Universul, martie 1951 (Anul 68, nr. 49-75)

1951-03-01 / nr. 49

r . Axiu! al 68-lea Apare sub conducerea unui comitet Taxa poştală plătită în numerar conform aprobirii Adiţiei Poştelor $1 Totecomunicat­or Wo. M.W4/939 CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI 1­3.30.10. ____________. mas tmmsm DOCUMENTE ISTORICE Mână în mână cu apropierea anotimpului în care se rennoieşte natura, au survenit evenimente menite să întărească încrederea noastră în viitor. împuterniciţii a 80 de ţări, în­truniţi într’un oraş din care în repetate rânduri au pornit salvele războiului, au afirmat cu putere dorinţa de pace a popoarelor lor. Mai mult decât atât. Duminică seară, in cadrul ur­ei şedinţe au adoptat hotărîri de o importanţă covârşitoare pentru traducerea în fapt a acestei dorinţe: „Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui pact al păcii” şi „Rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unite". Să ne oprim mai întâi asupra Apelului cu privire la încheierea unui pact al păcii. Cititorii noştri au remarcat de­­sigur că acest document se ca­racterizează printr'o conciziune şi o claritate deosebită. Textul pro­­priu-zis al Apelului ocupă mai puţin decât o treime de coloană de ziar. Dar nu există măcar o singură frază din Apel care să nu exprime o idee unitară şi impo­sibil de interpretat greşit sau de răstălmăcit. Astfel, nu este întâmplător fap­tul că de la început se precizează că încheierea unui pact al păcii răspunde năzuinţelor milioanelor de oameni „oricare ar fi părerea lor asupra cauzelor care dau naş­tere primejdiei unui război mon­dial". Aceasta do­vedeşte din capul locului spiritul care a stat la baza lucrărilor sesiunii Consiliu­lui Mondial al Păcii. Fiecare om cinstit, indiferent de gradul său de cultură, indiferent de opinia sa politică, de credinţa sa reli­­gioasă, este interesat în triumful păcii. El simte azi primejdia u­­nui nou război mondial. Dacă vrea să descopere cauzele acestei primejdii, deosebit de ameninţă­toare în ultima vreme, el poate să le deducă pe cale logică. Cau­­zele vin din partea celor intere­­sau­ ca un nou război să fie des­­lănţuit, adică de la oamenii pen­­tru care războiul însemnează o bună afacere. Dacă ne gândim numai că bugetul Statelor Unite atribuie scopurilor războinice «'5/» şi că 66"/)) din aceşti bani sunt înghiţiţi sub formă de comenzi, de marile trusturi, nu este greu de ghicit cine sunt responsabili de creşterea primejdiei războiului în lume, lucrurile, oricât ar fi ele de limpezi, nu sunt poate atât de clare pentru orice om de pe glob. Unii oameni cinstiţi din apus, aflaţi sub influenţă propa­gandei mincinoase, finanţată de aceleaşi trusturi, şi-ar putea în­chipui că altele sunt motivele actualei încordări internaţionale. Consiliul Mondial al Păcii, pe bună dreptate nu-i exclude pe a­­ceştia de la dreptul legitim de a lua parte la lupta în favoarea pă­cii. Simpla dorinţă de pace este un certificat destul de puternic pentru a îngădui oricărui om cin­stit să-şi apere această dorinţă. După ce fixează astfel sfera ex­trem de largă a celor chemaţi să răspundă la Apel, Consiliul Mon­dial al Păcii expune conţinutul concret al acţiunii iniţiate: cere­­rea ca să fie încheiat un pact al păcii între cele cinci mari puteri — Statele Unite ale Americii, U­­niunea Sovietică, Republica Popu­lară Chineză, Marea Britanie şi Franţa. Şi ca o parte integrantă a acestei năzuinţe, Apelul adaogă: „Vom considera refuzul guvernu­lui oricăreia dintre marile puteri de a se întruni în scopul înche­ierii unui pact al păcii drept o dovadă a intenţiilor agresive ale acestui guvern”. Nimeni nu poate tăgădui că a­­ceasta presupunere de agresivi­tate este cu totul întemeiată. A te declara dinainte împotriva cău­tării în comun a unei soluţii paş­nice a problemelor internaţionale însemnează a te dovedi partizan al războiului. Guvernul Statelor Unite ca şi cele ale Angliei şi Franţei care in vorbe militează „pentru pro­movarea păcii" nu vor putea deci găsi nici un soi de pretext pen­tru a justifica un refuz la năzu­­inţa popoarelor. Iar dacă o vor face cumva, atunci pentru mulţi cetăţeni din multe ţări capitaliste, dar mai ales pentru cei din Sta­tele Unite, Anglia şi Franţa, va fi şi mai evident că ameninţarea războiului vine tocmai din partea guvernelor care s-au auto-demost­rat. Aceasta ar însemna că cetă­ţenii de care vorbim îşi vor fi precizat odată pentru totdeauna părerea despre amintitele cauze „care dau naştere primejdiei unui război mondial”. Apelul Consiliului Mondial al Păcii cheamă pe toţi oamenii de bună credinţă şi toate organiza­ţiile care se străduesc să întă­rească pacea să-l semneze. Şi da­că imens a fost răsunetul pe care l-a avut acţiunea de semnare a Apelului de la Stockholm, datorită conţinutului săli, noul Apel va putea pătrunde în mase şi mai largi. Celălalt document, votat Dumi­nică seară la Berlin, nu poate fi despărţit de Apel. Este vorba de rezoluţia privi­toare la Organizaţia Naţiunilor Unite. Prin Rezoluţie, constatân-­­ du-se accentuata îndepărtare de la scopurile sale, a O.N.U-ulii, se iau măsuri pentru remedierea acestei situaţii. Consiliul Mondial al Păcii hotărăşte trimiterea la O.N.U. a unei delegaţii împuter­nicită să ceară ca organizaţia creată cu câţiva ani în urmă să-şi exprime părerea în legătură cu acţiunile mişcării partizanilor pă­­cii. In acelaş timp delegaţia Con­siliului Mondial va cere ca O.N.­J. să revină la rolul ce i-a fost fixat de Charta, încetând să mai fie o „unealtă a vreunui grup domi­­nant”. Rezoluţia privitoare la Organi­zaţia Naţiunilor Unie va îngă­­dui şi ea precizarea în faţa o­­piniei publice mondiale a poziţii­­lor diferitelor guverne. Organiza­ţia Naţiunilor Unite va fi astfel pusă în situaţia sau de a dovedi că justifică existenţa sa ca for internaţional, sau de a confirma în faţa întregii omeniri că nu a rămas decât o rotiţă în mecanis­mul agresiunii, rotiţă căreia i-ar conveni mai bine numele de ,,a­­gentură războinică a Statelor U­­nite" decât cel actual. După cum se vede din discuta­rea unor probleme legate de cele două documente, mişcarea mon­dială pentru pace păşeşte pe o treaptă mai înaintată. Suntem din nou chemaţi să ne spunem cuvân­tul în problemele internaţionale, să ne afirmăm dorinţa de­ pace. Cu câteva luni în urmă, când am semnat A­pelul de la Stockholm, nu aveam încă posibilitatea să desprindem în adâncime urmările actului nostru. Apoi, timpul ne-a arătat că semnarea Apelului a în­­semnat milioane şi sute de mi­lioane de piedici puse în maşina războinică imperialistă. Este în a­­fară de orice îndoială că blamul unanim al popoarelor a împiedi­cat ne­aţâţătorii la război să în­tindă până acum flacăra urgiei dincolo de Coreea, după cum a făcut ca bomba atomică să nu a­­pară decât în ieşirile oratorice ale câtorva politicieni americani. Sprijinind noile chemări ale mişcării mondiale pentru pace vom zăgăzui puternic primejdia războiului, fiindcă ne vom arăta hotărîrea de a lua şi mai mult în propriile noastre mâini cauza menţinerii păcii. Ziua iniţierii noilor acţiuni în slujba păcii — 25 Februarie 1651 — va fi izvo­rul unui şir neîntrerupt de noi greutăţi pentru cei obişnuiţi să stoarcă bani din lacrimile vădu­velor şi sângele copiilor starte, caii de proectile. Pentru popoarele­ lumii, această zi devine însă încă o dată istorică. Saşa Georgescu CALOMNIATORII PRINŞI ASUPRA FAPTULUI La 26 Mai 1942 s'a ■semnat — după cum se ştie — Tratatul an­­glo-sovietic „de alianţă în răz­boiul împotriva Germaniei hitle­­riste şi a complicilor ei din Eu­ropa şi de colaborare şi asistenţă mutuală după război". Istoria ul­ti m­ilor ani ne arată cât de mult s’a îndepărtat guvernul englez de spiritul şi litera acestui tratat în­cheiat în condiţiile dramatice ale luplei pe viaţă şi pe moarte îm­potriva cotropitorilor hitlerişti, cât de străină este politica actualilor conducători ai Marii­ Britanii de ţelurile urmărite de tratat, nimi­cirea militarismului fascist ger­man, consolidarea şi menţinerea unei păci democratice şi trainice, desvoltarea prieteniei şi colaboră­rii intre poporul englez şi cel so­vietic. " Nota Guvernului Sovietic, publi­cată pri­­n presă , constitue un drastic rechizitoriu făcut politicii externe a guvernului laburist bri­tanic, o demascare a tuturor fal­surilor şi calomniilor pe care le debitează guvernul englez pentru a ascunde opiniei publice caracte­rul agresiv al acţiunilor sale ca şi încălcările grosolane ale Trata­­tului anglo-sovietic şi ale princi­palelor acorduri internaţionale în­cheiate in timpul sau după term­i­­­narea celui de-al doilea război mondial. In notele adresate Uniunii So­vietice şi în declaraţiile oficiale ale guvernanţilor laburişti se re­petă cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună, că politica Marii Britanii este o politică de pace şi colaborare, iar toate măsurile mi­litare pe care le ia guvernul la­burist la ordinele Washingtonului sunt menite ,să „apere“ Europa Occidentală şi Anglia de un even­tual agresor. Alifie, Bevin et Camp, nu se sfiesc să „identifice“ în rolul de eventual agresor Uniunea­ Sovietică şi ţările de de­mocraţie populară. Acest procedeu josnic, negarea cu neruşinare a unor fuine evi­dente, este cunoscut şi arhicunos­cut din arsenalul prominan­stic al hitleriştilor care exact în acelaş fel îşi pregăteau şi­ înfăptuiau pas cu pas agresiunea lor împotriva popoarelor. Unificarea zon­e­lor apusene ale Germaniei, la care Marea Brita­nie a consimţit în mod unilateral încă din 1946, politica dusă în Germania faţă de criminalii de război nazişti reabilitaţi decise­­meni în mod­ unilateral de autori­tăţile r angleze de ocupaţie, iar a­­cum in urmă refacerea armatei germane, ca forţă agresivă şi re­vanşardă de către Statele Unite secondată de Marea Britanie şi Franţa, toate acestea şi multe al­tele pe care le citează nota sovie­tică, reprezintă încălcări prin ni­mic justificate■ ale Tratatului an­glo-sovietic şi ale acordurilor in­ternaţionale de la Yalta şi Pnris-I­dam pe care guvernul englez s'a angajat să le respecte. Articolul 7 al Tratatului anglo­­sovietic spune : „Fiecare din înal­tele Puteri Contractante se anga­jează sa nu închee nici un fel de alianţă şi să nu participe la nici­­un fel de coaliţie îndreptată împo­triva celeilalte înalte Puteri Con­tractante". La niciun fel de alianţe sau coaliţii ostile Marii Britanii nu participă Uniunea Sovietică. Res­pectarea scrupuloasă a tratatului încheiat cu Marea Britănie de că­tre U.R.S.S., nu a împiedecat to­tuşi guvernul englez să fie chiar el iniţiatorul Uniunii Occidentale şi să-şi pună semnătura pe Pac­tul agresiv al Atlanticului, pact in componenţa căruia dintre ţă­rile coaliţiei antihitleriste doar Uniunea Sovietică nu face parte, ceea ce demonstrează clar contra cui este îndreptat acest pact, cât de agresive îi sunt scopurile. Nota sovietică înfăţişează în a­­d­evărata ei lumină întreaga poli­tică externă laburistă. Fiecare fapt pe care îl reaminteşte guvernul sovietic, fie că se referă la com­portarea Marii Britanii în Orga­nizaţia Naţiunilor Unite, la ati­tudinea luată de guvernul englez faţă de ţările de democraţie popu­lară, faţă de conflictul din Coreea sau faţă de R.P. Chineză, demon­strează că actuala comportare a guvernului englez este în flagran­tă contradicţie cu­ angajamentele ce şi le-a asumat prin Tratatul angro-sovietic şi slujeşte nu cau­zei păcii şi colaborării internaţio­nale, ci scopurilor războinice ale cercurilor imperialiste din Statele Unite şi Marea Britanie. 71 acuza Uniunea Sovietică de Intenţii agresive pentru că şi-a ma­nifestat simpatia sa cu mişcarea de eliberare naţională din colonii şi ţările dependente, a vorbi despre un ,,imperialism comunist“ pentru că există greve şi conflicte sociale în Marea Britanie, însemnează pur şi simplu a reedita fără niciun fel de ,,contribuţie“ personală a­­beraţiile propagandei lui Goebbels, însemnează a dovedi o totală ne­înţelegere a realităţilor politice şi sociale ce caracterizează actualul stadiu de desvotare al capitalis­mului. Uniunea Sovietică, , poporul so­vietic şi-au arătat simpatia şi so­lidaritatea cu popoarele oprimate din colonii, nu de câţiva ani în­coace, nu după încheierea Trata­tului anglo-sovietic,­ ci încă de la naşterea Statului Socialist, ce­vice nu justifică însă cu nimic v­eştiile guvernanţilor englezi. .Mişcarea Ide ,eliberare naţională din colonii ■ a luat astăzi o amploare, extraordi­nară nu datorită aşa zisei, agre­siuni interne comuniste“. Ea a crescut şi a cuprins sute de mili­oane de oameni din cauza crân­cenei exploatări a imperialiştilor colonizatori, din cauză că popoa­rele oprimate nu mai vor să ac­cepte jugul exploatatorilor şi sunt hotărîte să-şi câştige independen­ţa cu arma în mână. In ceea ce priveşte grevele din Marea Britanie şi din alte ţări ca­pitaliste ele există de prea multă vreme, ca o consecinţă a mizeriei şi nedreptăţii regimului capitalist pentru că „acuzaţiile“ guvernului englez să nu apară oricărui om, cât­­de cât Informat, în întreaga lor absurditate. Guvernele imperialiste și-au fă­cut de-acum un obicei din a ca­lomnia Uniunea Sovietică în le­gătură cu pretinsele sale pregă­tiri militare, cu faptul că Armata Sovietică n’a fost demobilizată, etc. Acestor calomnii le-a dat un răspuns nimicitor I. V. Stalin, in recentele sale declaraţii făcute corespondentului ziarului PRAV­DA. Nota sovietică conţine o serie de date care ilustrează până unde au mers Statele Unite, Anglia şi Franţa pe drumul pregătirilor de război, al cursei înarmărilor­ şi al creării unei armate de milioane de oameni răspândiţi în toate, col­ţurile pământului. Tocmai politica lor războinică încearcă să o as­cundă imperialiştii prin falsuri şi calomnii. Guvernul englez îşi dă seama că în rândurile poporului englez există o sinceră prietenie faţă de poporul sovietic, şi o dorinţă tot atât de sinceră de colaborare paş­nică între U.R.S.S. şi Marea Bri­tanie. In loc să exprime năzuinţele poporului englez, prin politica sa guvernul laburist caută să în­groape această prietenie şi dorin­ţa de colaborare. De aceea cele conţinute în nota engleză din 17 Februarie, după care „guvernul Marii­ Britanii declară că este gata să ducă tratative cu Uniunea So­vietică in spiritul Tratatului an­­glo-sovietic, pentru a se ajunge la o îmbunătăţire îndelungată a relaţiilor dintre Marea Britanie şi U.R.S.S.“ nu pot fi primite de­cât cu foarte multă rezervă. Totuşi, Uniunea Sovietică a că­rei dorinţă de pace a fost confirm­­ată în repetate rânduri, consi­­deră de datoria sa să declare şi in această notă că va saluta orice acţiune sinceră a­­ guvernului en­glez menită să contribue la îmbu­nătăţirea­ relaţiilor dintre ambele ţări şi la consolidarea păcii. Nota sovietică spulberând ma­nevrele imperialiste lasă deschisă calea discuţiilor bazate pe adevăr şi respectarea tratatelor. Guvernul englez se va dovedi şi de , aici în­colo uin duşman " al păcii, dacă nu va păşi cu sinceritate pe calea propusă cu atâta claritate de Uniunea Sovietică, singura cale care duce la asigurarea unei păci trainice și a prieteniei intre po­poare. Nicolae Popescu 4 PAGINI 4 LEI P Relaţiile anglo-americane trec printr-o gravă Încordare NEW YORK 27 (Agerpres). - TASS transmite : Corespondentul din Londra al ziarului NEW YORK TIMES, Da­nieli, anunţă că „în momentul de faţă, relaţiile anglo-americane trec print­rro gravă încordare. Deşi ex­primarea mai violentă a sentimen­telor antiam­ericane a fost înăbu­şită in Parlament şi in marile ziare, curentul subteran­, de neli­nişte provoacă o adâncă îngrijo­rare în cercurile oficiale. Cauza principală a acestei situa­ţii este neîncrederea în diploma­ţia americană şi teama că politica Statelor Unite ar putea duce la război. Generalul McArthur a devenit simbolul acestei politici.. Multe per­soane — scrie in încheiere Danieli — au convingerea că s’ar putea ajunge la un acord cu China și cu Uniunea Sovietică, dacă Sta­tele Unite ar dori în adevăr acest lucru Ambasadorul R. P. Bulgaria a plecat la Sofia Marţi la amiază a părăsit Capi­tala plecând la Sofia, ambasado­rul R. P Bulgaria, Boris Mano­vi­v. La plecare d-sa a fost salutat de membrii Corpului Diplomatic ai ţărilor prietene in frunte cu S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice, reprezentanţi ai­ Minis­terului Afacerilor Externe, perso­nalul Ambasadei R- P. Bulgaria, membri, ai coloniei bulgare şi re­prezentanţi ai presei. Marea însemnătate a rezoluţ­ilor Consiliului Mondial al Păcii De curând in interviewul a­­cordat corespondentului ziaru­lui „Pravda“ marele conducă­tor de popoare I. V. Stalin spunea că pacea va fi menţi­nută şi consolidată dacă po­poarele vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt. Cele două documente de im­portanţe­ mondială, Apelul Con­siliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii şi rezoluţia privitoa­re la Organizaţia Naţiunilor Unite, arată limpede că popoa­rele lumii sunt decise să vi­pere până la capăt pacea şi prin instrumentul lor, Consi­liul Mondial al Păcii, demască uneltirile imperialiştilor aţâ­ţători la război, duşmanii ome­nirii. Cele doua documente istori­ce vor mobiliza şi mai mult pe toţi oamenii cinstiţi din lu­mea întreagă la lupta pentru pace. De aceea ele trebue cu­noscute de toţi oamenii cin­stiţi, de toţi, luptătorii pentru pace. Prof. univ. C. Nteuţă Director de studii al Univer­­sităţii „C. I. Parhon” din Bucureşti VOI PUNE TOATA PUTEREA MEA DE MUNCĂ, ÎN SLUJBA INTENSIFICĂRII LUPTEI PENTRU PACE Am urmărit cu un deosebit interes desfăşurarea lucrărilor Consiliului Mondial al Păcii de la Berlin. Fiecare cuvânt rostit acolo a exprimat dorinţa nestăvilită a popoarelor pentru pace, ura lor neîmpăcată împotriva ce­lor care atentează la viaţa paşnică şi creatoare a oameni­lor muncii din lumea întreagă. Cu multă bucurie am citit hotărîrile luate la Berlin pri­vind încheierea unui Pact al Păcii şi lansarea apelului de către Consiliul Mondial al Păcii. Ca artist-cetăţean al patriei mele care luptă cu hotărâre să apere pacea, care luptă să apere Cuceririle poporului, sunt pe deplin conştient de ceea ce reprezintă hotărârile de la Berlin şi înţeleg să pun toată puterea mea de muncă a­­lături de milioanele de oameni cinstiţi, în slujba intensificării luptei pentru pace. Voi căuta prin toate mijloa­cele să popularizez aceste ho­tărîri, să aduc prin arta mea o contribuţie efectivă cauzei păcii. Chirii Economu artist, deputat în Sfatul Popular al Capitalei încă de mai multă vreme, la Brăila, Galaţi, Sulina şi Constanţa, s’au înfiinţat şcoli profesionale în vederea ridicării de noi cadre din rândurile muncitorilor pescari. Mai cu seamă din rândurile acelor tru­­ditori pe ape care sub oblăduirile capitaliste n’aveau alte unelte de pescuit decât braţele lor, şi al că­ror nume nu ne vine acum în min­te. Aceştia erau robii cheb­anale­­lor chiabureşti. Pe lângă Institutul pe Pescuit şi Piscicultura din Con­stanţa, funcţionează din anul tre­cut secţia de ingineri de exploata­re care va da tehnicieni recrutaţi tot din rândurile muncitorilor pes­cari. De mare însemnătate este şi Şcoala de calificare profesională a­­pescarilor brigadieri pentru pes­cuitul pe mare, ce s’a deschis la 1 Februarie. Are 50 de elevi. Aşa­dar altă rânduială şi altă răsplată a muncii decât cea de pe vremuri­ când un sat întreg de pes­cari lipoveni a fost înnecat pentru ca să studieze acolo mai profund arta pescuitului; când o sumă de politicieni au pârjolit bălţile cu so­cietatea „Frigul”; când un morar r­ăsmilionar vindea şi crap la pro­­¥p ntr’o dughiană de pe bule­vard. Poate că de atunci sau din vremi mai de demult s'a pomenit­ o­­biceiul ca cel bogaţ, să se bată cu palma1 peste buzunarul doldora de bani şi să zică: „Are balta -peşte!...” Dar­ stăpânirea pescăriilor statu­lui pe vremea când mai marele tu­turor peştilor a fost un­­ministru lacom, cu poreclă de râmător care mânca icrele negre cu lingura de ciorbă?... Pe-atunci,­ într’o­ zi de.­blago­­veşte, s’a întâmplat să hoinăresc pritrtr’un târg de pe malul Dunării dobrogene Prin piaţă, umblau ne­­gu­storese sărmane cu obieţi, so­­motei şi lini din cei mărunţei înşi­raţi Ipe unele de răchită, dar crap mare nu se pomenea. Nici măcar mai mărunt ca cel din pilda fabu­listului Esop, care avea graiu ca oamenii și se văita in undiță. — Vrei un crap cât un purcel?... îmi zise un om cu barbă stufoasă ca un prostovol. II chema Pricop. — Vreau!... Mă bucurai eu. Urcarăm amândoi o uliță săracă, poposirăm la o cocioabă, luai mar­fa, o înfăşurai în câteva ziare şi n au mersei cu ea nici o sută de paşi, că doi agenţi de-ai pescăriei mi-o confiscară. Târgul peştelui mare era oprit. De ciudă, cam la vreun ceas după paguba asta, mă abat pe la g dugheană cu băuturi. Acolo, ce să vezi? Negustorul cel bărbos vânduse peştele meu înfă­şurat în acelaş ziar, altcuiva. Cin­steau acum amândoi aldămaşul. Dar iată că intră pe uşă iar cei doi agenţi, şi supăraţi foc confiscă marfa. Mai pe înserat, un om cu un pachet în braţe se aşează, peste drum de mine, ,pe laviţa de lemn a trenului ce nu mai avea­ mult până la plecare. Şi iată că iar vin cei doi agenţi, îl cată’n pachet şi îi scoate crapul. Crapul meu de di­mineaţă. L-am recunoscut după una din cămeşile în care îl înfăş­u­­rasem. Unul din agenţi, făcân­du-mi cu ochiul, zise zâmbind poznaş: — Seamănă cu al dumitale, hai... — Nu-l cumperi?... mă întrebă celălalt. Eu însă... după păţania de dimi­neaţă, eram, de acum sătul de crap mare ca scoica de nămol in fun­dul, bălţii. N’am­ mai fost muşteriu. Ci stând pe laviţă în tăcere, şi pri­vind cum cei doi agenţi plecau cu prada la subţioară­, mă gândii la ministrul care mânca icre negre cu lingura de ciorbă, şi îmi zisei: A­­devărat că peştele de la cap se­­’mpute!... Asta a fost şcoala de noi cadre a cârmuirilor trecute. Ioachim Botez însemnări ŞCOLI PESCĂREŞTI L nr. 49 3ott Mastie 1951 înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Alte rezoluţii adoptate de Sesiunea Consiliului Mondial al Păcii Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane Incălcându-se voinţa popoarelor în al căror nume au­ fost semnate tratatele care conţin hotărârea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt reînviate for­ţele militariste şi naziste. Această reconsti­tuire a forţelor armate şi a industriei de război a Germaniei reprezintă un foarte se­rios pericol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii subliniază cu tran­sfracţie creşterea forţelor iuibitoare de pace în Germania şi succesul Congresului Păcii de la Essen. El salută pe toţi prietenii păcii din Germania, care împreună cu toate curentele iubitoare de pace, pregătesc orga­nizarea unui referendum, care va exprima voinţa poporului german în chestiunea re­­militarizării ţării sale şi a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situa­ţiei ameninţătoare existente-Consiliul Mondial al Păcii chiamă toate ţările, care sunt cel mai direct ameninţate, să se unească întrun puternic protest, pen­tru ca milioane de bărbaţi şi femei să im­pună guvernelor lor să încheie în acest an um tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace şi unită, a cărei demilitarizare, a­­­­­siguranță point­r­iun acord internaţional, va constitui cea mai bună garanţie a păcii în Europa. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze In aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial, Consiliul Mondial al Păcii condamnă cu hotărîre remilitarizarea Japo­niei înfăptuită de o putere de ocupaţie în ciuda voinţei poporului japonez. Consiliul Mondial al Păcii consideră necesară organi­zarea în Japonia şi în ţările interesate din Asia, America şi Oceania, a unei consul­ări populare asupra remilitarizării Japoniei şi a­­supra încheierii unui tratat de pace cu o Ja­ponie demilitarizată şi iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consideră că tratatul de pace trebue să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chineză , Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică și Ma­rea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de toate ţările interesate. După încheierea tra­tatului de pace, trupele de ocupaţie trebue imediat retrase din Japonia. Poporului japo­nez trebue să i se dea garanţia unei exis­tenţe paşnice şi democratice. Toate organizaţiile şi instituţiile militare declarate şi secrete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie trebue trecută pe pi­cior de pace-Consiliul Mondial al Păcii chiamă pe toţi prietenii păcii din Asia şi din bazinul Paci­ficului inclusiv prietenii japonezi, să se în­trunească paşnic în viitorul cel mai apropiat într’o conferinţă regională pentru apărarea păcii,­ pentru a traduce realmente în viaţă soluţionarea paşnică a chestiunii Japoniei în scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului în Extremul Orient. Rezoluţia cu privire la întărirea ONU care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agreso­are“ in Coreea Consiliul Mondial al Păcii aminteşte defi­niţia noţiunii de agresiune, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii: „agresiunea este un act criminal să­vârşit de acel stat care foloseşte primul for­ţa armată împotriva altui stat, indiferent sub ce pretext“ şi califică drept nejustă şi ilegală hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a ONU, care declară Republica Populară Chi­neză ca „agresoare“ în Coreea. Această hotărîre constitue un serios obsta­col în calea soluţionării paşnice a chestiunii coreene, crează pericolul extinderii războiu­lui în Extremul Orient şi prin aceasta peri­colul izbucnirii unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii cere ONU anu­larea acestei hotărîri­ Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene In scopul soluţionării paşnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere con­vocarea imediată a unei conferinţe a tuturor ţărilor interesate. Ne adresăm oamenilor iubitori de pace din toate ţările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea imediată a confe­rinţei mai sus menţionate. Consiliul Mondial al Păcii se menţine cu hotărîre la părerea că trupele străine trebue retrase din Coreea, pentru a se da poporului coreean posibilitatea de a-şi soluţiona singur afacerile interne. CONSTATĂRILE UNUI CONSUMATOR Afluenţa în pieţe şi în magazi­nele de desfacere este în continuă creştere. Faptul îşi are semnifica­ţia lui. El arată că s’a mărit nu­mărul cumpărătorilor şi că mărirea s’a produs mai ales în cuprinsul acelor categorii care in trecut re­prezentau o nassă consumatoare cu puteri limitate. Pentru satisfacerea cererii de mărfuri în continuă creştere, atât comerţul de Stat cât şi cel coope­ratist şi-au lărrgit simţitor reţeaua de desfacere. La rândul lor, indus- tria uşoară şi cea alimentară îşi dau toate silinţele să acopere şi, în mai multe compartimente au reuşit să depăşească nevoile consumului. Distribuţia articolelor raţionate se face în general în chip satisfăcă­tor, iar aprovizionarea unităţilor de Stat şi cooperatiste cu mărfuri ne­raţionate se face mai bine şi mai variat decât in anii precedenţi. Persistă totuşi şi acum unele lipsuri şi defecţiuni în circulaţia şi distribuţia mărfurilor de larg consum. Astfel, luând ca punct de plecare comerţul alimentar, avem de constatat că unele articole apar pe piaţă în chip nere­gulat. Situaţia aceasta este lega­tă într’o privinţă de sezonul înain­tat de iarnă, dar ea denotă pe de altă parte şi unele slăbiciuni în munca organelor de achiziţionare şi în deosebi a unităţilor cooperatiste, care n’au depus destul zel în valo­rificarea prisosurilor de produse ţărăneşti. Faptul a fost relevat şi in adu­nările generale ale cooperativelor de consum, azi în curs de desfă­şurare in tot cuprinsul ţării. S’au luat cu acest prilej angajamente ca în viitor — şi sub noile condu­ceri — unităţile cooperative să de­pună toate sforţările în direcţia unei cât mai intense valorificări a prisosului de produse ţărăneşti şi pentru înlăturarea speculanţilor care intervin în schimbul dintre sat şi oraş. Trebue semnalat, pe de altă par­te, că pe piaţa Capitalei se ivesc adesea unele nepotriviri de preţuri. Astfel, în timp ce unele magazine alimentare cooperatiste sau de Stat din centru vindeau acum câteva zile ţelina cu 55 tei kg., în pieţele periferice (Coşbuc, 7 . Noembrie, Griviţa Roşie) preţul ei era die Haislam­b lenestsu (Continuare in pag. 2-a) PRIN ŢARĂ soVIasTELuk Crapii Gorchi: Se vede fluviul Volga şi debarcaderul gării fluviale A

Next