Vatra, 1977 (Anul 7, nr. 1-12)

1977-01-01 / nr. 1

. Ştim. Pentru noi independenţa este: — Memoriile scrise cu sînge pe iarbă fragedă La Plevna, Smîrdan... de dorobanţi şi alţi războinici (mai mult plugari români decît războinici!) în anul de graţie 1877, în luna lui florar. Ştim. Pentru noi Independenţa (mai) este: — Un mormînt de român, două, o mie şi altele multe — Un morman de steaguri duşmane căzute in hău — Un bir anulat Proletari din toate ţările, uniţi-vă! DIRECTORI FONDATORI: I. SLAVICI, I. L. CARAGIALE, G. COŞBUC (1894) . REVISTA SOCIAL-CULTURALA EDITATA DE COMITETUL DE CULTURA ŞI EDUCAŢIE SOCIALISTA AL JUDEŢULUI MUREŞ SERIE NOUA (1971) ANUL VII. Nr. 70 20 IANUARIE 1977 „Optsprezece veacuri suut de cînd viaţa latină a fost să­dită pe acest pămînt, unde sîntem noi în ciuda zguduiri­lor prin care a trecut; aceas­tă viaţă înaintează mereu sporind şi întărindu-se. S-a păstrat însă şi creşte această viaţă, nu pentru că erau mulţi aceia care conlucrau la întemeierea ei, ci pentru că fieştecare din cei puţini era mîndru de munca înaintaşilor săi. De cînd este suflet de ro­mân pe faţa pămîntului, ro­mânul a fost mîndru de a fi român, şi chiar atunci cînd lumea îl privea cu dispreţ, el îşi cînta doina şi, în conştiin­ţa puterilor pe care le purta în sine, privea mîndru împre­jurul său. Sămînţa, din care a răsărit acest popor, e nobi­lă şi poporul nu va pieri de­cit atunci cînd românii vor uita nobleţea seminţiei lor“. MIHAI EMINESCU, Mindria de a fi român — în Timpul, 16 aprilie 1878 .Poporul Român voieşte o patrie tare, unită în dragoste, compusă de fraţi, iar nu de vrăjmaşi, prin urmare decre­tă, după vechile sale datine, aceleaşi drepturi civile şi po­litice pentru tot Românul. Cine nu voieşte aceasta, e vrajmaş al fericirii publice, e un alt Cain ucigător de frate in sinul mamei noastre Patrii. Poporul român va să dea dreptate (....) Dreptatea nu suferă a purta numai săracii sarcinile ţării şi bogaţii să fie scutiţi. Prin urmare decre­tă contribuţie generală după venitul fiecăruia. Aceasta în­avuţeşte Patria şi o Patrie a­­vută e folosul tuturor şi prin urmare in paguba nimănui. Aceasta chiamă pe toţi la a­celeaşi drepturi şi datorii in­tr-o Patrie dreaptă, infloritoa­re şi care cu tot dreptul nu va mai putea suferi controlul străin". ION HELIADE RĂDULESCU IProclamaţia de la Izlaz, 9 iunie 1848) efigie Trăim din nou în această iarnă sărbătorile noastre româneşti, uni­ce şi fără egal, rostindu-se prin cinstirea Uni­rii, realitatea patriei şi fiinţei noastre naţionale, dintotdeauna. Cite popoare pot aduce la masa lumii, precum noi, — într-o sută de ani şi ceva — un 1848, un 1859, un 1877, un 1918, un 1944, un 1947, trepte de sacrificiu, demnitate, bărbă­ţie, pe care şi din care ne-am ridicat împotriva vremelnicelor imperii, ne-am rînduit ţara între hotare de omenie şi în frăţietate cu toţi ce simt şi voiesc a trăi asemenea nouă, a­­semenea horii unităţii noastre, perfecţiunii cercului, adresîndu­­ne cu bună pace tuturor neamu­rilor? Martiri stau în urma noastră strat peste strat, precum Horea, Iancu, Tudor, Eliade, Bălcescu, Lucaciu, Pătrăşcanu, poporul în­suşi care a trecut prin moarte să ajungă în sufletul nostru. N-am cunoscut pribegia, re­semnarea, îngenuncherea, ci în­crederea, optimismul, răbdarea, curajul şi voinţa de libertate, dreptate şi frăţie, ne-au fost în­totdeauna şi ne sînt constantele firii. Demn ne privim istoria şi voim cu acelaşi gînd să o cti­torim mai departe. Datoria ne vine din strămoşi, prezentul ne­­fiind o metaforă dintr-un poem oarecare, ci o aprigă bătălie pen­tru ca România să prospere în ci­vilizaţie şi libertate. De aceea lau­dă se cuvine să aducem pentru faptele trecute şi prezente po­porului însuşi, care a ştiut în toate timpurile să aşeze viaţa pe drumul care duce spre deschide­rea orizontului, bărbăteşte înfăp­­tuindu-şi vremea, făurindu-şi eroii şi înţelept gîndind asupra viito­rului. Acum, la o sută optsprezece ani de la închinarea fratelui în faţa fratelui, a stingerii munţilor din­tre inimi, durăm cu convingere roca prezentului, omul şi societa­tea timpului de mîine, în care nu avem nici o îndoială că demnita­tea, cinstea, dreptatea socială, a­­devărul, libertatea şi suveranita­tea ţării şi a oamenilor ei, vor cunoaşte măreţie şi strălucire aşa cum se cuvine a o primi de la noi, cum noi am preluat-o de la dînşii, cei mulţi din două mii de ani. ROMULUS GUGA Trepte (Din Salonul judeţean de arte plastice) ION PETRU POP ~ 1877, remember — Un ruginit lanţ, căzut ca florile mărului — Un copil, o sută, o mie nerăpit — Un sat, un oraş, o ţară nepîrjolită — Bărbaţi îmbătrînind fără teama de lancea turcului. Femei nesilnie şi duse în robie. Izvoare neotrăvite. Livezi şi lanuri în floare. Drumul nostru spre azi. Iată acestea toate le numim: Independenţă, Libertate, România. IOAN GEORGE ŞEITAN

Next