Viaţa Economică, ianuarie-iunie 1971 (Anul 9, nr. 1-26)
1971-01-01 / nr. 1
ANUL IX Viata economica leptemmel) editat de Sxietatea de Științe Economice din România REDACTS $I ADMINISIRATIA» *tr. Nicolae large nr. 36 • telefon 117876 e București SUMARUL nr. 1 din 1 ianuarie 1971 ■ ECONOMIE NAŢIONALA — Economia României în 1971 de Virgil Pîrvu, vicepreşedinte al C.S.P. — Trepte ale progresului ţării (pag.13) — Cercetarea ştiinţifică generatoare de înnoiri . Nu simplă sursă de servicii curente ’ ’ ' V de prof. Florin Ciorăscu, membru corespondent al Academiei, directorul Institutului de fizică V (pag. 5) — Sistematizarea generalizată a teritoriului ţării de prof. arh. G. Gusti — In discuţie : Urbanizare trafic rutier şi circulaţia în Capitală Convorbire realizată de Modesto Ferarini (pag.3—7) ■ CONDUCERE ŞI ORGANIZARE — Directorii de centrale scrutează viitorul (pag. 9) — Conducerea şi organizarea, azi... mîine Anchetă internaţională la care răspund ing. Cornel Hidoş, adjunct al ministrului muncii, preşedintele Consiliului de conducere I.C.O.P.; dr. D. Grişianu, vicepreşedinte al Comitetului de stat pentru ştiinţă şi tehnică de pe lîngă Consiliul de miniştri al U.R.S.S., prof. dr. Klaus Hrockoff, Universitatea din Kiel ; prof. dr. Peter F. Drucker, Universitatea din New York ★ — Două oraşe, acelaşi destin ; Alexandria- Tîrgovişte de Mihai Coleşiu — A venit rîndul Oltului de Mircea Postelineu (pag. 12-13) ■ TEORII • IDEI — Cărţi . I. Rachmuth : „Teorie şi practică în domeniul preţurilor“ de prof. univ. dr. Em. Dobrescu (pag. 14) ■ ISTORIE ECONOMICA — Concepţii noi Istoria economică cantitativă de G. Zâne (pag. 16) ■ ŞTIINŢA ŞI SOCIETATEA prof. K. W. Boulding: Asimptota cunoaşterii acad. Henri Coandă : „Cît timp va exista , omul va gîndi“ prof. dr. docent V. E. Sabini: „Nu se poate prevedea o slăbi. .._ne a t cmpului“ conf. dr. M. C. Botez: „O îndrăzneală nejustificată“ (pag. 19) ■ ECONOMIE MONDIALA — Dezvoltarea continuă a relaţiilor de colaborare şi cooperare economică şi tehnică ale României cu ţările socialiste de Radu Constantinescu, vicepreşedinte al Comisiei guvernamentale de colaborare şi cooperare economică şi tehnică Din economia ţărilor socialiste (pag. 20—21) — Conjunctura 1970 în ţările capitaliste Numitor comun — inflaţia de I. Pădureanu (pag. 22) Redactor şef: Gheorghe DOLGU Tiparul : întreprinderea Poligrafica „Informaţia* str. Bretoianu, nr. 23—25. 30470 Cu rezultate bune în toate domeniile, cu un sentiment de puternică încredere în forţa economiei şi societăţii noastre şi, mai presus de orice, în unitatea noastră în jurul partidului nostru comunist încheiem un an, încheiem un cincinal, încheiem un deceniu. Păşim peste hotarul lui ’71, mai puternici prin ceea ce am obţinut, mai căliţi prin încercările pe care le-am avut de învins, mai înţelepţi prin experienţa pe care am dobîndit-o. Perioada cincinală expirată a adus o creştere substanţială a potenţialului nostru economic, tehnic şi ştiinţific, înainte de toate ea înseamnă însă îmbogăţirea politicii noastre de creştere, bazată pe ritmuri înalte şi pe primatul industrializării, cu noi coordonate, rezultate din deplasarea centrului de greutate al preocupărilor noastre spre laturile calitative, spre factorii intensivi ai dezvoltării. Această perioadă a fost străbătută de suflul inovator al Congresului al IX-lea şi îşi va prelungi influenţa departe în viitor prin hotărîrile Conferinţei Naţionale din 1967, ale Congresului al X-lea al P.C.R. In nici una din perioadele precedente nu am avut o concepţie atît de clară despre necesitatea şi căile modernizării economiei, ziu am pus atît de mult accent pe ramurile şi producţiile cu adevărat cheie, pe ridicarea nivelului tehnic al producţiei şi al produselor. In condiţii cînd obiectivele planului cincinal au fost urmărite cu o consecvenţă şi o tenacitate inegalabile în trecut, ne-am întors cu adevărat faţa spre ţelurile eficienţei, am început să gîndim şi să acţionăm cu energie în funcţie de rezervele rentabilităţii, ale calităţii, ale reducerii cheltuielilor materiale. Planul a rămas pentru noi principiul diriguitor suprem, îndeplinirea sarcinilor decurgînd din el — o lege. Dar cîtă insistenţă se depune acum pentru ca întreaga producţie să corespundă unor nevoi reale, pentru folosirea cît mai economică a tuturor resurselor, pentru calitatea produselor. In această nouă optică neajunsurile şi lipsurile apar într-o lumină crudă. Am învăţat să le identificăm mai bine şi ne-am sporit intoleranţa faţă de ele. Desigur, încă nu toate se desfăşoară aşa cum am dori. Esenţial este însă că ne străduim să gîndim şi să acţionăm într-un stil nou, ceea ce constituie o garanţie a îmbunătăţirii continue a muncii noastre. Acest stil nou este desigur o chestiune de experienţă, de formare, de educaţie. Dar el este şi o exigenţă a noului cadru instituţional. Centralele noastre încă nu au întreaga încărcătură de atribuţii pe care ar trebui să o aibă şi încă nu sunt create toate premisele funcţionării lor optime. Dar ele au fost create, acţionează, şi este indiscutabil că marchează un mare pas înainte în perfecţionarea conducerii producţiei. Prin apropierea deciziei de locul executării ei, prin distribuirea mai raţională a deciziei pe verticală am creat o situaţie în care în fiecare post de conducere se cere mult mai multă răspundere decît în trecut. Acelaşi lucru se poate spune despre exigenţele noului sistem al contractelor, ca şi despre alte şi alte măsuri care au fost concepute şi adoptate în aceşti ani. Măsurile înseşi, ca şi modul de a gîndi şi acţiona al cadrelor trec, prin experimentare, printr-un proces de decantare, ceea ce va permite ca, în cincinalul pe care îl începem roadele lor să sporească necontenit. In retrospectiva cincinalului încheiat nu apare cu deosebită limpezime faptul că dezvoltarea noastră economică, industrializarea ţării constituie instrumentul sigur al îmbunătăţirii vieţii poporului. Cum altfel decât, în primul rînd, prin industrializare am putea pune în valoare resursele în vederea sporirii avuţiei şi venitului ţării ? Cum altfel decît, în primul rînd, prin industrializare am putea răspîndi roadele socialismului, ale dezvoltării pe întregul teritoriu, în rîndurile tuturor oamenilor muncii ? Răspunsul la această întrebare îl constituie modificările în harta economică a ţării, creşterea şi diversificarea producţiei de bunuri de consum, sporirea cu 800 000 a numărului persoanelor salariate. Este limpede, pentru a rămîne, de pildă, la acest aspect din urmă că într-o ţară cu o asemenea populaţie rurală ca a noastră, însăşi modernizarea şi dezvoltarea agriculturii implică o industrializare intensă. Ea este necesară şi pentru a furniza agriculturii mijloacele tehnice indispensabile şi pentru a absorbi forţa de muncă ce se eliberează ca rezultat al modernizării acestei importante ramuri a economiei naţionale. Este lesne de văzut legătura strînsă care există între complexul de măsuri elaborate în vederea ridicării agriculturii şi ierarhizarea priorităţilor viitorului cincinal. Filoanele noului care au impregnat dezvoltarea noastră în aceşti cinci ani sunt prea numeroase pentru a putea fi reamintite toate acum. Intre ele se numără şi noile noastre orientări în domeniul salarizării şi căile pe care urmărim încadrarea mai eficientă a României în circuitul economic mondial şi mai ales antrenarea tot mai largă a maselor la conducere, dezvoltarea democraţiei noastre economice. In contextul noii structuri organizatorice a industriei, al cursului spre elaborarea planurilor de jos în sus, al mecanismelor stimulentelor şi răspunderii în îndeplinirea planurilor, conducerea colegială cuprinzînd reprezentanţi ai oamenilor muncii şi adunările generale ale salariaţilor devin noi instrumente pentru şi mai puternica ancorare în realitate a opţiunilor politicii economice, pentru buna funcţionare a principiului vaselor comunicante între partid şi popor. Construcţia socialismului nu este o operă uşoară. Această idee, subliniată nu o dată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, este valabilă nu numai pentru trecut, dar şi pentru viitor. întregul nostru popor priveşte însă cu încredere viitorul. Sursa acestei încrederi o constituie faptul că Partidul Comunist Român nu are comandament mai înalt dect slujirea intereselor înfloririi ţării, asigurarea prosperităţii tuturor oamenilor muncii. La hotarul dintre două decenii, dintre două cincinale, în preajma jubileului de 50 de ani al arhitectului întregii construcţii socialiste — partidul nostru comunist, poporul român îşi regăseşte întărite marile sale certitudini. Da, angajarea pe drumul revoluţiei socialiste a fost cel mai mare act al creaţiei sale istorice ! Da, Partidul Comunist Român se situează cu onoare la înălţimea misiunii care i-a fost încredinţată! Da, societatea socialistă multilateral dezvoltată, pe care o făurim după concepţia şi sub conducerea partidului răspunde deplin aspiraţiilor de progres, de civilizaţie, de bunăstare şi cultură ale tuturor şi ale fiecăruia dintre noi. Gheorghe DOLGU ÎNCREDERE În viitor