fie mai mare de 11 zile pentru muncitori, 12 zile pentru funcţionari şi 30 de zile pentru cei cei urmează a fi angajat’ în funcţiuni de răspundere. După trecerea acestui termen de încercare şi In raport cu rezulta-,tul obţinut, candidatul va putea fi sau nu angajat. In cazul când candidatul nu va fi angajat, i se va plăti pentru timpul lucrat, o sumă corespunzătoare salarului tarifar prevăzut pentru funcţiunea la care a candidat. ART. 15. — Angajatului nu i se va putea cere să presteze o muncă care să nu corespundă aceleia pentru care s’a angajat sau care ti pure în mod evident viaţa sau sănătatea în pericol. In cazul când în mod temporar ni există posibilitate de a se da salariatului munca pentru care a fost angajat, i se va putea încredinţa o altă muncă ţinând seama de calificarea acestuia. In mod excepţional pentru prevenirea unui pericol ce ameninţă funcţionarea unităţii la care s’a angajat sau periclitează viaţa unor persoane, se va putea încredinţa angajatului chiar d* o muncă necorespunzătoare calificării sale. In aceste cazuri, salariul angajatului nu va putea fi micșorat; el va fi mărit dacă munca îe i s’a încred Int??! în mod temporar este prevăzută în indicatorul tarifar de salarizare mai măre . ART. 16. — Angajatul va putea fi transferat dela o întreprindere la alta sau dintr’o localitate-tn alta. In acest din urmă caz, el va primi cheltueli efective de trafnport, atât pentru dânsul cât şi pentru filmua şi gospodăria sa, precum şi o indemnizaţie echivalentă pe 14 zile, calculată la câştigul mediu zilnic pe ultimele trei luni. Dacă angajatul nu consimte la aceasă transferare, contractul de muncă poate îi denunțat cu un preaviz de 14 zile de cel care angajează. ART. 17. — In interes de serviciu, angajatul va putea fi delegat în mod temporar în altă localitate sau în altă întreprindere ori ‘ Institutie. Delegația nu va putea fi dată pe un termen mai mare de 60 de zile. Când delegaţia depăşeşte acest termen, ea se transformă în detaşare. Drepturile amgajaţilor atât pentru delegaţie, cât şi pentru detaşare ca şi durata detaşării sa vor reglementa prin hotărârea Consiliului de Miniştri. ART. 18. —- Contractul de muncă încetează: a) prin acordul păr]lor: b) la expirarea termenului fixat sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat; c) la cererea uneia dintre părți, în cazurile în care legea permite. ART. 19. — Angajatul poate cere pentru motive justificate desfacerea contractului încheiat pe o durată nedeterminată. Acela care angajează este obligat de a rezolva cererea respectivă în termen de 14 zile dela primirea si. ART. 20. — Contractul de muncă încheiat pe timp nedeterminat, precum și acel încheiat pe o durată determinată, poate fi desfăcut la cererea aceluia care angajează la cazul când: a) unitatea respectivă se lichidează complet sau parţal; b) îşi reduce activitatea; c) încetează activitatea pe un termen mai mare de o lună; d) angajatul nu corespunde funcţiunii ce i s-a încredinţat; e) angajatul nu îndeplineşte în mod sistematic obligaţiunile ce-i revin din contractul de muncă sau regulamentul de ordine interioară; f) angajatul este condamnat pentru o faptă pedepsită de legea penala dacă această faptă este în legătură cu munca sa și 11 face necorespunzător muncii sale; g) angajatul se află arestat mai mult de două luni; h) angajatul lipseşte dela lucru mai mult de trei luni din cauza pierderii capacităţii sale de muncă; - angajata lipseşte dela lucru mai mult de trei luni după expirarea concediului prevăzut de art. 89 din cauza pierderii capacităţii sale de muncă, în urma unei sarcini sau naşteri; )) în funcţiunea ocupată de angajat este reintegrat prin justiţie salariatul care a deţinut anterior funcţiunea respectivă. ART. 21. — Desfacerea contractului de muncă pentru cazuri prevăzute de art. 20 se face: *) "de către Comisiunea pentru soluţionarea litigiilor de muncă pentru cazurile prevăzute la literele d, e, f şi g; b) de către acela care angajează pentru celelalte cazuri, anunţând un scris pe angajat. Concediatul poate sI atace această măsură in faza Comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă; e) de către organele administrativ- ierarhice pentru toate cazurile atunci când se referă la angajaţii care ocupă funcţiuni de răspundere; d) de către justiţie, pntru toate cazurile atunci când se referă la angajaţii din sectorul particular. Desfacerea contractului de muncă cu salariaţii care sunt membri al Comitetelor Organizațiilor Sindicale, se face de către organele arătate în alineatele precedente, cu avizul favorabil al Comitetelor sindicale din care fac parte. ART. 22. — Acela care angajează este obligat a elibera angajaților, la părăsirea serviciului, carnetul de salarizare și carnetul de muncă completat la zi cu toate datele necesare în conformitate cu hotărîrile Consiliului de Miniştri. De asemenea la cerere li se vor elibera salariaţilor și adeverinţe referitoare la comportarea ce au avut-o în timpul muncii. ART. 23. — Contractul de muncă se consideră prelungit pe termen nedeterminat, în aceleaşi condiţiuni, dacă raporturile de munca continuă şi după expirarea termenului fixat. CAPITOLUL IV Regulamentele de ordine interioară ART 24. — Regulamentul de ordine interioară stabileşte organizarea şi disciplina muncii in unitatea respectivă. El trebue să conţină dispoziţiuni precise şi clare în ceea ce priveşte obligaţiunile celor angajaţi şi a celor cari angajează Regulamentul va fi adus la cunoştinţa tuturor celor care lucrează în unitatea respectivă. El devine obligatoriu pentru angajaţi cât şi pentru cei care angajează din momentul afişării lui. ART 25. — Ministerele de resort de acord cu Uniunile sindicala respective vor întocmi regulamentele tip de ordine Interioura. Cei ce angajează de acord cu comitetele sindicale, vor computa aceste regulamente cu dispoziţiul unic specifice unităţilor respective. Pentru unităţile stabilite de citre Prezidiul Marii Adunări Naţionale se vor putea întocmi statute disciplinare. ART. 26. — Regulamentele de ordine Interioară nu pot contraveni legilor şi contractului colectiv de muncă Încheiat. CAPITOLUL V Norme de producţie ART. 27. — Ministerele de resort, de acord cu Uniunile Sindicale respective vor stabili normele de lucru pentru fiecare ramură de producţie, funcţie şi specialitate, fixând cantitatea şi calitatea de producţie sau de operaţiuni pe care trebue să le efectueze salariaţii pentru un timp determinat in condiţiuni normale de lucru. Rectificarea normelor se poate face de cifre organele care le-au stabilit In cazul când: a) se descoperă la procesul de producţie erori de calcul in elementele componente; b) se Introduc in producţie măsuri noul de raţionalizare a muncii şi de îmbunătăţire a procesului tehnologic. Normele odată stabilite nu por fI schimbate decât cu aprobarea Consiliului de Miniştri. ART. 28. —• Angajatul care din vina sa nu îndeplineşte norma de lucru va fi plătit pentru munca depusă In raport cu cantitatea și calitatea produselor efectuate. ART. 29. — Când neîndeplinirea normei de lucru nu se datorește vinei angajatului, acesta va primi cel puțin 2/3 din salariul tarifar chiar și în cazul când nu s'a executat 2/3 din norma de lucru. Dacă neîndeplinirea normei provine din cauza Încetării lucrului, salarizarea angajatului se reglementează în condițiunile art. 45. ART. 30. — Dacă dîn vina angajatului se produc rebuturi totale, munca prestată nu se va retribui, în cazul când din vina angajatului r.s produc rebuturi parţiale, munca prestată se va retribui în raport cu diminuarea valorii produselor, fără a se putea coborî sub 1/2 din salariul tarifar. Dacă fără vina angajatului se produc rebuturi totale, munca prestată se va retribui cu cel puțin 2/3 din salariul tarifar. In cazul când fără vina angajatului se produc rebuturi parțiale, munca prestată se va retribui în raport cu micşorarea valorii produselor, fără a se putea cobori sub 2/3 din salariul tarifar. ART. 31 — Dacă rebuturile provin fără vina angajatului din cauza materiei prime, munca acestuia va fi integral retribuită în unul când el a anunţat administraţia în cursul zilei de lucru in care a constatat rebutul. In cazurile când rebuturile sunt descoperite după recepţie, muncă angajatului se va retribui integral, dacă rebuturile au fost produse fără vina acestuia. ART. 32. — Dacă neindeplinirea normei sau dacă rebuturile se produc fără vina angajatului în timpul însușirii unei meserii, munca prestată se va retribui integral potrivit salariului tarifar. CAPITOLUL V Salarizarea ART. 33. — Pentru îndeplinirea a lunilor ce le revin din conde muncă muncitorii şi funcţionarii au dreptul la un salariu care se stabileşte în raport cu calitatea şi cantitatea muncii ce o îndeplinesc, potrivit Indicatoarelor de calificare profesionali şi a tarifelor de salarizare stabilite prin hotărlrea Consiliului deMiniştri. La muncă egală se va plăti un salariu egal, fără să se facă vrac deosebire de vârstă, sex sau naţionalitate -ART. 34. — Plata pentru munca depusă se va face fie după durata ei, fie în acord sau cu bucata. ART. 35. — In sistemul plăţii periodice, plata pentru muncă se va face după perioada de timp lucrată, anume cu luna, ziua sau cu ora. In sistemul periodic de salarizare cu luna, la plata salariului se va ține seama numai de timpul calendaristic lunar, indiferent de numărul zilelor lucrătoare din cuprinsul lunii. In sistemul periodic de salarizare cu ziua, la plata salariului se va ține seama de numărul zilelor lucrate în timpul unei luni. In sistemul periodic de salarizare cu ora, se va ţine seama de numărul orelor lucrate în timpul unei zile sau unei luni. ART. 36. - Cuantumul retribuției pentru unitatea de acord sau bucată se stabileşte împărţind salariul tarifar fixat pe un timp determinat pentru categoria profesională respectivă la norma de muncă fixată pe acelaş Interval de timp. ART. 37 — Pentru timpul necesar lucrărilor pregătitoare în vederea efectuării muncii în acord, angajaţii vor fi plătiţi cu o retribuţie al cărei cuantum se va stabili, pentru fiecare categorie profesională, prin decizie a Consiliului de Miniştri. ART. 38. — Pentru Îndeplinirea muncilor ce necesită cunoştinţe sau pregătiri speciale, angajaţii au dreptul la salariul fixat pentru categoria respectivă de lucru, chiar dacă nu au titlurile sau dovezile corespunzătoare. ART. 39. — Angajaţii vor putea primi pe lângă salariul tarifar şi premii, în condiţii ce vor fi stabilite prin hotărârea Consuliului de Miniştri. ART. 40. — Plata salariului se va face periodic, la Intervale ce nu vor depăşi două săptămâni. ART. 4L .— Salariul se va plăti în numerar. In mod excepţional se va putea plăti şi în naturi, dar numai parţial potrivit dispoziTunilor ce se vor stabili. ART. 42. — Salariul se va plăti înainte sau după terminarea lucrului. El nu se va putea plăti în timpul orelor de muncă și nici în zilele fixate prin prezentul Cod sau dispozițiuni speciale ca zile de repaus. ART. 43. — In cazul desfacerii contractului de muncă de către sau la cererea acelui care angajează, plata drepturilor cuvenite angajatului se va face in ziua denunțării contractului de muncă. In cazul desfacerii contractului de muncă la cererea angajatului, plata drepturilor ce i se cuvin se va face in termen de o zi dela satisfacerea cererii. Pentru fiecare zi de întârziere, de la termenele arătate in alineatele precedente, angajatul are dreptul la o compensaţie egală cu câştigul mediu. ART. 44. — In cazul când acela care angajează nu recunoaşte decât în parte, drepturile pretinse, el este obligat să plătească angajatului suma necontestată, la termenele tratate la art. 43. Sumele contestate vor fi stabilite de către Instanţele prevăzute la Gaicolul XVI din Codul de faţă. ART. 45. — Orele nelucrate în timpul încetării lucrului fără vina angajatului se vor plăti In proporţia calculată la câştigul mediu: 50% In Industria uşoară, şi 75% In Industria grea şi C.F.R. Orele nelucrate în timpul încettării lucrului din vina angajatului nu se plătesc ART. 46. — In cazul când exercitarea drepti:).'’ de vot are loc în timpul orelor de serviciu, timpul folosit de angajat pentru votare va fi plătit cu câștigul mediu prevăzut pentru categoria în care angajatul a fost încadrat. ART. 47. — Orele nelucrate de angajaţii aleşi pentru a participa la congrese, conferinţe sau adunări, convocate de organele de Stat sau organizaţiile de massă, precum şi orele nelucrate de angajaţi chemaţi In faţa justiţiei ca martori sau experţi se vor plăti pe timpul necesar exercitării sarcinilor primita cu câştigul mediu al ultimelor trei luni. ART. 48. — Drepturile angajaţilor chemaţi pentru stagiul militar, concentrare sau mobilizare, se vor stabili prin hotărârea Consiliului de Miniştri. CAPITOLUL VII Timpul de lucru ART. 49. — Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi. Prin hotărlrea Consiliului de Miniştri, dată la propunerea Confederaţiei Generale a Muncii, de acord cu Ministerele de resort, , se va putea stabili, în cazuri speciale, pentru anumite categorii profesionale, o durată de muncă mai micii decât aceea de 8 ore, reclamată de necesităţile de protecţie a muncii, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere a salariului. Prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile sindicale respective, se vor stabili categoriile de salariaţi cu funcţiuni de răspundere tehnică sau administrativă a căror muncă nu se limitează la timp de lucru de 8 ore. ART. 50. — Durata muncii de noapte se fixează la 7 ore, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere asupra salariilor. In acest caz, calculul salariilor pe oră se va stabili împărţind salariul corespunzător numărului de ore din timpul zilei, la numărul orelor lucrate noaptea. Salariul pe oră astfel stabilit va servi şi la calculul remuneraţiei muncii în acord atunci când aceasta se prestează noaptea. In întreprinderile în care se lucrează în 3 schimburi, durata muncii de noapte va fi egală cu aceea de zi, acordându-se angajatului un spor de 15% asupra salariului tarifar din tabela de salarizare pentru munca de noapte. Munca de noapte se socotește aceea care are loc între orele 22 și 6 sau 23 și 7. ART. 51. — In timpul zilei de lucru se va acorda angajaţilor un repaus pentru masă. Timpul de repaus nu se include in durata timpului de muncă. ART. 52. — In unităţile in care se poate întrerupe normal lucrul, repausul se va acorda după primele 4 ore de muncă. Durata repausului va fi de cel puţin o oră şi de cel mult o oră, angajaţii putând în acest timp să se depărteze de la locul de muncă. ART. 53. — In unităţile in care nu se poate întrerupe lucrul, se va da posibilitatea angajaţilor de a lua masa in timpul serviciului. ART. 54. — Când unitatea lucrează în 3 schimburi, durata timpului de repaus si repartiţia repausului între schimburi se va stabili de administraţie de acord cu comitetul organizaţiei sindicale, fără a se putea fixa pentru fiecare schimb o durată de repaus mai mică de 15 minute. ART. 55. — Echipele care îi succed în schimburi vor lucra în timpul unei zile de muncă numărul de ore stabilit pentru categoria profesională respectivă. Schimburile se vor înlocui în orele şi condiţiunile stabilite prin regulamentele de ordine Interioară. ART. 56. — Ora când Începe, precum şi ora când se termină timpul de muncă şi timpul de repaus se va stabili prin regulamentele de ordine interioară. ART. 57. — Munca se va efectua în orele stabilite pentru fiecare din categoriile profesionale. Orele suplimentare se vor efectua numai cu aprobarea prealabilă a Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile sindicale, în cadrul fondului planificat de salarizare, fără a se putea depăşi 120 ore anual și 4 ore săptămânal de fiecare angajat. Acela care angajează va putea dispune efectuarea de ore suplimentare, fără aprobarea prealabilă cerută de alineatul 2, numai pentru următoarele lucrări: a) pentru apărarea ţarii sau preîntâmpinarea calamităţilor şi pericolelor; b) pentru înlăturarea unor împrejurări neaşteptate, care ar dăuna buna funcţionare a serviciilor de canalizare, de iluminat, de aprovizionare cu apă, poştale, telegrafice, telefonice sau căilor de comunicaţie; c) pentru a preîntâmpina întreruperi sau întârzieri care ar putea aduce stricăciuni maşinilor sau materialului; d) pentru repararea sau restabilirea dispozitivelor sau instalaţiilor, în cazul când defecţiunea acestora provoacă încetarea lucrului unui număr însemnat de angajaţi. ART. 58. -7* Acel care angajează vor ţine registre speciale de ore suplimentare în care se vor indica pentru fiecare angajat in parte ora când s’a început şi ora rând s'a terminat munca suplimentară, precum şi suma de bani ce i s® cuvine. ART. 59. — La ore suplimentare nu vor putea fi chemaţi tinerii până la 18 ani, femeile gravide, precum şi femeile care alăptează. ART. 60. — Pentru timpul nelucrat din cauza întârzierii sau absentării angajaţilor de la lucru, nu se va putea face compensare prin ore de munca suplimentară. CAPITOLUL VIII Timpul de odihnă ART. 61. Îin timpul unei săptămâni, angajaţii au dreptul la un repaus fără întrerupere de cel puţin 24 ore. Se fixează ziua de Duminică ca zi de repaus săptămânal. Pentru angajaţii care din cauza condiţiilor de muncă nu pot beneficia de ziua de Duminică ca zi de repaus, se va fixa prin regulamentul de ordine inferioară, pentru odihnă, o altă zi tn timpul săptămânii. De asemenea prin regulamentul de ordine interioară se vor fixa , prin rotaţie zile!» de repaus pentru angajaţi din t -'tetile care funcţionează Rări Intreppere. Prin deciziunea Ministerului de resort, de acord cu Uniunile sindicale respective, se vor stabili unitățile care potrivit caracterului activității lor, lucrează fără întrerupere. ART. 62. ■— Prin hotărlrea Consiliului de Miniștri, se vor stabili zilele de sărbătoare în care nu se va lucra. In cazul când, pentru motivele arătate la alineatele 3 și 4 din art 61, angajații nu vor putea beneficia de zilele de sărbători legale, ei vor primi alte zile de repaus care se vor fixa de către cei ce angajează, de acord cu comitetul sindical. ART. 63. — Angajații cari au prestat muncă în mod neîntrerupt 11 luni, au dreptul la un concediu anual de odihnă, a cărui durată se fixează la cel puţin 12 zile lucrătoare. Angajaţii care lucrează la munci grele sau vătămătoare sănătăţii au dreptul la un concediu de odihnă până la 24 zile lucrătoare. Aceste categorii de angajaţi, se vor stabili printr’o hotărîre a Consiliului de Miniştri la propunerea Confederaţiei Generale a Muncii. Pentru tinerii până la 18 ani durata minimă a concediului este de 111 zile lucrătoare. Pentru angajaţii a căror zi de lucru este nenormată, durata concediului este de 24 zile lucrătoare. Angajații cu o vechime neîntreruptă în câmpul muncii au dreptul la un concediu de odihnă până la 24 zile lucrătoare in raport cu aceasta vechime. Durata concediului se va stabili prin Hotărlrea Consiliului de Miniştri la propunerea Confederației Generale a Muncii. ART. 64. — Administraţia nu va putea să reţină pe angajaţi de a beneficia de dreptul la odihnă stabilit prin lege. La cererea prealabilă a celor care angajează, Ministerul de resort de acord cu Uniunile Sindicale respective, va putea aproba de la caz la caz, pentru motive justificate compensarea în bani a concediilor angajaţilor care consimt la aceasta. Concediile angajaţilor tineri până la 18 ani nu vor putea fi înn niciun caz compensate în bani. ART. 65. — Administraţia, de acord cu comitetul sindical, ţinând seama de buna desfăşurare a activităţii unităţii respective, precum şi de interesele angajaţilor va programa în tot cursul anului concediile acestora. ART. 66. — Concediile de boală, acelea de graviditate, naştere sau îngrijire a copiilor bolnavi mai mici de 2 ani, nu se includ în concediul de odihnă. CAPITOLUL IX Răspunderea materială şi compensaţiile ART. 67. — Angajaţii sunt răspunzători pentru daunele aduse unităţilor respective, in legătură cu munca lor. ART. 68. — In cazul când paguba a fost pricinuită de neglijenţa sau din încălcarea regulamentelor de ordine interioară, cuantumul despăgubirilor se va putea urca până la valoarea pagubei produse, fără a putea depăși cuantumul salariului tarifar net de pe ultimele 3 luni. Dacă paguba a fost pricinuită asupra bunurilor date in păstrare, cuantumul despăgubirilor va fi egal cu valoarea pagubelor prouss. în cazul când paguba pricinuită este urmarea unei fapte penale, cuantumul despăgubirilor va fi egal cu valoarea de Înlocuire a bunurilor, calculată la preţul liber al pieţii, putând fi mărită până la îndoitul acesteia. ART. 69. — Constatarea și stabilirea cuantumului daunelor materiale, precum şi dispoziţia de reţinere a sumelor respective, se face în termen de cel mult 30 de zile de la descoperirea daunelor: a) de către acel care angajează, atunci când au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, alin. 1; b) de către Comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă, atunci când au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, alin. II; c) de către Justiţie, atunci când au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, alin. III, precum şi în toate cazurile când pagubele au fost pricinuite de către angajaţii din sectorul particular. ART. 70. — Dacă angajatul căruia i se impută dauna nu recunoaşte legalitatea stabilirii acesteia sau mărirea cuantumului fixat, el are dreptul ca în termen de 7 zile de la comunicare să ceara soluţionarea litigiului in faţa Comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă, în cazul când constatarea cuantumului s’a făcut în conformitate cu art. 69, lit. a şi tr faţa justiţiei, în cazul când constatarea cuantumului s’a făcut tr conformitate cu art. 69, lit. b. ART. 71. — Suma stabilită în mod definitiv pentru acoperirea daunelor se va reţine din orice sumă ce i se cuvine angajatului din partea aceluia la care este angajat, precum şi din salariu, in rate lunare. Aceste rate nu vor fi mai mari de 1/3 din salariul tarifar net lunar, fără a putea depăşi împreuună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea angajatul, din acest salariu. In cazul când contractul de muncă se desface înainte de a fi acoperit daui-'e, angajatul va fi urmărit atât In averea sa personală, cât și In eventualul său salariu ce l-ar primi într'o noul funcție, după normele stabilite în alineatele precedente. ART. 72. — In niciun caz nu se vor trece în sarcina angajaţilor daunele care se produc din risca normal al serviciului ART. 73. — In cazul când contractul de muncă încheiat pe durată determinată sau pe o durată nedeterminată se desface în condiţiunile art. 20, lit. a, b, c, d şi g angajatul are dreptul la o compemsaţie egală cu câştigul mediu pe 14 zile. ART. 74. — Angajatul are dreptul la plata uneicompensaţii în bani, pentru timpul de concediu lucrat în condiţiunile art. 64 alin. 1 II, socotită în raport cu ""«Mgul său mediu pe ultimele 12 luni. ART. 75. — Drepturile băneşti ale anemiaţilor, provenite din contractul de muncă, se bucură de întâietate faţă de oricare alte datorii ale aceluia care angajează. ART. 76. — Angajaţii care prestează munci care uzează repede îmbrăcămintea sau încălţămintea vor primi pe socoteala parţială sau totală a acelui care i-a angajat, îmbrăcămintea sau încălţămintea necesară. Listele profesiunilor şi normelor de distribuire şi folosire a îmbrăcămintei şi încălţămintei se vor , stabili prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile Sindicale respective. ART. 77. — În cazul când angajatul lucrează la unitate cu Instrumentele sau uneltele care sunt proprietatea sa personală, el are dreptul la o compensaţie echivalentă cu amortizarea lor. CAPITOLUL X Pregătirea profesională ART. 78. — Sunt ucenici acei care învaţă o meserie în şcoli profesionale şi ateliere, precum şi acei care-şi însuşesc individual o meserie lucrând în producţie, sub conducerea unor persoane calificate. ART. 79. — Pregătirea profesională a ucenicilor se va stabili pentru fiecare meserie în parte, în conformitate cu dispoziţii unile legii învăţământului profesional. Timpul necesar însuşirii unei meserii pentru acei care se califică individual lucrând în producţie sub conducerea unor persoane calificate, se va stabili de către Ministerul de resort de acord cu Uniunile Sindicale respective. Ministerele de resort vor înfiinţa pe lângă întreprinderi cursuri de calificare, recalificare şi de perfecţionare profesională a căror codiţii de funcţionare vor fi stabilite prin decizii. Unităţile vor înlesni angajaţilor frecventarea şcolilor serale. ART. 80. — Planul general de pregătire a ucenicilor se va stabili de Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale, de acord cu Confederaţia Generală a Muncii. Numărul ucenicilor ce urmează a fi pregătiţi anual pentru întreprinderile de Stat, se stabileşte de Ministerul de resort, în raport cu planul de pregătire a cadrelor, ART. 81. — Ucenicii nu vor putea fi Întrebuinţaţi decât numai un munci care au direct o legătură cu meseria pe care o invaţă. Conducerea întreprinderilor va înlesni şi supraveghea ca ucenicii să urmeze regulat cursurile de pregătire profesională. ART. 82. — Drepturile şi Îndatoririle ucenicilor, precum și ale acelora care-i angajează, se vor stabili prin decizia Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale, de acord cu Confederaţia Generală a Muncii, ART. 83. — Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale, împreună cu Confederaţia Generală a Muncii, vor exercita controlul şi supravegherea aplicării măsurilor de ocrotire prevăzute de lege pentru ucenici. CAPITOLUL XI Munca tinerilor şi a femeilor ART. 84. — Tinerii au aceleaşi drepturi ca şi vârstnicii, In ceea ce priveşte încheierea şi executarea contractului de munci. Părinţii, tutorii şi instituţiile care sunt însărcinate cu supravegherea şi respectarea legilor de protecţie a muncii, pot să ceară desfacerea contractului de muncă înainte de termen, atunci când continuarea acestuia ameninţă sănătatea tânărului, sau când devine dăunătoare acestuia. ART. 85. Tinerii nu vor putea fi repartizaţi a presta muncă denoapte, decât în sectoarele de producţie ce se vor stabili prin decizia Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Ministerul Sănătăţii şi Confederaţia Generală a Muncii şi numai dacă au împlinit 16 ani. ART. 86. — Tinerii sub 14 ani, nu vor putea fi angajaţi la lucru. Tineri! Intre 14—16 ani, vor putea fi angajaţi cu consimţământul reprezentanţilor lor legali Şi cu avizul medicului. ART. 87. —■ Durata timpului de lucru al tânărului Intre 14—16 ani, se stabileşte la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o «cădere asupra salariului cuvenit. Fixat pentru categoria profesională la care a fost angajat, ART. 88. — Femeile gravide, cele care alăptează, sau cele suferinde, precum şi tinerii sub 16 ani nu vor putea fi repartizaţi la munci grele şi la cele dăunătoare sănătăţii. Prin hotărârea Consiliului de Miniştri, la propunerea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Ministerul Sănătăţii şi Confederaţia Generală a Muncii, I se va stabili lista muncilor grele şi a celor dăunătoare sănătăţii. ART. 89. — Femeile gravide au dreptul la un concediu de 35 zile înainte de naştere şi 45 zile după naştere, care va putea fi prelimigit cu avizul medicului până la 55 zile. ART. 90. — Femeile gravide care lucrează munci grele, vor fi repartizate la alte munci mai uşoare, fără ca prin aceasta să II se scadă salariul. De asemenea, tncepând cu luna a şasea, femeile gravide nu vor putea fi trimise In delegaţii in alte localităţi decât cu consimţământul lor. ART. 91 — Femei« gravide începând cu luna a şasea» precum şi cele care alăptează nu vor putea fI repartizate a presta muncă 4? noapte. ART. 92. — Inafara repausului de odihnă și idlasă se vor acorda femeilor si pauze pentru alăptarea copiilor. Durata pauzelor și orelor când urmează a Fl acordat?, se vor sta’ bil! prin regulamentele de ordine ulterioară, fără a se putea depăși 4 ore Intre DR!'’r sl V? oră pentru o alăptare. Durata acestor cauze se include '■ t’mnul normal de lucru. ART. 93. — Femeilor angajate, cari au copi’ bolnavi, mai m’ci de 2 ani, 11 se vor acorda, cu avizul medicului, concedii pentru 'nuri; j’rea acestora care nu se includ •'I ■ rediu! de od'hră. CAPITOLUL XII Protecţia muncii ART 94. — Toate unităţile vor lua măsuri pentru a crea condiţiile necesare protecţiei muncii, prin asigurarea securităţi şi igienei in procesul muncii. Nicio unitate nu va putea să-şi înceapă activitatea şi nu se va putea Shuta In total sau în parte în c alt local, fără autorizarea prea la- s bili a Inspecţie! Tehnice pentru p protecţia muncii şi a inspecţiei Sanitare de Stat. r ART. 95. — Acel care angajea- ' zl vor puf» la dispoziţia angaja- rilor care lucrează la munci văni- * mltoare, la temperaturi înalte sau prea scăzute, precum şi acelora ce lucrează In condiţiuni speciale de umiditate ori murdărie, echipamen- tul de protecţia. Angajaţilor care prestează munci legate de pericolul Intoxicării 11 se vor da antidoturi. Costul echipamentelor de protecţie şi al antidoturilor corespunzătoare, vor fi suportate de unitate. Listele antidoturilor, a echipamentelor de protecţie, precum şi a profesiunilor respective, se vor stabili prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Confederaţia Generală a Muncii. , Confederaţia Generală a Muncii participă direct la organizarea contolului și supravegherea măsurilor ce trebuesc luate cu privire la protecţia muncii In conformitate cu legea tn vigoare pentru protecţia muncii. CAPITOLUL XItf Sindicatele profesionale ART. 96. —• Sindicatele profesionale se constitue si funcţionează în conformitate cu legea de organizare a sindicatelor profesionale. ART. 97. — Unităţile vor acorda tot sprijinul necesar desfăşurării activităţii sindicale, punând totodată gratuit la dispoziţia comitetului de întreprindere sau instituţie, localul necesar cu mobilier. Încălzit şi iluminat. ART. 98. — Adunările generale sindicale, adunările delegaţilor Sindicali precum şi şedinţele comitetelor de sindicate sau de întreprindere ori instituţie, se vor ţine în afara timpului de lucru. In timpul lucrului, se vor putea ţine astfel de adunări sau şedinţe, numai în cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea administraţiei respective. ART. 99. — Administraţia va comunica comitetelor sindicale respective, angajările ce urmează a fi făcute Comitetele sindicale vor putea face obiecţiuni în termen de 3 zile de la comunicare, asupra noilor angajaţi în cazul când aceste angajamente se fac cu încălcarea dispoziţiunilor legale. ART. 100. — Pentru îndeplinirea sarcinilor sindicate, se vor putea scoate din producţie activiştii necesari, cu aprobarea celo care angajează. ART. 101. — Activiştii scoşi din producţie pentru îndeplinirea sarcinilor sindicale, primesc salariul din bugetul sindicatului, ţinându-se seama ca acesta să nu fie mai mic decât salariul din indicatorul tarifar anterior scoaterii lor din producţie. ART. 102. — Administraţia după îndeplinirea sarcinilor sindicale,este obligată să asigure angajatului scos din producţie o muncă echivalentă cu aceea pe care a avut-o anterior scoaterii sale din producţie. CAPITOLUL XIV Asigurările sociale ART. 103. — Asigurarea socială a muncitorilor şi funcţionarilor se face prin Asigurările Sociale de Stat, care funcţionează în cadrul sindicatelor. Organizarea, conducerea, îndrumarea și controlul activităţii Asi-gurărilor Sociale de Stat se face de către Confederaţia Generală a Muncii, prin Consiliul Asigurări-lor Sociale de Stat. ART. 104. — Asigurările sociale se extind asupra tuturor salariaţilor care prestează munci în organele şi Instituţiile de Stat, întreprinderile şi organizaţiile cooperatiste şi cele cu caracter obştesc, la persoanele juridice din sectorul particular, care folosesc munca salariată indiferent dacă sunt angajați permanent sau temporar, precum și asupra membrilor lor de familie nesalariați. ART. 105. — Realizarea măsurilor de Asigurare Socială se face prin acordarea de ajutoare materiale în caz de pierderi temporare a capacității de muncă (boală, accidente, naşteri, îngrijirea membrului de familie bolnav, ajutor de deces), prin acordarea de pensii în caz de invaliditate, bătrâneţe sau pierdere a susţinătorului şi prin trimiterea la odihnă a muncitorilor şi funcţionarilor. Asigurările Sociale de Stat sprijină acţiunile de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă a angajaţilor in ceea ce priveşte securitatea şi igiena muncii. ART. 106. În vederea organizării Asigurărilor Sociale se stabilesc cotizaţiile de asigurări procentuale in raport cu salariile plătite. Cuantumul cotizaţiilor de asigurări se va fixa prin decizia Confederaţiei Generate a Muncii, în raport cu felul muncii şi cu pericolul ce-l prezintă condiţiunile în care ea se prestează. Cotizaţiile de asigurare a angajaţilor sunt în sarcina celor care angajează şi nu pot fi reţinute din salariile acestora. ART. 107. — Neplata cotizațiilor nu privează pe angajați de a beneficia de ajutoarele materiale ce li se cuvin; ea atrage majorarea sumelor datorate, precum și pedepsirea celor vinovați, potrivit legii penale. Cuantumul acestor majorări se va stabili prin hotărârea Consiliului de Miinistri, data in propunerea Confederației Generale a Muncii. ART. 108. — Condițiunile necesare pentru acordarea ajutoarelor materiale și a pensiilor, cuantumul și procedura de stabilire a acestora, se vor determina prin deciziile Confederaţiei Generale a Muncii, aprobate de Consiliul de Miniştri. ART. 109. — întocmirea lucrărilor privitoare la stabilirea şi plata drepturilor de pensie, o are Ministerul Muncii în colaborare cu Confederaţia Generală a Muncii. ART. 110. — îngrijirea medicală a angajaţilor precum şi a membrilor lor de familie nesalariaţi, este în sarcina Ministerului Sănătăţii. CAPITOLUL XV Obligaţii, temporare de muncă ART, ill. — Cetăţenii Republic Icii Populare Române în cazuri excepţionale, pentru preîntâmpinarea şi lupta contra calamităţilor' şi/' pentru acoperirea lipsei braţelor de muncă în vederea executăriiunor importante sarcini de Stat, vor putea fi chemaţi a îndeplini anumite obligațiuni temporare de muncă. Chemarea la îndeplinirea obligațiilor temporare de muncă se face pe durată determinată prin hotărîrea Consiliului de Miriştri. ART. 112. — Sunt exceptaţi dela îndeplinirea obligaţiilor temporare de muncă: a) tinerii sub 16 ani; b) femeile peste 45 ani; c) femeile gravide şi acelea care alăptează; a) femeile care au copil surfe 2 ani, dacă nu au pe cineva care să-i îngrijească; e) bărbaţii peste 50 ani ; f) persoanele care în urma unor boli sau accidente şi-au pierdut capacitatea de muncă, pe timpul necesar refacerii sănătăţii lor; g) invalizii din muncă sau din război. ART. 113. — In legătură cu anumite obligaţii temporare de muncă se vor putea stabili prin hotărîrea Consiliului de Miniştri şi alte excepţii de la îndeplinirea obli-, gaţiilor prevăzute la art. 112, in raport cu starea sănătăţii şi situaţia familială a cetăţenilor, pre-. cum şi cu caracterul lucrărilor şi a condiţiilor de viaţă în care urmează a fi prestate. CAPITOLUL XVI Jurisdicţia muncii ART. 114. — Litigiile ce se nasc din stabilirea şi aplicarea condiţiunilor de muncă prevăzute de lege, contractul colectiv, contractul de muncă sau regulamentul de ordine interioară se soluţionează de către: a) comisiunile pentru soluţionarea litigiilor de muncă; b) Instanţele judiciare ordinare; c) organele ierarhice administrative. .. ART. 115. — Sunt in competen.ţi comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă: a) litigiile care sunt date în mod expres prin lege; b) oricare alte litigii de muncă dintre angajaţi şi unitatea respectivă, în cazul când angajaţii o cer. ART. 116. — Sunt de competinţa instanţelor judiciare ordinare: a) litigiile care nu sunt date în mod expres prin legi, în competinţa comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă sau organelor ierarhice administrative; b) litigiile care au fost supuse comisiunilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă, dar care nu au putut fi soluţionate prin acordul membrilor comisiei, conform art. 123; c) litigiile de muncă în legătură cu faptele penale; d) litigiile de muncă din sectorul particular. ART. 117. — Sunt de competenţa organelor ierarhice administrative: a) litigiile care se nasc din desfacerea contractelor de muncă sau reintegrarea angajaţilor care ocupau funcţii de răspundere; b) plângerile referitoare la sancţiunile disciplinare, cu excepția celor ce privesc desfacerea contractelor de muncă ca măsură disciplinară, pentru faptele prevăzute da art. 20, lit. c. ART. 118. — Sesizarea comisiei pentru soluționarea litigiilor de munca se poate face în termen de cel mult trei luni. I. Data comunicare, de către an' Sfiţi In cazurile: : a) Desfacerii contractelor de muncă de către acei către angajaază, pentru faptele prevăzute de art. 20, literele: a, b, c, h, i şi j; b) constatarea daunelor şi darea dispoziţiei de reţinere a sumelor stabilite de către cel care angajează, pentru faptele prevăzute de art. 69, UI a. II. De la constatarea faptilor, de către cei care angajează pentru: a) desfacerea contractelor de muncă in cazurile prevăzute de art. 20, lit. d, e, f şi g; b) constatarea daunelor şi darea dispoziţiei de reţinere a sumelor corespunzătoare, în cazurile prevăzute de art. 70, lit. b. In acelaşi termen, socotit de la ivirea cauzei care o determini."itigiul, se poate sesiza comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi pentru toate celelalte litigii de muncă dintre angajaţi şi cei care i-au angajat, în cazul când salariaţii au ales această cale Pentru sumele reţinute, precum şi pentru orice sume din ore suplimentare şi din oricare alte drepturi ce li ste cuvin din partea celor către angajează, angajaţii pot sesiza comisia pentru solulinarea litigiilor de muncă, în termei’ de un an de la data când’ aceste plăţi urmau să fie făcute ART. 119. — Sesizarea .latecS»tortei Populare de către» părţile interesate din sectorul particular, se poate face In termen de cel mult 3 luni, pentru: a) desfacerea contractelor de muncă; b) constatarea daunelor şi darea dispoziţiei de reţinere a sumelor corespunzătoare. Pentru sumele cuvenite, atât din ote suplimentare, cât şi daa oricare alte drepturi ce li se cuvin din partea celor care angajează, angajaţii din sectorul particular vor putea sesiza Judecătoria Populară în termen de 1 an ART. 120. — Sesizarea oroarelor ierarhice administrative dp către an'’a;;'t:i care ocupă funcții de răspundere, se poate face in termen de cel mult 3 luni:, a) dela comunicare.: tp catupitp de desfacere a contractelor cd muncă pentru faptele prevăzute d'd art. 20; , b) dela reintegrare, pentru reazolvarea litigiilor ce se nasc diin reintegrarea acestora. ART. 121. — Comisiile pentru soluţionarea litigiilor de muncă funcţionează în cadrul unităţilor din sectorul socialist. Ele se compun dintr'un număr egal de reprezentanţi ai administraţiei şi ai comitetului sindical din întreprindere sau instituţie. Numărul membrilor comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă se fixează de către administraţie de acord cu comitetul din conducere al sindicatelor.