Vatra, 1993 (Anul 23, nr. 1-12)

1993-01-01 / nr. 1

rt ])D0?­i Patriarhia şi prezidenţia Dacă n-ar fi îngheţat apele şi — pentru că nenoro­cirile, ca şi vechii miliţieni, umblă în grup - n-ar fi sărit în aer cîteva centrale, restauraţia noastră ar fi avut o iarnă liniştită. In locul zăpezii după care tîn­­jesc ogoarele patriei, s-a aşezat ea, temeinic şi meto­dic. După alegerile din toamnă, fierbinţi, dar nu atît de epuizante incit să justifice picoteala ce le-a urmat, inafara politicii de cadre prin care se iliescizează toa­tă structura statală, nu s-a mai făcut nimic. Instituţiile ţării hibernează, aşteptind să dea colţul ierbii şi să pornească, năvalnic, odată cu natura. Parlamentul, cel puţin, s-a întrecut pe sine, reuşind să dea, in aceste vremuri de urgenţă, doar cîteva spectacole de dema­gogie macabră. Altădată, în situaţii mai puţin impera­tive, această instituţie ştia, totuşi, să facă deosebirea dintre flecăreală şi treabă, dintre sinecură şi respon­sabilitate. „In 1879, de pildă, intre ianuarie şi iunie - ne spune Vlad Georgescu în Istoria românilor - par­lamentul a votat 72 de proiecte de legi". Era ceva pentru nişte timpuri somate doar de modernizarea ţării şi nu d­e o reformă structurală. Azi însă, marile teme politice - reforma şi unirea - au fost trimise fără termen la iernat. Cînd vor coborî ele din nou in actualitate, e greu de presupus. încropită noastră clasă politică le tratează ca pe nişte fenomene intermitente şi nu ca pe nişte permanenţe de extremă urgenţă. Gu­vernul, cu un prim ministru atît de incolor încît nu reuşeşte să se impresioneze nici măcar pe sine, nu vede mai departe de a doua zi. Programul lui e un program de continuă uimire: nefăcînd nimic alta de­cit comitete şi comiţii, el trăieşte fiecare zi ca pe un miracol. Pe acest fond de somnolenţă naţională s-a produs totuşi, un act de o semnificaţie deosebită: reactivarea mitropoliei Basarabiei şi reîncadrarea ei in patriarhia română. Surprinzător, gestul Patriarhiei române nu s-a bucurat, fireşte, de nici un sprijin din partea oficiali­tăţilor şi doar d­e unul bovaric din partea cîtorva par­tide. Presa însăşi l-a valorizat mai degrabă sub latura lui şocantă decit sub cea semnificativă. El a stîrnit, însă, în Basarabia, reacţiile cele mai vii, obligîndu-l pe Snegur să-şi precizeze poziţia şi să iasă din ambi­guitatea în care s-a scăldat pînă acum. Nu există în toată lumea un alt popor care, puţind să trăiască într-o singură patrie, şi-ar dori să trăiască în două. Inafara „poporului lui Snegur" — o clasă de interesaţi decla­saţi naţional şi care-şi confundă pînă la identitate pri­vilegiile cu patria. Nici chiar pe Kim Ir Sen nu-l opresc, pe calea proiectului de reîntregire, decît mo­tive ideologice. Doar la Snegur al nostru aceste mo­tivaţii au ajuns la o consistenţă perversă. El ameninţă cum să-şi croiască, prin referendum, o ţară. El vrea izoleze intelectualitatea Moldovei şi să-i dea cet­ate de „trădare". (Cîţiva lingăi de-ai lui au şi a­nnunţat aceste vorbe în parlament.) El vrea să vie credincioşii români sub păstor rus. Toate acestea nu mai ţin de ceea ce tandemul prezidenţial Iliescu - m­ogul numea „politica realistă“ a reintegrării. Toate ac­­tea stau de-a curmezişul istoriei şi de-a curme­zişul idealului naţional. Noi am avut destui politicieni care, în momente cruciale, au semnat­­ sau făcut - acte umilitoare pentru întreg poporul. Politicienii au des­pre aceste acte o viziune strict pragmatică. Ei ştiu că un pact e valabil ci­ ţine situaţia respectivă. Dar aces­te acte mai au şi o altă implicaţie: ele reverberează, şi încă profund, in sentimentul respectului faţă de sine. Un popor crescut in umilinţe e un popor crescut in complexe, cu o conştiinţă de sine grevată de laşităţile politice. Politica de azi a lui Mircea Snegur, blagos­lovită de la Cotroceni, e un tipic răspuns handicapat în faţa somaţiei istorice. Ea nu umileşte doar senti­mentul Naţional al fraţilor noştri de dincolo de Prut, ea ne umileşte pe toţi. Şi ne umileşte nu doar pentru azi, ci di in perspectivă. Cu o astfel de politică, idealul unităţii naţionale e lăsat doar în voia Domnului. Dar Dumnezeu nu e singurul dator să ne­­facă politica. Mai trebuie s-o facem şi noi. Şirului de cedări din '40, Snegur vrea să se adauge azi o cedare legală, o cedare prin referendum. Atîta cinism e prea mare chiar şi pentru un român. Iar această umilinţă e prea mare chiar şi pentru noi. Al. CISTELECAN DIRECTORI FONDATORI: I. SLAVICI, I. L. CARAGIALE, G. COŞBUC (1894) Revistă editată de Uniunea Scriitorilor din România şi Inspectoratul pentru cultură al judeţului Mureş _ . _____________ ■« uvv/MlML. I 771 4300, TIRGU-MUREŞ, STR. PRIMĂRIEI NR. 1 • TeLEFON: 0954/3 50 05 AN SUMAR: VATRA-DIAI.OG CU PAUL GOMA, CAMIL MUREŞ­AN ŞI MIHAI SIN; ADRIAN MA­RINO — CRITICA „LITERATURII IDEOLOGICE; LUCIAN RAICU — SCRISORI DIN PARIS; VIRGIL IERUNCA — DE LA O ANTOLOGIE LA ALTA; MIRCEA ZACIU — EXERCIŢII DE DESPĂRŢIRE; POMPILIU TEODOR — ISTORIE ROMÂNEASCĂ, ISTORIE EUROPEANA; POE­ME DE ILIE CONSTANTIN ŞI GHEORGHE GRIGURCU; VIRGIL CIOMO­Ş — APOCALIPSA FILOSOFIEI; GHEORGHE CRĂCIUN — IMPOSIBILA ÎNTOARCERE?; MIHAI SIN INTERPRE­TAT DE CORNEL MORARU, VIRGIL PODOABĂ, AUREL PANTEA, IULIAN BOLDEA ŞI HORIA AL. CÂBUŢI: ANTON COSMA — INEDIT

Next