Universul, septembrie 1951 (Anul 68, nr. 204-229)

1951-09-01 / nr. 204

Anul al 68-lea Apare sub conducerea unui comitet 4 MACINI 4 LEI taxi poştală triStftu C­hm­itetei conform aîwbbări? Ad­ite! Poştaşi Telecomunicatîilor No. 20.064/030 CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA, TELEGRAFICE ŞI TELEFONICE REDACŢIA ȘI ADMINISTRAŢIA: BUCUREȘTI, STR. BREZOIANU No. 23-25 CENTRALA TELEFONICA A ZIARULUI s 3.30.10. ___ SEMNEAZĂ PENTRU PACE MARELE POPOR SOVIETIC Apelul pentru încheerea unui Pact al Păcii între cele cinci puteri a obţinut un suc­ces răsunător în majoritatea ţărilor lumii. Oamenii cinstiţi au văzut, d­e la început, în ca­lea preconizată de Consiliul Mondial al Păcii soluţia pentru destinderea situaţiei interna­ţionale şi realizarea unei veri­tabile colaborări între state în scopul asigurării unei păci trainice şi îndelungate. Până acum circa 450 de milioane de oameni au semnat Apelul şi în numeroase ţări cam­pania se intensifică pe zi ce trece demonstrându-se astfel că, departe de a se lăsa inti­midate de provocatorii de război imperialişti tot mai tur­baţi şi mai lipsiţi de scrupule, popoarele înţeleg să pună în balanţa păcii forţa unităţii şi combativităţii lor crescânde. Comitetul Sovietic pentru apărarea păcii a chemat în a­­ceste zile marele popor sovie­tic să-şi adauge semnăturile sale la sutele de milioane de semnături d­eja aşternute pe­ Apelul Consiliului Mondial al Păcii. Toţi ştiu cât de adâncă este dragostea de pace a oamenilor sovietici, cu câtă vigoare sfă­râmă ei uneltirile duşmanilor pacei. De aceea manifestările poporului sovietic în apăra­rea păcii umplu de bucurie şi­ speranţă Inimile luptătorilor pentru pace până în cel mai îndepărtat colţ al lumii, îi înarmează cu încrederea fermă în victorie. Pentru oamenii sovietici semnarea Apelului Consiliului Mondial al Păcii este o adevă­rată sărbătoare. Intre năzuin­ţele lor, între munca lor eroi­că închinată construirii unor giganţi ai energiei pusă în slujba fericirii şi belşugului Patriei lor Sovietice, pe care o vor mai bogată, mai puter­nică, mai pilduitoare în lume, şi între politica Guvernului şi Statului Sovietic există o ar­monie deplină. Politica externă a Statului Sovietic exprimă în liniile ei mari, ca şi în cele mai mici a­­mănunte, aspiraţiile de pace ale oamenilor sovietici, înalta principialitate, fermitatea de neclintit, intransigenţa şi con­tinuitatea cu care apără cauza păcii Statul Sovietic găseşte sprijinul şi adeziunea conşti­entă a poporului sovietic. A­­ceastă unitate de nezdruncinat între conducătorii Statului So­vietic şi popor s’a clădit dea­­lungul deceniilor de luptă pentru pace şi socialism când poporul nu a fost niciodată în­şelat în încrederea sa faţă de iubiţii săi conducători, faţă de gloriosul partid al lui Lenin şi Stalin. Nimic asemănător nu se poate observa în ţările stăpâ­nite de aţâţătorii la război. A­­colo s’a săpat o prăpastie a­­dâncă între masse şi guvernele trădătoare care fac jocul im­perialismului american. Acolo conducătorii trădători ai inte­reselor naţionale înhămaţi la carul agresiunii imperialiste sunt urîţi de popoare şi po­poarele ştiu că dorinţele pro­prii de pace şi progres se vor realiza numai prin luptă îm­potriva guvernelor „lor”, prin silirea attestor guverne de a reveni la o politică de pace. Numai ură pot avea oamenii pentru organizatorii groaznicu­lui măcel din Coreea, pentru cei care reînvie fascismul şi militarismul în Germania Oc­­cidentală şi Japonia şi pregă­tesc cu ajutorul epavelor con­damnate de istorie deslănţui­­rea unui al treilea război mon­dial. Mânie şi hotărîre mai tenace de luptă stârnesc în su­fletele partizanilor păcii din apus pregătirile de război, cursa înarmărilor, refuzul im­perialiştilor anglo-americani de a ţine seamă de voinţa clar manifestată a sute de milioane de oameni care cer încheerea unui Pact al Păcii între cele cinci puteri. Găunoasa demagogie paci­fistă a imperialiștilor — ilus­trată între altele, în ultima vreme, prin încercările de mis­tificare a opiniei publice fă­cute de Morrison, Truman și Congresul american,­­ este respinsă cu indignare şi dispreţ de oamenii cu judecată. Ei, oa­menii cu judecată cer fapte pe care să se clădească pacea Şi nu vorbe goale­ Ei cer adopta­rea singurului program concret care duce la pace, programul mişcării mondiale a partiza­nilor păcii, programul susţinut de Uniunea Sovietică la Orga­nizaţia Naţiunilor Unite şi în toate conferinţele internaţio­nale. Acest program preconi­zează renunţarea la politica de forţă şi de ameninţare cu recurgerea la forţă şi începe­rea unor tratative cinstite în­tre statele care poartă princi­pala răspundere în menţinerea păcii. Discuţiile între guver­ne duse în spiritul egalităţii şi respectului reciproc pot aplana conflictele şi diferendele exis­tente şi pot creea atmosfera necesară reluării schimburilor economice, culturale, de idei etc. atât de necesare pentru ridicarea nivelului de trai al omenirii. Aceste discuţii pot şi trebuesc să fie impuse celor care le resping astăzi, de uni­tatea în lupta pentru pace a popoarelor. „Pacea — spune I. V. Stalin — va fi menţinută şi consoli­dată dacă popoarele vo­r lua în propriile lor mâini cauza men­ţinerii păcii şi o vor apăra până la capăt”. Poporul sovietic a luat de mult în mâinile sale cauza menţinerii păcii. El îşi va a­­firma şi cu prilejul campaniei pentru strângerea de semnă­turi pe Apelul Consiliului Mon­dial al Păcii pentru încheerea unui Pact al Păcii între cele cinci puteri hotărîrea sa de a ţine sus steagul păcii, pentru ca să-l vadă şi să-l urmeze neşovăitor toate popoarele lumii. Nicolae Popescu MEŞTEŞUGARII COOPERATORI IN FAŢA PRIMULUI LOR CONGRES Cooperaţia de producţie meşteşu­gărească a început să se organi­zeze pe ramuri distincte, abia în Aprilie 1949 sub îndrumarea co­misiei de organizare a Coopera­ţiei. Creşterea continuă a numărului cooperativelor, precum şi stadiul înaintat al desvol­tării lor a de­terminat după Congresul coopera­ţiei de consum din Martie 1950, constituirea Comisiei de Organi­zare a Cooperaţiei de Producţie Meşteşugărească Casnică şi de Invalizi, ca organ independent. Un număr foarte important de cooperative au devenit în inter­valul de la 1949 şi până azi mici industrii, iar restul cooperativelor vor deveni şi ele foarte curând, datorită sprijinului pe care Statul îl acordă în mod permanent. Acest fapt a determinat con­vocarea primului Congres al coo­peraţiei meşteşugăreşti pentru constituirea Uniunii Centrale a Cooperativelor de Producţie. VALORIFICAREA DEŞEURILOR ŞI A RESURSELOR LOCALE Cooperaţia de producţie meşte­şugărească are ca sarcină prin­cipală valorificarea tuturor deşeu­rilor şi a resurselor locale. Cooperativele de pielărie con­fecţionează din deşeuri pantofiori pentru copii, ghetuţe, sandale, pantofi de damă, sandale de damă, articole de marochinărie, articole de sport, articole de curelărie, re­paraţii de încălţăminte, pantofi bărbăteşti şi de damă, împletiţi, etc. Cooperativele de lemnărie lu­crează din deşeuri de lemn piese de şah, jucării şi diferite alte articole de larg consum. In me­talurgie se întrebuinţează deşeu­­rile de tablă, iar în produse chi­mice rumeguş, span, aluminiu, etc. Materiale care până acum erau nefolosite, ca de exemplu capa­cele de metal şi cutiile uzate, sunt azi întrebuinţate pentru fa­bricarea de şaibe, rondele, agra­fe etc. Din deşeurile de metal se fac diferite capace, paftale, că­­tărări, inele pentru mânere, bla­­cheuri, cutii mici, chei, scrumie­re, cupe, şaibe, garnituri, capse pentru cismari, mărţişoare, etc. N. Salvnami (Continuare in pag. 4-a) Excursiile de plăcere au o ve­­che reputaţie proastă, încă dina­inte de a se fi inventat autobu­zul ca mijloc aproximativ de transport. Adevărat este însă că o ex­cursie cu peripeţii neplăcute, este singura excursie de plăcere care nu se uită. Din aceste puncte de vedere un autobuz este uneori, dacă nu ai şansă, o cutie de sur­prize, oarecum mobilă, făuri­toare de multe amintiri neuitate. De aceea mi-am propus o ex­cursie de plăcere la Bran, locul unor amintiri din tinereţe. Mi-am spus că astăzi e simplu: iau un autobuz şi, conform mer­sului oficial, care este o garanţie şi o promisiune ademenitoare, într’o oră sunt la Bran. Aşa­dar, într’o zi, dus şi întors, agreabil.. Oricum, respir un aer curat de munte cu faimă tonică. Zic, să o iau mai de diminea­ţă, ca să câştig timp. Nici nu se făcuse ora 6 şi eram la staţia de autobuze pentru cursa progra­mată ,fi ora 6.30. Socoteala de-­ acasă, minunată. De altfel pro­te­tarea şi visurile ei au fost, mai ales prin contrast, o superioară delectare-La staţie, afară autobuzele, înăuntru casa de bilete. Am aş­teptat. Auzeam maşina de muşcat bilete specifică gărilor de C.F.R- ţăcănind după ghişeul mort, şi eram dispus să apreciez acustic, şi asta, ca o mare plăcere. Parcă se înscria, rar, la un telegraf se­­cret, ritmul accelerat a ceea ce se cheamă febra călătoriei. N’am mai avut însă loc. Un superstiţios ar fi spus: „N’am a­­mit noroc“, dar eu nu sunt super ■ stiţios. Am apreciat realitatea şi am luat-o aşa cum este. Lup­tând însă, — adică persistând. Şi, prevăzător, am luat bilet pentru 10.30. Aveam în buzunar, mai mult de­cât un bilet de lo­terie la care-ţi câştigi costul, aveam bilet de intrare sigură la o excursie de plăcere. La ora 10 jumătate, am plecat la unul ce-i aşteptasem­­plecarea dela 6 dimineaţa, era cât pe ce să-l pierd. Eh, zic. Voi respira aer de munte! Dar numai cât pomi autobuzul şi parcă intrasem într’o tenace regiune de rafinării, de terenuri petrolifere. Un miros pătrunză­tor de benzină inundă cutia mea cu surprize. Platoul neted de­oparte şi munţii negri de brad sănătos verde-închis se perindau inutil, decorativ numai, fără să poată fi adulmecate mci-n miros. Nu erau incolore, da­r erau ino­dore. Am ajuns Castelul feudal, mucegăit pe stâncă şi azi inutil imi explică prin izolarea stăpânilor acelor locuri, de ce nu s’a făcut un mic trenuşor prin acel ţinut de ţărani curaţi, care trebuiau să umble, să se mişte, pentru a-şi câştiga o bucată de mămăligă, şi pentru ce o staţiune atât de frumoasă a rămas până acum câţiva ani fără electricitate, cu căderile de apă la nas. Dar n’avua răgaz de considera­ţiuni. Din prima clipă, graţie... izolării celor din castel, care n'aveau grija transportului alto­ra, se puse problema întoarcerii. E, desigur autobuzul şi... ,,Mersul autobuzelor“. Insă pe lângă asta trebue bilet, şi loc. Atunci am luat cursa spre Mo­­eciu spre a-mi asigura chiar de la capătul cursei, un loc. Şi l’am avut. Dar nici asta nu a fost de­stul. Am constatat pe urmă. Mai trebuia ca autobuzul să meargă. Şi a mers niţel. Dar nu mult la vreo 60 kilometri din cei 30. In plină frumuseţe de privelişte, şi, în sfârşit, un aer minunat, o pană de motor. Nu ştiu de ce se cheamă ,,pană“. Nu are nimic uşor sau sburător în ea. Precum Ştiţi,­­ din contră-Ca să zic aşa, fără a exprima un paradox, era o pană grea. După două ore de aşteptare am pornit-o pe jos. Şase kilometri până la Râşnov, ca să iau tre­nul. Şi­ asta a fost într’adevăr o ex­cursie de plăcere. De aici şi tit­lul. Şi fiindcă orice istorioară, ca Şi fabulele trebue să aibă o conclu­zie, iat-o: La Bran s’a pus lumină elec­trică. Trebue să se facă şi o co­municaţie sigură, satisfăcătoare care să dea populaţiei unei re­giuni întregi, frumoasă şi popu­­lată, posibilitatea de a călători care, pentru viaţa oamenilor de­­acolo, nu este o excursie de plă­­cere ci o necesitate absolută Demostene Boiosz ÎNSEMNĂRI O EXCURSIE DE PLĂCERE Protecţia muncii este inexistentă in Iugoslavia SOJ­IA 31 (Agerpres). — După cum anunţă Agenţia Telegrafică Bulgară. Ştiri venite din Iugoslavia arată că regimul titoist lipseşte, pe muncitori de orice măsuri privind protecţia muncii. Din cauza politicii titoiste de ignorare totală a intereselor cla­­sei muncitoare, numărul acci­dentelor de muncă a luat pro­porţii îngrijorătoare în Iugo­slavia. însăşi fiţuica fascistă BORBA este nevoită să recu­noască că majoritatea accidente­lor de muncă au avut loc ,,după munca de opt ore“, adică din cauza extenuării muncitorilor, care sunt siliţi să lucreze câte 14—15 ore pe zi, şi asta ..inten­siv“, adică după metodele cele mai rafinate de exploatare, co­piate de la monopoliştii ameri­cani. Muncitorii iugoslavi nu primesc niciun fel de îmbrăcăminte de protecţie şi din această cauză sunt expuşi accidentelor. In mun­cile cele mai grele, muncitorii dela centralele electrice din Mav­­rovo, care lucrează în apă până la brâu, nu au nici cisme de cauciuc și nici îmbrăcăminte adecvată. Multe arsuri ale mun­citorilor dela turnătoria din Osiek ar fî putut fi evitate dacă muncitorii ar fi avut mănuşi de azbest şi cisme. noi aspecte din lupta ţărănimii iugoslave împotriva regimului titoist MOSCOVA 31 (Agerpres). — Ziarul PENTRU O IUGOSLAVIE SOCIALISTA, organul emigran­ţilor revoluţionari iugoslavi aflaţi în U.R.S.S., publică în ultimul său număr noi date în legătură cu mizeria pe care o îndură oa­menii muncii din Iugoslavia şi în legătură cu lupta acestora împotriva regimului fascist al lui Tito. Pentru a îndeplini planurile de război urzite de imperialiştii a­­mericani şi englezi, banda fas­cistă de la Belgrad sileşte pe muncitorii din mine, întreprin­deri militare, şantiere, etc. să lucreze până la extenuare. Până şi fiţuica fascistă BORBA a fost nevoită să recunoască că pe toa­te şantierele din Serbia, munci­tori lucrează „peste orele de lu­cru”. Pe şantierul „Bukovik“, timpul de lucru a fost prelungit până la 13 ore pe zi. Acelaşi program de lucru a fost impus şi munci­torilor de pe şantierele din Bel­grad, precum şi docherilor- In portul Ploce, ieniceri, by p.ar­­h­mdoi silesc pe docheri să lu­creze zilnic 14 ore- In ciuda fap­tului că există o lege care pre­vede plata orelor suplimentare, titoiştii nu ţin seama de ea şi nu plătesc muncitorilor dreptu­rile ce li se cuvin. Muncitorii răspund exploatării mereu crescânde la care sunt su­puşi de către fasciştii titoişti prin intensificarea luptei împo­triva regimului fascist. Muncito­­rii de la mina de bauxită din Diniş, care lucrează pentru sco­purile agresive ale titoştilor şi pentru exportul în ţările capita­liste, au micşorat producţia cu 40°/o faţă de prevederile planu­lui. Prin acte de sabotaj, mun­citorii din transporturi au des­­organizat­ în mare măsură circu­laţia. In ciuda demagogiei titoiste în jurul aşa ziselor consilii munci­toreşti de pe lângă întreprinderi oamenii muncii din Iugoslavia nu se lasă înşelaţi pentru că ei pot vedea zilnic cu ochii lor faptul că banda fascistă a lui Tito, care a lichidat cuceririle revoluţionare, se strădueşte acum­ să o restaureze şi­­să întă­­­rească poziţiile capitaliștilor. Gânduri pe marginea Hotărârii Am citit cu lacrimi de emoţie şi de bucurie în ochi Hotărîrea Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român şi a Consiliu­lui de Miniştri, prin care se dă a­­tâta cinste şi ajutor cadrelor di­dactice. Eu sunt un învăţător pensio­nar, îmi aduc bine aminte cât eram de umiliţi, hărţuiţi şi mutaţi dintr'un loc într’altul pentru mo­tive cu totul neserioase, de către conducătorii din trecut care aveau interesul să ţie poporul în um­bră şi întuneric. Câte mutări, şicane şi anchete n'am avut ! Acum, fiind în etate de 80 ani, ara ajuns şi eu să văd în frun­tea scumpei noastre ţări, un gu­vern drept, cinstit, care într’un timp scurt a făcut atâtea lucruri mari şi bune pentru toţi cetă­ţenii cinstiţi şi care n'a uitat nici de învăţători. CHIRIAN ADAMOIU învăţător pensionar com Sâmbăta de Sus raionul Făgăraş regiunea Sibiu S He*. 104 Sâmbătă 1 Septembrie 1951 înscris sub Nr. 160 Trib. Ilfov DELEGAŢIA DE ŢĂRANI ROMÂNI IN U.R.S.S. Delegaţia de ţărani români examinând combina pentru Tappl­­area sfeclelor la SMT-ul Ta­­ tav, regi un« a Voronej. Doi mari poeţi ai Americii Latine oaspeţi dragi ai ţării noastre De câteva zile se află în ţara noastră doi mari soli ai popoare­lor Americii Latine: poetul chi­lian Pablo Neruda, membru al Consiliului Mondial al Păcii şi poetul cuban Nicolas Guillen, care au participat la Festivalul Mon­dial al Tineretului şi Studenţilor pentru Pace de la Berlin. Ei au sosit în Republica Populară Ro­mână ca oaspeţi ai Institutului Român pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea şi ai­­Uniunii Scri­itorilor din R.P.R. In aceste zile, oaspeţii dragi au vizitat o serie de locuri din ţara noastră, dorind să cunoască rea­lizările regimului de democraţie populară. Intre altele, ei au­ vizi­tat şantierul „Casei Scânteii”, des­pre care marele poet chilian a spus că este „o realizare de care se pot mândri toţi oamenii pro­gresişti din lume”. Deasemenea ei au vizitat Oraşul Stalin, petrecând momente de ne­uitat în „oraşul ucenicilor” şi în noul cartier muncitoresc, ale cărui clădiri masive se înalţă mândre în oraşul care poartă numele ma­relui stegar al păcii, I­V. Stalin. Cei doi poeţi ai Americii Latine au putut astfel să facă o compa­­raţie între viaţa plină de lipsuri şi suferinţe din ţările lor înro­bite de imperialişti, şi viaţa înflo­ritoare din patria noastră liberă. Ei au putut vedea în special deosebirea fundamentală dintre condiţiile de viaţă şi desvol­tare ale fericitului tineret din ţara noastră şi viaţa de mizerie şi va­gabondaj la care sunt condamnaţi tinerii din ţările capitaliste. Vizita celor doi mari poeţi ai Americii Latine le dă prilejul să vadă luând fiinţă şi în ţara noa­stră acel viitor luminos pentru care au luptat şi luptă popoarele din întreaga lume. Cuvintele lor pline de admiraţie pentru reali­zările poporului muncitor din ţara noastră, realizări care au devenit posibile datorită eliberării ei de către glorioasa Armată Sovietică şi ajutorului neprecupeţit al ma­rii Ţări a Socialismului victorios,­­ însufleţesc pe oamenii muncii din R.P.R. în lupta pe care o duc pentru construirea socialismu­lui şi pentru apărarea păcii. Gla­sul lui Pablo Neruda, pe care imperialiştii americani şi lacheii lor din Chili vor să-l înăbuşe, ră­sună liber în ţara noastră, ca şi în toate ţările lagărului demo­cratic antiimperialist. Marele poet este cunoscut şi iu­bit de oamenii muncii din patria noastră. Minunatele lui poeme „Să se trezească pădurarul”, „Cântec de dragoste pentru Stalingrad”, ,Fugarul", „Cântec de anul nou Patriei mele în beznă", ,,Cântec pentru Bolivar” și altele, care au apărut în traducere românească prin reviste sau în volume, sunt cunoscute şi preţuite în ţara noa­stră. Odiseea emoţionantă a poetului hăr­uit de poliţia călăului Gonza- Ies Videla, a fost urmărită de oamenii muncii din ţara noastră cu o ură neîrtipăcată împotriva celor care-l prigoneau şi cu o totală încredere în victoria cau-­ zei pentru care luptă Pablo Ne­ruda. Pablo Neruda, „fugarul“, va învinge după cum va învinge şi poporul său, care va izgoni clica lui Videla şi-şi va cuceri li­bertatea. La fel,­ va învinge şi popor! cuban înrobit de imperialiştii a­­mericani. Cântecele înflăcărate ale­ lui Guillen, dintre care unele au­ fost publicate în ţara noastră, răsună puternic, mai puternic de­cât urletele turbate ale aţâţători­lor la război. Pablo Neruda şi Nicolas GulileB găsesc în ţara noastră confirmarea încrederii lor în victoria popoare­lor, în victoria socialismului. Ei sunt primiţi cu toată dragostea pe care o merită aceşti neînfri­caţi luptători pentru pace, aceşti soli ai popoarelor Americii La­tine. (Agerpres). Vizitele delegaţiei de colhoznici sovietici in diferite regiuni ale ţării Colectiviştii şi tehnicienii de pe ogoare trag cât mai multe învăţăminte din îndrumările şi sfaturile date asupra aplicării metodelor agrotehnice sovietice Cluj, 31 (Agerpres). — Plină de învăţăminte a fost pentru muncitorii agricoli, colectiviş­tii şi ţăranii muncitori din re­giunea Cluj, vizita grupului condus de Ana Ivanovna Scer­­bova din delegaţia de colhoz­nici, muncitori de la SMT şi sovhozuri, specialişti şi tehni­cieni în domeniul agriculturii din U.R.S.S. Cu prilejul consfătuirii or­ganizate la încheerea vizitei, în sala mare a Sfatului Popular regional, cu preşedinţii şi or­ganizatorii de partid din gos­podăriile agricole colective, directorii gospodăriilor agricole de Stat şi staţiunilor de maşini şi tractoare, tehnicieni şi mun­citorii agricoli, d. Victor Le­niş, preşedintele comitetului executiv al sfatului popular regional Cluj, a arătat cât de folositoare au fost învăţămin­tele împărtăşite cu ocazia vi­zitei delegaţiei sovietice din anul trecut. Aplicarea acestor învăţăminte a dus la impor­tante rezultate în sectorul so­cialist al agriculturii. Prin a­­plicarea metodei Brodiuc de introducere a graficului orar la batozele de treer s’au obţi­nut rezultate însemnate în campania de treeriş din acest an. In cadrul acestei consfătuiri Ana Ivanovna Scerbova, Gheor­­ghe Alexandrovici Fromov, De­­mian Grigorievici Magdaliuc, Simion Feodorovici Cojuhari, Elena Vasilievna Stepanova şi Piotr Savatievici Balezin, mem­bru în­ colegiul Ministerului A­­griculturii al U.R.S.S. şeful de­legaţiei sovietice pe ţară, au povestit celor prezenţi despre munca dârză pe care au desfă­şurat-o oamenii sovietici care au făcut, din marea Ţară a So­cialismului o grădină a belşu­gului şi fericirii. Oaspeţii au accentuat asupra importanţei lucrării pământului cu mijloa­ce mecanizate şi a extinderii metodelor stahanoviste. Gheorghe Alexandrovici Fro­mov a arătat că îndeosebi con­ducerile gospodăriilor agricole de Stat trebue să se străduias­că să introducă mecanizarea muncii în toate sectoarele de producţie. In sovhozul de ce­reale din raionul Smolensc, regiunea Altai, unde el este director, s’a pus la început problema braţelor de muncă, dar datorită mecanizării, aceas­tă problemă a fost rezolvată. Sovhozul are acum 74 tractoa­re, 38 camioane şi o serie de alte maşini necesare executării muncilor, precum şi o fabrică de cherestea care asigură în bună parte munca în timpul iernii şi acoperă cheltuielile sovhozului. In tot timpul mun­cilor lucrează peste 1.000 mun­citori calificaţi, repartizaţi pe diverse echipe care sunt an­trenate în întrecere socialistă. Datorită muncii bine organizată se obţin anual 700 vagoane grâu,-.iar în sectorul zootehnic 1000.000 '’litri lapte, 120.000 kg. carne, 15.000 kg.’ lână şi alte produse. FOLOSIREA JUSTA A MAŞINILOR Demian Grigorievici Magda­liuc, directorul SMT-Voronovsc, din raionul Râbniţa, decorat cu ordinul „Steagul Roşu al Muncii”, a arătat că folosirea justă a maşinilor este posibilă numai dacă cel ce munceşte cu ele se perfecţionează în dife­rite cercuri de specialitate. Metodele stahanoviste sunt foarte desvoltate în sovhozuri­le, colhozurile şi staţiunile de maşini şi tractoare din Ţara Socialismului, ele fiind larg popularizate. La început ele au fost aplicate pe suprafeţe mici, dar apoi au cuprins unităţi din ce în ce mai mari în toate ramurile a­­griculturii şi zootehniei. Cel care prin metoda stahanovistă depăşeşte planul, primeşte în plus în afară de plata ce i se cuvine, un premiu reprezen­tând valoarea a 15 zile din zi­lele muncă prestate. In afară de avantajele materiale care se dau colhoznicilor stahano­­vişti şi fruntaşi în muncă, Sta­tul Sovietic acordă acestora şi numeroase decoraţii, medalii şi ordine printre care şi titlul de Erou al Muncii Socialiste. Expunerile solilor celei mai avansate ţărănimi din lume, au fost ascultate cu viu inte­res de toţi cei prezenţi, cons­fătuirea prilejuind o puternică manifestare a recunoştinţei şi dragostei pe care oamenii mun­cii din regiunea Cluj o poartă Uniunii Sovietice, eliberatoarei şi sprijinitoarea noastră p® drumul făuririi socialismului. In încheerea consfătuirii Du­mitru Dejeu, prim secretar al Comitetului regional P. M. R. în numele oamenilor muncii din regiune, a mulţumit oas­peţilor pentru îndrumările da­te, subliniind că acestea cons­­titue un puternic ajutor şi im­bold în lupta pentru întărirea şi lărgirea sectorului socialist al agriculturii. Vizita unui grup de membri ai delegaţiei de colhoznici, muncitori din S.M.T., tehnicieni şi spe­cialişti în domeniul agriculturii din U.R.S.S., la gospodăria agricolă colectivă „Drum Nou" din co­muna Coconi, raionul Oltenița, re­giunea București. In clişeu : oaspeții în m­jlocul colectiviştilor. IN REGIUNEA DOLJ Unul­ din grupurile delega­ţiei sovietice de colhoznici, muncitori din SMT şi sovho­zuri, tehnicieni şi specialişti in domeniul agriculturii, care se află în ţara noastră pentru a împărtăşi oamenilor muncii din agricultură experienţa uri­aşă a agriculturii socialiste so­vietice, a vizitat în cursul săp­tămânii trecute un număr de gospodării agricole colective, g gospodării agricole de Stat­, SMT-uri şi sfaturi populare săteşti, din regiunea Dolj. La încheierea vizitei, în regiunea Dolj, grupul sovietic a avut o consfătuire la Craiova cu pre­şedinţii şi colectiviştii frun­taşi din gospodăriile colectiva, cu directorii, tehnicienii şi fruntaşii în producţie de la g gospodăriile agricole de Stat. (Continuare in pag. 4^4

Next