Veac Nou, 1955 (Anul 11, nr. 1-52)

1955-07-22 / nr. 29

Pentru pace și prietenie intre popoare și 18 iulie s-a deschis la Geneva, în talarele Palat al Națiunilor, conferința sefilor guvernelor Uniunii Sovietice, Sta­telor Unite, Angliei și Franței, a cărei sarcină principală constă — potrivit năzuințelor fierbinți ale popoarelor — în­ăsirea căilor și mijloacelor pentru slă­­irea încordării internaționale și crearea unei atmosfere de încredere în relațiile reciproce dintre state. Pe drept cuvînt opinia publică interna­țională consideră că întrunirea șefilor guvernelor celor patru puteri este un eveniment de o uriașă importanță în ansamblul relațiilor internaționale post­belice. Aceasta o confirmă atît compo­nenta delegațiilor, cit și faptul că confe­rința de la Geneva este un rezultat al cererii insistente a popoarelor, un succes al forțelor care militează în favoarea păcii. „ După cum se știe, politica externă tarilor lagărului socialist se întemeiază a pe principiile leniniste cu privire la posi­bilitatea conviețuirii și colaborării paș­nice a țărilor cu orînduiri sociale dife­rite. Ideea conviețuirii și colaborării, scumpă tuturor iubitorilor de pace, își croiește astăzi drum tot mai larg in lume, este însușită de numeroase țări. Intărite în convingerea lor de necesitatea și folo­sul evident al promovării, in scopul nor­malizării relatiilor internationale, a prin­cipiilor colaborării și conviețuirii paș­nice, popoarele cer conferinței de la Ge­neva să statornicească aceste principii, precum și metoda tratativelor între state, pe baza egalității în drepturi și bunăvoin­ței, a neamestecului în treburile interne ale popoarelor. In ce o privește, Uniunea Sovietică a făcut totul pentru netezirea drumului spre conferința către care se îndreaptă în mo­mentul de față atenția și speranțele în­tregii lumi. Conferința s-a deschis în condițiile favorabile ale slăbirii încordării internaționale, ca urmare a recentelor inițiative și măsuri practice ale guvernu­­­lui sovietic în domeniul politicii externe. „Fără inițiativa sovietică — scria de curînd cunoscutul ziar englez „Manches­ter Guardian“ — nu ar fi avut loc o con­ferință la un nivel înalt și în orice caz nu ar fi avut loc o conferință la cel mai înalt nivel“. Conferința s-a deschis. Primele reacții ale numeroșilor observatori politici și co­mentatori ai ziarelor din întreaga lume, aflați în prezent la Geneva — au fost sublinierea atmosferei de înțelegere și colaborare între participanți. Fără doar și poate, ar fi naiv să se considere că în scurtul răstimp al conferinței ar putea fi soluționate toate problemele internațio­nale actuale. Unele din ele necesită un schimb de păreri pentru găsirea bazelor unei înțelegeri; alte probleme cer o stu­diere suplimentară, după cum asupra unora din ele există puncte de vedere diferite. Important este însă să domneas­că dorința de colaborare și înțelegere reciprocă. Exprimînd țelurile politicii externe U.R.S.S. îndreptate spre întărirea și dez­a­voltarea colaborării internaționale, șeful delegației sovietice, N. A. Bulganin spus în ședința inaugurală a conferinței: „ „Noi am fost și sîntem pentru pace între popoare, pentru coexistența pașnică între toate statele, indiferent de rînduielile in­terne stabilite într-un stat sau altul, indi­ferent dacă el este monarhie sau republi­can, capitalist sau socialist, deoarece problema sistemului social și economic existent în oricare stat este o problemă internă a poporului respectiv“. In decla­rația sa, atrăgînd atenția asupra celor mai importante probleme internationale, N. A. Bulganin a făcut în același timp o serie de propuneri clare și precise pen­tru rezolvarea lor. Aceste propuneri au stîrnit un puternic interes, bucurîndu-se de cea mai mare atenție din partea cercu­rilor conferinței. De cea mai mare importanță este apro­pierea pozițiilor Uniunii Sovietice, State­lor Unite, Angliei și Franței în ce privește armamentele clasice, datorită atitudinii pozitive și constructive a guvernului so­vietic. Acum, el este în drept să aștepte ca și puterile occidentale să facă un pas în spre asigurarea unui acord în problema in­terzicerii armei atomice. In acest fel, în­treaga problemă a dezarmării s-ar putea situa pe un făgaș real. U.R.S.S. se pro­nunță pentru o largă colaborare interna­țională în folosirea energiei atomice în scopuri pașnice. Șeful guvernului sovie­tic a anunțat în declarația sa importanta hotărîre a U.R.S.S. de a aloca o canti­tate corespunzătoare de materiale­gregabile pentru fondul international deza­­de materiale atomice de pe lângă Agenția internațională de energie atomică, de în­dată ce se va ajunge la un acord cu pri­vire la crearea unei asemenea agenții. In ce privește problema arzătoare a creării unui sistem de securitate colec­tivă, șeful guvernului sovietic a expus principiile fundamentale ale unui aseme­nea sistem, cuprinse în deosebit de im­portantul proiect al Tratatului general de securitate colectivă în Europa. Se pro­pune ca pregătirile corespunzătoare să se imparta in doua etape: in prima etapă — statele participante la Tratatul de securitate colectivă nu se eliberează de obligatine asumate de ele prin tra­tatele și acordu­rile existente dar își iau, totodată obligația de a se abține de la folosirea fortei armate, rezolvind even­tualele lor litigii prin mijloace pașnice; în a doua etaipa—■ de creare în întreg cu­prinsul său a sistemului securității colec­tive m Europa —, pactul Nord-Atlantic, acordurile de la Paris și Tratatul de la Varșovia pierzîndu-și valabilitatea. Este de la sine înțeles că însăși rezolvarea problemei germane ar fi grăbită prin crearea sistemului securității colective. In acest fel s-ar crea premizele necesare unificării Germaniei pe baze democra­tice. Prin organizarea­ securității colective în Europa, continentul nostru ar putea deveni o citadelă a păcii. După cum se arată în declarația sovie­tică, există posibilitatea ca, pe de o parte, statele participante la pactul Nord-Atlantic și la acordurile de la Paris, și, pe de altă parte, statele membre ale Tratatului de la Varșovia, să-și asume obligații reciproce de a nu folosi forța armată unele împotriva altora, de a se consulta reciproc în cazul ivirii între ele a unei neînțelegeri primejduind menți­nerea păcii în Europa. U.R.S.S. consideră de asemenea că marile puteri ar putea să adopte o atitudine favorabilă față de statele care ar dori să ducă o politică de neutralitate și neparticipare la grupări militare securității și ar pune problema garantării lor. Uniunea Sovietică este gata să participe la astfel de garanții. Guvernul sovietic a anunțat de ase­menea hotărîrea de a demobiliza contin­gentele de trupe ce vor fi retrase din Austria ca urmare a încheierii Tratatului de stat, chemînd și celelalte puteri să ia măsuri corespunzătoare. In sfîrșit, N. A. Bulganin a subliniat însemnătatea regle­mentării situației din Extremul Orient și din Asia. De la un cap la altul, declarația dele­gației guvernamentale sovietice cores­punde năzuințelor popoarelor spre o viață pașnică și liniștită. Sub impresia puter­nică pe care au produs-o propunerile so­vietice constructive, agenția Presse recunoaște că „intervenția France sovie­tică a cuprins propuneri demne de a fi examinate“. Opinia publică a înregistrat de aseme­nea cu satisfacție și acele propuneri juste cuprinse în declarațiile celorlalți șefi de guverne. Oamenii iubitori de pace nu pierd din vedere că în puternic contrast cu atmos­fera cordială din jurul mesei conferinței, cercurile cărora perspectivele destinderii nu le sunt pe plac, își reînnoiesc mane­vrele cu scopul de a stingheri mersul lu­crărilor conferinței. Aceste cercuri unel­tesc pentru a crea neîncredere și suspiciu­ne în posibilitatea realizării unui acord în cadrul conferinței. Popoarele doresc să trăiască în pace și prietenie. De aceea ele așteaptă de la această conferință — prima conferință a șefilor guvernelor celor patru puteri din perioada postbelică — ca ea să aibă ur­mări rodnice în viața internațională, pen­tru întărirea păcii și încrederii între state, pentru dezvoltarea legăturilor multilatera­le între toate țările, așa precum cer intere­sele păcii și colaborării internaționale. Poporul român, a cărui dorință de pace și prietenie cu­ toate popoarele este expri­mată în politica guvernului Republicii Populare Române, este unanim alături de celelalte popoare care doresc ca lucrările conferinței să fie încununate de succes deplin. In bazinul Karaganda Bazinul carbonifer al Karagandei, unul din cele mai mari bazine puse in exploa­tare in anii Puterii Sovietice, produce o cantitate de cărbune uriașă. Cărbunii din Karaganda satisfac nevoile de cocs și de energie ale celui mai puternic centru in­dustrial al U.R.S.S. — Magnitogorskul, precum și ale întreprinderilor industriale din Kazahstan, Uzbekistan ș.a. Minerii Karagandei dezvoltă necontenit tehnica exploatării cărbunelui și folo­sesc cu măiestrie mașini miniere de mare productivitate, cum sunt: combinele „Don­bass“, mașinile de încărcat cărbune și cele de încărcat steril. Ei extind metodele de conducere automată și de la distanță combinelor, a instalațiilor de conveer și a a macaralelor manevriere. Deosebit avînt ia în Karaganda exploa­tarea cărbunelui la suprafață, sub cerul li­ber, procedeu care oferă mari avantaje in ce privește sporirea productivității muncii și îmbunătățirea condițiilor de lucru ale minerilor. Datorită dotării cu mașini moderne și fo­losirii metodei graficului ciclic in subteran și a altor metode înaintate, productivitatea muncii minerilor in primii patru ani ai actualului cincinal a crescut cu 37%. Lucrătorii din Karaganda se străduiesc să folosească multilateral rezervele produc­ției miniere. Deosebit de interesante sunt cercetările și concluziile practice la care au ajuns colaboratorii Institutului de proiec­tări miniere din Karaganda în ce privește utilizarea pentru construcții a sterilului, care pînă acum era adunat în uriașe halde ce urm­eau adesea peisajul și nu avea nici o utilitate. Sterilul nears, care cuprinde ră­mășițe de cărbune și sulf, este sfărimat, în­cărcat intr-o cupă de aglomerare sau se presară pe bandă. Aici, se aprinde suprafa­ța rocii, iar prin ea este trecut un curent de aer. Bucățelele de rocă arse devin un aglo­merat pe’’Os, de 1,5 ori mai ușor decit apa, că­uia, după numele orașului, i s-a spus „karagandit“. „Karaganditul“ înlocuiește nisipul in une­le piese prefabricate de beton armat și poate fi folosit la producerea de blocuri pentru pereți. Acești pereți sunt de trei ori mai ușori decât cei de cărămidă și pot fi făcuți mult mai subțiri. „Karaganditul", unul din cele mai bune materiale de construcție, va fi produs pe scară industrială de o primă fabrică ce se înalță acum în orașul Karaganda. Proletari din toate tarile, uniti-vă I . * . J ..#■­ ■__Organ al Consiliului General A.R.LU.S. ; * ANUL XI Nr. 29 VINERI 22 IULIE 1955 4 PAGINI, 25 BANI Familia Feod Prima oară am aflat despre Bo­ris Feodorovici Feodorov citind o notiță de cîteva rînduri în pagi­nile unuia din ziarele care apar in Sverdlovsk. Era vorba despre fap­tul că inginerul B. F. Feodorov de la uzina „Uralmaș“, în ziua precedentă își susținuse cu succes dizertatia de candidat în știintele tehnice. Peste cîteva săptămîni am avut prilejul să-l cunosc pe Boris Feo­dorovici chiar­ la el acasă. E drept, venisem într-un moment nu prea potrivit. Familia Feodorov se muta în alt oraș, lucru de care puteai să-ți dai seama cum intrai în casă.­ Mobila fusese trimisă la noua locuință. Cîteva geaman­tane pline, probabil cu îmbrăcă­minte, erau rînduite lingă un pe­rete. Capul familiei si fiul mijlo­ciu, Anatoli, împachetau cărțile care trebuia să fie trimise a doua zi prin poștă pe noua a­­dresă. Pe jos și pe singura masă stăteau grămadă cărțile, unele tehnice, altele de literatură artis­tică printre care operele lui Jack London și Gogol, Balzac și Puș­kin, Shakespeare, Gorki și ale multor altor scriitori după care — așa cum am aflat mai tîrziu — era pasionat noul candidat în ști­ințele tehnice. In sfîrșit, cărțile și-au primit învelișul din hîrtie albă, a­u fost legate cu sfoară, iar Boris Feo­dorovici a găsit răgaz ca să stăm de vorbă. N-am apucat să ne așe­zăm în­­ jurul mesei, că la mijlocul ei a și apărut un samovar de ni­chel strălucitor — unul dintre puținele lucruri neî­mpachetate, „lăsate pentru la urmă“ — care sforăia furios și sufla aburi. La o ceașcă de ceai, toată lumea a de­venit mai vorbăreață. Boris Feo­dorovici — mai mult ca toți. Vor­bea despre toate, cu voce puter­nică, vesel și tînăr, mult mai di­nar decit cei 47 de ani pe care-i avea în realitate. Il atrăgea noua muncă în care avea să intre peste cîteva zile, dar îi părea rău și după tovarășii săi, și după uzina în care a lucrat „un sfert de se­col", cum spunea el cu mîndrie. Un sfert de secol... Ond­ă călcat Boris Feodorovici întîia dată pe aceste meleaguri, pe aici nu era nici uzina aceea u­­riașă, nici orășelul care se vede prin fereastră și care se întinde departe, pînă la păduricea de pipi. Peste tot era numai taiga. Cît vezi cu odhli — pădure deasă. Doar vînătorii încercați și lupii îi știau potecile. Boris Feodorovici a venit la construcția „Uralmașului“ ca muncitor necalificat, așa cum au venit și alte mii de tineri ca el. Acasă, în Kungursk, îi rămăsese o mamă bătrînă și patru frați pe care trebuia să-i ajute. — Cum am construit noi „U­ral­­mașul“? — ni se adresează Boris Feodorovici. — Vouă, tinerilor, care ați văzut aproape cu ochii voștri cum s-a construit Donul“ sau cum se indică „ Volga­­hidro­centrala de la Kuibîșev, probabil că nici n-o să vă vină a crede. Cu mîinile goale! Pentru noi, pe atunci, o căruță însemna „teh­nică“... Constructorii uzinei au fost și primii ei muncitori. Cînd uzina a intrat în funcțiune, Boris Feodo­rovici s-a înscris la un curs de ca­lificare. După cîteva luni a pri­mit certificatul de muncitor califi­cat și i s-a încredințat un strung. Cam prin anii aceia Partidul Comunist s-a adresat muncitori­lor, chemîndu-i să lupte pentru cucerirea cetății însușirea tehnicii, științei, pentru Boris Feodoro­vici, care încă din copilărie iubea cartea, a fost printre primii din uzină care s-au înscris la cursurile serale ale școlii medii tehnice. Nu era ușor să învețe seara, după zi de muncă. Intre timp, se însu­c­rase, și Maria Vasilievna — soția sa — îi dăruise un fiu, pe Vladis­lav. Era greu, cu atît mai mult cu cît Boris Feodorovici n-a lăsat toate grijile gospodăriei pe umerii soției sale. — Mașa — i-a spus el — tre­buie să înveți și tu. Nu e drept ca unul dintre noi să meargă îna­inte, iar celălalt să bată pasul pe loc. Treburile casei le împărțim pe din două. Și seara, după ce copiii se cul­cau — venise deja­­ pe lume și Anatoli — cei doi soți rămîneau aplecați asupra cărții pî­nă noap­tea tîrziu. Maria Vasilievna urma cursurile serale ale școlii medii pedagogice. Vladislav mai avea pustil pînă să intre în clasa întîia, cînd, în­­tr-o seară, soții Feodorov, venind acasă mai devreme ca de obicei, au pus pe masă, una lîngă alta, două diplome de absolvenți ai școlii medii. —Mai departe, ce facem? — în­trebă Maria Vasilievna. — Mai departe? vorba cîntecu­­lui: „Mereu înainte, mereu îna­inte“... La toamnă dăm examen de admitere la facultate. ...N-a trecut mult timp si in casa Feodorovilor, în fiecare după amiază, puteai vedea pe mama, pe tata si pe Vladislav „făcîndu-si lecțiile" în jurul me­sei. După vreo doi ani, li s-a ală­turat și un al patrulea școlar — Anatoli. In anul cînd Boris Feodorovici a primit titlul de inginer iar Ma­ria Vasilievna diploma de absol­vent al Institutului pedagogic, a izbucnit războiul. Inginerul Feo­dorov ar fi dorit să-și continue mai departe studiile, dar a trebuit să-și amine aceste visuri pentru după război. Alături de muncitori și de cei­lalți ingineri ai uzinei, Boris Feo­dorovici a luptat cu mult eroism pentru înfrîngerea dușmanului care cotropise țara. Zile si nopți nu ieșea din uzină. Multe mii de cotropitori au fost șterși de pe fata pămîntulu­i de armele fabricate de inginerul Feodorov și tovarășii săi de muncă. Două ordine și mai multe med­all­ii împodobesc pieptul inginerului Feodorov. Cînd pe pămî­nt a răsărit din nou soarele păcii și primele greu­tăți ale reconstrucției au rămas în urmă, Boris Feodorovici­ s-a în­­tors la vechile lui studii. Uzina i-a pus la dispoziție tot ce avea ne­voie: materiale, unelte, cărți de specialitate. Doi oameni îl ajutau în experiențele sale. Peste două mii de experiențe a făcut pînă de și-a atins telul, pînă ce si-a pus la punct dizertatia. —Grele poteci are stiinta — spume Boris Feodorovici. — Intre noi fie vorba, n-aveti idee de cîte ori îmi venea să las totul baltă... Dacă nu m-ar fi sprijinit tovarășii, cine știe dacă-mi terminam lucra­rea ... In timp ce lucra la dizertație, B. F. Feodorov a mai scris și alte lucrări științifice. Acum trei ani i-a apărut o carte tradusă mai tîrziu în cîteva limbi, apoi i-a apărut un amplu studiu într-o cu­legere de articole științifice scrise de inginerii de la „Uraknaș“, cu­legere care a apărut de curînd și în limba chineză. Nu de mult, după ce și-a susținut dizertația, aceasta a fost publicată un volum. Cu puțin înainte de a-l cunoaște pe Boris Feodorovici, el a fost nu­mit șef al catedrei de mașini-unel­­te și instrumente la Institutul poli­tehnic din Ijevsk, capitala R.S.S.A. Udmurze. Acum se pregătea să plece acolo împreună cu soția și cel mai mic dintre copii, cu Vo­­lodia, care are vreo 8—9 ani.­­ Familia noastră s-a împărțit pe tot cuprinsul țării sovietice, — spune cu mîndrie Boris­ Feodoro­­vici. — Noi, „bătrînii“ — în ievsk, Anatoli peste puțin timp ter­­­­mină facultatea de ziaristică și o să lucreze tocmai în Stalingrad, iar Vladislav lucrează de un an ca medic lingă Vladivostok. Iată ce am primit, nu de mult, de la el! Din port vizii scoase o fotografie din care privea cu ochi mari și mirați un "copilaș grăsun, bucălat, de toată frumusețea. — E cel mai tînăr dintre Feo­­dorovi 1 DAN LAZARESCU Canale, rîuri, mări... Unde se varsă rîul rîu ? Privind harta Uniunii Sovietice, afli că a­­cest rîu izvorăște din centrul lanțu­lui muntos Tian-Șan, își poartă a­­pele pe pămîntul Kirghiziei, ajunge în Kazahsta­n, iar aici... dispare. E adevărat că, primăvara, în timpul revărsărilor, apele lui se iveau lîngă lacul Saumal-Kul, însă vara, pe arșiță, apele bogate ale rîului Ciu erau înghițite de nisipu­rile pustiului. Așa se întîmpla pînă nu de mult. Oamenii sovietici au hotărît să schimbe soarta rîului Ciu. S-au oprit apele în pragul pustiului și le-au întors prin canalele de irigație care brăzdează valea Ciuiskaia. Cana­lele acestea au Înviorat chinuit de arșiță. Oamenii pămîntul muncii din Kirghizia string acum mari de bumbac, sfeclă de recolte zahăr, cînepă, legume, cartofi și fructe. Rîul Ciu, ca și mai înainte, nu se varsă nicăieri. Acum, toate apele lui se împrăștie pe cîmpurile colhozuri­lor și sovhozurilor. Totuși, apa nu ajunge. Iată de ce oamenii s-au gîn­­dit să folosească pentru agricultură nu numai apele de primăvară și vară ale rîului Ciu, ci și apele pe care le aduce el toamna și iarna, de pe înălțimile munților Tian-Șan. Insă apele acestea trebuiau strînse și păstrate pînă primăvara într-un rezervor uriaș, cu capacitatea de 350 milioane metri cubi de apă. Un astfel de rezervor se constru­iește în zona centrală a munților Tian-Șan. Aici, rîul Ciu curge prin­­tr-un defileu adînc. Inchizînd defi­leul cu un baraj, constructorii s1 vor transforma într-un uriaș lac de acumulare. Pentru a se putea con­strui barajul, e nevoie ca, un timp apele să nu mai curgă prin defi­leu. De aceea, rîului Ciu i-a fost deschisă albie nouă, print­r-un tunel larg. Astfel a fost golită vechea al­bie și s-a putut începe construcția barajului, lîngă care se va întinde lacul de acumulare Orto-Tokol. Ape­le lacului vor uda 90.000 hectare de pămînt, vor spori de 2-3 ori produc­ția de cereale, bumbac, zahăr și fructe a văii Ciuiskaia. Canalul Kara-Kum. Construcția lui este în plină desfășurare. Cana­lul va lua o parte din apele fluviu­lui Amu-Daria, ducîndu-le pe o în­tindere de 410 kilometri, spre inima pustiului. Lucrările de au pornit din două părți construcție deodată. Dinspre Amu-Daria, înaintează dră­­gile refulante care lasă în urmă ca­nalul gata,­plin cu apă. Pînă acum, drăgile și apele au înaintat 110 kilometri. In întîmpinarea drăgilor refulante vin puternice mașini te­­rasiere, care au­ tăiat prin pustiu o albie lungă de 150 kilometri. Cînd se vor întîlni drăgile cu mașinile te­­rasiere, apele Amu-Dariei vor ajun­ge lesne pînă în inima pustiului, aducînd cu ele viața și belșugul. Canalul Tersko-Kuma se constru­iește în Caucazul de nord. Primii constructori au sosit aici acum trei ani, iar astăzi traseul canalului se și întinde pe mai mult de 100 de ki­lometri prin secetoasa stepă Na­­gaiskaia. Cînd se vor mai săpa încă 40 kilometri de albie, canalul se va uni cu rîul Kuma- Apele Terebuk­ri vor umple sistemul de irigație din stepa Nagaiskaia și vor stîmpăra setea pămînturilor negre. Valea Fergana. Cînd s-a terminat aici, după război, construcția vesti­tului canal din Valea Fergana, aces­tei văi i s-a spus „mărgăritarul Uzbekistanului“. Lupta pentru apă continuă însă și astăzi. Trebuie iri­gate încă 10.000 hectare pămînt. In același timp, se lărgește rețeaua de irigație a Stepei flămînde care, pînă nu de mult, era un pustiu și care se transformă azi într-o re­giune roditoare. De curînd, constructorii canalului Verhne-Karabahski din Azerbaidjan și-au sărbătorit victoria. In Gruzia, s-a terminat construcția sistemului de irigație Muhransk — ceea ce în­seamnă încă 10.000 hectare de livezi și vii noi. Se apropie de sfîrșit con­strucția sistemului de irigație Sam­­gorsk. Ținuturile Stavropol și Krasnodar, regiunile Rostov, Groznensk, Kuibî­șev, Stalingrad, Astrahan, Nikolaev, Herson, Odessa, Crimeea — iată înșirare, departe de a fi completă, a­­ locurilor unde se desfășoară mari lucrări de irigare a pămîntului, pre­văzute de cel de al cincilea plan cincinal. Astfel, din an un an, apar pe harta U.R.S.S. noi canale și rezervoare de apă. In anii Puterii Sovietice, s-au înălțat aproape „ 50.000 construcții hidrotehnice pentru sistemele de iri­gare și drena­re, care au mărit de trei ori suprafața pămînturilor iri­gate ale târii H. Al 5-lea plan cincinal al U.R.S.S. a fost îndeplinit în 4 ani și 4 luni La Plenara C. C. al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice ținută între 4 și 17 iulie, s-au dezbătut, printre al­tele, importante probleme privind dezvoltarea continuă a in­­dustriei, progresul tehnic și îmbunătățirea organizării produc­ției in Uniunea Sovietică. In­ legătură cu sarcinile din acest domeniu, a prezentat un raport președintele Consiliului de Miniștrii al U.R.S.S. N. A. Bulganin, iar Plenara a adoptat o hotărîre. Raportul tovarășului N. A. Bulganin și hotărîrea Plenarei sînt docu­mente care oglindesc strălucitele succese realizate de indus­tria Uniunii Sovietice și arată sarcinile mărețe ce și le pune poporul sovietic pentru viitorul apropiat. Vorbind despre unele rezultate ale activității Industriei, N. A. Bulganin a arătat că, cu toate distrugerile uriașe prici­nuite industriei U.R.S.S. în mondial, statul sovietic, folosind anii celui de-al doilea război avantajele sistemului eco­nomic socialist, a fost în stare nu numai să readucă în­ ritm rapid producția industrială la nivelul dinainte de război, ci și să-l depășească în proporții considerabile. Congresul al 19-lea al partidului comunist a dat direc­­tiv­a de a se ridica cu aproximativ 70 la sută în decurs de cinci ani (1951—1955) nivelul producției industriale din U.R.S.S. Această sarcină a fost îndeplinită înainte de termen.­­Cel de-al 5-lea plan cincinal a fost îndeplinit în ce privește volumul global al producției industriale la 1 mai 1955, adică în numai patru ani și patru luni. Raportorul a amintit că în cuvîntarea rostită la adunarea electorală din 9 februarie 1946, I. V. Stalin trasase sarcina de a se ridica producția anuală de fontă la 50.000.000 tone, de otel — la 60.000.000 tone, de cărbuni — la 500.000.000 tone, de petrol — la 60.000.000 tone. „Aceasta — a­ apus I. V. Stalin — va necesita, poate, trei noi planuri cincinale, daca nu mai mult“. In 1955, adică după expirarea primelor două cincinale de după război, nivelul industriei U.R.S.S. urmează să crească de peste trei ori față de cel din 1940. ■ A fost atins înainte de termen și considerabil depășit nivelul prevăzut în ce privește extracția petrolului, care va atinge încă anul acesta 70.000.000 tone. In 1955, se vor produce peste 33.000.000 tone fontă, circa 45.000. 000 tone oțel și se vor extrage peste 390.000.000 tone că­rbune. Anul acesta, creșterea producției de fontă va repre­zenta circa 3.000.000 tone, cea de otel — aproximativ 3.500.000 tone și cea a extracției cărbunelui peste 40.000.000 tone. Acest nivel al producției, precum și ritmul atins în dezvoltarea industriei metalurgice și carbonifere, a declarat N. A. Bulganin, arată că încă înainte de sfîrșitul celui de-al treilea cincinal postbelic putem să ridicăm producția de otel la 60.000. 000 tone pe an, iar extracția cărbunelui la­ 500.000.000 tone pe an. Pînă la sfîrșitul celui de-al treilea cincinal post­belic, va fi rezolvată de asemenea și sarcina asigurării unei producții anuale de 50.000.000 tone fontă. Subliniind că planul cincinal se îndeplinește cu succes și în domeniul electrificării, N. A. Bulganin a enumerat puterni­cele centrale hidroelectrice și marile centrale termoelectrica care au intrat în funcțiune în ultimii patru ani. Agricultura este de asemenea înzestrată necontenit cu cele mai moderne mijloace tehnice. In timp ce La sfîrșitul anului 1940, î­n colhozuri, S.M.T.-uri și sovhozuri au existat numai 684.000 tractoare (socotite în tractoare de 15 c. p.), în prezent numărul lor a depășit 1.400.000; numărul combinelor, cerealiere a crescut în perioada arătată de la 182.000 la 350.000. Creșterea realizată în cursul celui de-al 5-lea cincinal în domeniul industriei grele și al agriculturii a creat o bază solidă pentru dezvoltarea cu succes a industriei ușoare și alimentare. Creșterea industriei și, înainte de toate, a industriei grele — a spus N. A. Bulganin — a permis să se întărească și mai mult capacitatea de apărare a U.R.S.S. Forțele armate ale Uniunii Sovietice primesc din partea industriei cele mai­ moderne mijloace tehnice de luptă. Ritmul înalt de dezvoltare a industriei U.R.S.S. dove­dește superioritatea categorică a economiei socialiste asupra economiei țărilor capitaliste. In timp ce în­ 1954 în Uniunea Sovietică volumul producției industriale a depășit de 18 ori nivelul anului 1929, în S.U.A., în aceeași perioadă, producția industrială a crescut de numai 2,1 ori, în Anglia — cu 72 la sută, în Franța — cu 14 la sută, iar î­n Italia — cu 77 la sută. Vorbind despre problemele progresului tehnic continuu în industrie, N. A. Bulganin a arătat contribuția oamenilor de știi­nță, a inginerilor, inventatorilor și raționalizatorilor sovie­tici la dezvoltarea științei și tehnicii și a subliniat în această privință culmea atinsă prin descoperirea metodelor de obținere și folosire a energiei atomice, ceea ce constituie pragul unei revoluții științifice, te­hnice și industriale ce depășește prin importanță revoluțiile industriale legate de utilizarea aburului și a electricității. In toate domeniile economiei sovietice, se perfecționează neîntrerupt tehnica pe baza automatizării, telemecanicii, radio­­tehnicii, electronicii ș. a. Vorbitorul a arătat unele lipsuri în acest domeniu și a expus sarcinile dezvoltării tehnicii noi în metalurgia feroasă și neferoasă, în industria mijloacelor de transport ș. a. „Sar­cina noastră — a spus tovarășul N. A. Bulganin — constă în a întrece realizările științei și tehnicii din țările străine, folosindu-ne de superioritatea orînduirii noastre“. Lupta pen­tru progresul tehnic­­ al U.R.S.S. constituie lupta pentru cons­truirea societății comuniste. In dezvoltarea industriei sovietice se va acorda o deo­sebită ateniție lărgirii specializării și cooperării întreprinderi­lor, în primul rînd pe baza uzinelor existente sau chiar în cadrul a­numitor secții. Raportorul a subliniat creșterea continuă a productivi­tății muncii î­n industria U.R.S.S. In 1955, productivitatea muncii în industria sovietică va întrece de două ori nivelul antebelic și prin ritmul său depășește mult țările capitaliste, ceea ce­ a permis ajungerea din urmă, în ce privește nivelul productivității muncii, a țărilo­r capitaliste înaintate din Eu­ropa occidentală. In creșterea în continuare a productivității muncii,­­ vor avea un rol important in­trod­u­cerea în toate ra­murile industriei a mașinilor moderne și tehnologiei înaintate, modernizarea utilajului actual, automatizarea producției, ridi­carea nivelului de pregătire al muncitorilor. „Creșterea și perfecționarea neîntreruptă a producției so­cialiste pe baza tehnicii celei mai înalte, ne sunt necesare — a arătat­­ vorbitorul — pentru a asigura satisfacerea maximă a necesităților materiale și culturale mereu crescînde ale în­tregii soc­ietăți sovietice. O chezășie a asigurării cu succes a unui nou și puternic avînt­ al industriei sînt hărnicia și talen­­tele creatoare ale marelui popor sovietic, devotamentul său fără margini fată de patrie și cauza construirii comunismului, precum și conducerea încercată de către gloriosul nostru partid comunist, înarmat cu nemuritoarea învățătură a mar­­xism-leninismului și care conduce cu fermitate poporul nostru înainte spre comunism“. Soli ai tineretului sovietic la Festival Tineretul sovietic se pregătește intens în vederea celui de al V- lea Festival Mondial al Tineretului și Stu­denților pentru și Prietenie. La Pace mă­reața sărbătoare a ti­nereții vor sute de tineri participa cîntă­­reți și instrumentiști, studenți la conserva­tor, membri ai cercu­rilor artistice de ama­tori, ai ansamblurilor de cîntece și dansuri populare, soliști ai teatrelor, orchestre simfonice etc. de mic de Stat din Moscova, va prezenta pe scenele Festivalu­lui baletul „Lacul le­bedelor“. La spectacol își vor da contribuția tinerii actori M.H.A.T.-ului. Tinerii balerini ai Teatrului Mare au inclus în pertoriul închinat Festivalului și fragmente din balete ruse și vietice.­­ La sărbătoarea Festivalului va participa și balerina E. Vlasova de la Teatrul Muzical de Stat „K. S. Stanislavski și V. I. Nemirovici- Dancenko" și un grup de tinere coriste ale vestitului cor popular rus „Piatnițki". Ansamblul de dansuri al studenților lituanieni, corul popular belorus, corul studenților din Leningrad, ansamblurile de dans ale Rezervelor de Muncă din R.S.S. Azerbaidjană și din orașul Sverdlovsk, vor prezenta în fața tineretului lumii minunatele creații artistice ale popoarelor Uniunii Sovietice. Tineretul sovietic organizează la Varșovia o expoziție în cadrul căreia vor fi expuse lucrările tinerilor pictori, sculptori și grafic deni sovietici.

Next