Vatra, 1993 (Anul 23, nr. 1-12)
1993-01-01 / nr. 1
rt ])D0?i Patriarhia şi prezidenţia Dacă n-ar fi îngheţat apele şi — pentru că nenorocirile, ca şi vechii miliţieni, umblă în grup - n-ar fi sărit în aer cîteva centrale, restauraţia noastră ar fi avut o iarnă liniştită. In locul zăpezii după care tînjesc ogoarele patriei, s-a aşezat ea, temeinic şi metodic. După alegerile din toamnă, fierbinţi, dar nu atît de epuizante incit să justifice picoteala ce le-a urmat, inafara politicii de cadre prin care se iliescizează toată structura statală, nu s-a mai făcut nimic. Instituţiile ţării hibernează, aşteptind să dea colţul ierbii şi să pornească, năvalnic, odată cu natura. Parlamentul, cel puţin, s-a întrecut pe sine, reuşind să dea, in aceste vremuri de urgenţă, doar cîteva spectacole de demagogie macabră. Altădată, în situaţii mai puţin imperative, această instituţie ştia, totuşi, să facă deosebirea dintre flecăreală şi treabă, dintre sinecură şi responsabilitate. „In 1879, de pildă, intre ianuarie şi iunie - ne spune Vlad Georgescu în Istoria românilor - parlamentul a votat 72 de proiecte de legi". Era ceva pentru nişte timpuri somate doar de modernizarea ţării şi nu de o reformă structurală. Azi însă, marile teme politice - reforma şi unirea - au fost trimise fără termen la iernat. Cînd vor coborî ele din nou in actualitate, e greu de presupus. încropită noastră clasă politică le tratează ca pe nişte fenomene intermitente şi nu ca pe nişte permanenţe de extremă urgenţă. Guvernul, cu un prim ministru atît de incolor încît nu reuşeşte să se impresioneze nici măcar pe sine, nu vede mai departe de a doua zi. Programul lui e un program de continuă uimire: nefăcînd nimic alta decit comitete şi comiţii, el trăieşte fiecare zi ca pe un miracol. Pe acest fond de somnolenţă naţională s-a produs totuşi, un act de o semnificaţie deosebită: reactivarea mitropoliei Basarabiei şi reîncadrarea ei in patriarhia română. Surprinzător, gestul Patriarhiei române nu s-a bucurat, fireşte, de nici un sprijin din partea oficialităţilor şi doar de unul bovaric din partea cîtorva partide. Presa însăşi l-a valorizat mai degrabă sub latura lui şocantă decit sub cea semnificativă. El a stîrnit, însă, în Basarabia, reacţiile cele mai vii, obligîndu-l pe Snegur să-şi precizeze poziţia şi să iasă din ambiguitatea în care s-a scăldat pînă acum. Nu există în toată lumea un alt popor care, puţind să trăiască într-o singură patrie, şi-ar dori să trăiască în două. Inafara „poporului lui Snegur" — o clasă de interesaţi declasaţi naţional şi care-şi confundă pînă la identitate privilegiile cu patria. Nici chiar pe Kim Ir Sen nu-l opresc, pe calea proiectului de reîntregire, decît motive ideologice. Doar la Snegur al nostru aceste motivaţii au ajuns la o consistenţă perversă. El ameninţă cum să-şi croiască, prin referendum, o ţară. El vrea izoleze intelectualitatea Moldovei şi să-i dea cetate de „trădare". (Cîţiva lingăi de-ai lui au şi annunţat aceste vorbe în parlament.) El vrea să vie credincioşii români sub păstor rus. Toate acestea nu mai ţin de ceea ce tandemul prezidenţial Iliescu - mogul numea „politica realistă“ a reintegrării. Toate actea stau de-a curmezişul istoriei şi de-a curmezişul idealului naţional. Noi am avut destui politicieni care, în momente cruciale, au semnat sau făcut - acte umilitoare pentru întreg poporul. Politicienii au despre aceste acte o viziune strict pragmatică. Ei ştiu că un pact e valabil ci ţine situaţia respectivă. Dar aceste acte mai au şi o altă implicaţie: ele reverberează, şi încă profund, in sentimentul respectului faţă de sine. Un popor crescut in umilinţe e un popor crescut in complexe, cu o conştiinţă de sine grevată de laşităţile politice. Politica de azi a lui Mircea Snegur, blagoslovită de la Cotroceni, e un tipic răspuns handicapat în faţa somaţiei istorice. Ea nu umileşte doar sentimentul Naţional al fraţilor noştri de dincolo de Prut, ea ne umileşte pe toţi. Şi ne umileşte nu doar pentru azi, ci di in perspectivă. Cu o astfel de politică, idealul unităţii naţionale e lăsat doar în voia Domnului. Dar Dumnezeu nu e singurul dator să nefacă politica. Mai trebuie s-o facem şi noi. Şirului de cedări din '40, Snegur vrea să se adauge azi o cedare legală, o cedare prin referendum. Atîta cinism e prea mare chiar şi pentru un român. Iar această umilinţă e prea mare chiar şi pentru noi. Al. CISTELECAN DIRECTORI FONDATORI: I. SLAVICI, I. L. CARAGIALE, G. COŞBUC (1894) Revistă editată de Uniunea Scriitorilor din România şi Inspectoratul pentru cultură al judeţului Mureş _ . _____________ ■« uvv/MlML. I 771 4300, TIRGU-MUREŞ, STR. PRIMĂRIEI NR. 1 • TeLEFON: 0954/3 50 05 AN SUMAR: VATRA-DIAI.OG CU PAUL GOMA, CAMIL MUREŞAN ŞI MIHAI SIN; ADRIAN MARINO — CRITICA „LITERATURII IDEOLOGICE; LUCIAN RAICU — SCRISORI DIN PARIS; VIRGIL IERUNCA — DE LA O ANTOLOGIE LA ALTA; MIRCEA ZACIU — EXERCIŢII DE DESPĂRŢIRE; POMPILIU TEODOR — ISTORIE ROMÂNEASCĂ, ISTORIE EUROPEANA; POEME DE ILIE CONSTANTIN ŞI GHEORGHE GRIGURCU; VIRGIL CIOMOŞ — APOCALIPSA FILOSOFIEI; GHEORGHE CRĂCIUN — IMPOSIBILA ÎNTOARCERE?; MIHAI SIN INTERPRETAT DE CORNEL MORARU, VIRGIL PODOABĂ, AUREL PANTEA, IULIAN BOLDEA ŞI HORIA AL. CÂBUŢI: ANTON COSMA — INEDIT