Viaţa Economică, ianuarie-iunie 1972 (Anul 10, nr. 1-26)

1972-01-14 / nr. 2

RflffJUft­ZARM (Urmare din pag. 3) cerile respective însumînd sute de milioa­ne de lei. întreprinderile cunosc însă cel mai bine cauzele obţinerii unor rezultate ne­conforme cu posibilităţile pe care le au, astfel că acestea trebuie să treacă, de la începutul anului, la analiza critică asupra modului în care s-a realizat planul pre­țului de cost pe anul 1971, stabilind mă­surile care trebuie luate pentru elimina­rea neajunsurilor constatate. Un factor de prim ordin îl constituie analiza cheltuielilor materiale, a posibi­lităților de reducere a acestora, cunos­­cînd că în actualul cincinal pe această cale urmează să se obţină aproape un sfert din creşterea planificată a venitu­lui naţional. Reducerea cheltuielilor ma­teriale pe baza scăderii continue a con­sumului specific de materii prime şi ma­teriale, a combustibilului şi energiei e­­lectrice, care corespunde tendin­ţelor ce se manifestă pe plan mondial, trebuie să asigure realizarea unor consumuri, în raport cu structura tehnică modernă a economiei naţionale, cu echipamentele şi tehnologiile industriale perfecţionate, de care dispunem. Multe unităţi economice nu realizează eficienţa scontată şi ca urmare a faptului că folosesc incomplet capacităţile de pro­ducţie, unele utilaje provenite din import stau nefolosite deşi pentru importul aces­tora s-au făcut eforturi valutare. Aceasta constituie o rezervă importantă de spo­rire a producţiei, dacă avem în vedere că aproape un sfert din sporul produc­ţiei industriale din cincinal poate fi rea­lizat pe seama folosirii mai complete a potenţialului productiv existent în 1970. In cadrul măsurilor de creştere a ren­tabilităţii, trebuie acordată importanţa cuvenită analizelor cu privire la îmbu­nătăţirea calităţii producţiei, diversificarea sortimentelor, adaptarea operativă a producţiei la cerinţele pieţei interne şi a exportului, lichidarea imobilizărilor de fonduri materiale şi băneşti, pentru creş­terea vitezei de rotaţie a mijloacelor cir­culante, atingerea la termenele planifica­te a parametrilor tehnico-economici pro­iectaţi, respectarea contractelor, a disci­plinei financiare şi altele. Analiza posibilităţilor de sporire a ren­tabilităţii producţiei şi aplicarea unor măsuri eficiente menite să asigure des­făşurarea de la începutul anului a unei activităţi rentabile de către fiecare uni­tate economică, va avea ca efect creşterea volumului beneficiului, respectiv redu­cerea volumului pierderilor pe care le mai... înregistrează unele întreprinderi. Aceasta este atît în interesul întreprinde­rilor în cauză care vor avea dreptul la constituirea unui fond de premiere mai mare ca urmare a sporirii beneficiului şi respectiv a reducerii pierderilor planifi­cate, cit şi al economiei naţionale. CENTRALELE INDUSTRIALE (U r m a r e din pag. 7) legături a centralei cu activitatea con­cretă a unităţilor componente şi preluarea de către aceasta a unor activităţi apar, finind întreprinderilor subordonate şi anume: activitatea de cercetare , proble­mele de proiectare, activitatea de inves­tiţii, aprovizionarea materiilor prime şi a materialelor nominalizate în planul preţului de cost, disciplina contractuală, desfacerea producţiei destinate exportu­lui, prospectarea pieţei interne şi exter­ne,­­activitatea de control financiar in­tern, contabilitatea generală, problemele de pregătire şi perfecţionare a personalu­lui din centrală, activitatea de organiza­re a conducerii întreprinderilor etc.­­Deocamdată nu toate aceste activităţi au­­fost preluate; numai atunci cînd ele vor fi în întregime exercitate de centrală, a­­ceasta va reprezenta un organism an­gajat direct în rezolvarea obiectivelor u­­nităților componente, executînd centrali­zat activitățile care se justifică economic­­ să fie realizate în acest fel.­ Exercitarea atribuțiilor care privesc problemele de cercetare-dezvoltare la ni­velul centralei industriale, constituie o bună experienţă a noastră în domeniul integrării. Prin organizarea unui centru specializat consacrat cercetării aplica­tive, am asigurat desfăşurarea centraliza­tă a cercetării, precum şi documentaţia tehnică necesară perfecţionării tehnolo­giei producţiei, asimilarea de noi produ­se şi continua îmbunătăţire a calităţii anvelopelor şi articolelor tehnice din cauciuc, la un nivel corespunzător noilor cerinţe. Existenţa acestui centru de cer­cetări (cu perspectiva de a deveni insti­tut de cercetări şi proiectări pe lingă centrala industrială), are avantaje certe în ce priveşte asigurarea legăturilor di­recte cu procesul de producţie şi rezolva­rea operativă a problemelor de asistenţă tehnică. Centrul respectiv a primit integral cercetarea tuturor lucrărilor e­­fectuate în cadrul centralei şi unităţilor componente, avînd competenţe lărgite în desfăşurarea activităţii sale ca: încheie­rea contractelor de cercetare, stabilirea şi menţinerea legăturilor directe cu Con­siliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnolo­gie, cu Institutul Central de Cercetări Chimice şi cu alte organe de specialitate, în scopul rezolvării operative şi compe­tente a problemelor din acest domeniu de activitate. în ce priveşte preluarea atribuţiilor din domeniul aprovizionării tehnico-materia­­le şi al desfacerii produselor, este drept că, la început, s-au manifestat unele re­ţineri datorită necunoaşterii unor preve­deri şi lipsei de experienţă ; pe parcurs însă, au fost rezolvate în condiţii tot mai bune multiplele şi complexele probleme apărute. Suntem­ coordonatorul principal a peste 75% din volumul materiilor pri­me ce se consumă în unităţile compo­nente ale centralei. Acum realizăm di­rect — pentru fiecare unitate componen­tă — o aprovizionare ritmică şi operati­vă, fără a crea stocuri supranormative de materii prime la o uzină, iar la alta goluri de producţie. Acest echilibru eco­nomic este materializat în faptul că in­dicatorii calitativi, de eficienţă, s-au rea­lizat integral pe centrală. Desigur, în do­meniul comercial se pun multe proble­me, dintre care esenţială rămîne execu­tarea contractelor la timp şi asigurarea unei discipline desăvîrşite în livrarea de produse între întreprinderi. în privinţa exportului şi importului, centrala noastră a primit largi compe­tenţe şi, în prezent, desfăşoară o activi­tate fructuoasă, întrucît centrul de greu­tate al activităţii de comerţ exterior s-a mutat la centrală. Prin înfiinţarea unei direcţii de export-import în cadrul cen­tralei, problemele care privesc prospec­tarea pieţei externe, cunoaşterea cerinţe­lor şi exigenţelor beneficiarilor externi, încheierea contractelor sunt soluţionate mult mai operativ, aducînd mari avan­taje economice prin obţinerea unor pre­ţuri competitive la export, evitarea osci­laţiilor conjuncturale, dezvoltarea cola­borării şi cooperării cu unităţi similare din străinătate etc. Şi în acest domeniu centrala noastră a stabilit deja relaţii de colaborare şi cooperare privind exportul anvelopelor prin organizarea în R.F.C.­ a unei societăţi mixte. Acordăm o atenţie deosebită asimilării în minimum de timp a unor noi produse , promptitudinea şi calitatea constituind un element primor­dial în­ com­petiţie. Aceasta presupune dezvoltarea informării de­ conjunctură şi, ca urrfi­re, a­ cercetării, proiectării,­rea­lizării S.D.V.-urilor şi experimentării cît mai complete a noilor produse. Exercitarea atribuţiilor atît de către centrală, cit şi de unităţile componente, presupune stabilirea intre acestea a unui sistem de relaţii bine definite şi a unui flux informaţional operativ şi cuprinză­tor. în fapt, integrarea a impus o temeinică delimitare a competenţelor şi răspunderi­lor între centrală şi unităţile componen­te şi, odată cu aceasta, s-a făcut o ierar­hizare a drepturilor de decizie pe func­ţii, ca o necesitate obiectivă a trecerii unor drepturi de decizie de la conduce­rea superioară a centralei la şefii de serviciu, la şefii secţiilor de producţie, la maiştri, pentru ca nici un fel de muncă să nu se facă în paralel. Totuşi pe aceas­tă linie mai avem încă multe de făcut şi de perfecţionat. în primul rînd, consi­derăm că pe linia perfecţionării relaţiilor cu unităţile componente este imperios ne­cesară existenţa unor mijloace de co­­u­­nicaţie — telex, radio, telefonie, terfon, etc. — care să permită transmiterea şi recepţionarea operativă a datelor şi mă­surilor ce trebuie luate, precum şi cu­noaşterea modului în care se îndeplinesc principalii indicatori. în direcţia perfecţionării relaţiei cen­­trală-întreprindere şi centrală-minister, vechea mentalitate, a tutelei mărunte, s-a eliminat atît la nivelul aparatului mi­nisterului, cît şi al centralei. Organiza­rea ministerului nostru ca adjuncţi de ministru, pe funcţiuni, a simplificat mult drumul în rezolvarea problemelor, se res­pectă astfel hotărîrea ca între ministere şi centrale să nu mai existe alte verigi — departamente şi direcţii generale. Mai sînt unele cazuri — e drept puţine la număr — cînd întreprinderile se adre­sează direct ministerului în probleme le­gate de dezvoltarea capacităţilor de pro­ducţie şi altele. Pe de altă parte, şi cen­trala solicită ministerului să intervină în domenii care de fapt sunt de compe­tenţa sa. Este vorba de atribuţiile care privesc defalcarea planului pe întreprin­deri, studiile de reprofilare şi­ de dezvol­tare a, întreprinderilor, achiziţionarea u­­tilajelor nespecificate în­, devize generale, aprobarea structurii organizatorice şi al­tele. Considerăm că, în primul rînd, cen­trala este cea care trebuie să acţioneze cu seriozitate pentru a rezolva ea însăşi — şi nu alţii — multiplele probleme care se ridică în faţa ei- De competenţa noas­tră în conducerea treburilor economice, de pasiunea pe care o depunem în mun­că depind rezultatele activităţii centralei.­­ CONSIDERĂM că procesul de constituire a centralelor nu este încheiat. Trebuie căutate şi gă­site soluţii optime de rezolvare a pro­blemelor ridicate de existenţa în aceeaşi centrală­­ (cazul nostru) a unor unităţi cu tehnologii diferite. Soluţionarea proble­mei profilului de producţie al întreprin­derilor din componenţa unei centrale în vederea asigurării unei omogenităţi teh­nologice este hotărîtoare pentru speciali­zarea producţiei. Menţinerea în cadrul centralei noastre a unui profil eterogen al producţiei nu, poate servi măsurilor care se iau pentru adîncirea profilării şi specializării atît a anvelopelor, cît mai ales a articolelor tehnice din cauciuc. Trebuie să avem o mai mare elasticitate a fabricaţiei în cazul cererii accentuate a unui produs. în acest sens am între­prins mai multe studii, urmînd ca treptat să definitivăm specializarea pe produse şi profilul stabil al unităţilor ce intră în componenţa centralei avînd în vedere organizarea proceselor tehnologice, în­făptuirea acestor propuneri, care să gru­peze întreprinderile pe profil de pro­ducţie, va elimina multe din neajunsu­rile în munca noastră şi, totodată, va asigura o mai mare eficienţă a întregii activităţi. MARFĂ­COMSUIV­ATOR (Urmare din pag. 7)­diul rural al celor care prestează la oraş sau pe şantiere, muncă salarizată, alături de creşterea retribuţiei băneşti a cooperatorilor , au drept consecinţă ma­nifestarea unei părţi tot mai mari a ne­voilor populaţiei rurale sub formă de ce­rere de mărfuri la piaţă. Totodată, cererea de mărfuri rurale se „urbanizează“ în ceea ce priveşte struc­tura fizică, frecvenţa,­ formele de mani­festare. Receptivitatea consumatorului rural este tot mai mare faţă de vesti­mentaţia modernă ; articolele electroteh­nice, mobila, autoturismul găsesc în me­diul rural o piaţă în continuă, expan­siune. Chiar şi în­­consumul alimentar, unde, in­ general. ..conservatorismul“ este mai puternic, pătrund produse obţinute altă dată exclusiv casnic (începînd cu pîinea, pînă la conserve şi unele prepa­rate culinare şi de cofetărie). Tabloul dinamicii spaţiale a cererii de mărfuri se cere întregit cu fluxurile „mi­­graţiei“ cererii de la sat şi oraş, între localităţi de acelaşi fel, precum şi către zonele turistice etc. Fenomenul migrării cererii se manifestă pe fondul mobilită­ţii crescînde a populaţiei, el poate fi însă atît efect cît şi cauză al deplasări­lor populaţiei. în primul caz, cumpără­rile efectuate în afara localităţilor de re­şedinţă nu sunt decit o consecinţă a de­plasărilor, pentru alte scopuri, ale popu­laţiei (cazul navetiştilor, al turiştilor etc.); în cel de al doilea caz, scopul prin­cipal al deplasărilor este însăşi procura­rea mărfurilor; în acest din urmă caz, ar trebui făcută însă distincţie între mi­­graţia „normală“ a cererii, ca efect al atracţiei exercitate asupra consumatori­lor de către centrele comerciale mai mari şi mai bine aprovizionate cu mărfuri, şi migraţia „forţată“, datorită unor defec­ţiuni în dezvoltarea sau aprovizionarea reţelei comerciale în anumite zone. Cu­noaşterea dimensiunilor cererii migra­toare, a gradului de polarizare comer­cială a centrelor comerciale urbane pre­zintă o importanţă deosebită pentru asi­gurarea, la un nivel de înaltă eficienţă economică şi socială, a legăturilor dintre punctele de producţie şi zonele de con­sum, pentru orientarea raţională a flu­xurilor de mărfuri, pentru dezvoltarea şi amplasarea judicioasă într-o largă per­spectivă a reţelei comerciale. *i­dem­ , funcţionalitatea şi estetica dobîn­desc ponderi sporite în ierarhizarea ca­litativă a produselor. Creşterea exigenţei consumatorilor se manifestă, de asemenea, în diversificarea gusturilor, în nuanţarea şi particulariza-­ rea lor. Consumatorul evită uniformitatea în consum, solicitînd reţelei comerciale să-i ofere posibilităţi largi de alegere. „ Această particularizare a preferinţelor consumatorilor se referă la toate măr­furile, dar în mod deosebit la articolele de îmbrăcăminte. Tocmai de aceea, to­­­varăşul Nicolae Ceauşescu, în expunerea­­ sa la şedinţa Comitetului Executiv al­­ C.C. al P.C.R. şi a guvernului, din no­iembrie 1970, a indicat să se renunţe în domeniul confecţiilor şi al tricotajelor, la producţia de serie mare şi să se rea­lizeze o diversificare bogată, astfel în­­cît cumpărătorul să găsească pe piaţă modele cît mai variate. Pe planul ridicării nivelului de exi­genţă a consumatorilor se înscrie şi lăr­girea ariei cererii de noutăţi. Dorinţa de a fi în pas cu moda determină scurta­rea ciclului de viaţă al produselor, acce­lerarea uzurii lor morale. Orientarea cererii către produse, arti­cole şi modele noi implică necesitatea unei sondări continue a cererii, a testă­rii noutăţilor în masa consumatorilor, înainte de introducerea lor în fabricaţie. O contribuţie remarcabilă, în această privinţă, a adus-o confruntarea între­prinderilor producătoare cu publicul con­sumator în cadrul celui de al V-lea Pa­vilion de mostre, organizat la Bucureşti în toamna anului trecut. Sondajele pri­lejuite de funcţionarea pavilionului au stabilit că majoritatea vizitatorilor (peste 60%) au cercetat exponatele în calitate de b­eneficiari, de Viitori cumpărători. Cunoscînd potenţialul industriei noastre, cumpărătorii au acum un alt sistem de referinţă pentru mărfurile existente în reţeaua comercială. De aici, necesitatea luării în consideraţie, fără întirziere, a preferinţelor exprimate de cumpărători pe marginea produselor expuse. Exigenţele consumatorilor se referă, de asemenea şi la­ nivelul deservirii. Pe măsură ce se desăvîrşeşte acoperirea cu mărfuri a nevoii de consum, cumpără­torul acordă o atenţie sporită modului de procurare, urmărind reducerea consumu­lui de timp, obţinerea­­unor servicii su­plimentare (transport la domiciliu, asis­tenţă tehnică), mai multă solicitudine şi respect din partea lucrătorilor comer­ciali etc. Această importantă trăsătură, reliefată de evoluţia cererii populaţiei în perioada actuală, trebuie să direcţioneze, în bună măsură, dezvoltarea sub raport calitativ a aparatului comercial, dimensiunile şi­ structura acestuia, formele şi metodele­ de vînzare a mărfurilor etc. Ridicarea calităţii deservirii consumatorilor repre­zintă de altfel una dintre sarcinile prin­cipale ale comerţului în actualul cincinal. In procesul modernizării comerciale, al promovării formelor şi tehnicilor noi de desfacere, au fost­ obţinute succese incontestabile: autoservirea cîştigă teren în competiţia cu formele tradiţionale de vînzare, reţeaua de unităţi ca şi utilajul comercial trec printr-un­­ proces de înnoi­re, calificarea personalului comercial­ spo­reşte etc. Dar, nu se pot omite, în aceas­tă privinţă, nici unele carenţe care mai persistă. Apreciem, astfel, că ritmul dezvoltării aparatului comercial nu este pe măsura sarcinlor tot mai ample ce-i revin în perioada actuală. Faţă de di­mensiunile şi complexitatea ofertei de mărfuri, pe de o parte, faţă de nivelul de exigenţă al consumatorilor, de solici­tudinea datorată acestora, pe de altă parte, aparatul comercial funcţionează, după estimaţiile noastre, cu un important deficit de suprafaţă comercială și lucră­tori comerciali operativi. m • Creşterea exigenţei consumatorilor EVOLUŢIA cererii de mărfuri, favori­zată de o ofertă tot mai bogată şi de o solvabilitate sporită a nevoilor de con­sum, are loc pe fondul creşterii nivelu­lui de exigenţă a consumatorilor. In a­­ceastă privinţă, deplasarea de la canti­tate la calitate reprezintă o direcţie fi­rească în evoluţia cererii, începînd de la un anumit nivel de acoperire a nevoilor. Consumatorul va efectua fonduri băneşti sporite nu pentru a achiziţiona cantităţi mai mari la unele produse, ci pentru a obţine sortimente superioare. De notat însă că parametrii calităţii au valenţe noi în aprecierile consumatorului mo­ • Evoluţia conceptului de cercetare a cererii O CERINŢĂ a etapei actuale este o­­rientarea mai hotărîtă a întreprinderilor producătoare şi a celor comerciale spre consumator. Este necesară, cu alte cu­vinte desfăşurarea unei activităţi de marketing, de fundamentare a tuturor deciziilor întreprinderilor, cu ajutorul unor studii prealabile, amănunţite, asu­pra pieţei, a posibilităţilor de desfacere. Gradul de receptivitate şi de adaptabi­litate a întreprinderilor producătoare şi comerciale la evoluţia cererii populaţiei, la cerinţele pieţei, depinde de natura şi frecvenţa contactelor cu cumpărătorii, de modul de recoltare şi utilizare a in­formaţiilor, a semnalelor pieţei, de natu­ra relaţiilor dintre producţie şi comerţ, de modul în care vor reuşi să influenţeze piaţa, să o dirijeze în mod conştient, în concordanţă cu interesele generale ale societăţii şi cu interesele consumatorilor. Pentru desfăşurarea unei activităţi de marketing la nivelul întreprinderilor şi centralelor există, de pe acum, un cadru legal propice. Rămîne doar să fie fructi­ficate toate aceste condiţii pentru o in­tegrare organică a întreprinderilor în cadrul pieţei, pentru corelarea activităţii lor cu direcţiile evoluţiei cererii de măr­furi a populaţiei.

Next