Universul, ianuarie 1951 (Anul 68, nr. 1-24)

1951-01-04 / nr. 1

4 PAGINI 4 LEI . Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării Aduţiei Poştelor «i Telecomunicaţiilor No. 20.064/930 Anul a 1­6S-£g£4 Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN TIPOGRAFIA „UNIVERSUL” înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI: 3.30.10. APARE SUB CONDUCEREA UNUI COMITET DE DIRECŢIE LA ÎNCEPUTUL LUI 1951 începutul noului an în Patria noastră a căpătat de această dată o semnificaţie cu totul deo­sebită. Privind pe plan general, noi nu am început acum un simplu an, ci am pus piatra iniţială pen­tru munca unei perioade mult mai lungi: perioada primului Cin­cinal. Dacă stai să chibzueşti asupra structurii planului de durată ce angajează toate sectoarele vieţii­­ ţării, observi că el se aseamănă cu o maşinărie de ceasornic. Un noian de rotiţe se mişcă nu independent, ci una în func­ţie de celelalte. Consecinţa aces­tui fapt este că şi în timp toate etapele Planului sunt legate ar­monios, condiţionându-se reci­proc. Prima zi a Planului Cincinal a avut deci importanţa ei de necon­testat pentru executarea întregu­lui program. Şi dacă aplicăm înţeleaptă noastră vorbă asupra „ziiei bune care se cunoaşte de dimineaţă” avem de ce să fim bucuroşi ! Un ziar de după masă a sem­nalat încă de ieri primele suc­cese din primele ore ale anului. A apărut tipărit numele unui Gh. Lazar, strungar la Uzinele „Steaua Roşie", care şi-a inaugurat acti­vitatea cu o depăşire de normă­­ de 65°/o. Dacă am cerceta sute de întreprinderi, am găsi desigur­­ mii de oameni asemenea lui ba­zar Gh., care au şi început să se ia la întrecere aprigă cu timpul noului an. Este interesant de adâncit ace­ste fapte. De găsit în conştiinţa a miilor de fruntaşi din prima zi a Cincinalului care a fost motorul­­ primelor lor succese.­­ Fără îndoială că răspunsul la întrebare este cu totul la înde­mâna noastră. Aceşti oameni au o adâncă în­credere în viaţă. Ei privesc în viitor nu ca nişte simpli visă­tori. Prezentul pe care îl pot opune în fiecare clipă trecutului este baza optimismului lor nese­cat şi a dorinţei de muncă rod­nică. Cu câţiva ani în urmă, un bâl­bâit de cap încoronat molfăia în preajma anului nou urări pen­tru un an prescris mai bun. De data asta oamenii muncii din Pa­tria noastră sunt dinainte con­vinşi că anul viitor va fi mai bun. Această certitudine există. In condiţiile de azi noi nu avem nevoie să legăm perspectiva anu­lui mai bun de noroc sau de da­ruri „venite din cer”. In mâinile noastre stă iutrița ca într'adevăr procentele din Plan, dinainte cal­culate ştiinţific, să devină reali­tate. Pentru că ridicarea nivelului de trai al celor ce muncesc este o lege a economiei noastre na­ţionale, nu un simplu precept sau o atenică năzuinţă. Pentru economia canitalistă, fiecare nou an trebue să aducă o înrăutăţire a nivelului de trai al maselor muncitoare. Este şi aceasta tot o lege, urmare a scrur­­turii modului de producţie cani­­talist, lege obiectivă împotriva căreia nu poţi lupta decât schim­bând din temelii sistemul econo­mic-social cazat pe exploatare. Presa din ţările capitaliste re­liefează acest fapt, scoţând în evidenţă că 1951 în actuala situa­ţie nu poate fi acolo mai bun decât 1950. Ziarul DEMO­KRA­­TIKOS, vorbind de perspectivele anului 1951, arată că acesta va însemna pentru Grecia „foamete, intensificarea teroarei și a re­­presiunilor"­. Strecurând o iro­nie amară, un caricaturist fran­cez, tratând problema bugetelor cu cifre tot mai încărcate din pri­cina cheltuelilor pentru înarmări, spune : „Bugetul este umflat în proporţii atât de astronomice, în­­­­cât pentru sim­b­ii care ar fi mai­­ bine să-l calculăm, ca în astro­­­­nomie, în... ani-lumină...". Darul­­ de Anul Nou al guvernului au­­­­striac a fost raţionalizarea unui­­ lot de alimente. Iar soarta celor I ce luptă împotriva responsabililor I mizeriei crescânde a popoarelor I din ţările capitaliste nu-i dintre I cele mai plăcute. O ştire din­­ New York, datată 2 ianuarie 1951,­­ vorbeşte despre un oraş american I (Midletown) transformat în oraş I al teroarei, prin represaliile îm. ,­potriva sindicatului local: „bande I de huligani se află în permanen­­­­ţă în peajma localului sindicatului­­ şi organizează atentate împotriva­­ membrilor săi”.­­ Intr’o asemenea atmosferă şi­­ sub semnul istoriei războinice a­u început 1951 în apus, în vreme ce la noi, bucuria noului an a fost reală, depăşind cadrul unei simple inaugurări simbolice de calendar. Preţuind fericirea de a fi feriţi de racilele capitalismului aducă- t tor de foamete şi şomaj să facem­­ deci ca zilele noastre de muncă , ce urmează să fie noi victorii­­ ale frontului păcii. Cu cât va fi j mai mare forţa noastră econo- I mică, vor fi mai mari şansele tu­­t­­uror oamenilor cinstiţi din­­ lume de a câştiga bătălia pentru­­ triumful păcii în lume I f,­—"eseu Prima zi de muncă la Cincinal — primele victorii 31 Decembrie 1950. — Posturile de radio au transmis urarea adre­sată de­­ rai­rai­larani proiiscr iff. C. I. Partion, pre- flintele Prezidiu­lui Marii Adunări Naţionale, oame­­nilor muririi din ţara noastră. Crainicul de serviciu a anunţat, cu o lovit­ură de reng, orele 24. A urmat tradiţionala urare „La mulţi ani”. In clipa aceea a început primul an din Planul Cincinal al R.P.R. Ora aceasta târzie din noapte a găsit zeci de mii de oameni ai mun­cii la locurile 1®­ de producţie. In Capitala R­e publici» Populare Române, câteva sute de vagoane de tramvai circulau şi şi-au continuat activitatea neîntreruptă până mult ,după trmiezul nopţii. La uzinele Grozăveşti şi Filaret, muncitorii Întreprinderii Regionale de Electricitate vechi au şi ei lângă motoare, pentru ca oraşul să aibă lumina necesară, aşa cum o fac în fiecare zi şi noapte a anului. Prin spitale şi maternităţi, per­sonalul de serviciu era prezent la postu­ri, _________ ~ î colţ al aces­tOTTCtTfl / *ţj fremăta de ve­■ meii erau pre­­ar la Reşiţa, la :TJTL[;OUI — lan, la Vlattiţa, 1SO0 UJ — »rimele şarje de v..r Ta­n Cincinalului. Ei nLUC. OtîtJ. «- turor, fn primul * nppsg /*£ / - Către orele 10 Bl UE «IU / o tră’ește intens. lelor mii de oa. , j. j• • • sare expoziţiile rir-s /u K i"'* expoziția „China "30QX I U"t afluență extraor­* " *■ au Intrat aci nu mai întâi : ta­le zintă luata oame­___ ' »tro făurirea unei iuni noi, ««ne ««ie reprezintă lup­­ta împotriva cotropitorilor sau ne­preţuita artă veche sau modernă chineză. Revisitul de onoare al expoziţiei poartă sute de mărturii care au fost înscrise aci. Vom reproduce doar pe aceea a monedei Rodica Pernes­cu: „Vizitând această expozi­ţie mi-am putut da seama ce în­semnătate are luata unui popor pentru l­fc­ertate, libertate care a feri câştigată d­e viteazul ponor chinez care îşi construeşte acum o viaţă nouă şî fericită”. Şi asemeni acestor cuvinte scri­se cu o mână tremurătoare die co­pil, cu o caligrafie stângace, vei găsi zeci şi sute, în care fiecare vizitator îşi exprimă admiraţia lui pentru ponorul chinez şi pentru bravul lui conducător Mao-Tse Dun. In gara de Nord, încă de dimi­neaţă au intrat primele trenuri, care au străbă­­t sute de kilometri în cadrul primului Cincinal. Tre­­n 1­1­5.904. «xmlus de mecanicul Dumitrache Grigore şi fochistul Lecete Z. Dumitru, a fost primul care a sosit în Bucureşti, venind de la Mărăşeşti. Din Oraşul Stalin a venit trenul condus de mecanicul cim­isuitist Sofronie Petre cu fo­chistul Topa Ion ; de la Teiuş lo­comotiva acceleratului a fost con­dusă de mecanicul Polizările Du­mitru cu fochistul Tănase Alexan­dru, iar de la Timişoara cu mecani­cul Lungu Ştefan şi fochistul Frâncu Constantin. In acelaş timp, la depoul de lo­­comotive B.C., numeroşi mecanici antrenaţi In mişcarea cincisutişti­­lor îşi revizuiau locomotivele, pen­tru a porni în prima cursă a Cin­cinalului nostru. Toţi aceşti frun­taşi în muncă erau preocupaţi de gândul de a găsi mijlocul pentru a parcurge un număr cât mai mare de kilometri fără spălări şi fără reparaţii, pentru a-şi aduce astfel cea mai preţioasă contribuţie la realizarea primului Cincinal. Marţi 2 Ianuarie. Sirenele tutu­ror fabricilor din Capitala R.P.R. au sunat prelung la creme­ra dimi­neaţa. In toate fabricile oamenii muncii pontaseră de mult fişa de prezenţă. Fiecare era emoţionat. A început prima zi de muncă în primul nostru Cincinal. Fiecare om al muncii a înţeles să cinstească cât mai bine această zi, şi seara­, în fiecare uzină şi fa­brică din Capitala Republicii Popu­­lare R­omâne, graficele înregis­trau simţitoare depăşiri de normă. Metalurgiştii au dat mai multe produse, ţesătoarele mai multă pânză, cei de la fabriciie de pielă­rie mai multe perechi de încălţă­minte şi aşa mai departe. A trecut prima zi de muncă din Planul Cincinal. Şi vor urma multe altele, in care oamenii muncii din ţara noastră vor lucra cu drag pentru a duce la bun sfârşit sarcinile pe care Ie au, pentru a făuri astfel o viaţă nouă, o viaţă fericită pen­tru ei şi pentru generaţiile vii­toare, o viaţă în care exploatarea omului de către om va fi uitată, o viaţă a socialismului. „­La maternitatea „Ana Pauker”, zece mame veghiau fericite peste caietele celor zece noi discuţi în prima zi a Planului Cincinal.’ Una din aceste mame, Ecateri­­na Bulgaru, muncitoare la între­prinderea „Octombrie Roşu”, spu­nea: „Mă bucur şi eu şi bărbatul meu nespris de mult de naşterea fetiţei. Este primul nostru copil şi am dorit mult să avem o fetiţă. O vom creşte cu grijă şi mă gân­desc de pe acum ce minunată îi va fi viaţa ei. Ea nu va mai avea o copilărie grea şi întunecoasă, cum am avut noi. Va avea posibilita­tea­ să înveţe şi să ajungă folosi­toare acestei ţări, care ne este dragă şi pentru al cărei viitor nu vom precupeţi nici un efort”. S. Cifra o­ua­ iurime este imposibil tara un transport bine organizat, care să lege centrele industriale cu cele agricole, furnizoare de materii prime şi alimente. Desvoltarea producţiei in­dustriale şi agricole, precum şi volumul crescând al con­strucţiilor în perioada Cin­ci­nalului, pun sarcini mari transporturilor şi comunicaţii­­lor în ţara noastră. Graficul de mai sus arată creşterea traficului feroviar pe apă, aerian şi rutier in 1955, faţă de $50. K SOSB! La aniversarea ini Wilhelm Pieck! Poporal Wilhelm Pieck, preşedintele Re­publicii Democrate Germane, împli­neşte astăzi 75 de­ ani. In decursul vieţii sale, Wilhelm Pieck a fost un fruntaş al mişcării muncitoreşti şi democrate a poporului german, lup­tând fără şovăire împotriva acţiu­nilor trădătoare de fascizare a Ger­maniei. Din fragedă tinereţe, iubitul con­ducător de azi al Republicii Demo­crate Germane, Wilhelm Pieck a participat, a mobilizat şi­ a însufle­ţit massele muncitoare din Germa­nia, la luptă împotriva exploatării şi a tiraniei capitaliste. In anul 1904, Wilhelm Pieck este ales la Brema ca preşedinte al sin­dicatului muncitorilor lemnari, iar un an mai târziu muncitorii din a­­cest oraş îl aleg reprezentant al lor­in Parlamentul Bremei. Ca un curajos luptător al mişcă­rii muncitoreşti germane, Wilhelm Pieck reprezintă interesele celor mulţi şi exploataţi din ţara sa, cu multă pricepere şi iniţiativă In anul 1906 este ales secretar al Partidului Social Democrat. Wil­helm Pieck, alături de Karl Lieb­knecht, Roza Luxemburg şi Clara Zetkin a demascat şi calificat ca atare pe conducătorii social-demo­­craţiei germane care au trădat in­teresele clasei muncitoare, votând în favoarea creditelor de război. In timpul primului război mon­dial, pentru acţiunile sale împotri­va războiului imperialist, Pieck este trimis în faţa Curţii Marţiale­ Dar, luptătorul Wilhelm Pieck nu descurajează niciun moment, ci dimpotrivă, cu toate ameninţările cu închisoarea şi cu pedeapsa ca­pitală, continuă lupta pentru elibe­rarea poporului german de sub ju­gul imperiului Răspunsul reacţiunii a fost o sân­geroasă persecuţie. Tovarăşii săi de luptă Roza Luxemburg și Karl Liebknecht au căzut jertă acestei terori. Wilhelm Pieck a reușit nu­mai cu mare greutate să scape de­­ atacul ucigaşilor.­­ In Octombrie 1921 Wilhelm Pieck­­ s'a întâlnit cu V. I. Lenin.­­ La moartea lui Lenin, Wilhelm I Pieck a făcut parte din Gerda de Onoare. Cu această ocazie Sa cu­noscut pe marele Stalin.­­ Ca membru al adunării depu­­­taţilor orăşeneşti din Berlin, de­putat al Parlamentului Prusiei, membru al Consiliului de Stat al Prusiei, deputat al Reichstab-ului, ca prieten şi tovarăş de luptă al lui Ernst Thaelmann, Wilhelm Piick stă întotdeauna in primul rând al apărătorilor intereselor messelor populare. In timpul dictaturii fasciste a mobilizat organizaţiile muncitoreşti intr’o acţiune comună împotriva lui Hitler. Pus sub supraveghere, Wil­helm Pieck, în primele luni ale re­gimului nazist, a trăit ascuns la Berlin. A­poi, conducerea Partidului Comunist a hotărit ca Wilhelm Pieck să plece în străinătate. El a condus de acolo acţiunea împotriva fascismului. Materialul publicat de el, ilustrând bestialităţile comise de bandele criminalilor fascişti, a des­­văluit cu putere în faţa lumii în­tregi caracterul imperialist tâlhă-­­ resc al regimului hitlerist. W. Pieck a petrecut 12 ani in emigrare. Reîntors in Germania, dusă­ la 1_ ! prăpastie de hitlerişti, Wilhelm­­­­ Pieck devine, încă aii 1947, când j j ruinele oraşului Berlin mai fume­ . I­gau, iniţiatorul neobosit a! recon­­'■ strucţiei, împreună cu Otto Grotte- j ’- wohl, el izbuteşte să unifice clasa I muncitoare intr’un singur Partid,­­ Partidul Socialist Unit German, I realizând astfel scopul pentru care I a luptat. Ca preşedinte al P.S.U.G., el depune, împreună cu Otto Grot­tewohl, toată puterea sa de muncă, bogata sa experienţă, precum şi tă­ria convingerilor sale pentru o via­ţă mai bună a poporului german. La 11 Octombrie 1949 Wilhelm Pieck este ales Preşedinte al Re­publicii Democrate Germane. In a­­cecastă înaltă misiune, încredinţată de poporul german, Wilhelm Pieck duce lupta necontenită pentru uni­ficarea Germaniei intr’un stat unic, democratic şi independent. In acea­stă luptă, Wilhelm Pieck dovedeşte marea înţelepciune a omului de stat ridicat din rândurile poporului mun­citor. Ferm convins că asigurarea unei păci trainice şi munca de recon­strucţie paşnică, sunt posibile nu­mai in strânsă alianţă cu marea Ţară a Socialismului. Uniunea So­vietică. Wilhelm Pieck este un un­­, flăcărat luptător pentru prietenia­­ veşnică între poporul german şi­­ popoarele sovietice, prietenie care garantează nu numai înflorirea paş­nică a Germaniei Democrate şi e­­xistenţa naţională şi statală a po­porului german, ci este şi o con­diţie de bază pentru asigurarea pă­cii în Europa şi în întreaga lume. Cu prilejul aniversării a 75 de ani a lui Wilhelm Pieck, poporul nostru participă cu toată însufleţi­rea la sărbătoarea poporului ger­man, urări conducătorului respec­tat şi iubit al clasei muncitoare din Germania, sănătate şi viaţă lungă şi tot mai importante realizări pe drumul înfăptuirii Statului German unit, democratic, independent şi iu­bitor de pace. Delegaţia guvernamentală a R. P. R. la sărbătorirea d-lui Wilhelm Pieck , delegaţie compusă din d-nii Chivu Stoica, membru supleant în Biroul Politic al CC al PMR, vice­preşedinte al Consiliului de Mini­ştri şi Gh. Stoica, membru supleant al CC al PMR, prim-secretar al Co­­mitetului Organizaţiei de Bucureşti a PMR, a plecat la Berlin pentru a participa la sărbătorirea celei de a 75-a aniversări a preşedintelui Partidului Socialist Unit din Ger­mania, preşedintelui Republicii De­mocrate Germane, Wilhelm Pieck. (Agerpres). Urarea adresată poporului muncitor din R. P. R. de acad. prof. dr. C. I. Parh­on, Preşedintele Prezidiului Marii Adunări Naţionale Cu prilejul Anului Nou, acad. prof. dr. C. I. Parhon, preşedintele Prezidiului Ma­rii Adunări Naţionale, a a­­dresat în seara zilei de 31 Decembrie 1950, orele 24, prin posturile noastre ide ra­dio, o urare poporului mun­citor din Republica Populară Română. (Agerpres). Raymonde Dieu a fost elibe­rată. Eroină a unui gest de o măreţie unică, din clipa când a barat cu trupul ei drumul trenu­lui cu armament menit să alimen­teze războiul din Vietnam, tânăra fată din Tours a devenit expresia cea mai vie a umanităţii dornice de pace. A fost osândită la un an închisoare, deoarece autorită­ţile franceze au considerat că tre­ime să reprime, „pedepsind“ ges­tul mobilizator al Raymondei Dieu, însuşi sentimentul de puternică solidaritate cu ideea apărării păcii pe care îl manifestau milioane de compatrioţi ai fetei din Tours. Nu s-a reuşit însă, prin sentinţa contrarie opiniei publice luptătoa­re a Franţei, decât limitarea fi­zică a capacităţii de acţiune a eroicei reprezentante a luptei pen­tru pace. Dincolo de gratiile pe­nitenciarului din Bordeaux, unde a fost întemniţată, Raymonde Dieu acţiona totuşi mai departe ca un simbol nepieritor şi de neîncătu­­şat a! acestei lupte. Şi înainte de a-i fi expirat pedeapsa, Dieu a fost pusă în libertate, ca urma­re a presiunii neobosite a poporului francez, a cărui dârză atitudine reformase, din chiar momentul pro­■ nunţării ei, sentinţa nedreaptă. Eliberarea Raymondei Dien In I săptămâna din ajunul Anului Nou ! Iată a fi privită, în lumina nă­­­­dejdiilor de pace ale omenirii, ca un semn al biruinţelor pe care le poate aduce, prin luptă dârză, vo­inţa de pace a lumii întregi. „Prieteni, trebue să tăcem tot posibilul pentru a împiedica răz­boiul, şi noi vom face aceasta, nu e aşa?“ Astfel s’a adresat luptă­­toarea pentru­ pace, mulţimii care o întâmpina după eliberare. Ca o altă Jeanna d’Arc a rezis­tenţei franceze împotriva forţelor de dominaţie asupra omului, Ray­monde Dieu, partizană a pâcii, trece şi ea în paginile istorie). Porumbelul care a întruchipat dea­supra rugului de-atunci, nu numai sufletul fecioarei din Orleans, ci şi sufletul mulţimii setoase de dreptate, a trecut din legendă pe umărul tinerei fete din Tours. Ca şi altădată chemarea Jeannei d’Arc, gestul tinerei fete din Tours, de­geaba a fost judecat de tribuna­lul întunericului; el triumfă dea­supra oricăror sentinţe, odată cu­­ cauza păcii, cauza omului cinstit de pretutindeni. ÎNSEMNĂRI O NOUĂ VICTORIE A PĂCII Wp. 1 Joi 4 Ianuarie 1951 sovietic păşeşte puternic şi increzător la a doua jumătate a secolului Sărbătorirea Anului Nou în Uniunea Sovietică -Moscova­­ (Agerpres). — TASS transmite : Astăzi este prima zi a noului an. La mulţi ani ! Milioane de oa­meni au rostit în noaptea trecută aceste cuvinte. Milioane de oa­meni vor rosti astăzi aceste cu­vinte. La mulţi ani tovarăşi ! La mulţi ani, prieteni ! Aceste urări de anu! nou sunt adresate de ziarele din Moscova milioanelor de citi­tori din Uniune,­ Sovietică, tuturor luptătorilor pentru pacea, liberta­tea şi fericirea oamenilor din stră­inătate. Clopotele Kremlinului, care au răsunat în Piaţa Roşie la miezul nopţii, scrie PRAVDA în editoria­­lul său, au anunţat începutul a­­nului 1951. Omenirea a păşit în cea de a doua jumătate a secolu­lui XX. Oamenii sovietici privesc cu bucurie şi mândrie de pe culmile unei jumătăţi de secol drumul de glorie străbătut de marele popor sovietic. La începutul secolului au apă­rut în lume două figuri măreţe cum omenirea n'a cunoscut nicio­dată în trecut — geniile revoluţiei — Lenin şi Stalin. In strânsă co­laborare, ei au creat marele Par­tid Bolşevic, au elaborat bazele sale ideologice, organizatorice, tactice şi teoretice. In strânsă co­laborare, Lenin şi Stalin au con­dus neînfricat, cu încredere şi ho­­tărîre, Partidul Bolşevic şi clasa muncitoare la insurecţia armată din Octombrie 1917. Marea Revo­luţie din Octombrie a deschis o eră nouă în istoria omsib­li­t­era triumfului socialismului. Istoria este astăzi împărţită în două epoci, scrie PRAVDA : epo­ca de dinainte şi de după Marea Revoluţie Socialistă din Octom­brie. Iar tot ce s’a realizat şi se realizează astăzi în lume, toate gândurile şi idealurile omenirii progresiste d.în epoca noastră­­— toate acestea sunt indisolubil le­gate de marile nume ale lui Lenin şi Stalin, care au întemeiat pri­mul stat socialist din lume şi au arătat omenirii calea spre liber­tate, pace "Şi fericire. Mândru de marile victorii repur­tate" de conducerea Partidului Bol­şevic, însufleţit de geniul lui Stalin, poporul sovietic constru­­eşte victorios comunismul. Po­porul sovietic întâmpină noul an desfăşurând o muncă intensă pen­tru traducerea în viaţă a uriaşelor construcţii staliniste ale comunis­mului. Poporul sovietic priveşte cu încredere spre viitorul său fe­ricit. Cu totul altul este aspectul pe care îl prezintă lumea capitalistă modernă. In lagărul capitalismu­lui noul an este întâmpinat într’o atmosferă de isterie războinică, de cursă a înarmărilor şi de con­tradicţii interne care nu pot fi rezolvate. Viaţa confirmă învăţă­­turile lui Lenin şi Stalin despre imperialism, ca fiind capitalismul muribund, parazitar, In putrefac­ţiei,­„Dp pe culmile unei jumătăţi de Secol. —^ scrie PRAVDA în încheiere, —• noi ,oamenii sovie­tici, vedem viitorul nostru comu­nist. Vedem contururile măreţului edificiu al comunismului, pe care poporul sovietic îl construeşte sub conducerea lui I V. Stalin şi potrivit planurilor staliniste. Noi vedem noile realizări ale ţărilor de democraţie populară şi noile victorii ale muncitorilor din ţările capitaliste. Vedem forţele în continuă creştere ale libertăţii, democraţiei şi păcii şi triumful lor asupra forţelor sclaviei capitaliste şi războiului. Păşind în noul an, în cea de a doua jumătate a secolului, po­­porul sovietic salută eroicul Par­tid Boievic, pe genialul conducător şi învăţător al întregii omeniri progresiste, Iosif Vissarionovici Stalin. La mulţi ani tovarăşi! Sub stea­­tru,î Partidului lui Lenin — Stalin, înainte, înainte spre noile victorii ale comunismului". Evenimentele din anul care a trecut, scrie IZVESTIA în edi­torialul său, constitue luminoase jaloane în istoria Patriei Socia­liste. In 1950, poporul sovietic a în­deplinit înainte de termen planul cincinal stalinist de după război, a realizat noi succese în toate do­meniile vieţii politice, economice şi culturale. Oamenii muncii din Republici, teritorii şi regiuni, mun­citorii din diferite ramuri ale e­­conomiei naţionale au anunţat iu­bitului lor Stalin, marile succese în muncă, care întăresc şi mai mult puterea patriei şi ridică bunăstarea poporului. Noi, oamenii muncii nu suntem obişnuiţi cu inactivitatea. Noi avem planuri concrete şi limpezi. Noi ştim ce vom realiza în noul an. Mii de stahanovişti din indus­trie îşi iau angajamentul să mar­cheze acest an prin noi victorii în muncă. Colhoznicii lucrează de pe acum în vederea viitoarei re­­colte. Poporul sovietic păşeşte cu în­credere spre triumful comunismu­lui. Fiecare nou an ne duce tot mai aproape de acest ideal scump. La mulţi ani tovarăşi­­ urează IZVESTIA în încheiere. Ziarele publică telegrame des­criind cum a fost întâmpinat Anul Nou la Moscova — capitala Uni­unii Sovietice — la Leningrad, Kiev, Minsk, Ba­cu şi alte oraşe, cum a fost sărbătorit Anul Nou de oamenii muncii în Extreran’ Orient sovietic, cum a fost sărbă­torit de marinarii sovietici în lar­gul mărilor. La 1 ianuarie, ziarele publică articole ale celor mai cunoscuţi scriitori, oameni de ştiinţă, ino­vatori din producţie, precum şi versuri ale poeţilor sovietici în­chinate noului an, strălucitelor realizări ale poporului sovietic în lupta pentru bunăstarea Patriei Socialiste, marii şi nobilei lupte a poporului sovietic pentru pace. PENTRU LUIZ CARLOS PRESTES ! Este cunoscută teroarea şi bezna ! întinsă asupra Braziliei de către | regimul quasi-fascist al generaîu­­l lui Dutra, sângeros plutonier- I major, prea plecat stăpânilor săi I de la Washington,­­ in clipele de faţă obiectivul prin­­­­cipal al călăilor este Luiz Carlos Prestes, secretarul general al Par­tidului Comunist Brazilian, fiul cel mai drag al poporului său, conducătorul marşului, de pe acum legendar al Coloanei celor 1500 (e vorba de cei 1500 soldaţi care, acum un sfert de veac, au stră­bătut ţara de la un capăt la altul, aducând speranţă şi dreptate ze­cilor de milioane de brazilieni ex­ploataţi). „Revoluţionar al cărui exemplu a folosit in cea mai mare măsură la formarea mişcării arrti-impe­­rialîste, — din Rio Grande până’n Ţara de foc.­'* 1 —astfel îl carac­terizează un scriitor. Caracterizarea este exactă. Din Rio Grande până’n Ţara de foc, Luiz Carlos Prestes — adăpat la izvorul fără de moarte al învăţă­turii marxist-leniniste — a ridicat o făclie, de lumină pentru popor, de foc pedepsitor pentru impe­rialişti. Exploatatorii poporului nu i-au iertat-o. Au urmat ani de repre­siuni şi urmăriri cumplite. „Cineva (scrie Jorge Amado) va scrie cândva odiseea tragică a acestor ani de torturi, a acestor de Eugen Jebeleanu scriitor nopţi de teroare... şi va vorbi de cei asasinaţi... „Cel care va scrie odiseea tragică a acestor ani de tortură va vorbi de cei cari au rămas mutilaţi şi betegi, şi va face o listă imensă de nume... „Noapte de teroare şi prostie. Noapte de tiranie asupra Bra­ziliei”. Rândurile acestea au fost scri­se de Amado în 1942. I­uaz Carlos Prestes se afla în temniţă, arun­cat de către dictatorul fascist Getulio Vargas. Eliberat în 1945, secretarul general al Partidului Comunist brazilian este hăituit astăzi din nou. De data aceasta nu de Vargas, ci de Dutra, tot dic­tator fascist, tot valet al Wa­­shingtonului, deci tot duşman al păcii. Imperialiştii americani nu pot ierta lui Prestes afirmaţia (ca­­re-l reprezintă nu numai pe el, ci întreaga lume muncitoare a Bra­ziliei) : „Brazilienii nu vor ridica ni­ciodată armele împotriva Uniunii Sovietice!‘‘ Luptând pentru pace, Luiz Carlos Prestes se înfăţişează ne­guţătorilor de tunuri ca un duş­man de moarte al lot In zilele în care Truman anun­ţă că potenţialul forţelor armate americane va spori până la un e­­fectiv de 3 milioane de oameni — lupta lui Luiz Carlos Prestes pen­tru pacea şi libertatea celor 45 de milioane de brazilieni este, in ochii aţâţătorilor la un nou răz­boi, o „crimă”. Iată explicaţia sălbaticei urmă­riri la care este supus, în aceste zile, Prestes, „Cavalerul speran­ţei” poporului brazilian, neînfricat luptător pentru dreptate. Noaptea de teroare şi de tira­nie care apăsă Braz­ia nu va putea însă acoperi glasul puter­nic al lui Prestes. Luiz Carlos Prestes reprezintă conştiinţa şi dragostea de liber­tate a poporului său în luptă cu noaptea, pe care aţâţătorii la un nou măcel ar vrea s’o întindă pe întreaga planetă, împotriva acestor „atlan­ie“, „civilizatori” cu cleştele de smuls carnea şî cu acele vârâte sub un­ghiile luptătorilor pentru elibera­­rea şi pacea poporului brazii­m, se ridică sutele de milioane de inimi cinstite din lumea în­treagă. Glasurile acestor sute de mi­­lioane de oameni cins­­ţi cer să­­ înceteze urmărirea lui Luiz Car­los Prestes, admirabilul luptător pentru cauza păcii. Călăii din Brazilia să nu se încreadă prea mult în puterea nopţii. Libertatea nu poate fi arestată. Noaptea va fi risipită! (Continuare in pag. 2-a) Reacţiunea belgiană intensifică cursa înarmărilor Militarizarea intensă a ţării, în­făptuită de cercurile conducătoare ale Belgiei cade ca o povară grea pe umerii masselor muncitoare. Planul Marshall şi Pactul Atlan­ticului subordonează şi sacrifică im­perialiştilor americani, care pregă­tesc cu înfrigurare războiul, in­teresele naţionale ale ţării şi rui­nează economia ei. Decade una din ramurile indus­triale de bază ale Belgiei, ramura carboniferă. Numai la Borinage s’au închis în vremea din urmă cinci mine. Se află In preajma Închiderii şi mina nr. 6 „Grand Vin“. Indus­triaşii încearcă deseori să justifice închiderea minelor, invocând „ne­­rentabilitatea“­ lor. Dar adevărata cauză a închiderii sunt rezervele i­­mense de cărbuni care s-au acumu­lat în cei doi ani precedenţi ai de­căderii industriei belgiene. După cum se ştie, în cei doi ani ai planului Marshall producţia de oţel a scăzut în Belgia cu 29o/t, iar construcţiile de maşini cu 22o/t. Afară de aceasta, concurenţa Ruhr­­ului pe care-l renasc americ­atu­l, începe să se resimtă tot mai clar. Restrângerea industriei carbonifere duce la reducerea producţiei uzine­lor care deservesc minele. Dimi­nuarea producţiei acestor uzine se agravează nu numai prin faptul că americanii importă în Belgia uti­laj pentru mine, dar şi prin faptul că uzinele resimt lipsa acută de oţel şi nu pot executa comenzile în termen. Se fac­e simţită trece­rea industriei belgiene pe picior de război. Cuptoarele Înalte şî laminoare)« de V. MIHAILOV din ţară lucrează zi şi noapte, dar­ întreprinderile care deservesc ce­rinţele economice ale populaţiei, une­ori nu primesc laminate cu lunile. Ca urmare, se află în ajunul în­chiderii uzina „Hower”, care pro­duce maşini de spălat şî racitdare. Nu este mai bună situaţia nici la uzina „Frigo Basile”. Printr’o si­tuaţie analoagă trec întreprinderile de stampat şi de montat vagoanele din ţară. Intr’un viitor apropiat se aşteaptă închiderea mai multor secţii la uzinele Etienne-Saint-E­­îoy. A scăzut mult numărul mun­citorilor la uzinele Dellicourt, Gol­­dschimdt, Anglo-Grafico-Belge. Sta­rea de criză este caracteristică pen­tru toate ramurile paşnice ale in­dustriei belgiene. Este seminifica­­tiv faptul că tocmai in aceste ra­muri are industriei, procentul de şomeri e maxim. Astfel, în Indus­tria de confecţiuni, procentul de şomeri atinge 215/6, iar în indus­tria de pielărie şi cea alimentară 14°/o. Belgia are aproape 250.000 şomeri. Pe fondul decăderii generale a industriei, producţia de armament şi de muniţii creşte din an în an. Producţia lunară medie de arma­ment şi de muniţii a sporit în 1949 In comparaţie cu 1948 de două ori şi continua să crească Intr’un ritm tot mai accelerat. Numeroase între­prinderi belgiene care dădeau pro­ducţie paşnică, trec astăzi pe picior de război. Uzinele de laminat Borne dădeau laminate de oţel pentru piaţa internă. Acum, ele simt trans­formate în oţelărie. Uzinele Mil­­son din Louvière au fost amentajate să producă piese pentru arme. ,,Fa­­brique de Fer” din Charlesruhr nu mai produce acum decât blindaje care se trimit la Chicago. Produc­ţia majorităţii fabricilor de ciment din Belgia se întrebuinţează pen­tru construirea unui port petrolier la Anvers. Pregătirile înfrigurate de război ale reacţiunii belgiene duc la faptul că, din an în an, o cotă tot mai mare din bugetul ţării se întrebuin­­ţează în scopuri militare. Proectul de lege pentru prelun­girea duratei serviciului militar, proect supus de guvern aprobării de către Parlament, va provoca noi cheltueli, întreaga povară a cheltuelilor le­­gate de pregătirile în vederea unui război de agresiune împotriva U.R.S.S. şi a ţărilor de democraţie populară, guvernul belgian o a­­runcă pe umerii oamenilor muncii. Fiecare an aduce o nouă sporire a impozitelor directe asupra popu­laţiei. In bugetul anului 1949 ele reprezentau 23.3 miliarde franci fata de 17.3 miliarde franci din 1948. Cantitatea de hârtie monetă aflată în circulaţie creşte neconte­nit. La sfârşitul lunii Septembrie 1950 până şi Spaak a fost nevoit să recunoască într’o şedinţă a Con­siliului general al partidului socia.

Next