Universul, iulie 1951 (Anul 68, nr. 152-177)

1951-07-01 / nr. 152

Atuc al 68-lea Apare sub conducerea unui comitet CELE DIN URMA ŞTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIa ŞI ADMINISTRAŢIA: BUCUREŞTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI , 3.30.10. 4 PAGINI 4 LEI P­e fax Dumini­că 1 Iulie 1951 Tarat poştală plătită și numerar conform aprobării Ad-f. Poştelor şi Telecomunicaţiilor No. 2­1.054/939 înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov 0 ANIVERSARE GLORIOASA Când armata populară chi­neză eliberase oraşul Beikin, peste 200 de mii de oameni au umplut străzile, manifes­tând pentru libertate, pentru viitorul Chinei noi. La por­ţile „Oraşului închis“ se des­făşura un mare meeting. Pro­fesorul Cijan-Si-Jo, de la Uni­versitatea din Tsinhua, ceru cuvântul şi se adresă mulţimii adunate: „Avem norocul să avem un partid atât de popu­lar ca Partidul Comunist, şi o armată populară ca Armata de eliberare naţională“. Cu­vintele bătrânului profesor sunt săpate în inimile tutu­ror patrioţilor chinezi. Po­porul chinez sărbătoreşte as­tăzi cu dragoste neţărmurită 30 de ani de la înfiinţarea Par­tidului Comunist Chinez. Acest Partid a stat tot tim­pul plecat la nevoile şi sufe­rinţele poporului, l-a îmbăr­bătat, l-a înarmat cu acea forţă în stare să măture duş­manii lui de milenii, l-a con­dus spre o strălucită victorie. Istoria poporului chinez cu­noaşte numeroase revolte îm­potriva asupritorilor. In afară de propriii lui duşmani, moşie­rii, capitaliştii şi tot soiul de generali aventurieri, poporul chinez a simţit jugul apăsător al dominaţiei coloniale impe­rialiste. In cărţile despre China se făcea mult sgomot despre ca­racterul ciudat al chinezului, despre firea lui complicată şi tainele greu de desluşit ale mo­ravurilor sale. Nu farmecul pagodelor şi nici frumuseţea florilor au atras pe negustori şi bancheri în China. Bogăţiile solului şi subsolului, mâna ieftina de lucru, o uriaşă piaţă de desfacere, iată ce explica năvala pe care au dat-o în China oamenii imperialiştilor americani, englezi sau japo­nezi. Un teritoriu, mare cât al întregii Europe, era cutreerat în lung şi în lat de lacomii asu­pritori, care întronaseră, cu ajutorul despoţilor locali, un sălbatec regim de oprimare. Toate păturile sociale ale Chi­nei sufereau de pe urma jafului imperialist. Şi meşte­şugarul şi funcţionarul, ne mai vorbind de exploatarea ne­miloasă a muncitorului şi a ţăranului sărac. Sforţările poporului chinez de a scăpa de lipitori, de a de­veni singurul stăpân al pă­mântului şi bogăţiilor lui au fost multă vreme zadarnice. Nădejdea eliberării a răsă­rit în China ca şi în alte părţi ale lumii odată cu triumful Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie care a făcut posi­bilă organizarea proletariatu­lui şi crearea Partidului Co­munist Chinez. Doctorul Sun- Yat-Sen, om luminat, despre a cărui activitate politică Le­nin spunea că este alimentată de un sincer democratism combativ, a văzut în victoria proletariatului rus, răsăritul şi pentru biruinţa masselor a­­suprite din China. Pe patul de moarte, el a trimis Guvernului Sovietic o scrisoare în care spunea: „Dacă naţiunile care mai sunt astăzi victimele imperialismului vă vor urma pilda, se vor elibera şi ele ca şi voi din orânduirea socială care s’a zidit pe răz­boi, sclavie, nedreptate... îmi exprim nădejdea că va veni ziua când Uniunea Sovietică va saluta, în China liberă şi puternică, prietena şi aliata sa...“. Partidul Comunist Chinez a dus mai departe tradiţiile de luptă revoluţionară ale po­porului. Aceste tradiţii au fost luminate de marxism-leni­nism, luminate de învăţătura lui I. V. Stalin şi transforma­te în fapte vii de massele populare sub înţeleaptă îndru­mare a Partidului Comunist. * Când marşul eliberator era pe punctul de a sfărâma ul­timele resturi jalnice ale ar­matei lui Ciang-Kai-Shek, bancherii din Wall­ Street au primit acest disperat mesagiu din partea slugii lor credin­cioase: „Dacă se prăbuşeşte China, este pierdută întreaga Asie!“. Imperialiştii americani ştiau de­ mult acest lucru. Sălbateca lor politică de subjugare are rădăcini vechi. Primilor ne­gustori americani „paşnici“ en­­grosişti de mărfuri, le-a ur­mat soldatul american care, mutându-şi domiciliul din­­tr’un port într’altul, dintr’un oraş în altul, n’a binevoit să mai părăsească pământul Chi­nei, până nu a fost măturat odată cu mercenarii. Shanghai este unul din cele mai mari porturi ale lumii, cu o populaţie de 6 milioane de oameni. Multă vreme, a­­lături de alte state capitaliste, drapelul Statelor Unite a flu­turat pe cele mai frumoase şi impunătoare clădiri. In timp ce acolo se scurgeau, într’un du-te vino, acţiunile marilor întreprinderi industriale, pe apele fluviului Wampu, zeci de mii de familii chineze îşi târau de azi pe mâine o exis­tenţă mizerabilă, având drept locuinţă plute improvizate şi bărci pe jumătate putrezite. Cu ajutorul tratatelor one­roase şi al privilegiilor colo­niale obţinute în China, im­perialismul american a insta­urat o puternică dominaţie monopolistă. Când superiori­tatea economică nu a putut asigura singură exploatarea poporului chinez, s’a recurs şi la forţa armată. In anul 1900, trupele americane au înnăbu­­şit cu armele o răscoală a po­porului. In războaiele civile din China, imperialiştii ame­ricani au sprijinit întotdeauna reacţiunea chineză oferindu-i bani şi arme pentru a închide orice posibilitate pentru po­por de a se scutura de jugul colonial împletit cu cel al propriei reacţiuni interne. Rând pe rând, sau împreu­nă, imperialiştii americani, japonezi, englezi au tăiat ori­ce licărire de viaţă mai bună pentru poporul chinez. Intr’o ţară cu uriaşe bogă­ţii, ţăranul chinez nu reuşea întotdeauna să-şi asigure bli­dul cu orezu lui şi familiei sale. Fete de la vârsta de 5— 10 ani, lucrau în fabrici câte 14 ore pe zi, în condiţii insu­portabile. Trăsuricile trase de cult — aceşti nenorociţi paria ai vechii Chine -S­ pur­tau pe negustorii americani dintr’un capăt la altul al ora­şelor pentru un câştig care nu­­ putea să le asigure niciodată existenţa. Cea mai cumplită sărăcie domnea în această ţară, spo­liată şi furată de gangsterii bursei internaţionale fie că îşi aveau sediul la Washington, Tokio sau Londra. Clasa muncitoare din China suporta îndoitul jug, al ex­ploatării coloniale şi al bur­gheziei şi moşierimii interne. Organizarea proletariatului a început de îndată ce zorile Revoluţiei Socialiste din Oc­tombrie şi-au trimis mesagiul de victorie în toate părţile lumii. Apar primele organizaţii muncitoreşti. Se înmulţesc grevele şi numărul grevişti­lor. De la 6500 de grevişti în 1918, la 92.000 în 1919, 108.000 în 1921 şi un milion în 1925. In 1921 ia fiinţă Partidul Co­munist Chinez. Avangarda proletariatului chinez — spu­ne Mao Te-dun — a învăţat marxism-leninismul după Re­voluţia din Octombrie şi a în­fiinţat Partidul Comunist Chi­nez. Firul drept al valului re­voluţionar este dus cu cinste mai departe de clasa munci­toare sub conducerea Partidu­lui Comunist Chinez. Orien­tarea clară a acestui Partid o dă învăţătura marxist-leni­­nistă, desvoltată şi aplicată la condiţiile revoluţiei chineze de I. V. Stalin. Vorbind des­pre perspectivele revoluţiei din China, I. V. Stalin arată că revoluţia chineză fiind o revoluţie burghezo-democrati­­că, este totodată o revoluţie de eliberare naţională, al că­rei ascuţiş este îndreptat îm­potriva dominaţiei imperia­lismului străin din China. Tocmai în slujba imperia­lismului trece Ciang-Kai-Sheki care, în anul 1927, instalează un regim de dictatură, des­­lănţuind o cruntă teroare îm­potriva conducătorilor mun­citorimii. Kuomintangul, care — după indicaţiile lui Sun- Yat-Sen — trebuia să repre­zinte un larg front de unitate naţională împotriva cotropirii C. N. Constantini« (Continuare in pag. 2-a) INSTANTANEE CONSTĂNŢENE In aceste zile de sfârşit de Iu­nie, la Constanţa sezonul de vară este în toi. Ba putem să spunem, că pentru unii s’a şi terminat, căci de pe acum prima serie a celor tri­mişi la odihnă îşi şi face pregăti­rile pentru întoarcerea acasă. Dacă ai lipsit un an din Cons­tanţa, ai şi în acest oraş ca şi în atâtea altele, multe surprize. Parcuri, chioşcuri de răcoritoare ră­sărite la tot pasul, autobuze mai multe şi mai frumoase. Rănile războiului nu au fost încă acoperite. Dacă mergi jos la plajă, faleza îţi­ apare încă cu o serie întreagă de cicatrice în piatră,­­urmele bombelor căzute cu câţi­va ani în urmă. Se munceşte însă­­mult ca cicatricele să dispară. Pe o pantă având o şină de fier,­­oameni trimit mereu materialele in jos pentru repararea digului. Ca­bine se fac pe plajă noi, din că­­răm­idă crudă. Constănţenii nu se mărginesc însă numai să lichideze urmele războiu­lui. Lucrări pentru înfrumuseţarea oraşului sunt în curs şi dintre ,a­­cestea se cuvine să vorbim, în pri­mul rând, de parcul de cultură şi odihnă In josul Constanţei, pe malurile lacului Tăbăcăriei, se întinde să­­răcăciosul cartier Anadolchioi. In­ serile de vară, în centrul orașului, posesorii frumoaselor vile respirau aerul îmbălsămat de miresmele mării învolburate. In vile străba­teau, cu ani în urmă, acordurile melodioase ale orchestrei de la Ca­zino. Ea cânta spre desfătarea negustorilor de tot felul, a arma­torilor şi a fabricanţilor, stăpânii cetăţii de pe malul mării. In vre­mea aceasta, în casele din Anadol­chioi, prin ferestrele deschise, ve­neau miresme, dar nu miresmele brizei parfumate şi nici cele ale bucăţilor de peşte prăjit cu tot di­chisul la restaurantele de lux. Aici un singur parfum era stăpân, par­fumul gunoaielor aruncate pe o mare întindere, la doi pași de lacul Tăbăcăriei. Oamenii nevoiaşi din acest cartier trăiau în fiecare zi cu acest groaznic „parfum“ în nări, când după ore întregi de muncă se întorceau la căminele lor. Azi, locurile din preajma lacului Tăbăcăriei sunt de nerecunoscut. Nici urmă de gunoaie pe aici. Au apărut bănci, s’au trasat alei pline cu flori. Dar cetăţenii Constanţei nu se vor mărgini să înlocuiască vechiul maidan de gunoaie cu un simplu parc ca oricare altul. lată că în centrul oraşului, în hali-ul hotelului de Stat Nr. 1, se află expusă o mare machetă: este ma­cheta parcului de cultură şi odih­nă proectat pe malul lacului Tă­băcăriei. In mijlocul parcului va trona stadionul. Puţin mai jos, va fi terenul de voiley. Iată şi tea­trul de vară, iată şi terenul de an­trenament, sară şi popicăria. In stânga, va fi sera. Nu de­parte, piscina acoperită şi sala de sporturi. Nu vor lipsi nici grupul nautic şi nici hotelul sportiv. Toate acestea sunt astăzi numai în machetă şi în gândul constărt­­ţenilor. Mâine ele vor fi aevea. Şi constănţeanul care venind astăzi spre Bucureşti vede seara din tren luminile aprinse ale parcului de cultură şi odihnă „I. V. Stalin“, va spune mândru călătorului din compartimentul său. „Cam aşa un parc ne-am făcut şi noi la Cons­tanţa, pe locul unde cârmuirea de ieri ticluise cultură de muşte şi odihnă pentru gugoaie“| __Sir Se arăta mai sus, că la Constan­ţa s’a mărit parcul "de autovehi­cule pentru transportul în comun. Z­?r­uri dintre acelea alb-albastre cum vezi azi prin Bucureşti, brăz­dează acum şi Constanţa. Totuşi, cetăţenii oraşului au mo­tiv să nu fie încă îndeajuns de mulţumiţi de desfăşurarea trans­porturilor în comun. Când aştepţi de pildă cursa de Mamaia în spe­ranţa că vei ajunge la timp pe plajă pentru a mai prinde şi un pic de soare, există adesea mari posibilităţi ca plaja s’o faci doar în staţia de autobuz. Trec maşi­nile una după alta, No. 4 după No. 1 şi No. 2 după No. 3, numai cursa pentru Mamaia se lasă la ne­sfârşit aşteptată. Pe acest traseu circulă de obicei o maşină deschisă, aşa numita „barcă“. Dar nu ara­reori la capul liniei, în ultima clipă, „barca“ pentru Mamaia capătă un alt număr şi cetăţenii deznădăj­duiţi o văd apoi trecând prin staţii mergând spre altă destinaţie. Oare nu ar putea întreprinderea comu­nală Constanţa să vegheze pentru 0 mai bună deservire a Mamaiei, în deosebi în cursul dimineţii, de către autobuze, sau măcar „bărci"fi * In vitrinele oraşului şi pe străzi se află publicaţiunile Sfatului Popular, arătând obligaţiunile ce­tăţenilor de a respecta liniştea şi curăţenia oraşului. Am citit într’o asemenea publicaţiune datată din 1 Iunie, că „Jocurile sportive nu sunt permise pe plajă decât numai în locuri special destinate şi ame­najate în acest scop". Păcat că din acest punct de ve­dere dispoziţiunea îşi găseşte a­­plicarea doar acolo pe hârtia fru­mos tipărită lipită pe zid. Pe plaja din Constanţa omul dornic de o­­dihnă întins pe nisip şi nu în locuri „special destinate şi amena-Saşa Georgescu­ (Continuare in pag. 2-a) 3? Către COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST CHINEZ Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Ro­mân felicită călduros eroicul Partid Comunist Chinez, cu prilejul celei de a 30-a aniversări de la Înfiinţa­rea sa. Sub conducerea Partidului Comunist Chinez în frun­te cu iubitul său conducător, tovarăşul Mao Te-dun, poporul chinez a parcurs un drum glorios de luptă revoluţionară dobândind eliberarea sa de sub jugul imperialismului american şi japonez şi al re­­acţiunii feudale interne. Succesele clasei muncitoare chineze şi ale întregului popor chinez servesc drept pildă, insuflând încredere şi speranţă popoarelor co­loniale şi asuprite din Asia, în lupta lor pentru eli­berarea naţională de sub robia imperialistă. Poporul nostru urmăreşte cu înflăcărată simpatie succesele istorice ale poporului chinez. Noi urăm Par­tidului­ Comunist Chinez noi succese în opera lui istorică de creare a unei Chine puternice şi fericite în lupta împotriva planurilor tâlhăreşti de dominaţie mondială ale imperialiştilor americani. Fiecare suc­ces al Chinei Populare este un succes al invincibilu­lui lagăr al păcii, în fruntea căruia se află măreaţa Uniune Sovietică şi al cărui stegar este marele Stalin. In numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român Secretar general GH. GHEO­RGHIU-DEJ MAO TE-DUN conducătorul poporului chinez Impresiile şi învăţăturile trase de artiştii plastici români din vizita făcută in U. R. S. S. Conferinţa de presă de la Consiliul General Arlus Sâmbătă la amiază a avut loc o conferinţă de presă la Consi­liul General ARLUS, în cadrul căreia grupul de artişti plastici români care au vizitat recent •Uniunea Sovietică, au împărtăşit reprezentanţilor presei române şi străine impresiile şi învăţăturile trase din contactul cu înflori­­toarea viaţă artistică din marea Ţară a Socialismului şi în spe­cial cu operele plasticilor ruşi şi sovietici. La conferinţă au participat şi: M. T. Vlad, vicepreşedinte al Comitetului pentru Artă, D. E. Belov, reprezentantul VOKS- ului, şi Ludovic David, secretar al ARLUS-ului. Deschizând conferinţa, P. M. (Continuare in pag. 2-a) DOUĂ TREBURI DINTR’ODATĂ I.C.A.S.-ul stra­s străsfie dar și pe... pietoni. de ROSS Pentru o înţelegere internaţionala echitabilă şi imediată Viaţa politică internaţională — atât de încordată în ultima vreme — a cunoscut zilele acestea o nouă manifestare diplomatică me­nită să ducă spre o destindere. Este vorba de cuvântarea delega­­tului sovietic la Organizaţia Na­ţiunilor Unite, I. A. Malik. Propunerile sovietice pentru în­cheierea ostilităţilor din Coreea au venit într'un moment când, datorită politicii agresive a State­lor Unite, Marii Britanii şi Fran­ţei se ajunsese la un impas în desvoltarea normală a relaţiilor internaţionale. Conferinţa de la Marbre Rose încheiată brusc şi nejustificat din cauza refuzului a­­cestor puteri de a colabora în sco­­pul menţinerii şi consolidării unor legături paşnice între naţiuni a reliefat puternic tendinţele lor vă­­dit agresive. O asemenea situaţie a dezamă­git profund opinia publică mon­dială, care spera că — având în vedere eforturile delegaţiei sovie­tice — Conferinţa de la Marbre Rose îşi va da roadele. In faţa situaţiei de impas creată de pute­­rile occidentale, Uniunea Sovie­­tică nu a încetat însă eforturile sale. Conştientă de uriaşa răs­pundere faţă de soarta popoarelor care doresc pacea, ea caută nein­­cetat alte căi şi face noi eforturi in scopul înţelegerii cu celelalte puteri. Dorinţa de pace exprimată în noile propuneri care prevăd că „pentru un prim pas, părţile beli­­gerante ar trebui să negocieze în­­cetarea focului (în Coreea — n. r.) şi un armistiţiu cu retragerea reci­­procă a trupelor de la paralela 38°“ este evidentă. Ea a fost con­­firmată de ecoul stârnit în toate ţările lumii. In India ca şi în Chi­na, în Statele Unite, Anglia şi Franţa, milioane de oameni au primit cu satisfacţie aceste propu­­neri care deschid perspective largi păcii. Sub presiunea masse­­lor, chiar şi presa reacţionară din ţările unde îşi fac mendrele aţâ­ţătorii la război a fost nevoită să comenteze favorabil propunerile sovietice. Ziarul „New York Ti­mes" a scris că, „negocierile cu privire la încetarea războiului din Coreea pot şi trebue să înceapă cât mai curând cu putinţă". Ulte­­rior, corespondentul aceluiaş ziar, Hamilton, a declarat că majorita­tea delegaţilor la O.N.U. sunt „convinşi că oferta sovietică ar trebui să fie cercetată cu toată se­­riozitatea". Rezultă deci că tot Uniunea Sovietică este iniţiatoa­­rea unei noi acţiuni pentru a se ajunge la o înţelegere echitabilă şi imediată. Mai rezultă însă şi altceva. Să ne reamintim că din iniţiativa şi sub presiunea blocu­lui de state atlantice din sânul O.N.U. s'a constituit acum câteva luni o comisie a „bunelor oficii" însărcinată nu atât cu reglementa­rea problemei coreene, cât mai ales cu sprijinirea războiului dus de americani în această parte a globului. Activitatea respectivei comisii a dovedit pe deplin acest fapt. Amenințările proferate la a­­dresa R. P. Chineze şi embargoul îndreptat împotriva aceleeaşi ţări — iată calea aleasă de majorita­tea O.N.U. la comanda Statelor­ Unite, pentru reglementarea con­­flictului. O pantă primejdioasă, pe care ar fi fost atrase şi alte state într'un război a cărui extin­dere era aşteptată cu înfrigurare de miliardarii Wall­ Street-ului. Este caracteristică din acest punct de vedere însăşi reacţia burselor din New York şi Chicago la cu­vântarea lui I. A. Malik. Valoarea acţiunilor aparţinând uniunilor monopoliste angajate în producţia de război a scăzut brusc. Ziarul „Journal of Commerce" se teme chiar că „într’un an sau doi s'ar putea produce o considerabilă re­­ducere a volumului afacerilor" ca urmare a încetării războiului din Coreea. Punctul de vedere expri­mat de cercurile financiare și in­dustriale americane este pe cât de cinic pe atât de autodemasca­­tor.­­Oamenii cinstiţi din toate col­ţurile lumii — dintre care unii nu întodeauna reuşesc să descopere substratul maşinaţiunilor diploma­­tice americane—au acum în faţă două puncte de vedere. Propune­rile sovietice constituesc un nou pas spre consolidarea păcii. Punc­tul de vedere american, aprobat până acum de majoritatea docilă din sânul O. N. U., susţine în fapt profiturile imense ce rezultă pen­tru Wall Street de pe urma răz­boiului. Această situaţie nu admite de­cât o singură alternativă, despre care scrie in cuvintele următoare ziarul „Daily Compass'' : „Există o singură atitudine posibilă fată de recenta propunere a lui Malik în legătură cu primul pas spre în­cheierea păcii în Coreea — şi a­­ceasta este de a o accepta”. Ca­lea reglementării juste şi paşnice a conflictului coreean este arătată de Uniunea Sovietică. Sarcina partizanilor păcii din lumea în­treagă este de a o susţine din toate puterile lor, pentru ca scopul urmărit — încetarea imediată a conflictului armat — să fie atins în cel mai scurt timp. Eugen Atanaski ZIUA FLOTEI AERIENE SOVIETICE Ziua Flotei Aeriene a U.R.S.S. este sărbătorită astăzi de întreg poporul sovietic care înconjură cu dragoste pe glo­rioşii şoimi stalinişti. După strălucitele victorii ob­ţinute în timpul celui de-al doilea război mondial, aviato­rii sovietici au continuat în ultimii ani să ridice pe cele mai înalte culmi ale ştiinţei şi artei militare, capacitatea de apărare a Patriei Sovietice. Tehnica aviatică sovietică a cunoscut deasemeni considera­bile realizări în domeniul pro­ducţiei de noi aparate ultra­moderne destinate atât nevoi­lor militare, cât mai ales celor civile. In U.R.S.S., aviaţia ci­vilă îndeplineşte un rol de prim ordin în transporturi. O largă extindere a folosirii avi­oanelor în agricultură asigură colhozurilor şi sovhozurilor în­deplinirea planurilor de însă­­mânţări, distrugerea insectelor vătămătoare şi obţinerea unor recolte bogate. Cu astfel de realizări paşnice întâmpină a­­viaţia sovietică Ziua Flotei Aeriene a U.R.S.S. Şi cu acest prilej, poporul nostru trimite un fierbinte sa­lut poporului sovietic şi glori­oasei sale flote aeriene, strajă neclintită în apărarea păcii. SUBSTRATUL UNOR ACŢIUNI PROVOCATOARE Sunt câţiva ani de când Pe­ninsulei Balcanice nu i se mai poate spune „butoiul cu pulbere al Europei”. Aici au luat fiinţă state noi, care socotesc că rela­ţiile paşnice între popoare tre­­buesc promovate ca lege Inter­naţională, ba, mai mult, cultivă în practica politicii lor externe astfel de relaţii, ca o lege. Po­porul nostru se mândreşte că statul lui duce tocmai o politică externă bazată pe principiul co­rectitudinii şi colaborării în re­laţiile Internaţionale. Au mai rămas, însă, un Bal­cani două butoiaşe cu pulbere: Grecia şi Iugoslavia. Dintre ele, al doilea stă în coasta ţării noas­tre. Avem în faţă un document di­plomatic care a fost publicat ieri în ziare, nota comunicată de Mi­nisterul de Afaceri Externe al RPR Ambasadei Iugoslave din Bucureşti. Din cuprinsul ei reiese că în trei luni de zile, repre­zentanţii autorităţilor Iugoslave la frontieră au comis nu mai puţin de treizeci de acte de pro­vocare împotriva grănicerilor ro­mâni sau a populaţiei noastre frontaliere. Neprovocaţi de ni­meni, grănicerii Iugoslavi, care îndeplinesc, fireşte, ordinul au­torităţilor superioare Iugoslave, s-au dedat sistematic la violări de frontieră, atacuri armate, fur­tul unor bunuri aparţinând popu­laţiei româneşti şi alte asemenea acte pe care nu le-ar putea co­mite autorităţile in subordinea unui guvern care ar fi sincer promotor al păcii. Un astfel de guvern nu se do­vedeşte a fi guvernul iugoslav, ci dimpotrivă. Pare-se că întreţine­rea unei atmosfere tulburi de incidente aproape zilnice la fron­tiera cu ţări paşnice a devenit o preocupare permanentă a gu­vernului iugoslav. In lumina a­­cestor acţiuni provocatoare toate declaraţiile de dragoste de pace pe care le ticlueşte aparatul pro­pagandistic al acestui guvern apar făţarnice. Ele nu pot masca faptele. Aceste fapte trebuesc judecate în ansamblul lor. Se ştie că re­gimul titoist primeşte periodic Instrucţiuni de la statul major al forţelor armate americane şi de la anexele lui diplomatice. Recenta călătorie la Washington a şefului statului major iugoslav nu a fost decât prezentarea, pentru noi or­dine, a subalternului la şef. Gu­vernul Iugoslav participă făţiş sau în taină la maşinaţiunile a­­mericane pentru stabilirea unor alianţe regionale agresive în Balcani şi Mediterana estică. Cum rivalităţile între negociatori se fac simţite şi aici, iar — ceea­­ce atârnă şi mai greu — popoare­le din ţările conduse de aceşti complotişti opun o rezistenţă ho­­tărîtă acestor proiecte sângeroa­se, perfectarea alianţelor nu e aşa uşoară, iar actele provoca­toare agresive de mai mică im­portanţă îşi au deocamdată rolul lor în politica imperialistă de pregătirea unui nou război. In cadrul acesta, provocările la care se dedau cu perseverenţă­­ criminală autorităţile iugoslave la graniţele cu vecinii paşnici ai Iugoslaviei capătă o gravitate deosebită şi atrag asupra guver­nului iugoslav o răspundere in­­ternaţională, de care — după cum se vede — acesta nu vrea să-şi dea seama. Nota Ministerului nostru de A­­faceri Externe subliniază puter­nic această răspundere, In acelaşi timp, nota arată că aceste acte provocatoare săvârşite de auto­rităţile iugoslave .....ilustrează din nou politica duşmănoasă dusă de guvernul iugoslav împotriva Republicii Populare Române". Această politică s'a tradus încă mai de mult prin organizarea unor acţiuni subversive teroris­te şi de spionaj pe teritoriul ţării noastre, prin intermediul unor agenţi ai spionajului titoist improvizaţi în ..diplomaţi”. Pe măsură ce ei au fost descoperiţi, au fost eliminaţi din mijlocul co­lectivităţii noastre care nu poate tolera pe teritoriul ei acte incom­patibile cu interesele ei paşnice şi cu interesele tuturor popoare­lor. Dar aceasta nu ajunge, după cât se vede, guvernanţilor de la Belgrad. Ei aşteaptă noi şi noi demascări, noi şi noi avertis­mente usturătoare. Le vor avea ! Nota Ministerului nostru de A­­faceri Externe este un document al consecvenţei treze cu care poporul nostru şi Guvernul său demască toate uneltirile şi pro­vocările îndreptate de adunătura turbulentă de la Belgrad împotri­va poporului nostru şi, implicit, împotriva păcii mondiale. Teodor Gh­eorghiu

Next