Universul, august 1951 (Anul 68, nr. 178-203)

1951-08-01 / nr. 178

LIMBAJUL CIFRELOR Comisiunea de Stat a Plani­fii­cării şi Direcţia Centrală de Statistică ne-au obişnuit ca o­­dată la trei luni să ne anunţe bilanţul victoriilor obţinute de poporul muncitor în opera de construcţie paşnică, bilanţ şi mai bogat în realizări de la tri­mestru la trimestru, dătător de noi şi legitime speranţe de mai bine, de încredere în posibili­tăţile noastre. In limbajul lapidar al cifre­lor sunt înscrise succesele mi­lioanelor de oameni ai mun­cii din uzine, de pe ogoare, de pe frontul activităţii culturale şi din birouri. Cifrele acestea vorbesc despre minunatul ge­niu organizatoric de care dă dovadă poporul de când, stă­pân pe soarta sa, îşi făureşte singur destinele. Ele sunt act necruţător de acuzare la adre­sa jefuitorilor din trecut care n’au înfăptuit în decurs de de­cenii ceea ce realizează astăzi dela trimestru la trimestru poporul nostru, datorită eco­nomiei planificate. Producţia globală pe întrea­ga industrie pe trimestrul II 1951 a atins un nivel de 134,9%, faţă de trimestrul II 1950. Pla­nul pe trimestrul II a fost în­deplinit în proporţie de 101,8 la sută. Nicicând înainte nu a cunos­cut economia naţională un ast­fel de ritm de desvolare. Noua metodă de muncă, întrece­rea, care a cuprins ma­joritatea salariaţilor, aplicarea cu succes a înaintatei tehnici sovietice în numeroase procese de fabricaţie, folosirea expe­rienţei sovietice în organizarea muncii, grija, care a devenit permanentă, pentru economisi­rea materiei prime, raţionala întrebuinţare a maşinilor şi uneltelor, marile investiţii în industrie, agricultură şi trans­porturi, creşterea calificării profesionale a oamenilor mun­cii ca şi a nivelului lor poli­tic şi cultural, iată tot atâţia factori cari au contribuit la realizarea şi depăşirea planu­lui trimestrial, iată explicaţii­le minunatelor înfăptuiri des­pre care vorbeşte Comunicatul asupra îndeplinirii planului de Stat pe trimestrul II 1951. In spatele fiecărei cifre ex­primând creşterea producţiei industriale faţă de 1950, ace­­laş trimestru, stau oamenii vii. Ei au muncit anul acesta mai bine decât înainte, cu mai multă pricepere şi mai mult entuziasm. La ţiţei, cărbune, gaz metan, oţel, laminate, motoare electri­ce, diverse maşini-unelte, din­tre care unele doar de puţină vreme am început să le fabri­căm şi noi, indicii de creştere demonstrează că suntem pe ca­lea cea bună a industria­lizării ţării. In agricultură planul* a fost deasemeni îndeplinit atât în ceea ce priveşte însămânţările de primăvară, lucrările de în­treţinere a culturilor şi campa­nia de recoltat şi trectat la ce­reale. Aşa cum arată Comunicatul, după evaluări făcute pe câmp, se prevede la grâu o producţie medie pe ţară de 1.350 kg. la hectar, adică 165% faţă de pro­ducţia medie de anul trecut. Gospodăriile agricole de Stat şi gospodăriile agricole colec­tive stau în frunte. Organiza­rea muncilor agricole, lucrarea pământului cu tractoare, utili­zarea îngrăşămintelor chimice, însămânţarea în cele mai bune condiţii, îngrijirea culturilor au dus la recolte-record între 2—3000 kg, grâu la hectar şi între 3000 şi 4000 kg. orz de toamnă la hectar. Industria de maşini agricole a furnizat în cursul primului semestru al anului 1951, 1560 de tractoare, 2.240 pluguri de tractor, semănători, batoze, etc. A crescut cu 78,6% numărul întovărăşirilor ţăranilor mun­citori pentru a-şi lucra pămân­tul cu tractoarele, faţă de a­­ceeaş perioadă a anului trecut, întovărăşirile cuprinzând o su­­prafaţă de 456.000 hectare. Cu 32,7% mai multe mărfuri faţă de trimestrul­­ 1950 au fost distribuite populaţiei prin reţeaua comerţului de stat şi a cooperaţiei, ceea ce a dus la o substanţială ridicare a ni­velului de trai atât la oraşe, cât şi la sate­ E demn de subliniat faptul că lipsurile în aprovizionarea cu anumite alimente (carne, grăsimi, peşte) nu sunt acope­rite sau ocolite, ci dezvăluite cu curaj pentru ca organele răspunzătoare să ia măsurile cuvenite, în vederea lichidării lipsurilor constatate şi să poată astfel să îndeplinească sarcinile de plan ce le revin. Nevoile sporite ale econo­miei naţionale au făcut po­sibilă şi necesară sporirea numărului muncitorilor, teh­nicienilor şi funcţionarilor cu 288.000 în comparaţie cu trimestrul II 1950. A­­ceasta în timp ce în ţările capitaliste nu se găseşte altă întrebuinţare pentru braţele de muncă decât în industria de armament sau în îngroşarea fără nici o raţiune de apărare a rândurilor armatei în vede­rea războiului imperialist de agresiune- Ţara noastră a lăsat definitiv în urmă trecutul ca­racterizat prin nesiguranţă, şo­maj cronic, mizerie. Această nouă stare de lu­cruri se oglindeşte cum nu se poate mai bine în atitudinea nouă manifestată de oamenii muncii în procesul de produc­ţie. Numai în ţările care au scu­turat jugul sclaviei imperialis- Nicolae Popescu (Continuare in pag. 2-a) ANIVERSAREA ARMATEI POPULARE CHINEZE Astă­zi, poporul frate chinez săr­bătoreşte Ziua Armatei Populare de Eliberare. Istoria luptelor glorioase ale Armatei Populare de Eliberare a început cu 24 de ani în urmă. La 1 August 1927, Partidul Comu­nist Chinez a condus insurecţia ar­mată împotriva Gomindanului în Nanchan, capitala provinciei Kiang­­si. De atunci şi până astăzi, de la primele detaşamente ale armatei ro­şii muncitoreşti-ţăraneşti şi până la uriaşa forţă militară a Chinei Noi, Armata Populară de Eliberare a parcurs un drum glorios. In istoria luptelor sale împotriva imperialiş­tilor niponi şi a reacţiunii Gamiri­­danului, sunt cuprinse acţiunii mi­litare de o însemnătate mondială. Legendarul marş către Nord înce­put la 16 Octombrie 1934 este una di­n aceste acţiuni. Cu acel prilej, soldaţii tinerei armate roşii au parcurs 12 500 kilometri în focul un­or lupte cortu­mite, din provincia Kiangsi până în provincia Sensi. O altă acţiune care a răsturnat cal­culele strategilor imperialişti, a fost fulgerătoarea ofensivă începu­tă în noaptea spre 21 Aprilie 1949, când s a dat semnalul marei ofen­sive de pe cursul inferior al flu­viului Yang-Tse. In numai trei zile­ de la începutul acestei ofensive, a fost eliberat Nankingul, după care au urmat cele mai mari oraşe in­dustriale ale Chinei. In scurt timp, forţele Armatei Populare de Eli­berare au ajuns la ultimul mare oraş al Chinei, eliberând întreg te­ritoriul continental al ţării. Acestea sunt doar două momen­te în desfăşurarea victorioasă a revoluţiei chineze. Ele reliefează puternic capacitatea de luptă şi forţa care pe drept cuvânt poate fi numită invincibilă, forţă reprezen­tată de Armata Populară de Elibe­rare. Dar, fireşte, cauzele victoriilor Armatei Populare de Eliberare, ca de altfel ale oricărei armate nu tre­buiesc căuta­te doar în calitatea ar­mamentului şi echipamentului. Tot istoria revoluţiei chineze consti­tuie un bun exemplu în această pri­vinţă. In perioada războiului revo­luţionar agrar (1927—1937) campa­niile iniţiate de către Ciang-Kai-Sek împotriva Armatei Populare de Eli­berare au fost conduse de generali germani şi au cuprins un efectiv de luptă uriaş. Cu toate acestea go­­mindangiştii nu au putut obţine vic­toria. Deasemeni, în ultima etapă a revoluţiei, începută în anul 1946, forţele Gomindanului au avut la dispoziţie credite în valoare de 6 miliarde dolari, instructori şi arma­ment american, echipament şi pro­duse de primă necesitate pentru susţinerea războiului civil. De data aceasta, în ciuda ajutorului masiv primit din partea imperialiştilor a­­mericani, prăbuşirea reacţiunii go­­mindaniste a avut un caracter de­finitiv. Deci cauzele care determină vic­toria unei armate şi înfrângerea alteia sunt de cu totul altă natură, de natură socială. Victoriile Arma­tei Populare de Eliberare şi forţa sa invincibilă sunt urmarea directă şi logică a caracteristicilor sale fundamentale. In primul rând, Armata Populară de Eliberare este condusă de Parti­dul Comunist Chinez care întru­chipează năzuinţele de veacuri ale muncitorului şi ţăranului chinez, exploatat la sânge de cotropitorii străini, moşierimea şi capitalismul birocratic. Scopul luptei împotriva duşmanului intern şi extern este definit prin însuşi faptul că Arma­ta Populară de Eliberare a urmat în toate acţiunile sale linia Parti­dului Comunist Chinez fiind condu­să de Preşedintele Mao-Te-dun. Astfel ea a slujit revoluţiei mase­lor exploatate din Chira ducând „o luptă armată bazată pe alianţa strânsă a muncitorilor şi ţăranilor Eugen Atanasiu (Continuare în pag. 2­ a) LECTURI DE VARĂ împrejurările mi-au îngăduit să cercetez câteva săli de lectură din unele staţiunii climaterico-balneare. Deasemeni şi câteva librării. Am stat îndelung de vorbă cu librarii şi bibliotecarele respective, cu nu­meroşi lectori de toate vârstele şi de toate categoriile, care veneau să cumpere ori să împrumute cărţi Am lăsat pe fiecare să-şi spună cu de la sine pornire: gândurile, pă­rerile, impresiile, doleanţele, satis­facţiile­.. Şi ca atare am aflat multe, direct, fără ocoluri, cu acea spontaneitate cordială a confiden­ţelor de la om la om, nu dela lector la scriitor. Mai este oare nevoie de altceva pentru a măsura cât s'a schimbat orientarea­­şi preocuparea cititoru­lui de azi? Lecturile de vară ale vilegiatu­ristelor de om­ erau după chipul şi asemănarea lor. Adică, majori­tatea lectorilor de ocazie îşi uci­deau timpul cu o anume marfă de a treia mână. Romane polit­sie, romane cloro­­formizante pentru cuget, la care lectorul nu rămâne cu nimic, după ce închidea ultima foaie. Şi fireşte, pentru categoria snobi ultimele confecţiuni cu marca servilismului literar, care se potriveau realităţi­lor noastre sociale şi psihologice ca nuca in perete. Lecturi intra două partide de bridge, intre două flirturi sau două matinee de dancing. Mă rog- Asta era lumea. Asta şi hrana ei intelectuală. Nu odată mi s’a întâmplat după zile îndelungate de ploaie, când stocul de cărţi aduse cu mine se epuizase, — zic, nu odată s’a în­tâmplat să fiu nevoit a scotoci raf­turile librăriilor improvizate pen­tru sezon în diferite, staţiuni bal­­neo-climaterice. Cine nu-şi amin­teşte maculatura soldată cu acest prilej? Tot ce nu-şi afla cumpărători în timpul anului, era expediat de e­ditori să alimenteze intelectual vi­­legiaturiştlor. Ce cărţi! Ce lectură! Ce lectori! Am răsfoit, ca să mărturisesc drept, am şi citit câteva în acea vreme, îndeosebi erau cărţi de-un marasm cleios, peltele aşa zis psihologice, cu firul de păr îm­părţit in patru după care îţi venea să inculţi bocancii şi să te tot duci prin ploaie, pe toate coclaurile, ca să-ţi­­speli mâzga din tine. Prin contrast, cât de tonice sunt cărţile citite de vilegiaturiştii de astăzi. In primul rând cărţile clar­sice de literatură universală: Bal­zac şi Tolstoi, Puşkin şi Stendhal, Gorki şi Jack London, Dickens şi Gogol, Turgheniev şi Maupassant, Caragiale şi Cehov• Multe, foarte multe cărţi pentru tineret şi copii. Romane de aventuri ştiinţifice, de călătorii, de anticipaţii. Romane sovietice de acţiune sau de re­construiri istorice. Acestea într’o proporţie care precumpănesc jumă­tatea din balanţa tuturor lectorilor şi un capitol nou aproape necunos­cut de lectorii de odinioară, foarte numeroase cărţi de popularizare ştiinţifică■ Istoricul invenţiunilor şi viaţa inventatorilor, descoperirile geografice, lupta omului cu natura, miracolele ştiinţifice, exploraţiunile polare, anticipaţii asupra viitorului in spiritul unui nou romantism di­namic şi creator, constructiv ins­pirat din realităţile veacului şi ale transformărilor sociale. In conclu­zie, după tot ce am văzut cu o­­chii şi am auzit de la diferiţi lec­tori, toate preferinţele se îndreaptă spre literatura optimistă, energeti­că, dinamică.­ O apologie a omu- u­lui şi a facultăţilor sale creatoare. Vilegiaturistul a descoperit din propria sa experienţă că asemenea lectură înseamnă un adaos, un aju­tor de ordine psihologică la tra­tamentul medical de odihnă şi de refacere a forţelor. Un elixir tonic verificat, in locul lecturilor depri­mante şi dizolvante de odinioară, care scârbesc de viaţă şi îmbolnă­vesc sufleteşte înainte­ de a îngă­dui omului să se tămăduiască tru­peşte. Cezar Peţr©,cu ÎNSEMNĂRI REGIMUL NOSTRU DE DEMOCRAŢIE POPULARĂ­ CONSTRUEŞTE LOCUINŢE PENTRU CETĂŢENII PATRIEI Vedere generală a cartierului muncitoresc al uzinelor „Steagul Roşu* din Oraşul Stalin Către Comitetul Central al Partidului Comunist Cehoslovac Tovarăşului RUDOLF SLANSKY, Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român vă felicită călduros pe Dvs., unul din cei mai de seamă conducători ai Par­tidului Comunist Cehoslovac, cu ocazia celei de a 50-a aniversări de la naşterea Dvs. şi vă doreşte ani mulţi de viaţă, sănătate şi muncă rodnică în folosul cauzei păcii, socialismului şi înfloririi Cehoslovaciei Populare. In numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român GH. GHEORGHIU-DE3 PRELUNGIREA APLICĂRII DISPOZIŢIVILOR DECRETULUI PENTRU REGLEMENTAREA RAPORTURILOR DINTRE PROPRIETARI ŞI CHIRIAŞI In Buletinul Oficial. Nr. 83 de ori Marţi, 31 Iulie, a apărut textul Decretului Prezidiului Marii Adu­nări Naţionale pentru prelungirea aplicării dispoziţiunilor Decretului Nr. 5 din 23 Aprilie 1948, pentru reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi. Potrivit acestui Decret, dispozi­­ţiunile Decretului Nr. 5 din 23 Aprilie 1948, pentru reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, cu modificările din 30 A­­prilie 1949 și 14 Februarie 1950, prelungite până la 30 Iunie 1951, prin Decretul Nr. 55 din 19 Aprilie 1951, se prelungesc până la 30 Septembrie 1951, inclusiv. Chiria pentru intervalul de timp 1 Iulie 1951—30 Septembrie 1951 va fi aceea stabilită pentru inter­valul de timp 1 Aprilie 1951—30 Iunie 1951. Greva funcţionarilor publici din Siria BEIRUTH, 31 (Agerpres.) — TASS transmite: La 30 iulie, funcţionarii institu­ţiilor de stat din Siria au decla­rat o grevă generală la care parti­cipă circa 20.000 persoane. Gre­viştii cer majorarea salariilor. Toate instituţiile din întreaga Si­­rie sunt închise. La 30 iulie a avut loc o adu­nare a delegaţilor tuturor organi­zaţiilor sindicale locale afiliate la Federaţia Sindicatelor siriene, pentru a aproba rezoluţia cu pri­vire la declararea unei greve ge­nerale a muncitorilor sirieni în­dreptată împotriva închiderii fa­bricilor şi a creşterii şomajului. DEJUN LA CASA ALBĂ Din ordinul Wall­ Street-ului, Truman mărește mereu, în scopuri agresive, bugetul militar al Sta­telor Unite. Creşte numărul semnăturilor pe Apelul Co­nsiliului Mondial al Păcii „Săpt­­âna Păcii“ in Belgia BRUXELLES, 31 (Agerpres). — Ziarul LE DRAPEAU ROUGE a­­nunţă rezultatele „Săptămânii pă­cii“ organizată între 1 şi 8 iulie din iniţiativa Comitetului belgian pentru apărarea păcii şi consacra­tă strângerii de semnături pe Ape­lul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri şi pregătirii Congresului Naţional pentru apărarea păcii care va a­­vea loc la Bruxelles în Septem­brie. La sfârşitul „Săptămânii păcii“ numărul semnăturilor pe Apel se ridica la 218.007. La Liege au fost strânse 35.000 semnături, iar la Anvers — 11.874. In unele fabrici și uzine, Apelul a fost semnat de majoritatea sdrobitoare a munci­torilor. Astfel, 98 la sută din mun­citorii atelierelor de cale ferată „Bas-Prés“ din provincia Namur au semnat Apelul; la uzina „Pro­vidence“ din Charlemois, 80 la sută din muncitori au semnat Apelul. In cursul „Săptămânii păcii“, au avut loc 62 meetinguri de masă in diferite regiuni ale Belgiei, 40 caravane de automobile, camioane şi biciclete, împodobite cu pan­carte şi lozinci chemând la semna­rea Apelului, au străbătut ţara. Autorităţile locale din trei comu­ne — Tournoi, Roux şi Anderlues s’au pronunţat în mod oficial pen­tru încheierea unui Pact al Păcii. Au fost aleşi 323 delegaţi la a­­propiatul Congres Naţional pentru apărarea păcii. 243.425 de perso­ae au semnat Apelul in Olanda massă Apelul Populaţia indoneziana semnează in HAGA, 31. (Agerpres). — TASS transmite: Campania pentru strângerea de semnături pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu privire la în- I cheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari puteri la amploare în Olanda. Până în momentul de faţă 243.425 persoane au semnat Apelul. Strângerea de semnături continuă. HAGA, 31. (Agerpres) — TASS trrUismite: Ştirile sosite din Djakarta con­firmă succesul pe care îl are în Indonezia campania pentru strân­­gerrea de semnături pe Apelul Consiliului Mondial al Păcii cu MONTEVIDEO, 31. (Agerpres).— TASS transmite : In ţările din America Latină continuă cu succes campania pen­tru strângerea de semnături pe Apelul Consiliului Mondial al Pă­cii cu privire la încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci, mari puteri. După cum anunţă ziarul argen­tinian NUESTRA PALABRA, In Argentina peste 500­ 000 persoane au semnat Apelul. Partizanii păcii din Argentina urmăresc să strângă 3.009.000 semnături până In luna Octombrie, când va avea loc cel privire la încheierea unui Pact al Păcii între cele cinci mari pu­teri. Până în prezent Apelul a fost semnat de 431.000 persoane. In Indonezia există oraşe şi aşe­zări unde întreaga populaţii a­­dultă a semnat Apelul pentru încheierea unui Pact al Păcii. Astfel în oraşul Amabarava (Java), Apelul a fost semnată de 19.827 persoane, adică de întreaga populaţie vârstnică; în oraşul Ma­­diun (Java), au semnata Apelul 22.174 persoane. In ţările Americii Latine partizanilor păcii din Argentina. In Brazilia, în ciuda persecuţii­lor împotriva partizanilor Păcii, campania pentru strângerea de semnături ia amploare în întreaga ţară. Potrivit datelor publicate de ziarul IMPRENSA POPULAR, la Rio de Janeiro Apelul a fost sem­nat de 90.700 persoane. După cum subliniază ziarul progresist OJE, care apare la Sao Paolo, numai în statul Sao Paolo au semnat Apelul 140.567 persoane. Ziarul subliniază că din cei 400 locuitori din local de al treilea Congres naţional al­­itatea Suviana, 384 au semnat A­­pelul. Ţăranul Paolo Camargo în vârstă de 60 ani, din localitatea Mirassol (statul Sao Paolo) a strâns numai în decurs de patru zile, peste 1000 semnături în rân­durile ţăranilor care lucrează la plantaţiile învecinate. Potrivit datelor publicate de ziarul Uruguayan VERDAD, Co­mitetul naţional Uruguayan pentru apărarea păcii a strâns în ultimele zile peste 10.000 semnături. In to­tal, In Uruguay au fost strânse 110.451 semnături. O DATORIE PATRIOTICĂ Peste puţin timp, la începutul toamnei, se va deschide noul an şcolar. Copiii noştri, fiii şi fiicele oamenilor muncii din ţara noastră, vor păşi pragul şcolilor de toate gradele, se vor aşeza în bănci şi vor începe un nou an de muncă, un nou an de învăţătură, însuşin­­du-şi minunatele comori ale cul­turii, ale ştiinţei. Acest nou an şcolar, începe în condiţii nemaiîntâlnite încă în ţara noastră. Statul nostru acordă sume uria­şe pentru desvoltarea învăţămân­tului. Necontenit se deschid şcoli noi, în care copiii învaţă cum să construiască o viaţă nouă, cum să muncească pentru înflorirea Patriei, pentru apărarea păcii. La noi învăţătura nu se mai face pentru „carieră", nu mai este o chestiune personală a elevului şi a familiei lui. înscrierea copiilor în şcoli şi trecerea lor de la o treaptă la alta, până la cele mai înalte, este o datorie patriotică, deoarece numai în felul acesta putem pregăti cadrele calificate atât de necesare pentru propă­şirea ţării noastre. Fiecare familie care are copii de vârstă şcolară trebue să se preocupe, cu dragos­te, de îndrumarea acestora către şcoală. Prima zi de şcoală a copilului de şapte ani este un eveniment de neuitat în viaţa lui şi a părin­ţilor lui. Pregătirea copilului în familie pentru această zi, ca şi pentru munca lui de după aceea în şcoală, trebue începută din timp şi cu multă înţelepciune. Prin exemplul lor personal, părinţii trebue să educe, la copilul lor, o justă atitudine faţă de muncă, faţă de învăţătură. Copilul trebue fă­cut să aştepte cu nerăbdare şi cu interes viitoarea lui viaţă în mij­locul colegilor de clasă. Tot din­­ familie, trebue să cultivăm, la co­piii noştri, respectul faţă de în­văţătorul care-i va conduce spre lumina cărţii şi-i va călăuzi în viaţă. De asemenea, purtarea copii­lor în familie este nevoie să fie educată în aşa fel încât la şcoală, ei să se poată încadra, fără efort, în regulile vieţii colective a cla­sei. Munca de pregătire a copii­lor în familie pentru şcoală este grea, îndelungată şi migăloasă, dar ea va fi din plin răsplătită prin succesele pe care le vor a­­vea copiii — astfel pregătiţi — la învăţătură. Deosebit de mare şi însemnat este rolul părinţilor în îndruma­rea copiilor, după terminarea şcolii elementare, către şcolile medii. Şi aici regimul nostru de democraţie populară deschide noi şi minunate posibilităţi. Astăzi, în ţara noastră, drumul adolescenţi­lor nu mai este determinat de po­sibilităţile materiale ale părinţilor şi nici de „rentabilitatea” profe­siei alese. Fiecărui elev care în­vaţă bine îi sunt deschise deopo­trivă porţile liceelor teoretice ca şi cele ale şcolilor tehnice din cele mai variate ramuri al producţiei. Şi la terminarea oricărei îi este asigurat, fie accesul la învăţămân­tul superior, fie plasamentul în producţie, conform calificării pri­mite. Grija părinţilor, în strânsă colaborare cu şcoala, trebue să se îndrepte către o îndrumare a adolescentului spre domeniul de activitate pentru care are cele mai multe aptitudini, ferindu-i de greşala de a-şi alege o profesie către care este tras de o anumită „strălucire" a acesteia, dar în care n’ar avea posibilităţi­ să co­respundă şi călăuzindu-şi paşii spre 'vvaea în care va aduce cel I“*'* ev­ro folos Patriei. Nici la înscrierea tinerilor în şcolile superioare rolul familiei nu este mai puţin însemnat. Cu­noscând bine pe copiii lor, pă­rinţii îi vor îndruma şi aici, pen­tru o cât mai potrivită alegere a ramurii de specialitate în care aceştia se vor califica, pentru a sluji cât mai cu folos Patriei şi poporului nostru liber. Minunată este pilda oamenilor sovietici în privinţa îndrumării copiilor către şcoală. Familia so­vietică, bază puternică a socie­tăţii sovietice, îşi creşte în ne­ţărmurită dragoste şi cu înalt simţ de răspundere patriotică pe co­piii săi, călăuzindu-i cu înţelep­ciune spre şcoală. In Uniunea Sovietică, prin strânsa colaborare­ dintre familie şi şcoală, dintre co­­mitetele de părinţi şi cadrele di­dactice, toţi copiii între? şi 11 ani sunt cuprinşi în învăţământul­ general de şapte clase. Prin în­­delungare şi amănunţite discuţii între părinţi şi profesori se sta­­­­bileşte drumul pe care vor fi re­­drumaţi elevii spre şcolile medii tehnice sau teoretice şi spre cela superioare. Şi astfel se asigură creşterea unei tinere generaţii dej, oameni culţi, pregătiţi, gata să îu-î frângă orice piedici în drumul spre primăvara lumii — comunism,­mul. Urmând exemplul luminos al oamenilor sovietici, colaborând strâns cu şcoala şi ascultând sfa­turile învăţătorilor şi profesorilor, îndrumând cu dragoste pe copiii noştri spre şcoli, vom putea creşte din ei oameni instruiţi, bine pre­gătiţi pentru o muncă rodnică şi creatoare în folosul ţării noastre dragi, în folosul cauzei păcii, cau­za oamenilor cinstiţi din întreaga lume. Valamin Sspuna

Next

/
Thumbnails
Contents