Vatra, 1977 (Anul 7, nr. 1-12)
1977-01-01 / nr. 1
. Ştim. Pentru noi independenţa este: — Memoriile scrise cu sînge pe iarbă fragedă La Plevna, Smîrdan... de dorobanţi şi alţi războinici (mai mult plugari români decît războinici!) în anul de graţie 1877, în luna lui florar. Ştim. Pentru noi Independenţa (mai) este: — Un mormînt de român, două, o mie şi altele multe — Un morman de steaguri duşmane căzute in hău — Un bir anulat Proletari din toate ţările, uniţi-vă! DIRECTORI FONDATORI: I. SLAVICI, I. L. CARAGIALE, G. COŞBUC (1894) . REVISTA SOCIAL-CULTURALA EDITATA DE COMITETUL DE CULTURA ŞI EDUCAŢIE SOCIALISTA AL JUDEŢULUI MUREŞ SERIE NOUA (1971) ANUL VII. Nr. 70 20 IANUARIE 1977 „Optsprezece veacuri suut de cînd viaţa latină a fost sădită pe acest pămînt, unde sîntem noi în ciuda zguduirilor prin care a trecut; această viaţă înaintează mereu sporind şi întărindu-se. S-a păstrat însă şi creşte această viaţă, nu pentru că erau mulţi aceia care conlucrau la întemeierea ei, ci pentru că fieştecare din cei puţini era mîndru de munca înaintaşilor săi. De cînd este suflet de român pe faţa pămîntului, românul a fost mîndru de a fi român, şi chiar atunci cînd lumea îl privea cu dispreţ, el îşi cînta doina şi, în conştiinţa puterilor pe care le purta în sine, privea mîndru împrejurul său. Sămînţa, din care a răsărit acest popor, e nobilă şi poporul nu va pieri decit atunci cînd românii vor uita nobleţea seminţiei lor“. MIHAI EMINESCU, Mindria de a fi român — în Timpul, 16 aprilie 1878 .Poporul Român voieşte o patrie tare, unită în dragoste, compusă de fraţi, iar nu de vrăjmaşi, prin urmare decretă, după vechile sale datine, aceleaşi drepturi civile şi politice pentru tot Românul. Cine nu voieşte aceasta, e vrajmaş al fericirii publice, e un alt Cain ucigător de frate in sinul mamei noastre Patrii. Poporul român va să dea dreptate (....) Dreptatea nu suferă a purta numai săracii sarcinile ţării şi bogaţii să fie scutiţi. Prin urmare decretă contribuţie generală după venitul fiecăruia. Aceasta înavuţeşte Patria şi o Patrie avută e folosul tuturor şi prin urmare in paguba nimănui. Aceasta chiamă pe toţi la aceleaşi drepturi şi datorii intr-o Patrie dreaptă, infloritoare şi care cu tot dreptul nu va mai putea suferi controlul străin". ION HELIADE RĂDULESCU IProclamaţia de la Izlaz, 9 iunie 1848) efigie Trăim din nou în această iarnă sărbătorile noastre româneşti, unice şi fără egal, rostindu-se prin cinstirea Unirii, realitatea patriei şi fiinţei noastre naţionale, dintotdeauna. Cite popoare pot aduce la masa lumii, precum noi, — într-o sută de ani şi ceva — un 1848, un 1859, un 1877, un 1918, un 1944, un 1947, trepte de sacrificiu, demnitate, bărbăţie, pe care şi din care ne-am ridicat împotriva vremelnicelor imperii, ne-am rînduit ţara între hotare de omenie şi în frăţietate cu toţi ce simt şi voiesc a trăi asemenea nouă, asemenea horii unităţii noastre, perfecţiunii cercului, adresîndune cu bună pace tuturor neamurilor? Martiri stau în urma noastră strat peste strat, precum Horea, Iancu, Tudor, Eliade, Bălcescu, Lucaciu, Pătrăşcanu, poporul însuşi care a trecut prin moarte să ajungă în sufletul nostru. N-am cunoscut pribegia, resemnarea, îngenuncherea, ci încrederea, optimismul, răbdarea, curajul şi voinţa de libertate, dreptate şi frăţie, ne-au fost întotdeauna şi ne sînt constantele firii. Demn ne privim istoria şi voim cu acelaşi gînd să o ctitorim mai departe. Datoria ne vine din strămoşi, prezentul nefiind o metaforă dintr-un poem oarecare, ci o aprigă bătălie pentru ca România să prospere în civilizaţie şi libertate. De aceea laudă se cuvine să aducem pentru faptele trecute şi prezente poporului însuşi, care a ştiut în toate timpurile să aşeze viaţa pe drumul care duce spre deschiderea orizontului, bărbăteşte înfăptuindu-şi vremea, făurindu-şi eroii şi înţelept gîndind asupra viitorului. Acum, la o sută optsprezece ani de la închinarea fratelui în faţa fratelui, a stingerii munţilor dintre inimi, durăm cu convingere roca prezentului, omul şi societatea timpului de mîine, în care nu avem nici o îndoială că demnitatea, cinstea, dreptatea socială, adevărul, libertatea şi suveranitatea ţării şi a oamenilor ei, vor cunoaşte măreţie şi strălucire aşa cum se cuvine a o primi de la noi, cum noi am preluat-o de la dînşii, cei mulţi din două mii de ani. ROMULUS GUGA Trepte (Din Salonul judeţean de arte plastice) ION PETRU POP ~ 1877, remember — Un ruginit lanţ, căzut ca florile mărului — Un copil, o sută, o mie nerăpit — Un sat, un oraş, o ţară nepîrjolită — Bărbaţi îmbătrînind fără teama de lancea turcului. Femei nesilnie şi duse în robie. Izvoare neotrăvite. Livezi şi lanuri în floare. Drumul nostru spre azi. Iată acestea toate le numim: Independenţă, Libertate, România. IOAN GEORGE ŞEITAN