Universul, martie 1951 (Anul 68, nr. 49-75)
1951-03-01 / nr. 49
r . Axiu! al 68-lea Apare sub conducerea unui comitet Taxa poştală plătită în numerar conform aprobirii Adiţiei Poştelor $1 Totecomunicator Wo. M.W4/939 CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA : BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU NO. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI 13.30.10. ____________. mas tmmsm DOCUMENTE ISTORICE Mână în mână cu apropierea anotimpului în care se rennoieşte natura, au survenit evenimente menite să întărească încrederea noastră în viitor. împuterniciţii a 80 de ţări, întruniţi într’un oraş din care în repetate rânduri au pornit salvele războiului, au afirmat cu putere dorinţa de pace a popoarelor lor. Mai mult decât atât. Duminică seară, in cadrul urei şedinţe au adoptat hotărîri de o importanţă covârşitoare pentru traducerea în fapt a acestei dorinţe: „Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui pact al păcii” şi „Rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unite". Să ne oprim mai întâi asupra Apelului cu privire la încheierea unui pact al păcii. Cititorii noştri au remarcat desigur că acest document se caracterizează printr'o conciziune şi o claritate deosebită. Textul propriu-zis al Apelului ocupă mai puţin decât o treime de coloană de ziar. Dar nu există măcar o singură frază din Apel care să nu exprime o idee unitară şi imposibil de interpretat greşit sau de răstălmăcit. Astfel, nu este întâmplător faptul că de la început se precizează că încheierea unui pact al păcii răspunde năzuinţelor milioanelor de oameni „oricare ar fi părerea lor asupra cauzelor care dau naştere primejdiei unui război mondial". Aceasta dovedeşte din capul locului spiritul care a stat la baza lucrărilor sesiunii Consiliului Mondial al Păcii. Fiecare om cinstit, indiferent de gradul său de cultură, indiferent de opinia sa politică, de credinţa sa religioasă, este interesat în triumful păcii. El simte azi primejdia unui nou război mondial. Dacă vrea să descopere cauzele acestei primejdii, deosebit de ameninţătoare în ultima vreme, el poate să le deducă pe cale logică. Cauzele vin din partea celor interesau ca un nou război să fie deslănţuit, adică de la oamenii pentru care războiul însemnează o bună afacere. Dacă ne gândim numai că bugetul Statelor Unite atribuie scopurilor războinice «'5/» şi că 66"/)) din aceşti bani sunt înghiţiţi sub formă de comenzi, de marile trusturi, nu este greu de ghicit cine sunt responsabili de creşterea primejdiei războiului în lume, lucrurile, oricât ar fi ele de limpezi, nu sunt poate atât de clare pentru orice om de pe glob. Unii oameni cinstiţi din apus, aflaţi sub influenţă propagandei mincinoase, finanţată de aceleaşi trusturi, şi-ar putea închipui că altele sunt motivele actualei încordări internaţionale. Consiliul Mondial al Păcii, pe bună dreptate nu-i exclude pe aceştia de la dreptul legitim de a lua parte la lupta în favoarea păcii. Simpla dorinţă de pace este un certificat destul de puternic pentru a îngădui oricărui om cinstit să-şi apere această dorinţă. După ce fixează astfel sfera extrem de largă a celor chemaţi să răspundă la Apel, Consiliul Mondial al Păcii expune conţinutul concret al acţiunii iniţiate: cererea ca să fie încheiat un pact al păcii între cele cinci mari puteri — Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică, Republica Populară Chineză, Marea Britanie şi Franţa. Şi ca o parte integrantă a acestei năzuinţe, Apelul adaogă: „Vom considera refuzul guvernului oricăreia dintre marile puteri de a se întruni în scopul încheierii unui pact al păcii drept o dovadă a intenţiilor agresive ale acestui guvern”. Nimeni nu poate tăgădui că aceasta presupunere de agresivitate este cu totul întemeiată. A te declara dinainte împotriva căutării în comun a unei soluţii paşnice a problemelor internaţionale însemnează a te dovedi partizan al războiului. Guvernul Statelor Unite ca şi cele ale Angliei şi Franţei care in vorbe militează „pentru promovarea păcii" nu vor putea deci găsi nici un soi de pretext pentru a justifica un refuz la năzuinţa popoarelor. Iar dacă o vor face cumva, atunci pentru mulţi cetăţeni din multe ţări capitaliste, dar mai ales pentru cei din Statele Unite, Anglia şi Franţa, va fi şi mai evident că ameninţarea războiului vine tocmai din partea guvernelor care s-au auto-demostrat. Aceasta ar însemna că cetăţenii de care vorbim îşi vor fi precizat odată pentru totdeauna părerea despre amintitele cauze „care dau naştere primejdiei unui război mondial”. Apelul Consiliului Mondial al Păcii cheamă pe toţi oamenii de bună credinţă şi toate organizaţiile care se străduesc să întărească pacea să-l semneze. Şi dacă imens a fost răsunetul pe care l-a avut acţiunea de semnare a Apelului de la Stockholm, datorită conţinutului săli, noul Apel va putea pătrunde în mase şi mai largi. Celălalt document, votat Duminică seară la Berlin, nu poate fi despărţit de Apel. Este vorba de rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unite. Prin Rezoluţie, constatân- du-se accentuata îndepărtare de la scopurile sale, a O.N.U-ulii, se iau măsuri pentru remedierea acestei situaţii. Consiliul Mondial al Păcii hotărăşte trimiterea la O.N.U. a unei delegaţii împuternicită să ceară ca organizaţia creată cu câţiva ani în urmă să-şi exprime părerea în legătură cu acţiunile mişcării partizanilor păcii. In acelaş timp delegaţia Consiliului Mondial va cere ca O.N.J. să revină la rolul ce i-a fost fixat de Charta, încetând să mai fie o „unealtă a vreunui grup dominant”. Rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unie va îngădui şi ea precizarea în faţa opiniei publice mondiale a poziţiilor diferitelor guverne. Organizaţia Naţiunilor Unite va fi astfel pusă în situaţia sau de a dovedi că justifică existenţa sa ca for internaţional, sau de a confirma în faţa întregii omeniri că nu a rămas decât o rotiţă în mecanismul agresiunii, rotiţă căreia i-ar conveni mai bine numele de ,,agentură războinică a Statelor Unite" decât cel actual. După cum se vede din discutarea unor probleme legate de cele două documente, mişcarea mondială pentru pace păşeşte pe o treaptă mai înaintată. Suntem din nou chemaţi să ne spunem cuvântul în problemele internaţionale, să ne afirmăm dorinţa de pace. Cu câteva luni în urmă, când am semnat Apelul de la Stockholm, nu aveam încă posibilitatea să desprindem în adâncime urmările actului nostru. Apoi, timpul ne-a arătat că semnarea Apelului a însemnat milioane şi sute de milioane de piedici puse în maşina războinică imperialistă. Este în afară de orice îndoială că blamul unanim al popoarelor a împiedicat neaţâţătorii la război să întindă până acum flacăra urgiei dincolo de Coreea, după cum a făcut ca bomba atomică să nu apară decât în ieşirile oratorice ale câtorva politicieni americani. Sprijinind noile chemări ale mişcării mondiale pentru pace vom zăgăzui puternic primejdia războiului, fiindcă ne vom arăta hotărîrea de a lua şi mai mult în propriile noastre mâini cauza menţinerii păcii. Ziua iniţierii noilor acţiuni în slujba păcii — 25 Februarie 1651 — va fi izvorul unui şir neîntrerupt de noi greutăţi pentru cei obişnuiţi să stoarcă bani din lacrimile văduvelor şi sângele copiilor starte, caii de proectile. Pentru popoarele lumii, această zi devine însă încă o dată istorică. Saşa Georgescu CALOMNIATORII PRINŞI ASUPRA FAPTULUI La 26 Mai 1942 s'a ■semnat — după cum se ştie — Tratatul anglo-sovietic „de alianţă în războiul împotriva Germaniei hitleriste şi a complicilor ei din Europa şi de colaborare şi asistenţă mutuală după război". Istoria ulti milor ani ne arată cât de mult s’a îndepărtat guvernul englez de spiritul şi litera acestui tratat încheiat în condiţiile dramatice ale luplei pe viaţă şi pe moarte împotriva cotropitorilor hitlerişti, cât de străină este politica actualilor conducători ai Marii Britanii de ţelurile urmărite de tratat, nimicirea militarismului fascist german, consolidarea şi menţinerea unei păci democratice şi trainice, desvoltarea prieteniei şi colaborării intre poporul englez şi cel sovietic. " Nota Guvernului Sovietic, publicată prin presă , constitue un drastic rechizitoriu făcut politicii externe a guvernului laburist britanic, o demascare a tuturor falsurilor şi calomniilor pe care le debitează guvernul englez pentru a ascunde opiniei publice caracterul agresiv al acţiunilor sale ca şi încălcările grosolane ale Tratatului anglo-sovietic şi ale principalelor acorduri internaţionale încheiate in timpul sau după terminarea celui de-al doilea război mondial. In notele adresate Uniunii Sovietice şi în declaraţiile oficiale ale guvernanţilor laburişti se repetă cu o insistenţă demnă de o cauză mai bună, că politica Marii Britanii este o politică de pace şi colaborare, iar toate măsurile militare pe care le ia guvernul laburist la ordinele Washingtonului sunt menite ,să „apere“ Europa Occidentală şi Anglia de un eventual agresor. Alifie, Bevin et Camp, nu se sfiesc să „identifice“ în rolul de eventual agresor Uniunea Sovietică şi ţările de democraţie populară. Acest procedeu josnic, negarea cu neruşinare a unor fuine evidente, este cunoscut şi arhicunoscut din arsenalul prominanstic al hitleriştilor care exact în acelaş fel îşi pregăteau şi înfăptuiau pas cu pas agresiunea lor împotriva popoarelor. Unificarea zonelor apusene ale Germaniei, la care Marea Britanie a consimţit în mod unilateral încă din 1946, politica dusă în Germania faţă de criminalii de război nazişti reabilitaţi decisemeni în mod unilateral de autorităţile r angleze de ocupaţie, iar acum in urmă refacerea armatei germane, ca forţă agresivă şi revanşardă de către Statele Unite secondată de Marea Britanie şi Franţa, toate acestea şi multe altele pe care le citează nota sovietică, reprezintă încălcări prin nimic justificate■ ale Tratatului anglo-sovietic şi ale acordurilor internaţionale de la Yalta şi Pnris-Idam pe care guvernul englez s'a angajat să le respecte. Articolul 7 al Tratatului anglosovietic spune : „Fiecare din înaltele Puteri Contractante se angajează sa nu închee nici un fel de alianţă şi să nu participe la niciun fel de coaliţie îndreptată împotriva celeilalte înalte Puteri Contractante". La niciun fel de alianţe sau coaliţii ostile Marii Britanii nu participă Uniunea Sovietică. Respectarea scrupuloasă a tratatului încheiat cu Marea Britănie de către U.R.S.S., nu a împiedecat totuşi guvernul englez să fie chiar el iniţiatorul Uniunii Occidentale şi să-şi pună semnătura pe Pactul agresiv al Atlanticului, pact in componenţa căruia dintre ţările coaliţiei antihitleriste doar Uniunea Sovietică nu face parte, ceea ce demonstrează clar contra cui este îndreptat acest pact, cât de agresive îi sunt scopurile. Nota sovietică înfăţişează în adevărata ei lumină întreaga politică externă laburistă. Fiecare fapt pe care îl reaminteşte guvernul sovietic, fie că se referă la comportarea Marii Britanii în Organizaţia Naţiunilor Unite, la atitudinea luată de guvernul englez faţă de ţările de democraţie populară, faţă de conflictul din Coreea sau faţă de R.P. Chineză, demonstrează că actuala comportare a guvernului englez este în flagrantă contradicţie cu angajamentele ce şi le-a asumat prin Tratatul angro-sovietic şi slujeşte nu cauzei păcii şi colaborării internaţionale, ci scopurilor războinice ale cercurilor imperialiste din Statele Unite şi Marea Britanie. 71 acuza Uniunea Sovietică de Intenţii agresive pentru că şi-a manifestat simpatia sa cu mişcarea de eliberare naţională din colonii şi ţările dependente, a vorbi despre un ,,imperialism comunist“ pentru că există greve şi conflicte sociale în Marea Britanie, însemnează pur şi simplu a reedita fără niciun fel de ,,contribuţie“ personală aberaţiile propagandei lui Goebbels, însemnează a dovedi o totală neînţelegere a realităţilor politice şi sociale ce caracterizează actualul stadiu de desvotare al capitalismului. Uniunea Sovietică, , poporul sovietic şi-au arătat simpatia şi solidaritatea cu popoarele oprimate din colonii, nu de câţiva ani încoace, nu după încheierea Tratatului anglo-sovietic, ci încă de la naşterea Statului Socialist, cevice nu justifică însă cu nimic veştiile guvernanţilor englezi. .Mişcarea Ide ,eliberare naţională din colonii ■ a luat astăzi o amploare, extraordinară nu datorită aşa zisei, agresiuni interne comuniste“. Ea a crescut şi a cuprins sute de milioane de oameni din cauza crâncenei exploatări a imperialiştilor colonizatori, din cauză că popoarele oprimate nu mai vor să accepte jugul exploatatorilor şi sunt hotărîte să-şi câştige independenţa cu arma în mână. In ceea ce priveşte grevele din Marea Britanie şi din alte ţări capitaliste ele există de prea multă vreme, ca o consecinţă a mizeriei şi nedreptăţii regimului capitalist pentru că „acuzaţiile“ guvernului englez să nu apară oricărui om, câtde cât Informat, în întreaga lor absurditate. Guvernele imperialiste și-au făcut de-acum un obicei din a calomnia Uniunea Sovietică în legătură cu pretinsele sale pregătiri militare, cu faptul că Armata Sovietică n’a fost demobilizată, etc. Acestor calomnii le-a dat un răspuns nimicitor I. V. Stalin, in recentele sale declaraţii făcute corespondentului ziarului PRAVDA. Nota sovietică conţine o serie de date care ilustrează până unde au mers Statele Unite, Anglia şi Franţa pe drumul pregătirilor de război, al cursei înarmărilor şi al creării unei armate de milioane de oameni răspândiţi în toate, colţurile pământului. Tocmai politica lor războinică încearcă să o ascundă imperialiştii prin falsuri şi calomnii. Guvernul englez îşi dă seama că în rândurile poporului englez există o sinceră prietenie faţă de poporul sovietic, şi o dorinţă tot atât de sinceră de colaborare paşnică între U.R.S.S. şi Marea Britanie. In loc să exprime năzuinţele poporului englez, prin politica sa guvernul laburist caută să îngroape această prietenie şi dorinţa de colaborare. De aceea cele conţinute în nota engleză din 17 Februarie, după care „guvernul Marii Britanii declară că este gata să ducă tratative cu Uniunea Sovietică in spiritul Tratatului anglo-sovietic, pentru a se ajunge la o îmbunătăţire îndelungată a relaţiilor dintre Marea Britanie şi U.R.S.S.“ nu pot fi primite decât cu foarte multă rezervă. Totuşi, Uniunea Sovietică a cărei dorinţă de pace a fost confirmată în repetate rânduri, consideră de datoria sa să declare şi in această notă că va saluta orice acţiune sinceră a guvernului englez menită să contribue la îmbunătăţirea relaţiilor dintre ambele ţări şi la consolidarea păcii. Nota sovietică spulberând manevrele imperialiste lasă deschisă calea discuţiilor bazate pe adevăr şi respectarea tratatelor. Guvernul englez se va dovedi şi de , aici încolo uin duşman " al păcii, dacă nu va păşi cu sinceritate pe calea propusă cu atâta claritate de Uniunea Sovietică, singura cale care duce la asigurarea unei păci trainice și a prieteniei intre popoare. Nicolae Popescu 4 PAGINI 4 LEI P Relaţiile anglo-americane trec printr-o gravă Încordare NEW YORK 27 (Agerpres). - TASS transmite : Corespondentul din Londra al ziarului NEW YORK TIMES, Danieli, anunţă că „în momentul de faţă, relaţiile anglo-americane trec printrro gravă încordare. Deşi exprimarea mai violentă a sentimentelor antiamericane a fost înăbuşită in Parlament şi in marile ziare, curentul subteran, de nelinişte provoacă o adâncă îngrijorare în cercurile oficiale. Cauza principală a acestei situaţii este neîncrederea în diplomaţia americană şi teama că politica Statelor Unite ar putea duce la război. Generalul McArthur a devenit simbolul acestei politici.. Multe persoane — scrie in încheiere Danieli — au convingerea că s’ar putea ajunge la un acord cu China și cu Uniunea Sovietică, dacă Statele Unite ar dori în adevăr acest lucru Ambasadorul R. P. Bulgaria a plecat la Sofia Marţi la amiază a părăsit Capitala plecând la Sofia, ambasadorul R. P Bulgaria, Boris Manoviv. La plecare d-sa a fost salutat de membrii Corpului Diplomatic ai ţărilor prietene in frunte cu S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice, reprezentanţi ai Ministerului Afacerilor Externe, personalul Ambasadei R- P. Bulgaria, membri, ai coloniei bulgare şi reprezentanţi ai presei. Marea însemnătate a rezoluţilor Consiliului Mondial al Păcii De curând in interviewul acordat corespondentului ziarului „Pravda“ marele conducător de popoare I. V. Stalin spunea că pacea va fi menţinută şi consolidată dacă popoarele vor lua în propriile lor mâini cauza menţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt. Cele două documente de importanţe mondială, Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii şi rezoluţia privitoare la Organizaţia Naţiunilor Unite, arată limpede că popoarele lumii sunt decise să vipere până la capăt pacea şi prin instrumentul lor, Consiliul Mondial al Păcii, demască uneltirile imperialiştilor aţâţători la război, duşmanii omenirii. Cele doua documente istorice vor mobiliza şi mai mult pe toţi oamenii cinstiţi din lumea întreagă la lupta pentru pace. De aceea ele trebue cunoscute de toţi oamenii cinstiţi, de toţi, luptătorii pentru pace. Prof. univ. C. Nteuţă Director de studii al Universităţii „C. I. Parhon” din Bucureşti VOI PUNE TOATA PUTEREA MEA DE MUNCĂ, ÎN SLUJBA INTENSIFICĂRII LUPTEI PENTRU PACE Am urmărit cu un deosebit interes desfăşurarea lucrărilor Consiliului Mondial al Păcii de la Berlin. Fiecare cuvânt rostit acolo a exprimat dorinţa nestăvilită a popoarelor pentru pace, ura lor neîmpăcată împotriva celor care atentează la viaţa paşnică şi creatoare a oamenilor muncii din lumea întreagă. Cu multă bucurie am citit hotărîrile luate la Berlin privind încheierea unui Pact al Păcii şi lansarea apelului de către Consiliul Mondial al Păcii. Ca artist-cetăţean al patriei mele care luptă cu hotărâre să apere pacea, care luptă să apere Cuceririle poporului, sunt pe deplin conştient de ceea ce reprezintă hotărârile de la Berlin şi înţeleg să pun toată puterea mea de muncă alături de milioanele de oameni cinstiţi, în slujba intensificării luptei pentru pace. Voi căuta prin toate mijloacele să popularizez aceste hotărîri, să aduc prin arta mea o contribuţie efectivă cauzei păcii. Chirii Economu artist, deputat în Sfatul Popular al Capitalei încă de mai multă vreme, la Brăila, Galaţi, Sulina şi Constanţa, s’au înfiinţat şcoli profesionale în vederea ridicării de noi cadre din rândurile muncitorilor pescari. Mai cu seamă din rândurile acelor truditori pe ape care sub oblăduirile capitaliste n’aveau alte unelte de pescuit decât braţele lor, şi al căror nume nu ne vine acum în minte. Aceştia erau robii chebanalelor chiabureşti. Pe lângă Institutul pe Pescuit şi Piscicultura din Constanţa, funcţionează din anul trecut secţia de ingineri de exploatare care va da tehnicieni recrutaţi tot din rândurile muncitorilor pescari. De mare însemnătate este şi Şcoala de calificare profesională apescarilor brigadieri pentru pescuitul pe mare, ce s’a deschis la 1 Februarie. Are 50 de elevi. Aşadar altă rânduială şi altă răsplată a muncii decât cea de pe vremuri când un sat întreg de pescari lipoveni a fost înnecat pentru ca să studieze acolo mai profund arta pescuitului; când o sumă de politicieni au pârjolit bălţile cu societatea „Frigul”; când un morar răsmilionar vindea şi crap la pro¥p ntr’o dughiană de pe bulevard. Poate că de atunci sau din vremi mai de demult s'a pomenit obiceiul ca cel bogaţ, să se bată cu palma1 peste buzunarul doldora de bani şi să zică: „Are balta -peşte!...” Dar stăpânirea pescăriilor statului pe vremea când mai marele tuturor peştilor a fost unministru lacom, cu poreclă de râmător care mânca icrele negre cu lingura de ciorbă?... Pe-atunci, într’o zi de.blagoveşte, s’a întâmplat să hoinăresc pritrtr’un târg de pe malul Dunării dobrogene Prin piaţă, umblau negustorese sărmane cu obieţi, somotei şi lini din cei mărunţei înşiraţi Ipe unele de răchită, dar crap mare nu se pomenea. Nici măcar mai mărunt ca cel din pilda fabulistului Esop, care avea graiu ca oamenii și se văita in undiță. — Vrei un crap cât un purcel?... îmi zise un om cu barbă stufoasă ca un prostovol. II chema Pricop. — Vreau!... Mă bucurai eu. Urcarăm amândoi o uliță săracă, poposirăm la o cocioabă, luai marfa, o înfăşurai în câteva ziare şi n au mersei cu ea nici o sută de paşi, că doi agenţi de-ai pescăriei mi-o confiscară. Târgul peştelui mare era oprit. De ciudă, cam la vreun ceas după paguba asta, mă abat pe la g dugheană cu băuturi. Acolo, ce să vezi? Negustorul cel bărbos vânduse peştele meu înfăşurat în acelaş ziar, altcuiva. Cinsteau acum amândoi aldămaşul. Dar iată că intră pe uşă iar cei doi agenţi, şi supăraţi foc confiscă marfa. Mai pe înserat, un om cu un pachet în braţe se aşează, peste drum de mine, ,pe laviţa de lemn a trenului ce nu mai avea mult până la plecare. Şi iată că iar vin cei doi agenţi, îl cată’n pachet şi îi scoate crapul. Crapul meu de dimineaţă. L-am recunoscut după una din cămeşile în care îl înfăşurasem. Unul din agenţi, făcându-mi cu ochiul, zise zâmbind poznaş: — Seamănă cu al dumitale, hai... — Nu-l cumperi?... mă întrebă celălalt. Eu însă... după păţania de dimineaţă, eram, de acum sătul de crap mare ca scoica de nămol in fundul, bălţii. N’am mai fost muşteriu. Ci stând pe laviţă în tăcere, şi privind cum cei doi agenţi plecau cu prada la subţioară, mă gândii la ministrul care mânca icre negre cu lingura de ciorbă, şi îmi zisei: Adevărat că peştele de la cap se’mpute!... Asta a fost şcoala de noi cadre a cârmuirilor trecute. Ioachim Botez însemnări ŞCOLI PESCĂREŞTI L nr. 49 3ott Mastie 1951 înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov Alte rezoluţii adoptate de Sesiunea Consiliului Mondial al Păcii Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii germane Incălcându-se voinţa popoarelor în al căror nume au fost semnate tratatele care conţin hotărârea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt reînviate forţele militariste şi naziste. Această reconstituire a forţelor armate şi a industriei de război a Germaniei reprezintă un foarte serios pericol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii subliniază cu transfracţie creşterea forţelor iuibitoare de pace în Germania şi succesul Congresului Păcii de la Essen. El salută pe toţi prietenii păcii din Germania, care împreună cu toate curentele iubitoare de pace, pregătesc organizarea unui referendum, care va exprima voinţa poporului german în chestiunea remilitarizării ţării sale şi a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situaţiei ameninţătoare existente-Consiliul Mondial al Păcii chiamă toate ţările, care sunt cel mai direct ameninţate, să se unească întrun puternic protest, pentru ca milioane de bărbaţi şi femei să impună guvernelor lor să încheie în acest an um tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace şi unită, a cărei demilitarizare, asiguranță pointriun acord internaţional, va constitui cea mai bună garanţie a păcii în Europa. Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii japoneze In aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial, Consiliul Mondial al Păcii condamnă cu hotărîre remilitarizarea Japoniei înfăptuită de o putere de ocupaţie în ciuda voinţei poporului japonez. Consiliul Mondial al Păcii consideră necesară organizarea în Japonia şi în ţările interesate din Asia, America şi Oceania, a unei consulări populare asupra remilitarizării Japoniei şi asupra încheierii unui tratat de pace cu o Japonie demilitarizată şi iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consideră că tratatul de pace trebue să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chineză , Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică și Marea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de toate ţările interesate. După încheierea tratatului de pace, trupele de ocupaţie trebue imediat retrase din Japonia. Poporului japonez trebue să i se dea garanţia unei existenţe paşnice şi democratice. Toate organizaţiile şi instituţiile militare declarate şi secrete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie trebue trecută pe picior de pace-Consiliul Mondial al Păcii chiamă pe toţi prietenii păcii din Asia şi din bazinul Pacificului inclusiv prietenii japonezi, să se întrunească paşnic în viitorul cel mai apropiat într’o conferinţă regională pentru apărarea păcii, pentru a traduce realmente în viaţă soluţionarea paşnică a chestiunii Japoniei în scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului în Extremul Orient. Rezoluţia cu privire la întărirea ONU care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare“ in Coreea Consiliul Mondial al Păcii aminteşte definiţia noţiunii de agresiune, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii: „agresiunea este un act criminal săvârşit de acel stat care foloseşte primul forţa armată împotriva altui stat, indiferent sub ce pretext“ şi califică drept nejustă şi ilegală hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a ONU, care declară Republica Populară Chineză ca „agresoare“ în Coreea. Această hotărîre constitue un serios obstacol în calea soluţionării paşnice a chestiunii coreene, crează pericolul extinderii războiului în Extremul Orient şi prin aceasta pericolul izbucnirii unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii cere ONU anularea acestei hotărîri Rezoluţia cu privire la soluţionarea paşnică a chestiunii coreene In scopul soluţionării paşnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere convocarea imediată a unei conferinţe a tuturor ţărilor interesate. Ne adresăm oamenilor iubitori de pace din toate ţările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea imediată a conferinţei mai sus menţionate. Consiliul Mondial al Păcii se menţine cu hotărîre la părerea că trupele străine trebue retrase din Coreea, pentru a se da poporului coreean posibilitatea de a-şi soluţiona singur afacerile interne. CONSTATĂRILE UNUI CONSUMATOR Afluenţa în pieţe şi în magazinele de desfacere este în continuă creştere. Faptul îşi are semnificaţia lui. El arată că s’a mărit numărul cumpărătorilor şi că mărirea s’a produs mai ales în cuprinsul acelor categorii care in trecut reprezentau o nassă consumatoare cu puteri limitate. Pentru satisfacerea cererii de mărfuri în continuă creştere, atât comerţul de Stat cât şi cel cooperatist şi-au lărrgit simţitor reţeaua de desfacere. La rândul lor, indus- tria uşoară şi cea alimentară îşi dau toate silinţele să acopere şi, în mai multe compartimente au reuşit să depăşească nevoile consumului. Distribuţia articolelor raţionate se face în general în chip satisfăcător, iar aprovizionarea unităţilor de Stat şi cooperatiste cu mărfuri neraţionate se face mai bine şi mai variat decât in anii precedenţi. Persistă totuşi şi acum unele lipsuri şi defecţiuni în circulaţia şi distribuţia mărfurilor de larg consum. Astfel, luând ca punct de plecare comerţul alimentar, avem de constatat că unele articole apar pe piaţă în chip neregulat. Situaţia aceasta este legată într’o privinţă de sezonul înaintat de iarnă, dar ea denotă pe de altă parte şi unele slăbiciuni în munca organelor de achiziţionare şi în deosebi a unităţilor cooperatiste, care n’au depus destul zel în valorificarea prisosurilor de produse ţărăneşti. Faptul a fost relevat şi in adunările generale ale cooperativelor de consum, azi în curs de desfăşurare in tot cuprinsul ţării. S’au luat cu acest prilej angajamente ca în viitor — şi sub noile conduceri — unităţile cooperative să depună toate sforţările în direcţia unei cât mai intense valorificări a prisosului de produse ţărăneşti şi pentru înlăturarea speculanţilor care intervin în schimbul dintre sat şi oraş. Trebue semnalat, pe de altă parte, că pe piaţa Capitalei se ivesc adesea unele nepotriviri de preţuri. Astfel, în timp ce unele magazine alimentare cooperatiste sau de Stat din centru vindeau acum câteva zile ţelina cu 55 tei kg., în pieţele periferice (Coşbuc, 7 . Noembrie, Griviţa Roşie) preţul ei era die Haislamb lenestsu (Continuare in pag. 2-a) PRIN ŢARĂ soVIasTELuk Crapii Gorchi: Se vede fluviul Volga şi debarcaderul gării fluviale A