Universul, iunie 1951 (Anul 68, nr. 126-151)
1951-06-10 / nr. 134
Taxa poştală plătită în numerarmiteriu aprobării Adiţiei Poştelor şi Telecomunicaţiilor IMP. 20.064/939 Am&î si 68»rea Apare sub conducerea unui comitet CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOEANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI 3.30.10. APORTUL LITERATURII TEHNICE Literatura tehnică este un auxiliar preţios în munca zilnică a tehnicianului ca şi a studentului inginer, a oricărui om pentru cai1© problemele pe care re atrae tehnica constitue o preocupare. Azi, când ţara noastră a devenit un vast şantier de măreţe construcţii paşnice, în care se construeşte într'un ritm într-adievăr socialist, desvoltarea necontenită a tehnicii se impune în mod imperios. Nu se poate concepe o desvoltare de mari proporţii a tehnicii fără o largă răspândire a cunoştinţelor tehnice .—iptrik interhtedhtl literaturii de specialitate. Este deci firesc de ce se acordă atâta atenţie îmbogăţirii literaturii tehnice. Şi în acest domeniu al literaturii tehnice am trebuit s’o începem de la un nivel foarte coborît. Dacă vei sta de vorbă cu uni inginer sau tehnician pe care setea de noi cunoştinţe tehnice l-a îndemnat In urmă cu ani să treacă pragul unei librării sau al unui anticar, în căutare de cărţi tehnice, el îţi va spune că lucrări originale aproape că nu existau, iar cele traduse erau într’un număr restrâns. Piaţa era inundată cu lucrări ce nu aveau o mare valoare ştiinţifică, lucrări scrise în toate limbile pământului, dar în româneşte nu, inaccesibile astfel păturilor largi de tehnicieni. O lucrare ştiinţifică tipărită în limba română era o raritate şi obiectul de speculaţie al anticarilor. Cu toate acestea,oamenii noştri de ştiinţă realizau lucrări îndrăzneţe, modeste dar interesante, care erau însă sortite să rămână în manuscris. Cărţile de aşa zisă popularizare a ştiinţei erau o afacere rentabilă pentru editori, fiindcă erau menite a-i atrage pe tineri pe drumul aventurii „ştiinţifice“, cultivând ignoranţa şi misticismul. Şi credeţi că o carte tehnică nu-şi are aportul ei imediat în munca unui tehnician? La această întrebare răspunsul îl găsim în realitatea de astăzi. Zilnic întâlnim în presă ştiri care ne arată că numeroşi muncitori, tehnicieni şi ingineri au devenit inovatori şi chiar inventatori, datorită punerii în practică a studiului aprofundat al unui material de specialitate. In Căminele culturale de prin satele noastre stau la sfat ţăranii în jurul vreunei cărţi care popularizează ştiinţa agrotehnică şi arată roadele aplicării ei. Şi exemple s’ar putea da cu duiumul. Metoda de recondiţiottare a sculelor a inginerului sovietic Kuaneţov aduce economii însemnate întreprinderilor în care se aplică. La fel şi metoda mecanicului sovietic Lunin, de a întrebuinţa cu mai mult randament locomotiva, fiind aplicată la depoul C.F.R.Iaşi, a dat rezultate bune. Pe ogoarele noastre, însămânţărite în rânduri încrucişate, metode inspirate din experienţa agrotehnicii sovietice, îi fac pe ţăranii noştri muncitori să obţină rod mai bogat. Şi când te gândeşti că la bună parte din aceste rezultate, se ajunge datorită faptului că un mare număr de cărţi tehnice sovietice de mare importanţă au fost traduse şi tipărite într-un tiraj mare şi pe de altă parte, se încurajează lucrările tehnice originale, întotdeauna vitrinele librăriilor sunt cele care vorbesc concludent despre existenţa unei bogate literaturi. Să privim azi în vitrina unei librării. Lucrările în domeniul ştiinţelor tehnice, care de care mai atractive, îţi atrag atenţia. Volume care pe mulţi dintre tehnicienii noştri, cu decenii de activitate în acest domeniu, îi uimeşte prin seriozitatea ştiinţifică a materialului şi claritatea expunerii. Lucrări de mare valoare ştiinţifică, cursuri universitare predate zeci de ani de la catedrele Politehnicii de către autorii lor, fiind puse azi la punct cu ulimile date ale ştiinţei, văd pentru prima oară lumina tiparului. Există astăzi o editură care tipăreşte în exclusivitate lucrări ştiinţifico-tehnice. Să luăm spre exemplu volumul intitulat: „Memento pentru electricieni“ care cuprinde, alături de formule importante, amănunte de cele mai multe orji necesare. Un asemenea mannual are tot ce-i trebue unui electrician, fie el muncitor inolvator, tehnician sau inginer îi activitatea lui în producţie. Şin cele mai variate domenii ale tehnicii, avem astfel de manuale care unesc alături material ştiinţific teoretic şi formule cu caracter practic. De un real folos tehnicienilor noştri sunt lucrările de specialitate sovietice care au fost traduse şi se bucură de o largă popularitate, printre cei interesaţi. Iată, de pildă, volumul de optică datorit autorului sovietic S. G. Landsberg, care umple un gol în literatura de specialitate. Orice tehnician ţesător ştie astăzi că atunci când trebue să-şi regleze în condiţii bune războaiele, poate face acest lucru cu mai multă precizie, după lectura broşurii în care specialistul sovietic Karey împărtăşeşte înaintata sa experienţă. La fel şi tehnicianul din metalurgie îşi dă seama cât de preţios îl ajută lucrarea specialistului sovietic Pavlov: „Metalurgia fontei"*. Broşurile scrise de stahanoviştii sovietici, în care vorbesc de experienţa lor în producţie, sunt broşuri de o largă popularizare în domeniul de specialitate respectiv. Se vede deci clar necesitatea unei bogate literaturi tehnice atât pentru omul de ştiinţă şi elevul său, cât şi pentru muncitorul şi tehnicianul din producţie. De bogata noastră litera■ură tehnică se bucură şi startul inginer când are posibilitatea să consulte un bogat material bibliografic ca să-i asute o mai temeinică pregătire, ca şi muncitorul inovator care creşte cu mai multă uşurinţă calea spre realizarea de noi inovaţii. A. Redea GRÂU’NPÂRGĂ Un vânt încet şi cald unduia lanurile de grâu de pe malurile râului Satoar. Când gălbui, când verde câmpul se întindea cât vezi cu ochii spre pădurile din jur. Acolo, legănatul grânelor se oprea la fel ca apa când se isbeşte de ţărm. Boabele de grâu, acum de lapte, se întăreau parcă văzând cu ocraii. Curând grafi va fi în pârgă, gata să-l înhaţe secerătorile şi braţele vânjoase ale secerâtorilor. Din dreptul podului de cale ferată apăru o brişcă trasă de un cer. Inginerul Cazacu de la Sfatul Popular al Raionului Vidra pricea când la dreapta când la stânga peste câmpie. ,işi opreşte să vedem grâul gospodăriei colective . Infrânat de hăţuri, calul se opri şi bătu nervos din picior. Grâul ajungea până în dreptul inimii. Prin lan trebue să-ţi faci loc dând grâul într’o parte şi’n alta. „N’are pic de mătură”, observă instructorul regional, Puşcaciu Ion. Intr’adevăr grâul era curat ca şi certil. Sămânţa a fost tratată cu piatră vânătă şi acum colectiviştii au de ce să fie invidiaţi. Grâul lor este cel mai frumos, dintre toate tarlalele. Nici mătura, nici vorbă de neghină. Doar „goangele” din loc in loc mai dau de furcă spicelor de grâu. Goangele sau găinuşele cum le spun ţăranii sunt nişte gândaci mici, roşu cu negru, care se urcă pe spicul grâului şi-i sug mustul. Acum bobul de grâu musteşte şi găinuşele îl sug pe de-a-mntregul. Vântul şi omul sunt duşmanii găinuşelor. Când bate vântul, gâi- nuşele cad pe jos şi apoi le trebue . 2—3 zile până reuşesc să ajungă din nou pe spicul grâului, de aceea se agaţă bine de spic şi parcă ar vrea să se împotrivească vântului atunci când cad una după alta. Şi oamenii le pot veni de hac. O frânghie întinsă, purtată la înălţimea spicelor, doboară Radu Negoescu (Continuare în pag. 4 a) Fenomenul astronomic din seara zilei de 8 Iunie 1951 Luna mişcându-se în jurul pământului, ascunde câteodată privirii noastre unele astre mai îndepărtate în dreptul cărora se înâmplă să treacă. Când discul lunei ascunde soarele are loc o eilipsă de soare. Şi la noi va fi rizibilă la 25 Februarie 1952 o eclipsă de soare între orele 10hcm şi 12h 4cm. Când luna acoperă stele sau flanete fenomenul astronomic poartă numele de ocultaţie. Se nţelege că în clipa unei ocultaţii lui vorba de nici un fel de cincire de corpuri cereşti. Luna se vede în aceeaşi direcţie cu steaua iau planeta pe care discul ei o acoperă dar se găseşte în spaţiu a foarte mari distanţe de ele. Felimenul este cât se poate de simplu, este acel ce se petrece atunci când cu mâna întinsă în faţa celeior ascundem privirii obiectele atate mai departe. La Bucureşti una a trecut foarte aproape de luceafăr (planeta Venus) la ora 10 seara, însă nu sa acoperit. Pentru localităţi aflate în nordul ţării şi pentru o parte din Uniunea Sovietică luna a trecut chiar în dreptul luceafărului şi a avut foc o ocultaţie a planetei Venus de către lună. Astronomii cunoscând cauzele mişcării corpurilor cereşti — atracţie universală, — pot calcula din timp, cu mare precizie, hitmul lunei pe bolta cerească, astfel ei pot prezice cu mult înainte şi până la secundă data eclipselor, ocultaţilior. Aceste date sunt publicate în anuare astronomice, cum sunt spre exemplu Efemeridele astronomice ale U.R.S.S.-ului care apar cu câţiva ani înainte. Un capitol al acestor efemeride este dedicat ode Dr. C. POPOVSC3 de la Observatorul Astronomic Bucureşti, Membru al Societăţii pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii cultaţiilor de stele de către lună, calculate pentru mai multe localităţi din U.R.S.S. şi după care se pot calcula orele exacte ale fenomenului şi pentru alte localităţi din alte ţări, la noi spre exemplu. Orele exacte ale fenomenului diferă de la un foc la altul pe pământ. Din cauza efectului de perspectivă.Dacă ţine un deget în faţa ochilor şi închidem ochii pe rând ni se pare că degetul se mişcă pe fundul orbitelor îndepărtate, noi îl vedem când în dreptul unor obiecte, când în dreptul altora. Acelaş lucru se petrece şi cu luna, numai că acum în joc de cei doi ochi, avem doi observatori aflaţi la mari distanţe pe pământ. Ei nu văd luna în dreptul aceloraşi stele, aceasta ne şi explică de ce pentru unele locuri pe pământ Venus a apărut ascuns de lună, iar pentru altele luna a trecut doar aproape de el dar nu la acoperit. Ocuptaţiile planetelor de către Lună sunt fenomene foarte rare. Acestea nu înseamnă totuşi că în anumiţi ani apropiaţi nu se poate repeta fenomenul. Este cazul anului acesta când se va vedea din nou ocultaţia planetei Venus de către lună şi anume la 8 iulie, fenomenul fiind vizibil în Europa, şi în Japonia, în unele regiuni chiar în plină zi, deoarece lucea, fărul fiind câteodată foarte strălucitor se poate vedea cu ochii liberi cu toată lumina soarelui. Desigur că ajutaţi de lunetă putem vedea mai bine fenomenul. La 4 August luna va acoperi steaua foarte strălucitoare Regulus din constelaţia Leului şi spectacolul va fi din nou foarte interesant. Astronomii explicând şi prezicând fenomenele cereşti alungă totodată toate superstiţiile legate de ele. In societatea sclavagistă a luat naştere astrologia care pretindea că prezice soarta oamenilor şi diferite evenimente după mersul planetelor şi unele fenomene cereşti. Cu cât un fenomen era mai rar, cu atât oamenii, în neştiinţa lor, neînţelegându-i, Lau privit mai cu teamă. Exploatatorii tuturor timpurilor au căutat să ţină mereu poporul în întuneric şi în teamă. Spre a-l putea jefui mai uşor, ei au încercat să-i rătăcească mintea prin superstiţii. Astronomia a arătat adevărul despre astre, despre locul omului în Univers şi prin aceasta a spulberat şi minciunile astrologilor. Insemnările astrologilor din vechime ea le-a folosit altfel. Putând calcula cu mare precizie data unor fenomene astronomice din trecut, astronomii comparându-le cu însemnările astrologilor, au putut stabili data când au avut loc acele evenimente istorice pe care astrologii le puneau în legătură cu fenomenele cerești. Astfel astronomii au precizat datele cronologice din istoria veche. Iată o pildă legată tocmai de tema articolului nostru : O ocultaţie a lui Venus care a avut loc acum 2.000 de ani înaintea erei noastre şi a fost vizibilă în Chaldeea, le-a folosit la determinarea celei mai vechi date din istoria acelei ţări 4 PAGIHI 4 LEI Pe şantierele arheologice, în arhive şi biblioteci, în Institute, Muzee şi Universităţi, istoricii din ţara noastră trudesc pentru a scrie adevărata istorie a poporului, istoria luptelor glorioase duse împotriva cotropitorilor şi exploatării. Ei contribuie astfel la lupta paşnică pentru construirea socialismului. Iată de ce sunt alături de oamenii cinstiţi din toate ţările, cari au semnat pentru pace-Istoria desvoltării societăţii omeneşti i-a învăţat că ceea ce este nou învinge ceea ce este învechit. Nou este acest imens consens al masselor din toate ţările, care nu mai vor distrugeri de vieţi omeneşti şi de bunuri realizate cu truda muncitorilor, încrezător în biruinţa a ceea ce este nou, semnez din toată inima pentru Pace. Decanul Facultăţii de Istorie Zeci de ani de zile, fizicienii din ţara noastră au dorit şi aşteptat condiţiuni prielnice pentru desvoltarea acestei ramuri a ştiinţei şi la noi. Prin reforma învăţământului, care a înfiinţat facultăţi de fizică şi matematică, prin crearea Institutului de fizică al Academiei şi prin îmbunătăţirea condiţiilor de trai al tuturor cercetătorilor ştiinţifici, Partidul Muncitoresc Român şi Guvernul Republicii noastre Populare au îndeplinit şi îndeplinesc zi cu zi mai bine aspiraţiile fizicienilor din ţara noastră. Oamenii fizicei de la noi nu sunt puşi să facă din ştiinţa lor o unealtă de agresiune, de război, aşa cum sunt puşi s-o facă oamenii fizicei din ţările capitaliste. La noi, fizica ajută producţia bunurilor de larg consum, ajută electrificarea ţării, ajută proteguirea muncitorului la locul de muncă şi ajută înţelegerea justă a lumii. Poziţia noastră morală este înaltă şi legătura noastră cu poporul trainică. Toate aceste bunuri, aşa de mult căutate de fizicienii noştri, sunt însă ameninţate de uneltirile guvernelor din America şi Anglia, pentru extinderea războiului. Convinşi de spusele marelui Stalin, că pacea poate fi apărată dacă popoarele îşi vor lua cauza apărării păcii în propriile lor mâini, punem semnătura noastră pe acest Apel al Păcii, ca un avertisment că suntem gata să o apărăm oricând și oricum. Au semnat cu toţii Apelul In toate raioanele Capitalei, cetăţenii cinstiţi care încă nu au semnat Apelul Consiliului Mondial al Păcii, complectează listele prezentate de echipele Comitetelor de luptă pentru pace. In raionul I. V. Stalin, cele 3.330 echipe ale Comitetelor de luptă pentru pace au străns până acum mai mult de 140.000 de semnături pe Apel. Pe tot mai numeroase străzi din acest raion apar afişe pe care stă scris: „Pentru pace. Pentru viaţa fericită a copiilor, toţi cetăţenii acestei străzi au semnat Apelul pentru încheierea unui Pact al Păcii’’. Astfel de placarde au fost afişate pe străzile Pitaru Cristache, Dionisie Fotino, şcoala Floreasca, aviator Marcel Andreescu, Vârful cu Dor şi b-dul Duca■ Peste tot afişarea lor a dat loc la Însufleţite manifestări pentru pacein str. Bitoliei şi Puţul lui Zamfir, echipele după ce au terminat de adunat semnăturile cetăţenilor, în cadrul unei scurte consfătuiri au arătat însemnătatea pe care o are unitatea de luptă a tuturor oamenilor de bună credinţă în lupta pentru apărarea păcii. Şi cetăţenii din raza Comitetelor de luptă pentru pace ale circumscripţiilor 9 şi 10 orăşeneşti au sărbătorit în scurte adunări afişarea placardelor care anunţă succesul lor în acţiunea pentru strângerea de semnături. In raionul Tudor Vladimirescu au semnat până In prezent Apelul pentru încheierea unui Pact al Păcii, 122.660 cetăţeni. Echipele au adunat semnăturile tuturor cetăţenilor din străzile Epureanu şi Vitan. Şi pe aceste străzi s’au afişat placarde prin care cetăţenii arată plini de mândrie că au semnat cu toţii Apelul, că se găsesc cu toţii în rândurile celor 300.000.000 oameni, cinstiţi din lumea întreagă care au cerut până acum încheierea unui Pact al Păcii, (Agerpres). FOAMETE IN INDIA BOMBAY, 9 (Agerpres). — Im India bântuie foametea. Săptămânalul CROSS ROADS citează în legătură cu aceasta raportul doctorului Suryarepnt, preşedintele blocului progresist din Darbhanga, care a vizitat recent numeroase sate din regiunea indiană Sadarghana. Doctorul Suryakami a constatat că „peste 600 persoane sunt pe punctul de a muri literalmente de foame în această regiune” şi a înregistrat personal 15 cazuri de moarte prin inaniţie. Revista engleză EASTERN ECONOMIST este silită şi ea să recunoască că „foametea face victime îrn rândurile ţăranilor fără pământ din India“... Aceeaşi revistă semnala că foametea şi lipsurile de tot felul fac ravagii în rândurile a peste 20.000.000 locuitori ai provinciei Bihari CONFERINŢA DE LA PARIS Desen de NEL COBAR — DELEGATUL AMERICAN (către delegaţii englez şi francez): — Cum să mai zădărnicim Conferinţa ? Am epuizat toate variantele ! Mai rămân© să născocim noi variante la vechile varianta ! P Hs*. 1^4 Dumbîliîn 10 Iunie 1951 Insexis sub Nr. 160 Trib. Ilfov ÎtSSL ALEGERILE DIN FRANŢA In politica marilor capitalişti există un principiu de bază după care oamenilor de afaceri trebue să le meargă bine în orice împrejurare, pentru aceasta partidele lor politice îşi împart astfel rolurile încât să existe ,,soluţie” pentru orice situaţie şi oamenii de afaceri să rămână astfel mereu la putere. Un exemplu tipic al acestei politici l-au oferit evenimentele din 1940 din Franţa. Tagma de acolo a jefuitorilor trădase interesele naţionale ale poporului francez şi blindatele lui Hitler invadau pământul Franţei. Se crease astfel o situaţie politică nouă. Marii capitalişti şi-au pus oamenii lor politici să afle „soluţia” acestei noi situaţii. Şi „soluţia” a fost găsită. Rolurile au fost împărţite astfel încât oricum ar ieşi lucrurile, oamenii de afaceri să rămână la putere şi să continue, nestânjeniţi, jefuirea poporului francez. Pétain a rămas în Franţa să încheie cunoscuta cârdăşie cu Hitler, care să asigure marilor capitalişti continuitatea afacerilor şi sub ocupaţia hitleristă. Şi, în adevăr, afacerile au fost atunci excelente, marea industrie din Franţa lucrând din plin arme pentru Hitler, arme împotriva Uniunii Sovietice şi a forţelor care luptau pentru libertatea popoarelor. In timpul acesta, Paul Reynaud şi De Gaulle fugiseră în Anglia şi Statele Unite pentru a asigura „soluţia” politică după înfrângerea lui Hitler. Ei aveau sarcina să joace acolo, rolul „rezistenţei” pentru a putea apoi „plini de glorie” să revină în fruntea statului burghez francez ca să asigure marilor capitalişti puterea şi afacerile în perioada frământată postbelică. Reynaud şi De Gaulle aveau deci sarcina să capteze simpatia masselor populare din Franţa, încât să poată crea o diversiune imperialistă în momentul în care valul revoluţionar de eliberare a popoarelor avea să cuprindă şi Franţa. Capitaliştii francezi nu erau deci mână în mână cu cei anglo-americani. Uneltele lor politice — De Gaulle şi Reynaud — constituiau deci „rezerva strategică” a imperialiştilor împotriva luptei de eliberare a popoarelor, luptă în fruntea căreia se afla Uniunea Sovietică. Aripatele de şoc ale imperialiştilor împotriva Uniunii Sovietice au fost hoardele fasciste conduse de Hitler. „Rezervele strategice” sunt socialiştii de dreapta, neofasciştii şi politicienii burghezi care au jucat în timpul războiului comedia rezistenţei, de Al. C. Constantinescu pentru a putea apoi reveni la putere ca să se opună valului revoluţionar de eliberare a popoarelor şi de organizare a unei păci drepte şi trainice în lume. Au fost şi pe la noi astfel de „rezerve strategice”. Erau partidele istorice, titeliştii şi resturile legionaro-cuziste. Aceste rezerve strategice imperialiste au putut fi repede măturate de valul revoluţionar al poporului nostru datorită faptului că ţara noastră a fost eliberată de Armata Sovietică. Acolo unde au pătruns armatele înrobitoare imperialiste, acolo „rezervele strategice” imperialiste au intrat pentru mai mult timp în funcţiune. Lucrurile nu s’au petrecut însă chiar aşa cum le visaseră imperialişti. Şi iată de ce. La radio Londra, De Gaulle dăduse poruncă „rezistenţilor” lui să nu omoare nici un hitlerist. Rolurile erau ele împărţite dar partida care se juca era aceeaşi. „Rezistenţii” lui De Gaulle şi Paul Reynaud nu trebuiau să încurce socotelile imperialiştilor, înăsprind — prin uciderea hitleriştilor — cordialele raporturi dintre industriaşii francezi şi cei germani care susţineau cu producţia lor de arme războiul criminal împotriva Uniunii Sovietice. Socotelile acestea nu trebuiau stricate, în concepţia lui De Gaulle „rezistenţa” fiind o simplă comedie de înşelare a masselor populare franceze. Socotelile au fost totuşi stricate chiar de massele populare care — lămurite şi conduse în luptă de Partidul Comunist francez — au deslănţuit o adevărată şi eroică mişcare de rezistenţă. Zadarnic dădea De Gaulle sfaturi „de cuminţenie” la radio Londra, zadarnic imperialiştii anglo-americani au făcut, totul pentru a înăbuşi şi distruge mişcarea de rezistenţă din Franţa. (Un exemplu: în loc să arunce cu paraşutele armele cerute de partizanii francezi, anglo-americanii aruncau spioni şi diversionişti, care vârau unităţile de Maquis în gura fiarei hitleriste). Cu toate aceste criminale uneltiri imperialiste, adevărata mişcare de rezistenţă din Franţa a luat amploarea cunoscută, ieşind de sub mâna lui De Gaulle şi a uneltelor imperialiste. De aceea, după război, De Gaulle a fost desumflat şi redus la limitele ridicole ale neînsemnatei lui persoane. In loc să devină dictatorul fascist al Franţei — rol pentru care îl pregătiseră imperialiştii americani — a trebuit să fie acceptată, sub presiunea masselor, formula unor guverne din care să facă parte şi comuniştii, adevăraţii conducători şi animatori ai rezistenţei împotriva ocupantului hitlerist. Dar imperialiştii americani nu au dezarmat. Cu concursul tagmei din Franţa a jefuitorilor, cu concursul imperialiştilor francezi, ei au uneltit mereu împotriva voinţei de libertate a poporului francez. Cu ajutorul planului Marshall, poporul francez a fost din ce în ce mai strâns legat cu lanţurile robiei imperialiste, comuniştii au fost excluşi din guvern, Franţa a devenit pilonul central al pactului agresiv al Atlanticului, pact ce vrea să transforme Franţa în bază de operaţie împotriva Uniunii Sovietice, iar poporul francez în carnea de tun necesară acestor calcule criminale. Unelta principală a pactului Atlantic în Franţa e De Gaulle care a salutat încheierea pactului cu următoarele cuvinte: „primii Care vor muri pe Elba, pe Rin, pe Sena şi Loara vor fi francezii”. Canalia fascistă vinde deci fără pic de scrupule sângele francez imperialiştilor americani. De aceea De Gaulle e considerat cea mai sigură uneltă a imperialiştilor care vor să facă din el stăpânul absolut al Franţei. De altfel, De Gaulle declară, de pe acum, ritos, că nu va împărţi puterea cu nimeni. El vrea să repete lovitura de stat a lui Hitler care — după ce a obţinut prin fals şi teroare electorală majoritatea în Reichstag — a anulat, pur şi simplu, mandatele comuniştilor obţinute pe baza a aproape 5 milioane de voturi şi a devenit stăpânul absolut al Germaniei pe care a împins-o apoi în prăpastie. Cu complicitatea socialiştilor francezi de dreapta (aşa cum Hitler a făcut-o cu complicitatea social-democraţilor de dreapta germani) De Gaulle spera să ia singur puterea, să fascizeze Franţa şi să lege poporul francez pe rugul incendiului mondial pa care îl pregătesc imperialiştii americani. Imperialiştii vor să obţină acum în Franţa ce nu au putut obţine imediat după război, când rezerva lor strategică de acolo — De Gaulle și clica lui — nu a fost în stare să pună mâna pe putere pentru a înăbuși lupta pentru libertate a poporului francez. Acestea sunt scopurile urmărit (Continuare in pag. 4-a) înflorirea naţiunii turcmene in Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Marea Revoluţie Socialistă din 1 Octombrie a eliberat poporul turcmen de sub jugul capitaliştilor şi moşierilor, al hanilor şi bailor, care îi înfrânaseră desvoltarea politică, economică şi culturală. In condiţiile puterii sovietice, sprijinindu-se pe ajutorul frăţesc al marelui popor rus, poporul turcmen a început să-şi construiască o nouă economie, să-şi creeze cultura naţională ca formă şi socialistă în conţinut. In aceşti ani au crescut noi oraşe şi sate, au fost construite noi drumuri, pământul a fost arat, iar oraşele existente au fost transformate şi amenajate. A crescut o nouă industrie socialistă, de prelucrare a petrolului, chimică, textilă, poligrafică, an de V. Ilianov&caia Şefa secţiei de organizare ştiinţifică a Consiliului filialelor Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. mentară, etc. Au fost construite fabrici de confecţiuni, de sticlărie, de produse chimice, de pielărie, tricotaje, etc. Ogoarele colhozurilor au fost înzestrate cu combine, tractoare şi cu mii de alte maşini agricole. Au fost extinse culturile de bumbac şi au fost sporite plantaţiile de pomi roditori. Fenomenul cel mai remarcabil este însă transformarea oamenilor şi desvoltarea ştiinţei şi a culturii naţionale. Imediat după Instaurarea puterii sovietice, s-au deschis în Turcmenia sute de şcoli la care au început să înveţe copiii turemenî, populaţia tânără şi adultă. Peste câţiva ani, sute de turemeni au fost trimişi la instituţii de învăţământ special, mediu şi superior, la Moscova, Leningrad, Taşchent şi în alte oraşe. Au început să apară cărţi, ziareşi reviste în limba turemenă, să se creeze biblioteci, muzeecluburi, teatre şi institute de cercetări ştiinţifice. Astăzi, în R.S.S. Turemenă întreaga populaţie ştie carte. In cele 1236 de şcoli învaţă peste 200.000 de copii, iar în cele trei şcoli superioare şi în cele 33 de (Continuare in pag. 2-a) . Jucăria constitue pentru copil o parte ăia vieata lui, din lumea îniijlocul căreia trâeşte. începând de la o vârstă foarte fragedă copilul invatt să iubească, să deosebească lucrurile, datorită în mare parte şi jucăriilor. Pentru el, jucăria nu e un lucru oarecare, lipsit de viaţă, ci e prietenul său bun, fratele gândurilor lui, tovarăş de somn şi de veselie. Jucăria are, deci, un foarte mare rol educativ, dat fiind că influenţează atât de direct afectivitatea copilului. Ea educă şi copilul de curând venit pe lume, ca şi pe cel ce se apropie de adolescenţă, păstrând proporţiile şi specificul fiecărei vârste. Dacă zicala: „spune-mi cu cine te ’nsoţeşti, ca să-ţi spune cine eşti“ e atât de potrivită în mai toate cazurile când e vorba de adulţi, atunci când e vorba de copii ne putem da seama foarte bine de educaţia pe care aceştia o primesc privindu-le jocurile şi jucăriile. Cred că nu există ţară de pe glob în care să nu existe, la copii, jocul „de-a lupta" cu diferite variante. E un nevinovat joc de copii care poate deveni mijloc de educare a curajului şi cinstei când copiii sunt îndrumaţi într-un spirit sănătos, la şcoală ca şi acasă. In cartea — atât de iubită de pionieri — a scriitorului sovietic Arcadie Gaidar, intitulată „Timur şi băieţii săi“ sunt pe larg descrise astfel de jocuri copilăreşti „de-a lupta”. Cele două tabere care luptă între ele sunt: pe de o parte Timur şi băieţii lui, care a UCĂRII jură pe cei în nevoie cu energia tânără şi puterile lor, care îşi face o onoare din a apăra pe cei slabi, din a fi de partea dreptăţii şi din a pedepsi cea de-a doua tabără, câţiva „golani“ ce fură fructe din grădinile oamenilor. In jocul lor lucrurile se petrec după modelul vieţii, al vieţii sovietice. Amatorii de fructe din grădinile altora sunt prinşi şi pedepsiţi prin batjocura tuturor copiilor. Pentru ca, mai apoi, supunăndu-se exemplului bun, să devie la rândul lor convinşi că e mai onorabil să-ţi întrebuinţezi curajul şi îndemânarea pentru a face un lucru frumos, decât pentru a strica ceea ce au făcut alţii. In felul acesta jocul devine o şcoală de viaţă. Iar cetăţeanul crescut, în copilărie, cu jocul ce desvoltă cele mai frumoase calităţi umane, va fi un om adevărat, capabil să îndrume pe alţii, drept şi curajos. Am spus, însă, că jocul „de-a lupta" se joacă în toate părţile globului. Copiii americani joacă şi ei acest joc. Numai că în jocul lor, la fel ca în societatea în care găesc şi învaţă, e încurajată în, locuirea de „bun“ şi „rău” cu, spre exemplu, alb şi negru. Albul reprezentând omul alb, iar negrul pe cel negru. In felul acesta în lupta dintre cele două tabere de copii — albii şi negrii — cei din Ancuţa Maiean (Continuare in pag. 2-a) „Jucării" fabricate în Germania Occidentală Jucării fabricate în R. P. R.