Universul, iunie 1951 (Anul 68, nr. 126-151)

1951-06-01 / nr. 126

Recentele concerte ale orches­trelor Radio şi Filarmonica de Stat, au fost conduse de primul dirijor al Orchestrei de Stat Ra­dio din Sofia, Vladi Simeonov, care a prezentat, Și are altele, trei lucrări simfonice ale compozito­rilor bulgari. Ne bucurăm să ascultăm oricând din muzica popoarelor vecine şi prietene, această artă adresea pu­ternic grăitoare despre viaţa şi sufletul celor ce o făuresc. Am ascultat, in primă audiţie, poemul simfonic Tracia de Stai­­nov. Peca Stainov, unul ditre pionierii muzicii simfonice cu ca­racter naţional, este un mişcător exemplu de luptător, pe tărâmul artei, pentru Patria sa. Deşi a rămas orb, încă din 1891, pe când era în vârstă de 5 ani, Stainov a studiat cu o rară perseverenţă muzica, făurind opere simfonice la baza cărora se află frumoasele cântece şi jocuri ale poporului bulgar. Stainov are nu numai me­ritul de a fi introdus muzica populară în formele muzicii culte dar şi acela de a fi dat un puter­nic conţinut lucrărilor pe care le-a compus. Poemul ascultat este o izbutită evocare a frumuseţilor patriei, a Traciei de altădată, printr-o fericită folosire a ritmu­rilor şi melodiilor populare bul­gare. Dirijorul Simeonov ne-a prezen­tat, de asemenea în primă audiţie, un preludiu şi două dansuri din opera cu caracter patriotic Moni­ca de Pipcov. Director al Teatru­lui de Operă şi profesor de com­poziţie la Academia de muzică din Sofia, Lubomir Pipcov este unul dintre muzicienii progre­sişti de seamă al Republicei Populare Bulgaria. Am aflat in muzica preludiului unele accente de un puternic dramatism şi un generos Suflu de viaţă. Dansurile cu ritmica lor variată şi atât de viguroasă, au valoarea autentici­tăţii. Ele creiază atmosferă, su­gerând viaţa locului lor de ori­gină, a obârşiei lor. Acelaş lucru il putem spune şi despre Rapsodia bulgară a valo­rosului compozitor Pando Vladi­­gherov, un bun prieten al muzicii şi poporului nostru. Melodia plină de căldură, jocurile pline de viaţă din această frumoasă piesă de concert, cunoscută şi apreciată de publicul nostru, făuresc o lumi­noasă Icoană a vieţii şi poporului bulgar. Lui Vladigherov ii datorăm, între altele şi strălucita orches­traţie a Horei staccato de Dinicu, condusă de către Simeonov cu mult brio, în încheerea concer­tului orchestrei Radio. Dirijorul Simeonov a condus şi lucrări simfonice de Beethoven, Weber, Ceaicovschi şi Smetana, din marele repertoriu de concert. Ele au fost serios pregătite, prin­tr-o muncă dusă la repetiţii cu multă pricepere — ceea ce i-a a­­tras dragostea şi preţuirea muzi­canţilor noştri. A cucerit tot atât de mult şi publicul, care i-a făcut o călduroasă manifestaţie de sim­patie. Vladi Simeonov a dovedit, în­­tr-adevăr, calităţi deosebite. El este un şef de orchestră, dotat cu o ureche foarte fină şi cu o me­morie excepţional de bună, fapt ce i-a permis să conducă pro­gramele in întregime pe de rost. Modulează fraza cu eleganţă şi energie, ţinând măsura in chip riguros dar fără rigiditate şi fără a fi sclavul ei. Solicitările la or­chestră sunt făcute în chip dis­cret şi prevenite cu promptitudine, însuşirile acestea sunt puse în slujba exprimării cât mai realiste a conţinutului lucrărilor prezen­tate. Prin mijlocirea baghetei sale am putut aprecia cât mai bine frumuseţea muzicii simfonice bul­gare şi avem de făcut o specială menţiune asupra profundei sen­sibilităţi cu care a realizat mo­mentele de tensiune dramatică din uvertura-fantezie Romeo Si Julietta şi din Patetica de Ceai­covschi. . Vladi Simeonov este unul din­tre­ cei mai buni şefi de orches­tră care s’au perindat la noi în ultimul timp. Prezenţa sa la noi, a compozitorului şi dirijorului nostru Alfred Mendelsohn in Re­publica Populară Bulgaria, contri­bue­­ la strângerea tot mai puter­nică a legăturilor de prietenie dintre cele două popoare vecine. I-V. Pandelescu „România nouă se poate mândri cu realizările sale“ (Urmare din pag. I-a), serveşte cauza păcii în întreaga lume. Pentru ce ar privi tinerii pe care i-am întâlnit în minunata şcoală profesională înfiinţată recent în Oraşul Stalin, spre viitor altfel de­cât cu încredere şi bucurie ? Sau ţăranii satului din apropiere de Cluj, care aşteaptă acum o recoltă bogată în gospodăria lor colectivă? Sau tineri care mânuiesc uria­şele maşini ce mută stâncile în sectorul nr. 9 al Canalului Dunâre- Marea Neagră ? Sau scriitorii care creează în linişte în casele lor de odihnă della Sinaia ? Descurajarea, pesimismul, scep­ticismul nu-şi găsesc loc în min­ţile acestor oameni. Din convorbirile pe care le-am avut cu aceşti oameni mi-am dat seama că ei sunt conştienţi de fa­ptul că în lume există forţe care ar dori să întoarcă vremea înapoi şi să se răpească noile posibilităţi de viaţă fericită şi folositoare. Exi­stă astăzi în lume unii care ar dori să alunge copiii din Palatul lor al Pionierilor, care ar dori să vadă diferitele naţionalităţi din Transilvania din nou în conflict unele cu altele pentru a face ast­fel ca România să redevină o unealtă în mâinile puterilor imperialiste re­acţionare. Aceştia ar dori să nege muncitorilor şi ţăranilor români dreptul de a desvolta, în folosul lor, bogăţiile ţării. Deşi am petrecut un timp atât de scurt in Republica Populară Română am putut constata că duş­manii poporului român nu au nicio şansă să-şi îndeplinească aceste planuri, pentru că am vă­zut o Românie care, bucurându-se de ajutorul şi bogata experienţă a URSS care este oferită cu atâta generozitate şi înţelepciune, înain­tează cu hotărîre pe calei spre so­cialism. S’a născut o Românie nouă, tânără, puternică, capabilă s5 riposteze la orice provocare. Ziaristul Ralph Parker a mulţu­mit apoi călduros Institutului Ro­mân pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea pentru ospitalitatea a­­cordată în cursul vizitei sale în ţara noastră. Festivitatea aniversării a 175 ani dela înfiinţarea Teatrului Mare de Stat din Moscova Consiliul General ARLUS şi Co­mitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri, anunţă fes­tivitatea aniversării a 175 ani dela înfiinţarea Teatrului Mare de Stat din Moscova. Va lua cuvântul d. Eduard Me­­zincescu, preşedintele Comitetului pentru Artă. Festivitatea care va avea loc Vineri 1 Iunie 1951, la ora 18,30 la Casa Prieteniei Româno-Sovie­­tice din str. Batişte No. 14, se va desfăşura după următorul pro­gram : Ceaicovschi, Anna Gremin, din „Eugen Oneghin“ — Mircea Bu­­ciu; Glinka: Aria Antonidei din „Ivan Susanin“ — Arta Florescu; Glier: Variaţii din „Macul Roşu“ — Irinel Liciu; Dargomâjschi: Aria Morarului, din „Rusalca“ — Nico­lae Secăreanu; Borodin: Aria Iaro­­slavnei, din „Kneazul Igor’’ — Ana Tălmăceanu; Glier: Dansul cu Panglica din „Macul Roşu“ — Petre Manea ; Ceaicovschi: Aria lui Lenschi, din „Eugen Oneghin’’ — Mihail Ştirbei; Borodin: Aria lui Igor, din „Kneazul Igor” — Pe­tre Ştefănescu Goangă. La pian : Dagobert Buchholz şi Letiţia Dumitrescu. CONCERTELE SIMFONICE DIRIJATE DE VLADISIMEONOV Discuţiile la rapoartele prezentate la Congresul Asociaţiei ş­iinţifice a inginerilor şi tehnicienilor din R. P. R. Rapoartele prezentate in cadrul lucrărilor Congresului A.S.T. au trezit un puternic interes in rân­durile sutelor de ingineri, tehni­cieni, muncitori inovatori, partici­panţi la Congres. Un mare număr de delegaţi au luat parte cu însufleţire la discu­ţii sau au prezentat în scris obser­vaţiile lor asupra rapoartelor, ana­lizând intr’un puternic spirit critic şi autocritic activitatea A.S.T. şi făcând numeroase propuneri pen­tru îmbunătăţirea muncii pe viitor. Predăm fragmente din discuţiile la rapoarte. Lubenescu Dan, inginer — Bu­cureşti: Avem de săpat sute de ki­lometri de galerii in cursul Cinci­nalului, pentru a deschide şi pune în exploatare rezerve şi mine noi. De aceea problema înaintării rapi­de in galerii este una din proble­mele cele mai importante ale sec­torului minier în general cât şi a celui metalifer: îndeplinirea cu succes a sarcini­lor de mare răspundere ce stau în faţa inginerilor şi tehnicienilor din sectorul minier în cadrul primului nostru Cincinal este foarte mult a­­jutată prin faptul că putem folosi din plin bogata experienţă a Uniu­nii Sovietice. Avem astăzi la dispo­ziţie literatur­ă tehnică sovietică, avem minunatele maşini şi utilaje sovietice, avem îndrumările specia­liştilor sovietici care ne ajută şi ne învaţă. Trebue să preţuim în cel mai înalt grad acest sprijin. * Bolinschi­ Dumitru, inginer pro­fesor — Bucureşti: Rapoartele pre­zentate au avut un conţinut bogat şi foarte folositor. Trebue să re­marc însă că importanta armă pe care partidul ne-o pune la îndemâ­nă, arma criticii şi autocriticii — a fost relativ puţin întrebuinţată. Noi, intelectualii, in general ne fe­rim de a folosi acest minunat aju­tor, fără de care nu poţi merge înainte. Sunt probabil reminiscenţe din educaţia noastră veche, remi­niscenţe care trebuesc neapărat în­lăturate. ★ Nisipeanui Ilie, inginer — Hune­­doara. Inginerii şi tehnicienii, dacă vor să reuşească în munca l°r, tre­bue să fie alături de primul topitor, din clipa in care el pregăteşte sal­ja şi până atunci când trebue să dea drumul oţelului din cuptor, fiindcă numai alături de el şi cu ochii la munca lui, la gândurile lui, pot să înveţe mereu lucruri noi. Arătând cât de folositoare i-au fost sfaturile prim-topitorului­­ Dragă Alexandru în scur­tarea cu o oră a duratei şarjelor, vorbitorul a spus: Mă gândesc ce roade fru­moase ar putea să dea colaborarea dintre profesorii de la Universităţi şi Institute pe deo parte şi inginerii, tehnicienii şi massa mare de mun­citori din uzine, pe de altă parte. Şi pentru aceasta fac o propunere: la Hunedoara să se convoace pri­ma conferinţă de colaborare între savanţi, profesori şi muncitorii şi tehnicieni de la Combinatul nostru siderurgic.­­ Midloşi Corneliu, inginer, profe­sor — Timişoara. Vorbind despre planul de electrificare a arătat printre altele cum au contribuit in­ginerii şi tehnicienii din Timişoara la pregătirea planului de electrificare, şi cum muncesc la realizarea lui, în domeniul tracţiunii electrice, s-a realizat un tip nou de vagon pen­tru tramvai de mare capacitate, cu o iuţeală comercială mărită faţă de cea actuală. Trei vagoane de acest tip sunt în serviciul normal de peste un an de zile şi rezultate­le sunt satisfăcătoare. Bunea Victor, inginer „Dinamo“ l­a Bucureşti, a împărtăşit unele metode folosite cu succes de cer­cul A.S.T. de la fabrica „Dinamo“, metode care au ca obiect uşurarea însuşirii tehnicii şi a metodelor so­vietice, factori de căpetenie în des­­voltarea întrecerii socialiste.­­ Ripan Raluca, academician­­ Cluj: După ce a relevat realizările însemnate obţinute de regimul nos­tru de democraţie populară, a ară­tat o serie de lipsuri. Deşi proble­ma creşterii cadrelor de specialitate constituie o preocupare de seamă a partidului şi guvernului, pregătirea practică a cadrelor mai prezintă de­ficienţe. La înlăturarea acestor lip­suri sunt chemaţi să contribue şi inginerii şi tehnicienii. — Dogaru N., inginer.— Bucureşti: întrecerea socialistă în sectorul ex­ploatării şi industriei lemnului a reuşit să antreneze individual şi pe echipe un număr important de sa­lariaţi. Dar adesea întrecerea s’a desfăşurat formal şi nu a putut lua avânt datorită unei defectuoase or­ganizări, lipsei unei evidenţe zilni­ce a realizărilor şi sprijinului insu­ficient din partea inginerilor şi tehnicienilor. In măsura în care evidenţa şi graficele au fost introduse, elanul muncitorilor a fost stimulat şi s’a obţinut o seamă de realizări. Aşa s’a întâmplat la fabrica de cheres­tea Topliţa, care deţine astăzi stea­gul roşu al producţiei pe 1950. Grinberg M., inginer — director general al Canalului Dunăre — Marea Neagră. Utilajele folosite la lucrările Canalului sunt in cea mai mare parte obtinute prin ajutorul marii Ţări a Socialismului. Escava­­toarele Kirov, de o mobilitate şi de un randament excepţional, esca­­vatoarele electrice mijlocii de 1 pi. c. şi puternicele escavatoare de 3 m. c. capacitate, drăgi refulante ,ile o capacitate impresionantă, in­stalaţiile de pompare şi hidromoni­­toarele pentru lucrările de hidro­­mecanizare, vagoane basculante cu o capacitate de 40 tone, camioane basculante, screpete, buldozere, etc., toate acestea ne-au­­fost puse la dispoziţie, prin grija partidului nostru, de către marea­­ noastră prietenă şi sprijinitoare. Uniunea Sovietică, pentru realizarea măre­ţei construcţii a Canalului Dunăre- Marea Neagră. * Voinescu I Mircea, inginer — O­­raşul Stalin: Regimul capitalist a refuzat să facă un institut tehnic superior în acest mare centru in­dustrial. Datorită grei pe care partidul şi guvernul nostru o acor­dă creşterii noilor cadre tehnice, a luat fiinţă în Oraşul Stalin, în toamna anului 1949, Institutul de mecanică. Peste câteva luni 117 ingineri de exploatare vor absolvi institutul. Ei vor îngroşa rândurile celor ce luptă pentru îndeplinirea înainte de termen a Planului. Producţia fabricei de rulmenţi a uzinelor „Steagul Roşu‘‘ din Ora­şul Stalin a crescut anul trecut cu 560 la sută. Aceasta se datoreşte în mare măsură muncii intense de creştere a cadrelor şi muncii de ri­dicare a nivelului lor tehnic şi po­litic. Numai in 1950 au fost califi­caţi în şcolile profesionale şi spe­ciale şi prin metoda sovietică Cot­­lear, 887 muncitori şi 109 tehnici­eni de diverse categorii (maiştri tehnologi, controlori speciali, maiș­tri, şefi, maiștri normatori). * Gomoiu­ Alexandru, directorul Combinatului Baia M Mare: Tehnicie­nii din ţara noastră sunt chemaţi să construiască o viaţă nouă, mai bu­nă, poporului muncitor, spre deose­bire de „tehnicienii“ din Apus, care fabrică arme de distrugere a ome­nirii. Este o mândrie pentru tehnicie­nii noştri ca, sub Îndrumarea per­manentă a partidului clasei munci­toare, să contribue la făurirea a­­cestei vieţi noi. De aceea ei trebue să-şi sporească eforturile şi să lup­te cu şi mai multă dârzenie ca pâ­nă acum pentru construirea socia­lismului, pentru apărarea păcii. * Rogojanu Alexandru, inginer — Timișoara: Relativ la revistele A.S.T. putem arăta că ele nu pu­blică întotdeauna articolele ce le sunt trimise și nici nu se face o critică autorilor. Astfel, patru ar­ticole ale unui inginer din Filiala noastră nu au fost publicate şi cu toate insistenţele noastre nu am primit nicio motivare. Câteva stu­dii trimise de noi nu au găsit dea­semenea niciun răsunet la Consiliul Central. Deasemeni, sprijinul pe care l-a primit Filiala din partea Consiliului Central, nu a fost întotdeauna cel aşteptat. * Simionescu Cristofor, prof. ingi­ner — Iaşi: Cred că o sarcină de bază a Asociaţiei noastre este aceea de a mobiliza toate elemen­tele de valoare în slujba construc­ţiei noastre paşnice. Fiecare con­­gresist trebue să devină în raza sa de activitate un agitator permanent pe­ntru ca numărul tehnicienilor şi inginerilor ce pun umărul la opera construcţiei socialismului să fie din ce in ce mai mare. Prin mine, Institutul Politehnic din Iaşi, se angajează ca, în frun­tea Institutelor tehnice din Moldo­va, să facă toate eforturile pentru a contribui la ridicarea Moldovei, să dinamizeze cercetarea ştiinţifică la laboratoarele sale, să o lege de uzine şi şantiere, să scormonească adâncul pământului pentru a scoate la lumină bogăţiile naturale ale M­oldovei şi să dea din ce în ce mai multe şi mai bune cadre de constructori ai socialismului. ★ Bălan Ştefan, inginer, profesor — Bucureşti: Propun să se asigure o colaborare permanentă între AST şi ARLUS în ceea ce priveşte popu­larizarea experienţei sovietice în industrie. O astfel de colaborare propun să fie extinsă pe toate t ren­tele organizatorice ale AST şi AR­LUS. Organizaţiile AST şi ARLUS cu ajutorul organelor sindicale să programeze diferite acţiuni comu­ne în cluburi, colţuri roşii, de exem­plu consfătuiri pentru aplica­rea sau extinderea unor noi meto­de de lucru, cicluri de conferinţe tehnice şi experimentale, conferinţe legate de organizarea muncii, de­monstraţii practice şi schimburi de experienţă, etc. •­ Cazan Gheorghe, maistru tur­ist — Sovrompetrol — Băicoi: Au apus pentru totdeauna vremurile când, in industria petroliferă din ţara noastră, dictau bancherii ame­ricani şi englezi! Azi petrolul a­­parţine poporului muntuitor şi în mâ­na noastră el este o armă a păcii, pe care o folosim pentru înflorirea patriei, pentru a asigura celor ce muncesc o viaţă din ce in ce mai îmbelşugată. In munca noastră să dăm toată atenţia şi să luptăm pen­tru aplicarea şi extinderea meto­delor tehnice sovietice, cele mai înaintate din întreaga lume. ★ Grihnina Nicolae, student Ingi­ner — Bucureşti: In perioada exa­menelor, cercul studenţesc AST — Bucureşti îşi ia angajamentul să sprijin­e, alături de organizaţiile ţie tineret şi sindicat­e, bătălia examen­­e­lor astfel ca studenţii să se pre­zinte cât mai bine pregătiţi, Săi devină factori activi ai construirii socialismului în ţara noastră. •ic Karaksony Emeric, strungar 19- zinele Sovromtractor: Metodele so­vietice de muncă se bazează pe o înaltă ştiinţă, dar nu peste tot se manifestă preocuparea ca acesta metode să fie aplicate ştiinţific. Deşi sunt introduse în uzine, ele nu sunt studiate pretutindeni destul de temeinic. Trebue să se acorde o mai mare atenţie strungarilor, tehnicienilor, pentru ca aceştia să-şi poată însuşi ştiinţa. De pildă, pentru desvoltarea şi extinderea metodei sovietice de tăiere rapidă a metalelor, este necesar să fie pre­gătite în mod ştiinţific cât mai multe cadre calificate. * Petrescu Gheorghe, inginer — Prahova: Propun înfiinţarea pe lângă Consiliul Central AST a unui organ de centralizare a probleme­lor pe care întreprinderile le pre­zintă spre rezolvare, iar AST să le aducă la cunoştința institutelor res­pective. In acest fel se asigură le­gătura institutelor cu terenul, legă­tura care contribue pe de o parte la a­ut­ar­ea întreprinderilor în înde­plinirea Planului, pe de altă parte a­­jută Institutele să-şi îmbogăţească planurile de muncă cu probleme legate direct de producţie. ★ Baltazar Ionel, directorul uzine­lor textile „7 Noembrie“ — Bucu­reşti: In cadrul desbaterilor aces­tui Congres, atât în rapoartele ge­nerale cât şi în raportul de activi­tate al Consiliului Central Provizo­­riu, cât şi in discuţiile purtate, s’a vorbit foarte puțin despre indus­tria uşoară. Aceasta arată că cercurile AST din industria uşoară au dus o acti­vitate slabă, iar Consiliu! Central AST şi Comitetele Filialelor s’au ocupat foarte puţin de secţiunile de industrie uşoară. Un alt lucru care n’a reeşit deloc din desbateri, este rolul maiştrilor Consiliul Central al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehni­cienilor din R. P. R. a oferit Miercuri seara, la restaurantul „Pescăruş”, o recepţie în cinstea delegaţilor şi invitaţilor la Con­gres. Au luat parte: acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi, acad. Mihail Sadoveanu şi I Niculi, vicepre­şedinţi ai Prezidiului Marii Adu­­­­nări Naţionale, dr. Petru Groza, I preşedintele Consiliului de Mini- I­ştri. I Chişinevschi, Chivu Stoica,­­ vicepreşedinţi ai Consiliului de­­ Miniştri, Gh. Apostol, general-Colo­­nel Emil Bodnăraş, Liuba Chişi­nevschi, L. Răutu, Gh. Florescu, general-maior L. Sălăjan, A. Bu­­naciu, membri ai CC al PMR şi membri ai Guvernului. Deasemeni au luat parte prof. Traian Săvulescu, preşedintele A­­cademiei R.P.R., acad. ing. N. Profiri, preşedintele A.S.I.T., oa­meni de ştiinţa, fruntaşi ai vieţii culturale, şi alţii. Au fost de faţă reprezentanţii fib­lomatici ai URSS şi ai ţărilor de democraţie populară: S. I. Kav­­taradze, ambasadorul Uniunii So­vietice, S. S. Spandarian, consilier I al Ambasadei Uniunii Sovietice, I general-locotenent C. S. Kalganov,­­ ataşat militar al Uniunii Sovietice,­­ Van Iu Pin. ambasadorul R. P. iei opastr» :bri de frun­ M*i.fef?S?apromi­te ăi producţiei. Tteatru ca studiile şi descoperirile oomenilor de ştiin­ţă să fie duse la bun sfârşit pe te­ren, este necesară contribuţia ma­iştrilor. De aceea propunerea mea este ca cercurile A.S.T. să aibă ca una din preocupările centrale ridi­carea nivelului profesional al maiş­trilor. In acele întreprinderi, unde maistrul este conducător al produc­ţiei, rezultatele sunt din cele mai bune. Acest adevăr este confirmat şi de minunata experienţă sovie­tică. Duiliu Marcu, profesor inginer, Bucureşti: Datorită sprijinului re­gimului de democraţie populară, da­torită ajutorului primit din partea Uniunii Sovietice, arhitecţii din ţara noastră au obţinut numeroase rea­lizări. Astfel, în timp record s-au executat proectel­e unor importante lucrări prevăzute în Planul Cinci­nal, ca de exemplu: tipurile de blocuri muncitoreşti ce se execută în Valea Jiului, la Tohan,­­ Cra­iova, sau la Hunedoara, planurile coloniilor muncitoreşti dela Doiceşti şi dela Moineşti, complexul cine­matografic dela Buftea, Institutul de Eduaţie Fizică, Palatul Radio, Complexul Agro-Zoo-Veterinar, Palatul Cultural al uzinelor „23 August“, Institutul de cercetări şi încercări de materiale, complexul laboratorului hidrotehnic, centrul sportiv de la Poiana Stalin, şi multe alte uzine şi clădiri industriale. Noi, arhitecţii, ne socotim indi­solubil legaţi de ingineri şi tehni­cieni prin aceeaşi aspiraţie de a înălţa cât mai sus nivelul tehnic şi artistic al lucrărilor noastre, de a contribui astfel la reuşita Planu­lui de Stat. Au mai participat la discuţii in­ginerii, tehnicienii şi munte­ntorii­­no­vatori : Mărăşescu Ion — Reşiţa; Eremia Victor — Bucureşti; Gaviciov Teo­dor — Cugir; Gălăţeanu Gheorghe — Iaşi; Popa Florea — Câmpu­lung; Brăgaru Partenie — Bucu­­reşti; Gherghina Matsi — Bucu­reşti şi mulţi alţii. (Agerpres) Chineze, Wojciech Wrzosek, amba­sadorul R. Polone, Dobri Torpf­­ev, ambasadorul R. P. Bulgaria, László Pataki, ministrul I­. P. Ungare, H. Göck, însărcinat c­u a­­faceri ad-interim al R. D. Gr­ama­­ne, K. Hobdari, însărcinat cu a­­faceri ad-interim al R. P. Alba­nia, I. Babicky, prim secreta­­r al Ambasadei R. Cehoslovace, şi alţii. Au luat parte M. B. Mitin, mem­bru al Academiei d® Ştiinţe a U.R.S.S., şi delegaţiile străine in­vitate la Congres, în frunte cu de­legaţia sovietică. • Dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, a toastat în cinstea congresiştilor urând in­ginerilor şi tehnicienilor din ţara noastră noi succese în lupta pen­tru construirea socialismului, pen­tru apărarea păcii. Prof. ing. Constantin Atanasiu, în numele congresiştilor, a asigu­rat partidul şi guvernul cit şi pe viitor inginerii şi tehnicienii, însu­­şindu-şi tot­ mai mult experienţa tehnicei înaintate sovietice. Îşi vor depune întregul devotament şi toa­tă puterea de muncă, pentru în­deplinirea sarcinilor măreţe ce le stau în faţă pentru făurirea unei vieţi fericite şi îmbelşugate poporu­lui nostru muncitor. Recepţia s’a desfăşurat într’o at­mosferă de caldă prietenie. + ¥ ' ★ Recepţie in cinstea delegaţilor şi invitaţilor la Congresul Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor CONFERINŢELE de azi ■ A.R.L.US. Organizaţia Bucu­reşti, anunţă conferinţa d-lui Radu Miron, conferenţiar universitar, care va vorbi despre: „Drama­turgia sovietică demască pe aţâ­ţătorii la război”. Conferinţa va fi urmată de lec­turi din ultimele piese sovietice cu concursul actorilor de la Teatrul Naţional, Teatrul Municipal şi Tea­trul Armatei. Conferin­ţa va avea loc azi Vineri 1 Iunie a. c. orele 16, la Teatrul Naţional Studio. ■ Societatea pentru Răspândi­rea Ştiinţei şi Culturii anunţă con­ferinţa d-lui Gheorghe Apostol, preşedintele C. G. M., despre „Ţara noastră e casa noastră”. Conferinţa va avea loc azi Vi­neri 1 Iunie orele 18:30 în sala A­­teneului RPR. a !..­­ I.■! General ARLUS a­nunţă conferinţa d-lui M. Novac. Ministru Adjunct la Ministerul Co­merţului Exterior, despre : „Co­merţul Exterior al U. R. S. S. ar­mă de întărire a păcii“. Conferinţa va avea loc azi. Vi­neri 1 Iunie a. c. orele 18:30, la Casa Prieteniei din calea Victoriei No. 42 (Pas. Comedia). Conferinţa va fi urmată de film. DE ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI INSTANTANEE 1 Iunie, ziua copilului. Mii şi zeci de mii de copii din Patria noaptea îşi sărbătoresc în această zi viaţa lor liberă, fericită. Azi toate condiţiile desvoltării lor armonioase le sunt înainte: şcoli, creşe, cămine, tabere, biblioteci, cinematografe, Palatul Pionierilor dăruit acum doi ani de Partid. Şi părinţii acestor copii fac din munca lor o pavăză puter­­mică pentru Pace, împotriva încercărilor de a provoca un nou război. In anii de construire a socialismului, copiii urcă puternici treptele care îl duc spre lumină. Şi râsul, cântecul, joaca, răsună pe întinsul Patriei. Aşa cum­ scrie Maria Banuş : Haide, copii să cântăm, Cu toţi copiii din ţară. A noastră e ziua copii E ziua întâia din vară­---------------------------------­— „Ţi-am spus de o sută de ori că n’am nevoie de lăutar la stână!”. Şi baciul cu chimir lat de piele, în­cins peste foalele pântecului, frân­gea între degetele noduroase, ca pe o miel­uşă, fluerul lui ionică. Băiatul îşi înghiţea lacrimile ca­re porneau la vale pe obraji şi por­nea cu oile. Făcea ce făcea, şi-şi închipuia din soc un alt i­ueraş cu care străbatea mai uşor potecile. Dar i le găseau băieţii baciului şi i le rupeau unul după altul. — Să-mi cânţi când oi apuca-o pe calea cea din urmă, rânjea ba­ciul. Ionică Cudalbu l-a întâlnit la strung pe tovarăşul Petre, membru de Partid, care i-a dat un fluer cum nu mai văzuse altul. A cântat cu fluerul ăsta la o ser­bare la Cămin, întâi o doină mol­comă şi lină ca un pârâiaş, apoi o sârbă ca aceea, de până şi bătrânii bateau dini tălpi. Era în, sala aceea, plină de lumină şi însufleţire şi o tovarăşe de la Tulcea. Sună telefoniul după o vreme. L-au chemat la Tulcea, la Partid. L-a dus tovarăşul­­Petre de mână. — Las’că şi făr’ de ghete nu-i ruşine! La Partid un tovarăş i-a spus: . — Pleci la şcoală măi Ionică, S.S munceşti cu drag şi cinste! Tovarăşul Petre i-a strâns mâna. Şi avea tovarăşul Petre ăsta o mână aspră şi caldă pe care n’o mai uita-o­Ionică Cudalbu e azi In anul II la clasa de clarinet a Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti. Acu’ doi ani, a călătorit şi pe alte meleaguri. Şi nu s’a întors cu mâi­nile goale. A fost la Festivalul Mondial al Tineretului dela Buda­pesta, de unde s’a intors cu o di­plomă si un premiu. Şi a trimis o scrisoare „expres” tov. Petre. „Află bădie că am fost pe unde nici nu visam. Am muncit aşa cum m’ai învăţat, cu drag. Cât despre baci spune-i că-i pregătesc cântecul de care mi-a spus. Ce face mătuşa Maria, dar dulăul Turcu? Te sărută al matale Cudalbu Ionică elev Şcoala Medie de Muzică Bucu­reşti”. „ Scriu copiii, gânduri curate, rupte din inimă: „Iubite tovarăşe Gheorghiu-Dej , scriu elevii şcolii din Moi­­neşti. Suntem mândri şi muncim mai cu râvnă de când am aflat că aici ai învăţat şi dumneata, condu­cătorul iubit al Partidului. De a­­ceea vom munci din răsputeri, vom Învăţa să fim vrednici de această cinste!” Scrie Sicai Maria: „Sunt orfană de război. Tata a murit pe front. Mama s’a îmbolnă­vit de durere şi a murit. A venit a­­casă la noi o tovarăşe profesoară şi m’a luat la internat. Am cărţi, am haine, tot ce-mi trebuie. E greu fă­ră părinţi dar aici toţi mă iubesc. Dar de multe ori vara când stăm în grădina înflorită şi cântăm mi se umplu ochii de lacrimi. Da, e greu fără părinţi. De aceea învăţ cât mai bine şi voi lupta şi eu, deşi sunt mică, să nu mai fie alt război”­. „ Cărările, aleile sunt străbătute de zeci şi sute de picioare sprintene. Un vânt căldicel legănă grădina. Palatul Pionierilor freamătă. Azi călătorii din tramvaiul 13 sunt mai mult pionieri. Taxatorul nici nu-i mai întreabă. Le taie direct biletul până la Palat. La intrare sa oprește câte un grup. ~ Astăzi Imi iau revanșa. In 10 mutări " îl dian­ gata. Am studiat eu partida cu Botwinik. Mircea su­râde­—Sport e ăsta? Vino la teren, I «ă-ți arătăm noi un match de voleu!­­ Printre pionierii care parcă s’ar I afla la ei acasă, doar unul pare mai i încurcat, mai stingher. Vine pentru prima oară aici. — Te-ai hotărît? — Să vezi... Nu! — Eu ți-am spus: la cercul nos­tru terminăm azi macheta unui sat electrificat. — Nîcu ti trage tarnte de haină. Hai în grădină. Azi facem o expe­riență miciurinistă de altoire! Ai briceag? — Nu! Las’ că-ți dau pe al meu. Costea își c­rege vocea și i se a­­dresează grav: — Tinere... Victor e puţin zăpăcit. Se şterge de transpiraţie pe frunte. — Auzi! Iţi plac avioanele? O fată îl pârăşte: — E meşter... la cele de hârtie. Mai aruncă şi prin clasă.. — Acu n­, se repede Victor! Fata care-l făcuse de râs se râţp­eşte... — Eu l-am adus. Merge cu mine la laborator. Azi lucrăm cu acid sulfuric­— Mi-am ars odată pantalonii cu acid, se apără Victor... — La şah, la cercul de lectură, la sport, la laborator, hotărăşte-te! Toţi au plecat. A rămas singur. Palatul e atât de mare şi el e atât de mic... Ii gâdilă undeva o lacri­mă gata să izbucnească. O mână prietenească i se lasă pe umăr. Un instructor de pionieri îi zâmbeşte. — Palatul vedeţi, e atât de ma­re, de minunat dar nu ştiu la ce­­ cerc... Au pornit de mână, să vadă... să treacă pe la toate cercurile. Las că găseşte el unul care să-i placă şi să-l îndrăgească! Ofensiva pentru examene e in plină desfăşurare! La şcoala elementară din Dărâ­maţi, raionul Râmnicul Sărat, nici un pionier n’are note mai mici de cinci. — Avem noi un leac grozav con-­­ tra notelor slabe... Munca în co-­­ lectiv. Un patru nu găsești la noi , un catalog. — La mine este trecut -mul, râ­ ! de Vasile. — Cum? Ce fel? — Da. La istorie un 8/4. Nota ont, . Ia patru Aprilie. La Buzău, la liceul de băieţi­ s'a deschis o ffepra!tte ’d8*caet­e. — Halal caet are Geo­rgescu Ni­colae ! — Asta in schimb e bun de făcut sarmale. Parcă e o varză! După expoziţie au apărut mult mai multe caete îngrijite.­­ La geografie, Marip ştiuse foarte bine. Şi la hartă şi oraşele.... Dar la matematică, e ceva teribil. Şi unde mai pui, pe deasupra şi în­tâmplarea asta cu ma­tchul. Dacă n’ar fi el In cauză, tocmai el ,,Pecî” cum II strigă băeţii după centrul înaintaş dela „Flamura Roşie”. Şi curat ghinion să te cheme cu Z, Marin Zlătarul. Că dacă-l chema cu A sauJB sau chiar fie şi Smărăn­­descu ca pe Nicu, tot ar fi mers treaba, dar aşa. Cei dintr’a opta nici nu vor sâ audă de amânar­ea matchului. Ce le pasă, au terminat examenele!... Şi provocarea rămâne provocare. Cei­lalţi băieţi din echipă au dat exa­mene, că de, sunt cu litere de la în­ceputul catalogului: Băluş, Nasta, Leonte, Bârsan, Ilinţan... cei cu li­terele dela coada catalogului vin mâine... Şi azi e antrenamentul ge­neral şi selecţionarea pentru echi­­pă. Locul lui era asigurat: centru înaintaş, o forţă! Dar dacă are de învăţat!... Şi mai trebue să repete două capitole care i se par neclare. Spuneau băieţii „nu ne mai luăm centru înaintaş cu Z. Măcar de la R în jos!...” Au trecut cu toţii pe la fereastră. Iliuţa, cel mic, ducea mingea. Desigur, el are să­­ ia lo­cul în echipă...de asta l-a şi privit zâmbind... Şi-a întors şi capul spre fereastră... Să râdă de el... şi for­mulele nici că vor să-i intre în cap... Greu mai trece timpul, întins pe divan parcă învaţă mai uşor... Se aude vocea mamei: — Da ce, aţi venit toată şcoala? Se aud paşi mulţi şi deodată se ciocăneşte în uşă. Camera s’a umplut. E toată echi­pa şi iliuţan cel mic. Marin îi pri­veşte sprijinit în cot. — Ce-i, s’a terminat? — Aşi Dar am venit să ii aju­tăm pentru mâine. Ştim noi că aici nu eşti la fel de tare ca­­ faţa porţii.... — Şi antrenamentul? — L-om face dimineaţă, după ce­ai să dai examenul!­­ Cu un centru înaintaş ca tine, care marcă atâtea goluri... — Mai frage şi alături, pufni biluţae şi se aşeză lângă pat pe «ninge... — Parcă el nu!... Şi drept e că l-au antrenat serios şi pe Marini . — Elevul Niculescu Răzvan. — Da, domnule profesor... — Cum îl chema pe cel de-al treilea fiu al lui Vlad Dracu... — Am uitat... — Aşa, bine... Atunci să-mi spui câţi ani are căpitanul unui vapor lung de 120 metri, lat de 30 şi cu 5 catarge... — Măi, scoateţi barba că-mi vine să râd şi nu mai pot răspunde... Chiar mi-o scot... Ui! ce cald e cu barbă... Când o să fiu mare n’o să mi las nie! mort Barbă, zise Căln scoţând-o... Pe uşa clasei a Vii-a B era un afiş „Nu ne deranjaţi. Avem repeţi,­ţie la piesa „Examene ieri, exame­ne azi“ de tov. autori Călin Lungu şi Matei Paraschiv, care are l°c Joi seara lo­r“. Este vorba de-o piesă. Cum erau examenele înainte, adică cum auzi­seră şi ei de la părinţi. Copiii celor bogaţi, premiul întâi, ori cum învă­ţau, ceilalţi mai la coadă, cu între­bări puse anume să te încurci. Şi examenele azi. Cu toată clasa pli­nă de însufleţire, cu munca în co­lectiv, cu profesori care te iubesc şi te ajută... Au luat şi o barbă de la Căminul Cultural de unde au luat cele trebuincioase ""ttin sce­nă... Aşa ca să fie, că fără peruci parcă nu şade bine unul teatru. Nu­mai de-ar ieşi ceva. Dar treaba merge cu spor, după examene. A fost o adevărată sărbătoare. La 7, gata repetiţia. Textul nu e grozav, dar merge... — Pe mine m’ai pus să spun două vorbe și pe urmă tac... I —­ Ca la examen la fizică, râde I cineva... I — Barba o iau cu mine, spune grupului. Călin. Că pe urmă pe au- I tort !i trage la răspundere, nu pe artiști; și-o îndeasă­ cu grijă în buzunar. Acasă, Lică cel mie a ș! văzut-o. — Ce-i asta, Călin ?... — O barbă, spune Călin, făcând pe indiferentul. — Ce barbă? — O barbă de teatru. — De aceea ? Ca la „Ins'r'te Mărgărite”, cum avea Împăratul... — Chiar aceea nu-i, dar cam așa... — Dă-mi-o s’o văd și eu.. — Nu se poate, îl feri într’o parte Călin. Să nu-mi faci o poznă şi să nu te atingi nici de mastic... — Ce-i aia ? — De lipit barba — Căite... — Nimic, du-te la mama în odaie... S’au aprins becurile pe stradă. Portiţa aela numărul 16 se des­chide’ Încetişor şi apare o barbă albă şi lungă,, apoi un băiat mie şi grăsuţ... Mai de departe să te sperii’când îl vezi... Parcă-i Bar­bă-tot cei din poveste. Ce-are să se bucure mama când o să-l vadă! Și trebue să vie !... A lipit-o gro­zav să nu-i cadă, a pus tot borca-­­ nul. Puff, ce cald... Trece un domn­­ mai bătrân cu ochelari... S’a oprit și-și scoate ochelarii, li treacă și se’mai uită odată... Apoi trece re­pede pe trotoarul celălalt, lată și două vecine dela !4. Duc ra­chete... — Șî cum îți spuneam dragă... dar asta ce mai e ? Off.. diha­nie .. -- O fi dela circ ! Am văzut ent una__ așa, pe timpuri, îi sipuse cea­laltă după ce au închis bine poribra de fier. Dar curios, dece şi Turcu se te­me? Urlă la Lică şi mârâie mai să-l muşte... S’a bucurat mama şi nu prea... A scăpat pachetul pe care-l avea în mână. Nu prea multe, dar erau­ ouă... Nu-i­ puteau scoate barba. A­ vrut tata să i-o vadă cu briciul. A­ sărit Călin: — Ce faceţi, nu-i a mea... — Atunci i-o scoatem mâine... Când ai să te culci unde ai s’o pui, pe plapomă, sau sub plapomă? Lică începu să plângă : — Mi-e cald, mă înăbuș... A ieș't cu­­apă fierbinte, de i s'au înroșit obrajii. Și ce i-a mai spus Călin că a consumat tot masticul­ l­­a răzbunare, nici n’are să mai a­­pîaude la piesă !... Dar tot a aplaudat. Era atâta ve­c­selie și flori și ochi lumtnoși. — Trecură examenele! •— Și zău că’s frumoase exame­nele ! Cine a spus că nu ? strigă Marin ! — Las’ c’om vedea noi la anul, la cele de-a opta!... — Și eu la cel de-a’ntâie, s-a Lică!... Dar barbă nu-mi las! ★ Un arbore mititel foşneşte din ramurile fragede. — Pe mine m'au răsădit copiii ! Sus, într'un stejar, un graur scoate capul dintr'o căsuţă de lemn vopsită cu roşu : — Şi mie mi-au făcut copiii casă !... Copii mulţi, copii veseli, copii fericiţi... Primăvara r.-'-'-i noastre. De 1 Iunie e ziua lor, zi de bucurie şi cântece. Fiori, veselie, soare care desmiardă obraji rumeni, lujerii dela gât. Noapte limpede. S'a Încins un loc cu vâlvătăi vesele... Gândul îi poartă spre copiii săraci albi şi negri care suferă tare în America, spre copiii englezi care nu pot învăţa carte, spre copiii docherilor francezi, ai ţărani­lor italieni, spre copiii închişi la Makronissos. Şi’n faptele lor pline de avânt au mereu în faţă pe cei mai neînfricaţi pionieri—pionierii sovietici ! Copiii noştri voinici pe care-i aşteaptă însorite tabere, ozonul pă­durii, spuma mării, câmpul smălţuit cu flori, înalţă un cântec... Tu Patria mea dragă şi slăvită, In jurul tău noi facem trainic zid ■■ Cravata roşie ni-i dăruită Din stengul marelui PartidI

Next