Universul, iunie 1951 (Anul 68, nr. 126-151)
1951-06-01 / nr. 126
Recentele concerte ale orchestrelor Radio şi Filarmonica de Stat, au fost conduse de primul dirijor al Orchestrei de Stat Radio din Sofia, Vladi Simeonov, care a prezentat, Și are altele, trei lucrări simfonice ale compozitorilor bulgari. Ne bucurăm să ascultăm oricând din muzica popoarelor vecine şi prietene, această artă adresea puternic grăitoare despre viaţa şi sufletul celor ce o făuresc. Am ascultat, in primă audiţie, poemul simfonic Tracia de Stainov. Peca Stainov, unul ditre pionierii muzicii simfonice cu caracter naţional, este un mişcător exemplu de luptător, pe tărâmul artei, pentru Patria sa. Deşi a rămas orb, încă din 1891, pe când era în vârstă de 5 ani, Stainov a studiat cu o rară perseverenţă muzica, făurind opere simfonice la baza cărora se află frumoasele cântece şi jocuri ale poporului bulgar. Stainov are nu numai meritul de a fi introdus muzica populară în formele muzicii culte dar şi acela de a fi dat un puternic conţinut lucrărilor pe care le-a compus. Poemul ascultat este o izbutită evocare a frumuseţilor patriei, a Traciei de altădată, printr-o fericită folosire a ritmurilor şi melodiilor populare bulgare. Dirijorul Simeonov ne-a prezentat, de asemenea în primă audiţie, un preludiu şi două dansuri din opera cu caracter patriotic Monica de Pipcov. Director al Teatrului de Operă şi profesor de compoziţie la Academia de muzică din Sofia, Lubomir Pipcov este unul dintre muzicienii progresişti de seamă al Republicei Populare Bulgaria. Am aflat in muzica preludiului unele accente de un puternic dramatism şi un generos Suflu de viaţă. Dansurile cu ritmica lor variată şi atât de viguroasă, au valoarea autenticităţii. Ele creiază atmosferă, sugerând viaţa locului lor de origină, a obârşiei lor. Acelaş lucru il putem spune şi despre Rapsodia bulgară a valorosului compozitor Pando Vladigherov, un bun prieten al muzicii şi poporului nostru. Melodia plină de căldură, jocurile pline de viaţă din această frumoasă piesă de concert, cunoscută şi apreciată de publicul nostru, făuresc o luminoasă Icoană a vieţii şi poporului bulgar. Lui Vladigherov ii datorăm, între altele şi strălucita orchestraţie a Horei staccato de Dinicu, condusă de către Simeonov cu mult brio, în încheerea concertului orchestrei Radio. Dirijorul Simeonov a condus şi lucrări simfonice de Beethoven, Weber, Ceaicovschi şi Smetana, din marele repertoriu de concert. Ele au fost serios pregătite, printr-o muncă dusă la repetiţii cu multă pricepere — ceea ce i-a atras dragostea şi preţuirea muzicanţilor noştri. A cucerit tot atât de mult şi publicul, care i-a făcut o călduroasă manifestaţie de simpatie. Vladi Simeonov a dovedit, într-adevăr, calităţi deosebite. El este un şef de orchestră, dotat cu o ureche foarte fină şi cu o memorie excepţional de bună, fapt ce i-a permis să conducă programele in întregime pe de rost. Modulează fraza cu eleganţă şi energie, ţinând măsura in chip riguros dar fără rigiditate şi fără a fi sclavul ei. Solicitările la orchestră sunt făcute în chip discret şi prevenite cu promptitudine, însuşirile acestea sunt puse în slujba exprimării cât mai realiste a conţinutului lucrărilor prezentate. Prin mijlocirea baghetei sale am putut aprecia cât mai bine frumuseţea muzicii simfonice bulgare şi avem de făcut o specială menţiune asupra profundei sensibilităţi cu care a realizat momentele de tensiune dramatică din uvertura-fantezie Romeo Si Julietta şi din Patetica de Ceaicovschi. . Vladi Simeonov este unul dintre cei mai buni şefi de orchestră care s’au perindat la noi în ultimul timp. Prezenţa sa la noi, a compozitorului şi dirijorului nostru Alfred Mendelsohn in Republica Populară Bulgaria, contribue la strângerea tot mai puternică a legăturilor de prietenie dintre cele două popoare vecine. I-V. Pandelescu „România nouă se poate mândri cu realizările sale“ (Urmare din pag. I-a), serveşte cauza păcii în întreaga lume. Pentru ce ar privi tinerii pe care i-am întâlnit în minunata şcoală profesională înfiinţată recent în Oraşul Stalin, spre viitor altfel decât cu încredere şi bucurie ? Sau ţăranii satului din apropiere de Cluj, care aşteaptă acum o recoltă bogată în gospodăria lor colectivă? Sau tineri care mânuiesc uriaşele maşini ce mută stâncile în sectorul nr. 9 al Canalului Dunâre- Marea Neagră ? Sau scriitorii care creează în linişte în casele lor de odihnă della Sinaia ? Descurajarea, pesimismul, scepticismul nu-şi găsesc loc în minţile acestor oameni. Din convorbirile pe care le-am avut cu aceşti oameni mi-am dat seama că ei sunt conştienţi de faptul că în lume există forţe care ar dori să întoarcă vremea înapoi şi să se răpească noile posibilităţi de viaţă fericită şi folositoare. Există astăzi în lume unii care ar dori să alunge copiii din Palatul lor al Pionierilor, care ar dori să vadă diferitele naţionalităţi din Transilvania din nou în conflict unele cu altele pentru a face astfel ca România să redevină o unealtă în mâinile puterilor imperialiste reacţionare. Aceştia ar dori să nege muncitorilor şi ţăranilor români dreptul de a desvolta, în folosul lor, bogăţiile ţării. Deşi am petrecut un timp atât de scurt in Republica Populară Română am putut constata că duşmanii poporului român nu au nicio şansă să-şi îndeplinească aceste planuri, pentru că am văzut o Românie care, bucurându-se de ajutorul şi bogata experienţă a URSS care este oferită cu atâta generozitate şi înţelepciune, înaintează cu hotărîre pe calei spre socialism. S’a născut o Românie nouă, tânără, puternică, capabilă s5 riposteze la orice provocare. Ziaristul Ralph Parker a mulţumit apoi călduros Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea pentru ospitalitatea acordată în cursul vizitei sale în ţara noastră. Festivitatea aniversării a 175 ani dela înfiinţarea Teatrului Mare de Stat din Moscova Consiliul General ARLUS şi Comitetul pentru Artă de pe lângă Consiliul de Miniştri, anunţă festivitatea aniversării a 175 ani dela înfiinţarea Teatrului Mare de Stat din Moscova. Va lua cuvântul d. Eduard Mezincescu, preşedintele Comitetului pentru Artă. Festivitatea care va avea loc Vineri 1 Iunie 1951, la ora 18,30 la Casa Prieteniei Româno-Sovietice din str. Batişte No. 14, se va desfăşura după următorul program : Ceaicovschi, Anna Gremin, din „Eugen Oneghin“ — Mircea Buciu; Glinka: Aria Antonidei din „Ivan Susanin“ — Arta Florescu; Glier: Variaţii din „Macul Roşu“ — Irinel Liciu; Dargomâjschi: Aria Morarului, din „Rusalca“ — Nicolae Secăreanu; Borodin: Aria Iaroslavnei, din „Kneazul Igor’’ — Ana Tălmăceanu; Glier: Dansul cu Panglica din „Macul Roşu“ — Petre Manea ; Ceaicovschi: Aria lui Lenschi, din „Eugen Oneghin’’ — Mihail Ştirbei; Borodin: Aria lui Igor, din „Kneazul Igor” — Petre Ştefănescu Goangă. La pian : Dagobert Buchholz şi Letiţia Dumitrescu. CONCERTELE SIMFONICE DIRIJATE DE VLADISIMEONOV Discuţiile la rapoartele prezentate la Congresul Asociaţiei şiinţifice a inginerilor şi tehnicienilor din R. P. R. Rapoartele prezentate in cadrul lucrărilor Congresului A.S.T. au trezit un puternic interes in rândurile sutelor de ingineri, tehnicieni, muncitori inovatori, participanţi la Congres. Un mare număr de delegaţi au luat parte cu însufleţire la discuţii sau au prezentat în scris observaţiile lor asupra rapoartelor, analizând intr’un puternic spirit critic şi autocritic activitatea A.S.T. şi făcând numeroase propuneri pentru îmbunătăţirea muncii pe viitor. Predăm fragmente din discuţiile la rapoarte. Lubenescu Dan, inginer — Bucureşti: Avem de săpat sute de kilometri de galerii in cursul Cincinalului, pentru a deschide şi pune în exploatare rezerve şi mine noi. De aceea problema înaintării rapide in galerii este una din problemele cele mai importante ale sectorului minier în general cât şi a celui metalifer: îndeplinirea cu succes a sarcinilor de mare răspundere ce stau în faţa inginerilor şi tehnicienilor din sectorul minier în cadrul primului nostru Cincinal este foarte mult ajutată prin faptul că putem folosi din plin bogata experienţă a Uniunii Sovietice. Avem astăzi la dispoziţie literatură tehnică sovietică, avem minunatele maşini şi utilaje sovietice, avem îndrumările specialiştilor sovietici care ne ajută şi ne învaţă. Trebue să preţuim în cel mai înalt grad acest sprijin. * Bolinschi Dumitru, inginer profesor — Bucureşti: Rapoartele prezentate au avut un conţinut bogat şi foarte folositor. Trebue să remarc însă că importanta armă pe care partidul ne-o pune la îndemână, arma criticii şi autocriticii — a fost relativ puţin întrebuinţată. Noi, intelectualii, in general ne ferim de a folosi acest minunat ajutor, fără de care nu poţi merge înainte. Sunt probabil reminiscenţe din educaţia noastră veche, reminiscenţe care trebuesc neapărat înlăturate. ★ Nisipeanui Ilie, inginer — Hunedoara. Inginerii şi tehnicienii, dacă vor să reuşească în munca l°r, trebue să fie alături de primul topitor, din clipa in care el pregăteşte salja şi până atunci când trebue să dea drumul oţelului din cuptor, fiindcă numai alături de el şi cu ochii la munca lui, la gândurile lui, pot să înveţe mereu lucruri noi. Arătând cât de folositoare i-au fost sfaturile prim-topitorului Dragă Alexandru în scurtarea cu o oră a duratei şarjelor, vorbitorul a spus: Mă gândesc ce roade frumoase ar putea să dea colaborarea dintre profesorii de la Universităţi şi Institute pe deo parte şi inginerii, tehnicienii şi massa mare de muncitori din uzine, pe de altă parte. Şi pentru aceasta fac o propunere: la Hunedoara să se convoace prima conferinţă de colaborare între savanţi, profesori şi muncitorii şi tehnicieni de la Combinatul nostru siderurgic. Midloşi Corneliu, inginer, profesor — Timişoara. Vorbind despre planul de electrificare a arătat printre altele cum au contribuit inginerii şi tehnicienii din Timişoara la pregătirea planului de electrificare, şi cum muncesc la realizarea lui, în domeniul tracţiunii electrice, s-a realizat un tip nou de vagon pentru tramvai de mare capacitate, cu o iuţeală comercială mărită faţă de cea actuală. Trei vagoane de acest tip sunt în serviciul normal de peste un an de zile şi rezultatele sunt satisfăcătoare. Bunea Victor, inginer „Dinamo“ la Bucureşti, a împărtăşit unele metode folosite cu succes de cercul A.S.T. de la fabrica „Dinamo“, metode care au ca obiect uşurarea însuşirii tehnicii şi a metodelor sovietice, factori de căpetenie în desvoltarea întrecerii socialiste. Ripan Raluca, academician Cluj: După ce a relevat realizările însemnate obţinute de regimul nostru de democraţie populară, a arătat o serie de lipsuri. Deşi problema creşterii cadrelor de specialitate constituie o preocupare de seamă a partidului şi guvernului, pregătirea practică a cadrelor mai prezintă deficienţe. La înlăturarea acestor lipsuri sunt chemaţi să contribue şi inginerii şi tehnicienii. — Dogaru N., inginer.— Bucureşti: întrecerea socialistă în sectorul exploatării şi industriei lemnului a reuşit să antreneze individual şi pe echipe un număr important de salariaţi. Dar adesea întrecerea s’a desfăşurat formal şi nu a putut lua avânt datorită unei defectuoase organizări, lipsei unei evidenţe zilnice a realizărilor şi sprijinului insuficient din partea inginerilor şi tehnicienilor. In măsura în care evidenţa şi graficele au fost introduse, elanul muncitorilor a fost stimulat şi s’a obţinut o seamă de realizări. Aşa s’a întâmplat la fabrica de cherestea Topliţa, care deţine astăzi steagul roşu al producţiei pe 1950. Grinberg M., inginer — director general al Canalului Dunăre — Marea Neagră. Utilajele folosite la lucrările Canalului sunt in cea mai mare parte obtinute prin ajutorul marii Ţări a Socialismului. Escavatoarele Kirov, de o mobilitate şi de un randament excepţional, escavatoarele electrice mijlocii de 1 pi. c. şi puternicele escavatoare de 3 m. c. capacitate, drăgi refulante ,ile o capacitate impresionantă, instalaţiile de pompare şi hidromonitoarele pentru lucrările de hidromecanizare, vagoane basculante cu o capacitate de 40 tone, camioane basculante, screpete, buldozere, etc., toate acestea ne-aufost puse la dispoziţie, prin grija partidului nostru, de către marea noastră prietenă şi sprijinitoare. Uniunea Sovietică, pentru realizarea măreţei construcţii a Canalului Dunăre- Marea Neagră. * Voinescu I Mircea, inginer — Oraşul Stalin: Regimul capitalist a refuzat să facă un institut tehnic superior în acest mare centru industrial. Datorită grei pe care partidul şi guvernul nostru o acordă creşterii noilor cadre tehnice, a luat fiinţă în Oraşul Stalin, în toamna anului 1949, Institutul de mecanică. Peste câteva luni 117 ingineri de exploatare vor absolvi institutul. Ei vor îngroşa rândurile celor ce luptă pentru îndeplinirea înainte de termen a Planului. Producţia fabricei de rulmenţi a uzinelor „Steagul Roşu‘‘ din Oraşul Stalin a crescut anul trecut cu 560 la sută. Aceasta se datoreşte în mare măsură muncii intense de creştere a cadrelor şi muncii de ridicare a nivelului lor tehnic şi politic. Numai in 1950 au fost calificaţi în şcolile profesionale şi speciale şi prin metoda sovietică Cotlear, 887 muncitori şi 109 tehnicieni de diverse categorii (maiştri tehnologi, controlori speciali, maiștri, şefi, maiștri normatori). * Gomoiu Alexandru, directorul Combinatului Baia M Mare: Tehnicienii din ţara noastră sunt chemaţi să construiască o viaţă nouă, mai bună, poporului muncitor, spre deosebire de „tehnicienii“ din Apus, care fabrică arme de distrugere a omenirii. Este o mândrie pentru tehnicienii noştri ca, sub Îndrumarea permanentă a partidului clasei muncitoare, să contribue la făurirea acestei vieţi noi. De aceea ei trebue să-şi sporească eforturile şi să lupte cu şi mai multă dârzenie ca până acum pentru construirea socialismului, pentru apărarea păcii. * Rogojanu Alexandru, inginer — Timișoara: Relativ la revistele A.S.T. putem arăta că ele nu publică întotdeauna articolele ce le sunt trimise și nici nu se face o critică autorilor. Astfel, patru articole ale unui inginer din Filiala noastră nu au fost publicate şi cu toate insistenţele noastre nu am primit nicio motivare. Câteva studii trimise de noi nu au găsit deasemenea niciun răsunet la Consiliul Central. Deasemeni, sprijinul pe care l-a primit Filiala din partea Consiliului Central, nu a fost întotdeauna cel aşteptat. * Simionescu Cristofor, prof. inginer — Iaşi: Cred că o sarcină de bază a Asociaţiei noastre este aceea de a mobiliza toate elementele de valoare în slujba construcţiei noastre paşnice. Fiecare congresist trebue să devină în raza sa de activitate un agitator permanent pentru ca numărul tehnicienilor şi inginerilor ce pun umărul la opera construcţiei socialismului să fie din ce in ce mai mare. Prin mine, Institutul Politehnic din Iaşi, se angajează ca, în fruntea Institutelor tehnice din Moldova, să facă toate eforturile pentru a contribui la ridicarea Moldovei, să dinamizeze cercetarea ştiinţifică la laboratoarele sale, să o lege de uzine şi şantiere, să scormonească adâncul pământului pentru a scoate la lumină bogăţiile naturale ale Moldovei şi să dea din ce în ce mai multe şi mai bune cadre de constructori ai socialismului. ★ Bălan Ştefan, inginer, profesor — Bucureşti: Propun să se asigure o colaborare permanentă între AST şi ARLUS în ceea ce priveşte popularizarea experienţei sovietice în industrie. O astfel de colaborare propun să fie extinsă pe toate t rentele organizatorice ale AST şi ARLUS. Organizaţiile AST şi ARLUS cu ajutorul organelor sindicale să programeze diferite acţiuni comune în cluburi, colţuri roşii, de exemplu consfătuiri pentru aplicarea sau extinderea unor noi metode de lucru, cicluri de conferinţe tehnice şi experimentale, conferinţe legate de organizarea muncii, demonstraţii practice şi schimburi de experienţă, etc. • Cazan Gheorghe, maistru turist — Sovrompetrol — Băicoi: Au apus pentru totdeauna vremurile când, in industria petroliferă din ţara noastră, dictau bancherii americani şi englezi! Azi petrolul aparţine poporului muntuitor şi în mâna noastră el este o armă a păcii, pe care o folosim pentru înflorirea patriei, pentru a asigura celor ce muncesc o viaţă din ce in ce mai îmbelşugată. In munca noastră să dăm toată atenţia şi să luptăm pentru aplicarea şi extinderea metodelor tehnice sovietice, cele mai înaintate din întreaga lume. ★ Grihnina Nicolae, student Inginer — Bucureşti: In perioada examenelor, cercul studenţesc AST — Bucureşti îşi ia angajamentul să sprijine, alături de organizaţiile ţie tineret şi sindicate, bătălia examenelor astfel ca studenţii să se prezinte cât mai bine pregătiţi, Săi devină factori activi ai construirii socialismului în ţara noastră. •ic Karaksony Emeric, strungar 19- zinele Sovromtractor: Metodele sovietice de muncă se bazează pe o înaltă ştiinţă, dar nu peste tot se manifestă preocuparea ca acesta metode să fie aplicate ştiinţific. Deşi sunt introduse în uzine, ele nu sunt studiate pretutindeni destul de temeinic. Trebue să se acorde o mai mare atenţie strungarilor, tehnicienilor, pentru ca aceştia să-şi poată însuşi ştiinţa. De pildă, pentru desvoltarea şi extinderea metodei sovietice de tăiere rapidă a metalelor, este necesar să fie pregătite în mod ştiinţific cât mai multe cadre calificate. * Petrescu Gheorghe, inginer — Prahova: Propun înfiinţarea pe lângă Consiliul Central AST a unui organ de centralizare a problemelor pe care întreprinderile le prezintă spre rezolvare, iar AST să le aducă la cunoştința institutelor respective. In acest fel se asigură legătura institutelor cu terenul, legătura care contribue pe de o parte la autarea întreprinderilor în îndeplinirea Planului, pe de altă parte ajută Institutele să-şi îmbogăţească planurile de muncă cu probleme legate direct de producţie. ★ Baltazar Ionel, directorul uzinelor textile „7 Noembrie“ — Bucureşti: In cadrul desbaterilor acestui Congres, atât în rapoartele generale cât şi în raportul de activitate al Consiliului Central Provizoriu, cât şi in discuţiile purtate, s’a vorbit foarte puțin despre industria uşoară. Aceasta arată că cercurile AST din industria uşoară au dus o activitate slabă, iar Consiliu! Central AST şi Comitetele Filialelor s’au ocupat foarte puţin de secţiunile de industrie uşoară. Un alt lucru care n’a reeşit deloc din desbateri, este rolul maiştrilor Consiliul Central al Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor din R. P. R. a oferit Miercuri seara, la restaurantul „Pescăruş”, o recepţie în cinstea delegaţilor şi invitaţilor la Congres. Au luat parte: acad. prof. P. Constantinescu-Iaşi, acad. Mihail Sadoveanu şi I Niculi, vicepreşedinţi ai Prezidiului Marii Adunări Naţionale, dr. Petru Groza, I preşedintele Consiliului de Mini- Iştri. I Chişinevschi, Chivu Stoica, vicepreşedinţi ai Consiliului de Miniştri, Gh. Apostol, general-Colonel Emil Bodnăraş, Liuba Chişinevschi, L. Răutu, Gh. Florescu, general-maior L. Sălăjan, A. Bunaciu, membri ai CC al PMR şi membri ai Guvernului. Deasemeni au luat parte prof. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R., acad. ing. N. Profiri, preşedintele A.S.I.T., oameni de ştiinţa, fruntaşi ai vieţii culturale, şi alţii. Au fost de faţă reprezentanţii fiblomatici ai URSS şi ai ţărilor de democraţie populară: S. I. Kavtaradze, ambasadorul Uniunii Sovietice, S. S. Spandarian, consilier I al Ambasadei Uniunii Sovietice, I general-locotenent C. S. Kalganov, ataşat militar al Uniunii Sovietice, Van Iu Pin. ambasadorul R. P. iei opastr» :bri de frun M*i.fef?S?apromite ăi producţiei. Tteatru ca studiile şi descoperirile oomenilor de ştiinţă să fie duse la bun sfârşit pe teren, este necesară contribuţia maiştrilor. De aceea propunerea mea este ca cercurile A.S.T. să aibă ca una din preocupările centrale ridicarea nivelului profesional al maiştrilor. In acele întreprinderi, unde maistrul este conducător al producţiei, rezultatele sunt din cele mai bune. Acest adevăr este confirmat şi de minunata experienţă sovietică. Duiliu Marcu, profesor inginer, Bucureşti: Datorită sprijinului regimului de democraţie populară, datorită ajutorului primit din partea Uniunii Sovietice, arhitecţii din ţara noastră au obţinut numeroase realizări. Astfel, în timp record s-au executat proectele unor importante lucrări prevăzute în Planul Cincinal, ca de exemplu: tipurile de blocuri muncitoreşti ce se execută în Valea Jiului, la Tohan, Craiova, sau la Hunedoara, planurile coloniilor muncitoreşti dela Doiceşti şi dela Moineşti, complexul cinematografic dela Buftea, Institutul de Eduaţie Fizică, Palatul Radio, Complexul Agro-Zoo-Veterinar, Palatul Cultural al uzinelor „23 August“, Institutul de cercetări şi încercări de materiale, complexul laboratorului hidrotehnic, centrul sportiv de la Poiana Stalin, şi multe alte uzine şi clădiri industriale. Noi, arhitecţii, ne socotim indisolubil legaţi de ingineri şi tehnicieni prin aceeaşi aspiraţie de a înălţa cât mai sus nivelul tehnic şi artistic al lucrărilor noastre, de a contribui astfel la reuşita Planului de Stat. Au mai participat la discuţii inginerii, tehnicienii şi muntentoriinovatori : Mărăşescu Ion — Reşiţa; Eremia Victor — Bucureşti; Gaviciov Teodor — Cugir; Gălăţeanu Gheorghe — Iaşi; Popa Florea — Câmpulung; Brăgaru Partenie — Bucureşti; Gherghina Matsi — Bucureşti şi mulţi alţii. (Agerpres) Chineze, Wojciech Wrzosek, ambasadorul R. Polone, Dobri Torpfev, ambasadorul R. P. Bulgaria, László Pataki, ministrul I. P. Ungare, H. Göck, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. D. Gramane, K. Hobdari, însărcinat cu afaceri ad-interim al R. P. Albania, I. Babicky, prim secretar al Ambasadei R. Cehoslovace, şi alţii. Au luat parte M. B. Mitin, membru al Academiei d® Ştiinţe a U.R.S.S., şi delegaţiile străine invitate la Congres, în frunte cu delegaţia sovietică. • Dr. Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri, a toastat în cinstea congresiştilor urând inginerilor şi tehnicienilor din ţara noastră noi succese în lupta pentru construirea socialismului, pentru apărarea păcii. Prof. ing. Constantin Atanasiu, în numele congresiştilor, a asigurat partidul şi guvernul cit şi pe viitor inginerii şi tehnicienii, însuşindu-şi tot mai mult experienţa tehnicei înaintate sovietice. Îşi vor depune întregul devotament şi toată puterea de muncă, pentru îndeplinirea sarcinilor măreţe ce le stau în faţă pentru făurirea unei vieţi fericite şi îmbelşugate poporului nostru muncitor. Recepţia s’a desfăşurat într’o atmosferă de caldă prietenie. + ¥ ' ★ Recepţie in cinstea delegaţilor şi invitaţilor la Congresul Asociaţiei Ştiinţifice a Inginerilor şi Tehnicienilor CONFERINŢELE de azi ■ A.R.L.US. Organizaţia Bucureşti, anunţă conferinţa d-lui Radu Miron, conferenţiar universitar, care va vorbi despre: „Dramaturgia sovietică demască pe aţâţătorii la război”. Conferinţa va fi urmată de lecturi din ultimele piese sovietice cu concursul actorilor de la Teatrul Naţional, Teatrul Municipal şi Teatrul Armatei. Conferinţa va avea loc azi Vineri 1 Iunie a. c. orele 16, la Teatrul Naţional Studio. ■ Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii anunţă conferinţa d-lui Gheorghe Apostol, preşedintele C. G. M., despre „Ţara noastră e casa noastră”. Conferinţa va avea loc azi Vineri 1 Iunie orele 18:30 în sala Ateneului RPR. a !.. I.■! General ARLUS anunţă conferinţa d-lui M. Novac. Ministru Adjunct la Ministerul Comerţului Exterior, despre : „Comerţul Exterior al U. R. S. S. armă de întărire a păcii“. Conferinţa va avea loc azi. Vineri 1 Iunie a. c. orele 18:30, la Casa Prieteniei din calea Victoriei No. 42 (Pas. Comedia). Conferinţa va fi urmată de film. DE ZIUA INTERNAŢIONALĂ A COPILULUI INSTANTANEE 1 Iunie, ziua copilului. Mii şi zeci de mii de copii din Patria noaptea îşi sărbătoresc în această zi viaţa lor liberă, fericită. Azi toate condiţiile desvoltării lor armonioase le sunt înainte: şcoli, creşe, cămine, tabere, biblioteci, cinematografe, Palatul Pionierilor dăruit acum doi ani de Partid. Şi părinţii acestor copii fac din munca lor o pavăză putermică pentru Pace, împotriva încercărilor de a provoca un nou război. In anii de construire a socialismului, copiii urcă puternici treptele care îl duc spre lumină. Şi râsul, cântecul, joaca, răsună pe întinsul Patriei. Aşa cum scrie Maria Banuş : Haide, copii să cântăm, Cu toţi copiii din ţară. A noastră e ziua copii E ziua întâia din vară---------------------------------— „Ţi-am spus de o sută de ori că n’am nevoie de lăutar la stână!”. Şi baciul cu chimir lat de piele, încins peste foalele pântecului, frângea între degetele noduroase, ca pe o mieluşă, fluerul lui ionică. Băiatul îşi înghiţea lacrimile care porneau la vale pe obraji şi pornea cu oile. Făcea ce făcea, şi-şi închipuia din soc un alt iueraş cu care străbatea mai uşor potecile. Dar i le găseau băieţii baciului şi i le rupeau unul după altul. — Să-mi cânţi când oi apuca-o pe calea cea din urmă, rânjea baciul. Ionică Cudalbu l-a întâlnit la strung pe tovarăşul Petre, membru de Partid, care i-a dat un fluer cum nu mai văzuse altul. A cântat cu fluerul ăsta la o serbare la Cămin, întâi o doină molcomă şi lină ca un pârâiaş, apoi o sârbă ca aceea, de până şi bătrânii bateau dini tălpi. Era în, sala aceea, plină de lumină şi însufleţire şi o tovarăşe de la Tulcea. Sună telefoniul după o vreme. L-au chemat la Tulcea, la Partid. L-a dus tovarăşulPetre de mână. — Las’că şi făr’ de ghete nu-i ruşine! La Partid un tovarăş i-a spus: . — Pleci la şcoală măi Ionică, S.S munceşti cu drag şi cinste! Tovarăşul Petre i-a strâns mâna. Şi avea tovarăşul Petre ăsta o mână aspră şi caldă pe care n’o mai uita-oIonică Cudalbu e azi In anul II la clasa de clarinet a Şcolii Medii de Muzică din Bucureşti. Acu’ doi ani, a călătorit şi pe alte meleaguri. Şi nu s’a întors cu mâinile goale. A fost la Festivalul Mondial al Tineretului dela Budapesta, de unde s’a intors cu o diplomă si un premiu. Şi a trimis o scrisoare „expres” tov. Petre. „Află bădie că am fost pe unde nici nu visam. Am muncit aşa cum m’ai învăţat, cu drag. Cât despre baci spune-i că-i pregătesc cântecul de care mi-a spus. Ce face mătuşa Maria, dar dulăul Turcu? Te sărută al matale Cudalbu Ionică elev Şcoala Medie de Muzică Bucureşti”. „ Scriu copiii, gânduri curate, rupte din inimă: „Iubite tovarăşe Gheorghiu-Dej , scriu elevii şcolii din Moineşti. Suntem mândri şi muncim mai cu râvnă de când am aflat că aici ai învăţat şi dumneata, conducătorul iubit al Partidului. De aceea vom munci din răsputeri, vom Învăţa să fim vrednici de această cinste!” Scrie Sicai Maria: „Sunt orfană de război. Tata a murit pe front. Mama s’a îmbolnăvit de durere şi a murit. A venit acasă la noi o tovarăşe profesoară şi m’a luat la internat. Am cărţi, am haine, tot ce-mi trebuie. E greu fără părinţi dar aici toţi mă iubesc. Dar de multe ori vara când stăm în grădina înflorită şi cântăm mi se umplu ochii de lacrimi. Da, e greu fără părinţi. De aceea învăţ cât mai bine şi voi lupta şi eu, deşi sunt mică, să nu mai fie alt război”. „ Cărările, aleile sunt străbătute de zeci şi sute de picioare sprintene. Un vânt căldicel legănă grădina. Palatul Pionierilor freamătă. Azi călătorii din tramvaiul 13 sunt mai mult pionieri. Taxatorul nici nu-i mai întreabă. Le taie direct biletul până la Palat. La intrare sa oprește câte un grup. ~ Astăzi Imi iau revanșa. In 10 mutări " îl dian gata. Am studiat eu partida cu Botwinik. Mircea surâde—Sport e ăsta? Vino la teren, I «ă-ți arătăm noi un match de voleu! Printre pionierii care parcă s’ar I afla la ei acasă, doar unul pare mai i încurcat, mai stingher. Vine pentru prima oară aici. — Te-ai hotărît? — Să vezi... Nu! — Eu ți-am spus: la cercul nostru terminăm azi macheta unui sat electrificat. — Nîcu ti trage tarnte de haină. Hai în grădină. Azi facem o experiență miciurinistă de altoire! Ai briceag? — Nu! Las’ că-ți dau pe al meu. Costea își crege vocea și i se adresează grav: — Tinere... Victor e puţin zăpăcit. Se şterge de transpiraţie pe frunte. — Auzi! Iţi plac avioanele? O fată îl pârăşte: — E meşter... la cele de hârtie. Mai aruncă şi prin clasă.. — Acu n, se repede Victor! Fata care-l făcuse de râs se râţpeşte... — Eu l-am adus. Merge cu mine la laborator. Azi lucrăm cu acid sulfuric— Mi-am ars odată pantalonii cu acid, se apără Victor... — La şah, la cercul de lectură, la sport, la laborator, hotărăşte-te! Toţi au plecat. A rămas singur. Palatul e atât de mare şi el e atât de mic... Ii gâdilă undeva o lacrimă gata să izbucnească. O mână prietenească i se lasă pe umăr. Un instructor de pionieri îi zâmbeşte. — Palatul vedeţi, e atât de mare, de minunat dar nu ştiu la ce cerc... Au pornit de mână, să vadă... să treacă pe la toate cercurile. Las că găseşte el unul care să-i placă şi să-l îndrăgească! Ofensiva pentru examene e in plină desfăşurare! La şcoala elementară din Dărâmaţi, raionul Râmnicul Sărat, nici un pionier n’are note mai mici de cinci. — Avem noi un leac grozav con- tra notelor slabe... Munca în co- lectiv. Un patru nu găsești la noi , un catalog. — La mine este trecut -mul, râ ! de Vasile. — Cum? Ce fel? — Da. La istorie un 8/4. Nota ont, . Ia patru Aprilie. La Buzău, la liceul de băieţi s'a deschis o ffepra!tte ’d8*caete. — Halal caet are Georgescu Nicolae ! — Asta in schimb e bun de făcut sarmale. Parcă e o varză! După expoziţie au apărut mult mai multe caete îngrijite. La geografie, Marip ştiuse foarte bine. Şi la hartă şi oraşele.... Dar la matematică, e ceva teribil. Şi unde mai pui, pe deasupra şi întâmplarea asta cu matchul. Dacă n’ar fi el In cauză, tocmai el ,,Pecî” cum II strigă băeţii după centrul înaintaş dela „Flamura Roşie”. Şi curat ghinion să te cheme cu Z, Marin Zlătarul. Că dacă-l chema cu A sauJB sau chiar fie şi Smărăndescu ca pe Nicu, tot ar fi mers treaba, dar aşa. Cei dintr’a opta nici nu vor sâ audă de amânarea matchului. Ce le pasă, au terminat examenele!... Şi provocarea rămâne provocare. Ceilalţi băieţi din echipă au dat examene, că de, sunt cu litere de la începutul catalogului: Băluş, Nasta, Leonte, Bârsan, Ilinţan... cei cu literele dela coada catalogului vin mâine... Şi azi e antrenamentul general şi selecţionarea pentru echipă. Locul lui era asigurat: centru înaintaş, o forţă! Dar dacă are de învăţat!... Şi mai trebue să repete două capitole care i se par neclare. Spuneau băieţii „nu ne mai luăm centru înaintaş cu Z. Măcar de la R în jos!...” Au trecut cu toţii pe la fereastră. Iliuţa, cel mic, ducea mingea. Desigur, el are să ia locul în echipă...de asta l-a şi privit zâmbind... Şi-a întors şi capul spre fereastră... Să râdă de el... şi formulele nici că vor să-i intre în cap... Greu mai trece timpul, întins pe divan parcă învaţă mai uşor... Se aude vocea mamei: — Da ce, aţi venit toată şcoala? Se aud paşi mulţi şi deodată se ciocăneşte în uşă. Camera s’a umplut. E toată echipa şi iliuţan cel mic. Marin îi priveşte sprijinit în cot. — Ce-i, s’a terminat? — Aşi Dar am venit să ii ajutăm pentru mâine. Ştim noi că aici nu eşti la fel de tare ca faţa porţii.... — Şi antrenamentul? — L-om face dimineaţă, după ceai să dai examenul! Cu un centru înaintaş ca tine, care marcă atâtea goluri... — Mai frage şi alături, pufni biluţae şi se aşeză lângă pat pe «ninge... — Parcă el nu!... Şi drept e că l-au antrenat serios şi pe Marini . — Elevul Niculescu Răzvan. — Da, domnule profesor... — Cum îl chema pe cel de-al treilea fiu al lui Vlad Dracu... — Am uitat... — Aşa, bine... Atunci să-mi spui câţi ani are căpitanul unui vapor lung de 120 metri, lat de 30 şi cu 5 catarge... — Măi, scoateţi barba că-mi vine să râd şi nu mai pot răspunde... Chiar mi-o scot... Ui! ce cald e cu barbă... Când o să fiu mare n’o să mi las nie! mort Barbă, zise Căln scoţând-o... Pe uşa clasei a Vii-a B era un afiş „Nu ne deranjaţi. Avem repeţi,ţie la piesa „Examene ieri, examene azi“ de tov. autori Călin Lungu şi Matei Paraschiv, care are l°c Joi seara lor“. Este vorba de-o piesă. Cum erau examenele înainte, adică cum auziseră şi ei de la părinţi. Copiii celor bogaţi, premiul întâi, ori cum învăţau, ceilalţi mai la coadă, cu întrebări puse anume să te încurci. Şi examenele azi. Cu toată clasa plină de însufleţire, cu munca în colectiv, cu profesori care te iubesc şi te ajută... Au luat şi o barbă de la Căminul Cultural de unde au luat cele trebuincioase ""ttin scenă... Aşa ca să fie, că fără peruci parcă nu şade bine unul teatru. Numai de-ar ieşi ceva. Dar treaba merge cu spor, după examene. A fost o adevărată sărbătoare. La 7, gata repetiţia. Textul nu e grozav, dar merge... — Pe mine m’ai pus să spun două vorbe și pe urmă tac... I — Ca la examen la fizică, râde I cineva... I — Barba o iau cu mine, spune grupului. Călin. Că pe urmă pe au- I tort !i trage la răspundere, nu pe artiști; și-o îndeasă cu grijă în buzunar. Acasă, Lică cel mie a ș! văzut-o. — Ce-i asta, Călin ?... — O barbă, spune Călin, făcând pe indiferentul. — Ce barbă? — O barbă de teatru. — De aceea ? Ca la „Ins'r'te Mărgărite”, cum avea Împăratul... — Chiar aceea nu-i, dar cam așa... — Dă-mi-o s’o văd și eu.. — Nu se poate, îl feri într’o parte Călin. Să nu-mi faci o poznă şi să nu te atingi nici de mastic... — Ce-i aia ? — De lipit barba — Căite... — Nimic, du-te la mama în odaie... S’au aprins becurile pe stradă. Portiţa aela numărul 16 se deschide’ Încetişor şi apare o barbă albă şi lungă,, apoi un băiat mie şi grăsuţ... Mai de departe să te sperii’când îl vezi... Parcă-i Barbă-tot cei din poveste. Ce-are să se bucure mama când o să-l vadă! Și trebue să vie !... A lipit-o grozav să nu-i cadă, a pus tot borca- nul. Puff, ce cald... Trece un domn mai bătrân cu ochelari... S’a oprit și-și scoate ochelarii, li treacă și se’mai uită odată... Apoi trece repede pe trotoarul celălalt, lată și două vecine dela !4. Duc rachete... — Șî cum îți spuneam dragă... dar asta ce mai e ? Off.. dihanie .. -- O fi dela circ ! Am văzut ent una__ așa, pe timpuri, îi sipuse cealaltă după ce au închis bine poribra de fier. Dar curios, dece şi Turcu se teme? Urlă la Lică şi mârâie mai să-l muşte... S’a bucurat mama şi nu prea... A scăpat pachetul pe care-l avea în mână. Nu prea multe, dar erau ouă... Nu-i puteau scoate barba. A vrut tata să i-o vadă cu briciul. A sărit Călin: — Ce faceţi, nu-i a mea... — Atunci i-o scoatem mâine... Când ai să te culci unde ai s’o pui, pe plapomă, sau sub plapomă? Lică începu să plângă : — Mi-e cald, mă înăbuș... A ieș't cuapă fierbinte, de i s'au înroșit obrajii. Și ce i-a mai spus Călin că a consumat tot masticul la răzbunare, nici n’are să mai apîaude la piesă !... Dar tot a aplaudat. Era atâta vecselie și flori și ochi lumtnoși. — Trecură examenele! •— Și zău că’s frumoase examenele ! Cine a spus că nu ? strigă Marin ! — Las’ c’om vedea noi la anul, la cele de-a opta!... — Și eu la cel de-a’ntâie, s-a Lică!... Dar barbă nu-mi las! ★ Un arbore mititel foşneşte din ramurile fragede. — Pe mine m'au răsădit copiii ! Sus, într'un stejar, un graur scoate capul dintr'o căsuţă de lemn vopsită cu roşu : — Şi mie mi-au făcut copiii casă !... Copii mulţi, copii veseli, copii fericiţi... Primăvara r.-'-'-i noastre. De 1 Iunie e ziua lor, zi de bucurie şi cântece. Fiori, veselie, soare care desmiardă obraji rumeni, lujerii dela gât. Noapte limpede. S'a Încins un loc cu vâlvătăi vesele... Gândul îi poartă spre copiii săraci albi şi negri care suferă tare în America, spre copiii englezi care nu pot învăţa carte, spre copiii docherilor francezi, ai ţăranilor italieni, spre copiii închişi la Makronissos. Şi’n faptele lor pline de avânt au mereu în faţă pe cei mai neînfricaţi pionieri—pionierii sovietici ! Copiii noştri voinici pe care-i aşteaptă însorite tabere, ozonul pădurii, spuma mării, câmpul smălţuit cu flori, înalţă un cântec... Tu Patria mea dragă şi slăvită, In jurul tău noi facem trainic zid ■■ Cravata roşie ni-i dăruită Din stengul marelui PartidI