Viaţa Economică, ianuarie-iunie 1966 (Anul 4, nr. 1-25)
1966-01-07 / nr. 1
ŞTIINŢELE AGRICOLE ŞI CERINŢELE DEZVOLTĂRII ECONOMIEI NAŢIONALE prof. univ. N. GIOSAN membru corespondent al Academiei ISTORIA civilizaţiei umane conferă ■ ştiinţei rolul de factor important pentru progresul vieţii sociale şi de mare forţă transformatoare a omenirii. In secolul nostru, ştiinţa a devenit, datorită transpunerii ei quasi-imediate în practică, o însemnată forţă de producţie, un factor hotărîtor al progresului. Ampla revoluţie tehnico-ştiinţifică care se desfăşoară in zilele noastre modifică în mod radical condiţiile producţiei materiale şi posibilităţile de valorificare a bogăţiilor naturale, asigură fabricarea pe scară industrială a unor noi şi largi game de produse. Este firesc că în asemenea condiţii se cer eforturi susţinute pentru scapinirea marilor cuceriri ale secolului■nostru, mergînd în ritm cu progresul ştiinţei mondiale. în anii construcţiei socialiste, ştiinţa a cunoscut în ţara noastră o dezvoltare ascendentă, baza de plecare formînd-o tradiţia ştiinţifică transmisă de iluştrii reprezentanţi din trecut ai ştiinţei româneşti, precum şi sintetizarea progreselor ştiinţifice realizate pe plan mondial. Institutele de cercetări agricole, oamenii de ştiinţă, insuşindu-şi concepţia ştiinţifică marxist-laninistă care stă la baza activităţii partidului, aduc o contribuţie însemnată la dezvoltarea agriculturii. Paralel cu perfecţionarea agrotehnicii , diferenţiată pentru diferite zone şi elaborarea măsurilor de ridicare a fertilităţii solurilor, s-au creat hibrizi şi soiuri valoroase de plante care au fost introduse şi generalizate în producţie. Toate acestea au contribuit la modernizarea şi îmbunătăţirea organizării producţiei, la creşterea productivităţii muncii în agricultură. Relevînd succesele obţinute, nu putem trece cu vederea că şi în agricultură, într-o serie de domenii de cercetare ca : zootehnia, cultura unor plante tehnice, legumicultura, problemele de economie agrară există unele rămîneri în urmă. Una din cauzele principale ale rămînerii în urmă a unor importante domenii ale ştiinţei o constituie părerea greşită, ce şi-a făcut loc în ultimii ani, de a subaprecia cercetările proprii. Dacă într-o serie de sectoare ale cercetării ştiinţifice din agricultură rezultatele sunt nesatisfăcătoare, acestea se datoresc în mare parte faptului că îndeosebi, în domeniul ştiinţelor biologice, au existat manifestări de preluare mecanică a unor poziţii rigide, neştiinţifice, din partea unor specialişti, poziţii care au frînat dezvoltarea cercetărilor proprii. Crearea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice — expresii a aplicării în viaţă a hotărîrii Congresului al IX-lea al partidului — constituie o contribuţie însemnată la sporirea rolului ştiinţei în dezvoltarea economică şi social-culturală a ţării. Aceasta se înscrie drept o verigă importantă in sistemul de măsuri iniţiate de partid pentru înflorirea ştiinţei româneşti şi pentru integrarea activităţii ştiinţifice în efortul poporului nostru îndreptat spre făurirea unei vieţi noi, libere şi fericite. In laboratoarele de la Institutul de cercetări pentru cereale şi plante tehnice-Fundulea sînt studiate noi metode de sporire a productivităţii plantelor cultivate iradierea seminţelor cu substanţe radioactive E CERCETARE PE BAZA IN condiţiile actuale, cînd dezvoltarea ■ complexă şi multilaterală a economiei naţionale ridică probleme mari şi variate, concentrarea activităţii ştiinţifice pe baza unui plan unitar pe întreaga ţară a devenit o cerinţă imperioasă. Este ştiut că in absenţa acestui plan, au apărut fenomene de paralelism care au contribuit la fărâmiţarea şi dispersarea forţelor de cercetare, la slaba concentrare a eforturilor ştiinţifice către problemele principale. înfiinţarea Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice permite să se pună ordine în cercetarea ştiinţifică, dirijimdu-se totodată mai bine mijloacele materiale şi financiare spre problemele majore care condiţionează, în primul rând, dezvoltarea economiei în ansamblu şi a fiecărei ramuri UNUI PLAN UNITAR în parte. Aşa cum se arată în expunerea tovarăşului Nicolae Ceauşescu la Sesiunea Marii Adunări Naţionale şi cum prevede legea cu privire la înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestui for coordonator, Consiliul Naţional va trebui să elaboreze — pe baza planurilor întocmite de ministere şi instituţii centrale şi în strînsă legătură cu sarcinile planului de stat de dezvoltare a economiei şi culturii — programul unitar de cercetare ştiinţifică pe întreaga ţară. In prezent o acţiune urgentă şi de mare răspundere a Consiliului Naţional este elaborarea programului de cercetare ştiinţifică pe anii 1966— 1970, care va constitui parte integrantă a planului cincinal, precum şi schiţa unui (Continuare în pag. ) PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI-VA! DIN SUMAR % In pag. a 5-a Corelaţiile diferitelor momente ale procesului amplu de repartizare raţională a forţelor de producţie între regiunile ţării pot fi detectate cu mijloace statistice. In articolul Dezvoltarea regiunilor şi cîteva probleme de statistică sînt prezentate unele metode neparametrice adecvate, cu eficacitate și în alte domenii. % In paginile 8-9 Fragmente din jurnalul unei lăzi „fără cap de lemn”, dezvăluind peripeţiile ambalajului pe drumul între furnizori şi beneficiari. Anul IV nr. 1 (125) 7 ianunr 1966 REDACȚIA SI roanISTRAJIA str. Nicolai Iorga nr 36 raionul 30 Decembrie Telefon nT.78.76 BUCUREȘTI 16 PAGINI 92 LEI Intrată în funcţiune anul trecut, fabrica de reţele de cord de la Combinatul de fibre artificiale-Brăilei, realizează anual 10 000 tone supercord. Produs cu o înaltă rezistenţă, supercordul este utilizat la fabricarea anvelopelor pentru autocamioane, tractoare şi avioane