Universul, iunie 1950 (Anul 67, nr. 123-148)

1950-06-01 / nr. 123

UNIVERSUL Nr. 123 (Continuare in pag. 3-aJf LEGEA CODULUI MUNCII ? CAPITOLUL I Dispoziţiuni generale ART. 1. —- Codul Muncii stabi­lite reguli pentru contractele co­­lective şl contractele de munci, normele de muncă sl salarizare, timpul de lucru şl odihnă, răspun­deria materială şl compensaţiile, protecţia muncii, asigurările socia­­le, jurisdicţia mameii, precum şi pentru toate celelalte probleme le­­gate de muncă. ART. 2. — Codul Muncii se aplică, pe de o parte angajaţilor — muncitori şi funcţionari — iar pe de altă parte organelor şi instituţiilor de Stat, Întreprinde­rilor şi organizaţiilor economice ale Statului, organizaţiilor coope­ratiste şi celor cu caracter obştesc,­­ precum şi­­persoanelor fizice şi persoanelor juridice din sectorul particular, care folosesc munca salariată. CAPITOLUL II Despre contracte colective de muncit ART. 3. — Contractul colectiv este o convenţie care se încheie între Comitetul Sindical din Între­prindere ori instituţie ca reprezent­ant al muncitorilor şi funcţiona­rilor pe de o parte şi cel care an­gajează pe de altă parte. Prin con­tractul colectiv se stabilesc anga­jamentele ambelor părţi privind: a) desfăşurarea procesului de producţie In scopul îndeplnirii Planului de Stat; b) Îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de trai ale muncitorilor. ART. 4. — Prin contractul co­lectiv care se Încheie In sectorul particular, se stabilesc: a) angajamentele celor ce an­gajează pentru Îmbunătăţirea con­­diţiunilor de muncă şi trai ale muncitorilor şi funcţionarilor; b) îndatoririle toţi de Stat, a celor ce angajează. ART. 5. — Condiţiunile stabi­lite prin contra­ctul colectiv se ex­­tind asupra tuturor angajaţilor, indiferent dacă sunt sau nu mem­bri «I «Indicatului care Inc'»te contractul. ART. 6. — Durata maximă pen- . tru care se pot încheia contrac­tele colective se stabilește prin hotărlrea Consilului de Miniştri, de acord cu Confederația Gene­rală a Muncii. ART. 7. — Contractele colec­tive se fac In scris și se sem­nează de către părțile contractante. Ele se înregistrează la Ministe­rele de resort și la Comitetele Centrale ale Uniunilor sindicale respective, care sunt datoare să cerceteze: a) dacă prevederile contractului colectiv asigură îndeplinirea Pla­nului de Stat; b) dacă acestea nu cre­ază situa­­țiuni contrarii dispoziţiun­or Con­dului de față. In acest caz pre­vederile contrarii din contract se anulează şi se înlocuesc cu dispo­­ziţiuni corespunzătoare din pre­zentul Cod. ART. 8. — Contractele colective întră în vigoare dela data înre­gistrării lor. ART. 9. —T Contractele colec­tive își păstrează valabilitatea lor înlăuntrul termenului prevăzut, In­diferent de schimbările care s’ar produce In organizarea întreprin­derii sau Instituției cu care s'au îrtcheiat și indiferent de schimbă­rile care’ ster­­oduce asupra pa­trimoniului unităţilor respective. In cazul când o unitate dintr’o întreprindere care a încheiat con­tractul işi schimbă obiectul pro­ducţie’, contractul colectiv va îi adaptat la noua situaţie. ART. 10. — Prelungirea con­­tractului colectiv pe un nou ter­men, precum şi orice modificare sau completare care intervine prin Înţelegerea părţilor. In cursul e­­xecutării contractului se face in condiţiunile art. 7 si 8 din pre­zentul Cod. ART. II.­­- Organele sindicale, precum şi administraţia unităţilor respective supraveghează îndepli­nirea contractelor colective. CAPITOLUL iii Contractele de muncă ART. .2. — Contractul de mun­că este înțelegerea scrisă sau ver­­bală potrivit căreia o parte — an­gajatul — se obligă a presta mun­că, unei alte părţi — aceluia ca­­re-1 angajează — in schimbul unei remuneraţii. Contractul de muncă se­ încheie independent dacă există sau nu un contract colectiv. ART. 13. — Contractul de mun­­că poate f! încheiat: a) pe durată determinată; b) pe durată nedeterm­inată; c) pentru indeplinirea unei lu­­crări determinate. ART. 14. — In vederea anga­jări intenitive se va putea acorda candida­ulu’ un termen de încer­care, c­­re să nu fie mai mare de 11 zile pentru muncitori, 12 zile pentru funcţionari şi 30 de zile p­e­ntru cei cei urmează a fi anga­jat’ în funcţiuni de răspundere. După trecerea acestui termen de încercare şi In raport cu rezulta-,­tul obţinut, candidatul va putea fi sau nu angajat. In cazul când candidatul nu va fi angajat, i se va plăti pentru timpul lucrat, o­ sumă corespunză­toare salarului tarifar prevăzut pent­ru funcţiunea la care a can­didat. ART. 15. — Angajatului nu i se va putea cere să presteze o muncă care să nu corespundă aceleia pen­tru care s’a angajat sau care ti pure în mod evident viaţa sau să­nătatea în pericol. In cazul când în mod temporar ni există posibilitate de a se da salariatului munca pentru care a fost angajat, i se va putea încre­dinţa o altă muncă ţinând seama de calificarea acestuia. In mod excepţional pentru pre­venirea unui pericol ce ameninţă funcţionarea unităţii la care s’a an­gajat sau periclitează viaţa unor persoane, se va putea încredinţa angajatului chiar d* o muncă ne­­corespunzătoare calificării sale. In aceste cazuri, salariul anga­jatului nu va putea fi micșorat; el va­ fi mărit dacă munc­a îe i s’a încred Int??! în mod temporar este prevăzută în indicatorul tarifar de salarizare mai măre . ART. 16. — Angajatul va putea fi transferat dela o întreprindere la alta sau dintr’o localitate-tn al­ta. In acest din urmă caz, el va primi cheltueli efective de trafn­­­port, atât pentru dânsul cât şi pen­tru filmu­­a şi gospodăria sa, pre­cum şi o indemnizaţie echivalentă pe 14 zile, calculată la câştigul mediu zilnic pe ultimele trei luni. Dacă angajatul nu consimte la aceas­ă transferare, contractul de muncă poate îi denunțat cu un preaviz de 14 zile de cel care an­gajează. ART. 17. — In interes de ser­viciu, angajatul va­ putea fi dele­gat în mod temporar în altă loca­litate sau în altă întreprindere ori ‘ Institutie. Delegația nu va putea fi­­ dată pe un termen mai mare de 60­­ de zile. Când delegaţia depăşeşte acest termen, ea se transformă în detaşare. Drepturile amgajaţilor atât pen­tru delegaţie, cât şi pentru deta­şare ca şi durata detaşării sa vor reglementa prin hotărârea Consi­­liului de Miniştri. ART. 18. —- Contractul de mun­că încetează: a) prin acordul păr]lor: b) la expirarea termenului fixat sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat; c) la cererea uneia dintre părți, în cazurile în care legea permite. ART. 19. — Angajatul poate ce­re pentru motive justificate desfa­cerea contractului încheiat pe o durată nedeterminată. Acela care angajează este obli­gat de a rezolva cererea respecti­vă în termen de 14 zile dela pri­mirea si. ART. 20. — Contractul de mun­că încheiat pe timp nedeterminat, precum și acel încheiat pe o durată determinată, poate fi desfăcut la cererea aceluia ca­re angajează la cazul când: a) unitatea respectivă se lichi­dează complet sau parţal; b) îşi reduce activitatea; c) încetează activitatea pe un termen mai mare de o lună; d) angajatul nu corespunde func­ţiunii ce i s-a încredinţat; e) angajatul nu îndeplineşte în mod sistematic obligaţiunile ce-i revin din contractul de muncă sau regulamentul de ordine interioară; f) angajatul este condamnat pen­tru o faptă pedepsită de legea pe­nala dacă această faptă este în le­gătură cu munca sa și 11 face ne­­corespunzător muncii sale­; g) angajatul se află arestat mai mult de două luni; h) angajatul lipseşte dela lucru mai mult de trei luni din cauza pierderii capacităţii sale de mun­că; - angajata lipseşte dela lucru mai mult de trei luni după expira­rea concediului prevăzut de art. 89 din cauza pierderii capacităţii sale de muncă, în urma unei sarcini sau naşteri; )) în funcţiunea ocupată de an­gajat este reintegrat prin justiţie salariatul care a deţinut anterior funcţiunea respectivă. ART. 21. — Desfacerea contrac­tului de muncă pentru cazuri pre­văzute de art. 20 se face: *) "de către Comisiunea pentru soluţionarea litigiilor de muncă pentru cazurile prevăzute la lite­rele d, e, f şi g; b) de către acela care angajează pentru celelalte cazuri, anunţând un scris pe angajat. Concediatul poate sI atace această măsură in faza Comisiei pentru soluţionarea litigiilor de muncă; e) de către organele administra­tiv- ierarhice pentru toate cazuri­le atunci când se referă la anga­jaţii care ocupă funcţiuni de răs­pundere; d) de către justiţie, pntru toa­te cazurile atunci când se referă la angajaţii din sectorul particu­lar. Desfacerea contractului de mun­că cu salariaţii care sunt membri al Comitetelor Organizațiilor Sin­dicale, se face de către organele arătate în alineatele precedente, cu avizul favorabil al Comitetelor sindicale din care fac parte. ART. 22. — Acela care angajea­ză este obligat a elibera angajați­lor, la părăsirea serviciului, carne­tul de salarizare și carnetul de muncă completat la zi cu toate datele necesare în conformitate cu­­ hotărîrile Consiliului de Miniştri. De asemenea la cerere li se vor elibera salariaţilor și adeverinţe referitoare la comportarea ce au avut-o în timpul muncii. ART. 23. — Contractul de mun­că se consideră prelungit pe ter­men nedeterminat, în aceleaşi con­­diţiuni, dacă raporturile de mun­­ca continuă şi după expirarea ter­menului fixat. CAPITOLUL IV Regulamentele de ordine interioară ART 24. — Regulamentul de ordine interioară stabileşte organi­­zarea şi disciplina muncii in uni­tatea respectivă. El trebue să conţină dispoziţiuni precise şi clare în ceea ce priveş­te obligaţiunile celor angajaţi şi a celor cari­ angajează Regulamentul va fi adus la cu­noştinţa tuturor celor care lucrea­ză în unitatea respectivă. El devi­ne obligatoriu pentru anga­jaţi cât­­ şi pentru cei care angajează din momentul afişării lui. ART 25. — Ministerele de re­sort de acord cu Uniunile sindica­la respective vor întocmi regula­mentele tip de ordine Interiou­­ra. Cei ce angajează de acord cu comitetele sindicale, vor computa aceste regulamente cu dispoziţiu­­­l unic specifice unităţilor respective. Pentru unităţile stabilite de ci­­­­tre Prezidiul Marii Adunări Naţio­nale se vor putea întocmi statute disciplinare. ART. 26. — Regulamentele de ordine Interioară nu pot contra­veni legilor şi contractului colec­tiv de muncă Încheiat. CAPITOLUL V Norme de producţie ART. 27. — Ministerele de re­sort, de a­cord cu Uniunile Sindi­cale respective vor stabili normele de lucru pentru fiecare ramură de producţie, funcţie şi specialitate, fixând cantitatea şi calitatea de producţie sau de operaţiuni pe care trebue să le efectueze salariaţii pentru un timp determinat in con­­diţiuni normale de lucru. Rectificarea normelor se poate face de cifre organele care le-au stabilit In cazul când: a) se descoperă la procesul de producţie erori de calcul in ele­mentele componente; b) se Introduc in producţie mă­suri noul de raţionalizare a mun­cii şi de îmbunătăţire a procesului tehnologic. Normele odată stabilite nu por fI schimbate decât cu aprobarea Con­siliului de Miniştri. ART. 28. —• Angajatul care din vina sa nu îndeplineşte norma de lucru va fi plătit pentru munca de­pusă In raport cu cantitatea și ca­litatea produselor efectuate. ART. 29. — Când neîndeplinirea normei de lucru nu se datorește vinei angajatului, acesta va primi cel puțin 2/3 din salariul tarifar chiar și în cazul când nu s'a exe­cutat 2/3 din norma de lucru. Dacă neîndeplinirea normei pro­vine din cauza Încetării lucrului, salarizarea angajatului se regle­mentează în condițiunile art. 45. ART. 30. — Dacă dîn vina an­gajatului se produc rebuturi totale, munca prestată nu se va retribui, în cazul când din vina angajatu­lui r.s produc rebuturi parţiale, munca prestată se va retribui în raport cu diminuarea valorii pro­duselor, fără a se putea coborî sub 1/2 din salariul tarifar. Dacă fără vina angajatului se produc rebuturi totale, munca pres­tată se va retribui cu cel puțin 2/3 din salariul tarifar. In cazul când fără vina angaja­tului se produc rebuturi parțiale, munca prestată se va retribui în raport cu­ micşorarea valorii produ­selor, fără a se putea cobori sub 2/3 din salariul tarifar. ART. 31 — Dacă rebuturile pro­vin fără vina angajatului din cauza materiei prime, munca acestuia va fi integral retribuită în unul când el a anunţat administraţia în cursul zilei de lucru in care a constatat rebutul. In cazurile când rebuturile sunt descoperite după recepţie, muncă angajatului se va retribui integral, dacă rebuturile au fost produse fără vina acestuia. ART. 32. — Dacă neindeplinirea normei sau dacă rebuturile se pro­duc fără vina angajatului în timpul însușirii unei meserii, munca pres­tată se va retribui integral potrivit salariului tarifar. CAPITOLUL V­ Salarizarea ART. 33. — Pentru îndeplinirea a lunilor ce le revin din con­­de muncă muncitorii şi func­ţionarii au dreptul la un salariu care se stabileşte în raport cu ca­litatea şi cantitatea muncii ce o în­deplinesc, potrivit Indicatoarelor de calificare profesionali şi a tarife­lor de salarizare stabilite prin ho­­tărlrea Consiliului de­­Miniştri. La muncă egală se va plăti un salariu egal, fără să se facă vrac deosebire de vârstă, sex sau na­ţionalitate -ART. 34. — Plata pentru munca depusă se va face fie după durata ei, fie în acord sau cu bucata. ART. 35. — In sistemul plăţii periodice, plata pentru muncă se va face după perioada de timp lu­crată, anume cu luna, ziua sau cu ora. In sistemul periodic de salarizare cu luna, la plata salariului se va ține seama numai de timpul calen­daristic lunar, indiferent de numă­rul zilelor lucrătoare din cuprinsul lunii. In sistemul periodic de salariza­re cu ziua, la plata salariului se va ține seama de numărul zilelor lu­crate în timpul unei luni. In sistemul periodic de salari­zare cu ora, se va ţine seama de numărul orelor lucrate în timpul unei zile sau unei luni. ART. 36. -­ Cuantumul retribu­ției pentru unitatea de acord sau bucată se stabileşte împărţind sa­lariul tarifar fixat pe un timp de­terminat pentru categoria profe­sională respectivă la norma de muncă fixată pe acelaş Interval de timp. ART. 37 — Pentru timpul ne­cesar lucrărilor pregătitoare în ve­derea efectuării muncii în acord, angajaţii vor fi plătiţi cu o retri­buţie al cărei cuantum se va sta­bili, pentru fiecare categorie pro­fesională, prin decizie a Consi­liului de Miniştri. ART. 38. — Pentru Îndeplinirea muncilor ce necesită cunoştinţe sau pregătiri speciale, angajaţii au dreptul la salariul fixat pentru ca­tegoria respectivă de lucru, chiar dacă nu au titlurile sau dovezile corespunzătoare. ART. 39. — Angajaţii vor putea primi pe lângă salariul tarifar şi premii, în condiţii ce vor fi stabi­lite prin hotărârea Con­suliului de Miniştri. ART. 40. — Plata salariului se va face periodic, la Intervale ce nu vor depăşi două săptămâni. ART. 4L .— Salariul se va plăti în numerar. In mod excepţional se va putea plăti şi în naturi, dar nu­mai parţial potrivit dispoziTunilor ce se vor stabili. ART. 42. — Salariul se va plăti înainte sau după terminarea lucru­lui. El nu se va putea plăti în tim­pul orelor de muncă și nici în zi­lele fixate prin prezentul Cod sau dispozițiuni speciale ca­ zile­ de re­paus. ART. 43. — In cazul desfacerii contractului de muncă de către sau la cererea acelui care angajea­ză, plata drepturilor cuvenite an­gajatului se va face in ziua de­nunțării contractului de muncă. In cazul desfacerii contractului de muncă la cererea angajatului, plata drepturilor ce i se cuvin se va face in termen de o zi dela sa­tisfacerea cererii. Pentru fiecare zi de întârziere, de la termenele arătate in alineatele precedente, angajatul are dreptul la o compensaţie egală cu câştigul mediu. ART. 44. — In cazul când acela care angajează nu recunoaşte de­cât în parte, drepturile pretinse, el este obligat să plătească angajatu­lui suma necontestată, la termenele tratate la art. 43. Sumele contestate vor fi stabilite de către Instanţele prevăzute la Ga­­icolul XVI din Codul de faţă. ART. 45. — Orele nelucrate în timpul încetării lucrului fără vina angajatului se vor plăti In propor­ţia calculată la câştigul mediu: 50% In Industria uşoară, şi 75% In Industria grea şi C.F.R. Orele nelucrate în timpul încet­­tării lucrului din vina angajatului nu se plătesc ART. 46. — In cazul când exer­citarea drepti:)­.'’ de vot are loc în timpul orelor de serviciu, tim­pul folosit de angajat pentru votare va fi plătit cu câștigul mediu pre­văzut pentru categoria în care an­gajatul a fost încadrat. ART. 47. — Orele nelucrate de angajaţii aleşi pentru a participa la congrese, conferinţe sau adunări, convocate de organele de Stat sau organizaţiile de massă, precum şi orele nelucrate de angajaţi chemaţi In faţa justiţiei ca martori sau ex­­perţi se vor plăti pe timpul nece­sar exercitării sarcinilor primita cu câştigul mediu al ultimelor trei luni. ART. 48. — Drepturile angaja­ţilor chemaţi pentru stagiul mili­tar, concentrare sau mobilizare, se vor stabili prin hotărârea Con­siliului de Miniştri. CAPITOLUL VII Timpul de lucru ART. 49. — Durata normală a timpului de lucru este de 8 ore pe zi. Prin hotărlrea Consiliului de Miniştri, dată la propunerea Con­federaţiei Generale a Muncii, de acord cu Ministerele de resort, , se va putea stabili, în cazuri spe­ciale, pentru anumite categorii profesionale, o durată de muncă mai micii decât aceea de 8 ore, reclamată de necesităţile de pro­tecţie a­ muncii, fără ca prin a­­ceasta să se aducă o scădere a salariului. Prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile sin­dicale respective, se vor stabili categoriile de salariaţi cu func­ţiuni de răspundere tehnică sau administrativă a căror muncă nu se limitează la timp de lucru de 8 ore. ART. 50. — Durata muncii de noapte se fixează la 7 ore, fără ca prin aceasta să se aducă o scădere asupra salariilor. In acest caz, calculul salariilor pe oră se va stabili împărţind sa­lariul corespunzător numărului de ore din timpul zilei, la numărul orelor lucrate noaptea. Salariul pe oră astfel stabilit va servi şi la calculul remunera­ţiei muncii în acord atunci când aceasta se prestează noaptea. In întreprinderile în care se lu­crează în 3 schimburi, durata muncii de noapte va fi egală cu aceea de zi, acordându-se anga­jatului un spor de 15% asupra sa­lariului tarifar din tabela de sala­rizare pentru munca de noapte. Munca de noapte se socotește aceea care are loc între orele 22 și 6 sau 23 și 7. ART. 51. — In timpul zilei de lucru se va acorda angajaţilor un repaus pentru masă. Timpul de repaus nu se include in durata timpului de muncă. ART. 52. — In unităţile in care se poate întrerupe normal lucrul, repausul se va acorda după prime­le 4 ore de muncă. Durata repau­sului va fi de cel puţin o oră şi de cel mult o oră, angajaţii pu­tând în acest timp să se depărte­ze de la locul de muncă. ART. 53. — In unităţile in care nu se poate întrerupe lucrul, se va da posibilitatea angajaţilor de a lua masa in timpul serviciului. ART. 54. — Când unitatea lu­crează în 3 schimburi, durata timpului de repaus si repartiţia repausului între schimburi se va stabili de administraţie de acord cu comitetul organizaţiei sindicale, fără a se putea fixa pentru fie­care schimb o durată de repaus mai mică de 15 minute. ART. 55. — Echipele care îi succed în schimburi vor lucra în timpul unei zile de muncă numă­rul de ore stabilit pentru catego­ria profesională respectivă. Schimburile se vor înlocui în o­­rele şi condiţiunile stabilite prin regulamentele­ de ordin­e Interi­oară. ART. 56. — Ora când Începe, precum şi ora când se termină timpul de muncă şi timpul de re­paus se va stabili prin regulamen­tele de ordine interioară. ART. 57. — Munca se va efec­tua în orele stabilite pentru fie­care din categoriile profesionale. Orele suplimentare se vor efec­tua numai cu aprobarea preala­bilă a Ministerelor de resort, de acord cu­ Uniunile sindicale, în ca­drul fondului planificat de salari­zare, fără a se putea depăşi 120 ore anual și 4 ore săptămânal de fiecare­ angajat. Acela care angajează va putea dispune efectuarea de ore supli­mentare, fără aprobarea preala­bilă cerută de alineatul 2, numai pentru următoarele lucrări: a) pentru apărarea ţarii sau preîntâmpinarea calamităţilor şi pericolelor; b) pentru înlăturarea unor îm­prejurări neaşteptate, care ar dă­una buna funcţionare a serviciilor de canalizare, de iluminat, de a­­provizionare cu apă, poştale, tele­grafice, telefonice sau căilor de comunicaţie; c) pentru a preîntâmpina între­ruperi sau întârzieri care ar pu­tea aduce stricăciuni maşinilor sau materialului; d) pentru repararea sau restabi­lirea dispozitivelor sau instalaţii­lor, în cazul când defecţiunea a­­cestora provoacă încetarea lucru­lui unui număr însemnat de an­gajaţi. ART. 58. -7* Acel care angajează vor ţine registre speciale de ore suplimentare în care se vor indica pentru fiecare angajat in parte ora când s’a început şi ora rând s'a terminat munca suplimentară, precum şi suma de bani ce i s® cuvine. ART. 59. — La ore suplimentare nu vor putea fi chemaţi tinerii până la 18 ani, femeile gravide, precum şi femeile care alăptează. ART. 60. — Pentru timpul ne­lucrat din cauza întârzierii sau absentării angajaţilor de la lucru, nu se va putea face compensare prin ore de munca suplimentară. CAPITOLUL VIII Timpul de odihnă ART. 61. έin timpul unei săp­tămâni, angajaţii au dreptul la un repaus fără întrerupere de cel pu­ţin 24 ore. Se fixează ziua de Duminică ca zi de repaus săptămânal. Pentru angajaţii care din cauza condiţiilor de muncă nu pot be­neficia de ziua de Duminică ca zi de repaus, se va fixa prin regula­mentul de ordine inferioară, pen­tru odihnă, o altă zi tn timpul săptămânii. De asemenea prin regulamentul de ordine interioară se vor fixa , prin rotaţie zile!» de repaus pen­tru angajaţi­ din t -'tetile care­­ funcţionează Rări Intre­ppere. Prin deciziunea Ministerului de resort, de acord cu Uniunile sin­dicale respective, se vor stabili unitățile care potrivit caracteru­lui activității lor, lucrează fără întrerupere. ART. 62. ■— Prin hotărlrea Con­siliului de Miniștri, se vor stabili zilele de sărbătoare în care nu se va lucra. In cazul când, pentru motivele arătate la alineatele 3 și 4 din art 61, angajații nu vor putea beneficia de zilele de sărbători legale, ei vor primi alte zile de repaus care se vor fixa de către cei ce angajează, de acord cu co­­mitetul sindical. ART. 63. — Angajații cari au prestat muncă în mod neîntrerupt 11 luni, au dreptul la un concediu anual de odihnă, a cărui durată se fixează la cel puţin 12 zile lucră­toare. Angajaţii care lucrează la munci grele sau vătămătoare sănătăţii au dreptul la un concediu de odih­nă până la 24 zile lucrătoare. Aceste categorii de angajaţi, se vor stabili printr’o hotărîre a Con­siliului de Miniştri la propunerea Confederaţiei Generale a Muncii. Pentru tinerii până la 18 ani du­rata minimă a concediului este de 111 zile lucrătoare. Pentru angajaţii a căror zi de lucru este nenormată, durata con­cediului este de 24 zile lucrătoare. Angajații cu o vechime neîntre­ruptă în câmpul muncii au dreptul la un concediu de odihnă până la 24 zile lucrătoare in raport cu a­­ceasta vechime. Durata concediului se va stabili prin Hotărlrea Consiliului de Mi­niştri la propunerea Confederației Generale a Muncii. ART. 64. — Administraţia nu va putea să reţină pe angajaţi de a beneficia de dreptul la odihnă sta­bilit prin lege. La cererea prealabilă a celor care angajează, Ministerul de re­sort de acord cu Uniunile Sindi­cale respective, va putea aproba de la caz la caz, pentru motive jus­tificate compensarea în bani a con­cediilor angajaţilor care consimt la aceasta. Concediile angajaţilor tineri pâ­nă la 18 ani nu vor putea fi înn niciun caz compensate în bani. ART. 65. — Administraţia, de acord cu comitetul sindical, ţi­nând seama de buna desfăşurare a activităţii unităţii respective, pre­cum şi de interesele angajaţilor va programa în tot cursul anului con­cediile acestora. ART. 66. — Concediile de boală, acelea de graviditate, naştere sau îngrijire a copiilor bolnavi mai mici de 2 ani, nu se includ în con­cediul de odihnă. CAPITOLUL IX Răspunderea materială şi compensaţiile ART. 67. — Angajaţii sunt răs­punzători pentru daunele aduse unităţilor respective, in legătură cu munca lor. ART. 68. — In cazul când pa­guba a fost pricinuită de neglijen­ţa sau din încălcarea regulamen­telor de ordine interioară, cuantu­mul despăgubirilor se va putea ur­ca până la valoarea pagubei pro­duse, fără a putea depăși cuantu­mul salariului tarifar net de pe ultimele 3 luni. Dacă paguba a fost pricinuită a­­supra bunurilor date in păstrare, cuantumul despăgubirilor va fi e­g­al cu valoarea pagubelor pro­­uss. în cazul când paguba pricinuită este urmarea unei fapte penale, cuantumul despăgubirilor va fi e­­gal cu valoarea de Înlocuire a bu­­nu­rilor, calculată la preţul liber al pieţii, putând fi mărită până la­ îndoitul acesteia. ART. 69. — Constatarea și sta­bilirea cuantumului daunelor ma­teriale, precum şi dispoziţia de re­­­­ţinere a sumelor respective, se fa­ce în termen de cel mult 30 de zile de la descoperirea daunelor: a) de către acel care angajează, atunci când au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, alin. 1; b) de către Comisia pentru so­luţionarea litigiilor de muncă, a­­tunci când au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, alin. II; c) de către Justiţie, atunci când au fost pricinuite în condiţiunile art. 68, alin. III, precum şi în toa­­te cazurile când pagubele au fost pricinuite de către angajaţii din sectorul particular. ART. 70. — Dacă angajatul că­ruia i se impută dauna nu recu­noaşte legalitatea stabilirii aces­teia­ sau mărirea cuantumului fi­xat, el are dreptul ca în termen de 7 zile de la comunicare să ceara soluţionarea litigiului in faţa Co­misiei pentru soluţionarea litigii­lor de muncă, în cazul când con­statarea cuantumului s’a făcut în conformitate cu art. 69, lit. a şi tr faţa justiţiei, în cazul când consta­tarea cuantumului s’a făcut tr conformitate cu art. 69, lit. b. ART. 71. — Suma stabilită în mod definitiv pentru acoperirea daunelor se va reţine din orice sumă ce i se cuvin­e angajatului din partea aceluia la care este an­gajat, precum şi din salariu, in ra­te lunare. Aceste rate nu vor fi mai mari de 1/3 din salariul tarifar net lu­nar, fără a putea depăşi împreuună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea angajatul, din acest sa­lariu. In cazul când contractul de muncă se desface înainte de a fi acoperit daui-'e, angajatul va fi urmărit atât In averea sa perso­nală, cât și In eventualul său sa­lariu ce l-ar primi într'o noul funcție, după normele stabilite în alineatele precedente. ART. 72. — In niciun caz nu se vor trece în sarcina angajaţilor daunele care se produc din risca normal al serviciului ART. 73. — In cazul când con­tractul de muncă încheiat pe du­rată determinată sau pe o durată n­edeterminată se desface în con­­diţiunile art. 20, lit. a, b, c, d şi g angajatul are dreptul la o compem­saţie egală cu câştigul mediu pe 14 zile. ART. 74. — Angajatul are drep­­tul la plata unei­­compensaţii în bani, pentru timpul de concediu lu­crat în condiţiunile art. 64 alin. 1 II, socotită în raport cu ""«Mgul­­ său mediu pe ultimele 12 luni.­­ ART. 75. — Drepturile băneşti ale anemiaţilor, provenite din con­tractul de muncă, se bucură de în­tâietate faţă de oricare alte datorii ale aceluia­ care angajează. ART. 76. — Angajaţii care pre­stează munci care uzează repede îmbrăcămintea sau încălţămintea­­ vor primi pe socoteala parţială sau totală a acelui care i-a angajat,­­ îmbrăcămintea sau încălţămintea­­ necesară. Listele profesiunilor şi normelor de distribuire şi folosire a îmbră­cămintei şi încălţămintei se vor , stabili prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Uniunile Sindicale respective. ART. 77. — În cazul când an­gajatul lucrează la unitate cu In­strumentele sau uneltele care sunt proprietatea sa personală, el are dreptul la o compensaţie echiva­lentă cu amortizarea lor. CAPITOLUL X Pregătirea profesională ART. 78. — Sunt ucenici acei care învaţă o meserie în şcoli pro­fesionale şi ateliere, precum şi acei care-şi însuşesc individual o mese­rie lucrând în producţie, sub con­ducerea unor persoane calificate. ART. 79. — Pregătirea profe­sională a ucenicilor se va stabili pentru fiecare meserie în parte, în conformitate cu dispoziţii unile legii învăţământului profesional. Timpul necesar însuşirii unei meserii pentru acei care se cali­fică individual lucrând în produc­ţie sub conducerea unor persoane calificate, se va stabili de către Ministerul de resort de acord cu Uniunile Sindicale respective. Ministerele de resort vor înfiin­ţa pe lângă întreprinderi cursuri de calificare, recalificare şi de perfecţionare profesională a căror co­diţii de funcţionare vor fi sta­­bilite prin decizii. Unităţile vor înlesni angajaţilor frecventarea şcolilor serale. ART. 80. — Planul general de pregătire a ucenicilor se va stabili de Ministerul Muncii și Prevede­rilor Sociale, de acord cu Confe­deraţia Generală a Muncii. Numărul ucenicilor ce urmează a fi pregătiţi anual pentru între­prinderile de Stat, se stabileşte de Ministerul de resort, în raport cu planul de pregătire a cadrelor, ART. 81. — Ucenicii nu vor putea fi Întrebuinţaţi decât numai un munci care au direct o legătură cu meseria pe care o invaţă. Conducerea întreprinderilor va înlesni şi supraveghea ca ucenicii să urmeze regulat cursurile de pregătire profesională. ART. 82. — Drepturile şi Înda­toririle ucenicilor, precum și ale acelora care-i angajează, se vor stabili prin decizia Ministerului Muncii și Prevederilor Sociale, de acord cu Confederaţia Generală a Muncii, ART. 83. — Ministerul Muncii și Prevederilor Sociale, împreună cu Confederaţia Generală a Mun­cii, vor exercita controlul şi su­pravegherea aplicării măsurilor de ocrotire prevăzute de lege pentru ucenici. CAPITOLUL XI Munca tinerilor şi a femeilor ART. 84. — Tinerii au aceleaşi drepturi ca şi vârstnicii, In ceea ce priveşte încheierea şi executarea contractului de munci. Părinţii, tutorii şi instituţiile care sunt însărcinate cu suprave­gherea şi respectarea legilor de protecţie a muncii, pot să ceară desfacerea contractului de muncă înainte de termen, atunci când con­tinuarea acestuia ameninţă sănăta­tea tânărului, sau când devine dăunătoare acestuia. ART. 85.­­­ Tinerii nu vor pu­­tea fi repartizaţi a presta muncă de­­noapte, decât în sectoarele de producţie ce se vor stabili prin decizia Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Ministerul Sănătăţii şi Confedera­ţia Generală a Muncii şi numai dacă au împlinit 16 ani. ART. 86. — Tinerii sub 14 ani, nu vor putea fi angajaţi la lucru. Tineri! Intre 14—16 ani, vor pu­tea fi angajaţi cu consimţământul reprezentanţilor lor legali Şi cu avizul medicului. ART. 87. —■ Durata timpului de lucru al tânărului Intre 14—16 ani, se stabileşte la 6 ore pe zi, fără ca prin aceasta să se aducă o «că­dere asupra salariului cuvenit. Fixat pentru categoria profesională la care a fost angajat, ART. 88. — Femeile gravide, cele care alăptează, sau cele su­ferinde, precum şi tinerii sub 16 ani nu vor putea fi repartizaţi la munci grele şi la cele dăunătoare sănătăţii. Prin hotărârea Consiliului de Mi­niştri, la propunerea Ministerului Muncii şi Prevederilor Sociale, de acord cu Ministerul Sănătăţii şi Confederaţia Generală a Muncii, I se va stabili lista muncilor grele şi a celor dăunătoare sănătăţii. ART. 89. — Femeile gravide au dreptul la un concediu de 35 zile înainte de naştere şi 45 zile după naştere, care va putea fi prelimi­git cu avizul medicului până la 55 zile. ART. 90. — Femeile gravide care lucrează munci grele, vor fi repartizate la alte munci mai uşoa­re, fără ca prin aceasta să II se scadă salariul. De asemenea, tn­cepând cu luna a şasea, femeile gravide nu vor putea fi trimise In delegaţii in alte localităţi decât cu consimţământul lor. ART. 91 — Femei« gravide începând cu luna a şasea» precum şi cele care alăptează nu vor pu­tea fI repartizate a presta muncă 4? noapte. ART. 92. — In­­afara repausului de odihnă și idlasă se vor acorda femeilor si pauze pentru alăptarea copiilor. Durata pauzelor și orelor când urmează a Fl acordat?, se vor sta­­’ bil! prin regulamentele de ordine ulterioară, fără a se putea depăși 4 ore Intre DR!'’r sl V? oră pentru­­ o alăptare.­­ Durata acestor cauze se include '■ t’mnul normal de lucru. ART. 93. — Femeilor angajate, cari au copi’ bolnavi, mai m’ci de 2 ani, 11 se vor acorda, cu avizul medicului, concedii pentru 'nuri; j’rea acesto­ra care nu se includ •'I ■ rediu! de od'hră. CAPITOLUL XII Protecţia muncii ART 94. — Toate unităţile vor lua măsuri pentru a crea condiţiile necesare protecţiei muncii, prin a­­sigurarea securităţi şi igienei in procesul muncii. Nicio unitate nu va putea să-şi înceapă activitatea şi nu se va pu­tea Shuta In total sau în parte în c alt local, fără autorizarea prea­ la- s bili a Inspecţie! Tehnice pentru p protecţia muncii şi a inspecţiei­­ Sanitare de Stat. r ART. 95. — Acel care angajea- ' zl vor puf» la dispoziţia angaja- r­­ilor care lucrează la munci văni- * mltoare, la temperaturi înalte sau prea scăzute, precum şi acelora ce­­ lucrează In condiţiuni speciale de­­ umiditate ori murdărie, echipamen-­­ tul de protecţia. Angajaţilor care prestează munci­­ legate de pericolul Intoxicării 11­­ se vor da antidoturi. Costul echipamentelor de protec­ţie şi al antidoturilor corespun­zătoare, vor fi suportate de unitate. Listele antidoturilor, a echipa­mentelor­ de protecţie, precum şi a profesiunilor respective, se vor stabili prin deciziile Ministerelor de resort, de acord cu Confedera­ţia Generală a Muncii. , Confederaţia Generală a Muncii participă direct la organizarea con­tolului și supravegherea mă­­s­urilor ce trebuesc luate cu pri­vire la protecţia muncii In con­formitate cu legea tn vigoare pen­tru protecţia muncii. CAPITOLUL XItf Sindicatele profesionale ART. 96. —• Sindicatele profesio­nale se constitue si funcţionează în conformitate cu legea de orga­nizare a sindicatelor profesionale. ART. 97. — Unităţile vor acorda tot sprijinul necesar desfăşurării activităţii sindicale, punând tot­odată gratuit la dispoziţia comite­tului de întreprindere sau institu­ţie, localul necesar cu mobilier. Încălzit şi iluminat. ART. 98. — Adunările generale sindicale, adunările delegaţilor Sindicali precum şi şedinţele comi­tetelor de sindicate sau de între­prindere ori instituţie, se vor ţine în afara timpului de lucru. In timpul lucrului, se vor putea ţine astfel de adunări sau şedinţe, numai în cazuri excepţionale şi numai cu aprobarea administraţiei respective. ART. 99. — Administraţia va co­­munica comitetelor sindicale res­pective, angajările ce urmează a fi făcute Comitetele sindicale vor putea face obiecţiuni în termen de 3 zile de la comunicare, asupra noilor an­­gajaţi în cazul când aceste anga­jamente se fac cu încălcarea dis­­poziţiunilor legale. ART. 100. — Pentru îndeplini­rea sarcinilor sindicate, se vor putea scoate din producţie acti­viştii necesari, cu aprobarea celo care angajează. ART. 101. — Activiştii scoşi din producţie pentru îndeplinirea sar­cinilor sindicale, primesc salariul din bugetul sindicatului, ţinându-se seama ca acesta să nu fie mai mic decât salariul din indicatorul tari­­far anterior scoaterii lor din pro­ducţie. ART. 102. — Administraţia după îndeplinirea sarcinilor sindicale,­­este obligată să asigure angajatu­lui scos din producţie o muncă echivalentă cu aceea pe care a avut-o anterior scoaterii sale din producţie. CAPITOLUL XIV Asigurările sociale ART. 103. — Asigurarea socială a muncitorilor şi funcţionarilor se face prin Asigurările Sociale de­­ Stat, care funcţionează în cadru­­l sindicatelor. Organizarea, conducerea, îndru­­­­marea și controlul activităţii Asi-­­­gurărilor Sociale de Stat se face de către Confederaţia Generală a Muncii, prin Consiliul Asigurări-­­­lor Sociale de Stat.­­ ART. 104. — Asigurările sociale s­­e extind asupra tuturor salaria­­ţilor care prestează munci în or­ganele şi Instituţiile de Stat,­ în­treprinderile şi organizaţiile coo­­peratiste şi cele cu caracter ob­ştesc, la persoanele juridice din sectorul particular, care folosesc munca salariată indiferent dacă sunt angajați permanent sau tem­porar, precum și asupra membrilor lor de familie nesalariați. ART. 105. — Realizarea măsu­rilor de Asigurare Socială se face prin acordarea de ajutoare mate­riale în caz de pierderi temporare a capacității de muncă (boală, ac­cidente, naşteri, îngrijirea mem­­brului de familie bolnav, ajutor de deces), prin acordarea de pensii în caz de invaliditate, bătrâneţe sau pierdere a susţinătorului şi prin trimiterea la odihnă a muncitori­lor şi funcţionarilor. Asigurările Sociale de Stat spri­­jină acţiunile de îmbunătăţire a condiţiilor de viaţă a angajaţilor in ceea ce priveşte securitatea şi igiena muncii. ART. 106. έ­n vederea orga­­nizării Asigurărilor Sociale se sta­bilesc cotizaţiile de asigurări pro­­centuale in raport cu salariile plă­tite. Cuantumul cotizaţiilor de asigu­rări se va fixa prin decizia Con­federaţiei Generate a Muncii, în raport cu felul muncii şi cu peri­colul c­e-l prezintă condiţiunile în care ea se prestează. Cotizaţiile de asigurare a an­gajaţilor sunt în sarcina celor care angajează şi nu pot fi reţinute din salariile acestora. ART. 107. — Neplata cotizații­­lor nu privează pe angajați de a beneficia de ajutoarele materiale ce li se cuvin; ea atrage majora­rea sumelor datorate, precum și pedepsirea celor vinovați, potrivit legii penale. Cuantumul acestor majorări se va stabili prin hotărârea Consiliu­lui­­ de Miinistri, data in propunerea Confederației Generale a Muncii. ART. 108. — Condițiunile nece­sare pentru acordarea ajutoarelor materiale și a pensiilor, cuantumul și­ procedura de stabilire a acesto­ra, se vor determina prin deciziile Confederaţiei Generale a Muncii, aprobate de Consiliul de Miniştri. ART. 109. —­ întocmirea lucrări­­lor privitoare la stabilirea şi pla­ta drepturilor de pensie, o are Mi­nisterul Muncii în colaborare cu Confederaţia Generală a Muncii. ART. 110. — îngrijirea medica­lă a angajaţilor precum şi a membrilor lor de familie nesala­riaţi, este în sarcina Ministerului Sănătăţii. CAPITOLUL XV Obligaţii, temporare de muncă­­ ART, ill. — Cetăţenii Republic I­cii Populare Române în cazuri ex­cepţionale, pentru preîntâmpinarea şi lupta contra calamităţilor' şi/' pentru acoperirea lipsei braţelor de muncă în vederea executării­­u­­nor importante sarcini d­e Stat, vor putea fi chemaţi a îndeplini a­­numite obligațiuni temporare de muncă. Chemarea la îndeplinirea obliga­­țiilor temporare de muncă se face pe durată determinată prin hotărî­­rea Consiliului de Mir­iştri. ART. 112. — Sunt exceptaţi dela îndeplinirea obligaţiilor temporare de muncă: a) tinerii sub 16 ani; b) femeile peste 45 ani;­­ c) femeile gravide şi acelea care alăptează; a) femeile care au copil surfe 2 ani, dacă nu au pe cineva care să-i îngrijească; e) bărbaţii peste 50 ani ; f) persoanele care în urma u­­nor boli sau accidente şi-au pier­dut capacitatea de muncă, pe tim­pul necesar refacerii sănătăţii lor; g) invalizii din muncă sau din război. ART. 113. — In legătură cu a­­numite obligaţii temporare de muncă se vor putea stabili prin ho­­tărîrea Consiliului de Miniştri şi alte excepţii de la îndeplinirea obli-, gaţiilor prevăzute la art. 112, in­ raport cu starea sănătăţii şi si­­tuaţia familială a cetăţenilor, pre-. cum şi cu caracterul lucrărilor şi a condiţiilor de viaţă în care ur­mează a fi­­ prestate. CAPITOLUL XVI Jurisdicţia muncii ART. 114. — Litigiile ce se nasc din stabilirea şi aplicarea con­di­­ţiunilor de muncă prevăzute de le­ge, contractul colectiv, contractul de muncă sau regulamentul de or­dine interioară se soluţionează de către: a) comisiunile pentru soluţiona­­­rea litigiilor de muncă; b) Instanţele judiciare ordinare; c) organele ierarhice administra­tive. .. ART. 115. — Sunt in competen­.­ţi comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă: a) litigiile care sunt date în mod expres prin lege; b) oricare alte litigii de muncă dintre angajaţi şi unitatea respec­tivă, în cazul când angajaţii o cer. ART. 116. — Sunt de competin­­ţ­a instanţelor judiciare ordinare: a) litigiile care nu sunt date în mod expres prin legi, în competin­­ţa comisiilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă sau organelor ierarhice administrative; b) litigiile care au fost supuse comisiunilor pentru soluţionarea litigiilor de muncă, dar care nu au putut fi soluţionate prin acordul membrilor comisiei, conform art. 123; c) litigiile de muncă în legătură cu faptele penale; d) litigiile de mun­că din secto­rul particular. ART. 117. — Sunt de com­peten­ţa organelor ierarhice administra­tive: a) litigiile care se nasc din des­facerea contractelor de muncă sau reintegrarea angajaţilor care ocu­pau funcţii de răspundere; b) plângerile referitoare la sanc­ţiunile disciplinare, cu excepția ce­lor ce privesc desfacerea contrac­telor de muncă ca măsură discipli­nară, pentru faptele prevăzute da art. 20, lit. c.­­ ART. 118. — Sesizarea comisiei­­ pentru soluționarea litigiilor de­­ munca se poate face în termen de­­ cel mult trei luni.­­ I. Data comunicare, de către an­­' Sfiţi In cazurile: : a) Desfacerii contractelor de­­ muncă de către acei către anga­­j­­aază, pentru faptele prevăzute de­­ art. 20, literele: a, b, c, h, i şi j; b) constatarea daunelor şi da­rea dispoziţiei de reţinere a su­melor stabilite de către cel ca­re angajează, pentru faptele­ prevă­zute de art. 69, UI a. II. De la constatarea faptilor, de către cei care angajează pentru: a) desfacerea contractelor de muncă in cazurile prevăzute de art. 20, lit. d, e, f şi g; b) constatarea daunelor şi da­rea dispoziţiei de reţinere a su­melor corespunzătoare, în cazurile prevăzute de art. 70, lit. b. In acelaşi termen, socotit de la ivirea cauzei care o determini."­­­i­­tigiul, se poate sesiza comisia pentru soluţionarea litigiilor de muncă şi pentru toate celelalte li­tigii de muncă dintre angajaţi şi cei care i-au angajat, în cazul când salariaţii au al­es această cale Pentru sumele reţinute, precum­ şi pentru orice sume din ore su­plimentare şi din ori­care alte drepturi ce li ste cuvin din partea celor către angajează, angajaţii pot sesiza comisia pentru soluli­­narea litigiilor de muncă, în termei’ de un an de la data când’ aceste plăţi urmau să fie făcute ART. 119. — Sesizarea .latecS»­tortei Populare de către» părţile in­teresate din sectorul particular, se poate face In termen de cel mult 3 luni, pentru: a) desfacerea contractelor de muncă; b) constatarea daunelor şi­ darea dispoziţiei de reţinere a sumelor corespunzătoare. Pentru sumele cu­v­enite, atât din­ ote suplimentare, cât şi d­aa ori­care alte drepturi ce­­ li se cuvin din partea celor care angajeaz­ă, angajaţii din sectorul particular vor putea sesiza Judecătoria Populară în termen de 1 an ART. 120. — Sesizarea oroare­­­­lor ierarhice administrative dp că­tre an'’a;;'t:i care ocupă funcții de răspundere, se poate face in ter­men de cel mult 3 luni:, a) dela comunicare.: tp catupitp de desfacere a contractelor cd muncă pentru faptele prevăzute d'd art. 20; , b) dela reintegrare, pentru rea­zolvarea litigiilor ce se nasc diin reintegrarea acestora. ART. 121. — Comisiile pentru­ soluţionarea litigiilor de muncă funcţionează în cadrul unităţilor­ din sectorul socialist. Ele se compun dintr'un număr egal de reprezentanţi ai administ­­raţiei şi ai comitetului sindical din înt­reprindere sau instituţie. Numărul membrilor comisiilor­ pentru soluţionarea litigiilor de muncă se fixează de către admi­nistraţie de acord cu comitetul din conducere al sindicatelor.

Next