Viaţa Economică, ianuarie-iunie 1972 (Anul 10, nr. 1-26)

1972-01-14 / nr. 2

U­NEORI, în discuţiile economice, în care în mod inevitabil apare conceptul de factor de produc­ţie, se mai pot auzi voci care resping categoric această expresie sub motivul că „nu putem accepta teoria factorilor de producţie“, după cum se mai pot auzi şi chiar citi păreri după care metodele ma­tematice de gîndire şi de calcul econo­­mic ar fi nici mai mult nici mai puţin decît primejdioase, inducătoare în eroare etc. Economistului care frecventează lite­ratura economică mondială, pe cea din ţă­rile socialiste şi literatura economică ro­mânească modernă, asemenea opinii a­­nacronice nu-i pot stîrni decît un zîmbet uşor ironic, dar literatura economică este consultată nu numai de economişti for­maţi, ci şi de studenţi şi de alte categorii de cititori dornici să se informeze asu­pra mişcării de idei din domeniul econo­miei. Nedumerirea unor asemenea cititori este cit se poate de legitimă : pe de o parte asistăm la penetrarea calculatoare­lor în toate domeniile vieţii economice şi sociale, avem o producţie proprie de a­­semenea dispozitive de amplificare a in­teligenţei noastre, în rafturile librăriilor sunt etalate lucrări de poetică matemati­că, iar pe de altă parte se clamează „pe­ricolul“ matematicii. Desigur, în economie matematica nu este un remediu miraculos și nici cal­culatoarele prin ele însele nu pot înlocui gîndirea economică creatoare practică și teoretică. Dar cu ajutorul metodelor ma­tematice se pot formula mai riguros şi mai compact problemele, li se pot da so­luţii matematice şi, mai mult chiar, pen­tru unele tipuri de probleme există me­tode de rezolvare statistică, numerică, practică. Este adevărat că numai pentru anumite tipuri şi, din păcate, ele nu sunt tot atît de multe ca şi tipurile de pro­bleme economice. Economiştii cei mai informaţi au arătat şi posibilităţile şi li­mitele metodelor matematice, au atras atenţia că sosirea matematicii în templul ştiinţei economice nu înseamnă o invita­ţie pentru plecarea metodelor de analiză clasice. A­lăturarea conceptului de factor de producţie metodelor matematice nu este întîmplătoa­­re. Unele metode matematice presupun existenţa a doi sau mai mulţi factori de producţie. Metodele matematice din teo­ria modernă a producţiei există şi dispar o dată cu conceptul de factor de produc­ţie, într-o substanţială lucrare intitulată „Bazele ştiinţifice ale prognozei econo­mice* scrisă de un colectiv de autori de la Institutul de cercetări economice de pe lîngă Gosplan (U.R.S.S.)"), A. I. An­­cişkin, ocupîndu-se de utilizarea func­ţiilor Cobb-Douglas în lucrările de prog­noză, pare să simtă nevoia de a se în­toarce la Marx pentru a demonstra că factorul de producţie este un concept marxist ştiinţific, deoarece „abordarea factorială a analizei şi prognozei ritmu­rilor şi factorilor creşterii economice se bazează pe teza teoretică marxistă potri­vit căreia mărimea şi sporirea masei to­tale a valorilor de întrebuinţare (a avu­ţiei materiale) este determinată de masa mijloacelor de producţie utilizate, de for­ţa de muncă, de condiţiile materiale ale producţiei şi de gradul de materializare a realizărilor ştiinţei şi tehnicii“ (p. 148). Autorul arată, pe baza a numeroase ci­tate din opera lui Marx că, în ceea ce priveşte crearea avuţiei materiale, aces­ta a făcut în mod consecvent distincţia dintre factorii de producţie, a analizat cu atenţie specificul participării fiecărui factor la procesul d­e producere a valori­lor de întrebuinţare. Anciskin reaminteş­te cititorilor săi diferitele puncte de ve­dere din care a analizat Marx factorii de producţie şi diferitele moduri de clasifi­care a acestora în opera sa. P­E DE ALTA PARTE, se ştie că Marx a criticat cu consecvenţă teoria factorilor de producţie in ceea ce priveşte procesul de formare a valorii. „Criticarea de către Marx a economiei politice vulgare pentru confu­zia pe care o făcea aceasta intre forma­rea valorii şi formarea avuţiei materiale ii fereşte pe marxişti de substituirea le­gilor de formare a ansamblului bunurilor materiale prin legile care guvernează formarea valorii“, este de părere Anciş­kin. „O asemenea substituire este cu atît mai puţin admisibilă în economia socia­listă, în care, după cum a subliniat în re­petate rînduri K. Marx, scopul obiectiv al producţiei nu este valoarea şi cu atît mai puţin plusvaloarea... ci producţia de valori de întrebuinţare ca mijloace de satisfacere a nevoilor sociale“ (p. 159). Dacă am renunţa la rolul deosebit al factorilor în procesul de producţie, ne-am lipsi de posiblitatea de a urmări eficienţa fondurilor fixe şi circulante şi am reduce eficienţa producţiei la productivitatea muncii vii. Or aceasta nu poate creşte decît pe măsura creşterii cantităţii şi ca­lităţii fondurilor fixe pe un muncitor. Pentru a obţine o eficienţă maximă a economiei, planificatorul trebuie să ur­mărească eficienţa investiţiilor în fonduri fixe, deoarece acestea sunt limitate. Din această cauză el trebuie să aibă criterii obiective de preferinţă pentru alocarea investiţiilor, ceea ce presupune, printre altele, criterii şi metode de calculare a eficienţei investiţiilor în fonduri fixe. Dar productivitatea, eficienţa econo­miei depinde şi de „gradul de materiali­zare a realizărilor ştiinţei şi tehnicii“ (ceea ce nu mi se pare tocmai exact, i­n CADRUL catedrei de econo­mie politică a Academiei de Studii Economice din Bucureşti a fost creat un cabinet de economie po­litică consacrat sprijinirii şi adîncirii stu­diului economiei politice a socialismului ca şi celei a capitalismului de către studenţii economişti. Totodată, el poate sprijini învăţămîntul cu caracter economic din în­treprinderi şi instituţii. Prin aceasta, ca­tedra noastră se străduieşte să dea viaţă cerinţelor puse în faţa cadrelor de ştiinţe sociale de către secretarul general al par­tidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cabinetul dispune de o sală consa­crată economiei politice a capitalismului şi de o alta, consacrată economiei socia­liste, în ele este expus un mare număr de reprezentări grafice ale unor procese şi categorii economice, scheme funcţio­nale, scheme-bloc, diagrame, organigrame etc., concepute, în majoritatea lor covâr­şitoare, de către colectivul catedrei noas­tre. Aşa, de pildă, sunt expuse scheme privind locul economiei politice în siste­mul ştiinţelor, sistemul ştiinţelor econo­mice in socialism, mecanismul general obiectiv al acţiunii legilor economice, fundamentele economiei socialiste şi me­canismul ei de funcţionare, structura or­ganizatorică a economiei naţionale, re­prezentarea modelului general al econo­miei, schema elaborării modelelor de previziune şi conducere a economiei (planului), raportul învăţămînt — cerce­tare — producţie etc. Secţiuni speciale sunt consacrate produsului social - total şi venitului naţional, reproducţiei şi creşterii economice, unităţilor economice, fondurilor lor, eficienţei economice, popu­laţiei şi forţei de muncă, nivelului de trai etc. In afara celor două săli amintite, un al treilea spaţiu amplu de expunere a fost consacrat rezultatelor şi perspective­lor dezvoltării economice a României so­cialiste. Al patrulea spaţiu mare de ex­punere este afectat sistemului informa­ţional şi de decizie economică. In cadrul cabinetului de economie po­litică se află, de asemenea, expuse în original, un şir de documente economice privind capitalismul cum sunt­­ bilete de ordin, trate, acţiuni, obligaţiuni etc., me­nite să familiarizeze pe student mai con­cret cu instrumentele economiei capita­deoarece există şi un progres tehnic ne­materializat care are o însemnată in­­rîurire asupra eficienţei producţiei so­ciale). Or progresul tehnic nu este o „mană cerească“, ci este un proces eco­nomic care presupune investiţii de dife­rite genuri şi alte activităţi economice, a căror eficienţă se cuvine urmărită. G­RATUITE nu sunt nici resurse­le naturale, printre altele dato­rită faptului că sunt limitate, dar, în afară de aceasta, în clipa actuală de dezvoltare a forţelor de producţie numai punerea lor în eviden­ţă presupune cheltuirea unor importante sume pentru investiţii şi exploatare. Efi­cienţa unei economii depinde şi de gra­dul ei de înzestrare cu resurse naturale, factor care poate fi uneori neglijat pen­tru transparenţa analizei, dar pe care nu putem să-l pierdem din vedere în acti­vitatea de planificare. Anciskin ne prezintă interesante ope­raţii matematice cu funcţia de producţie de tip Cobb-Douglas, demonstrînd utili­tatea ei pentru prognozarea dinamicii e­­conomice pe care o consideră ca pe un domeniu special de prognozare, avînd obiectul său propriu. Aceasta se explică prin existența unor procese economice obiective, permanente pe scara economiei liste. De asemenea, aparatura primită permite proiectarea în cabinet a unor filme de documentare ştiinţifică. In­tr-unul din amfiteatre vor fi organizate şi gale tematice de filme artistice, care să contribuie la formarea conştiinţei so­­cial-economice socialiste a studenţilor noştri. Cabinetul oferă studenţilor economişti bibliografii pentru teme de lucrări de diplomă, ca şi pentru cercurile ştiinţi­fice etc. Este în curs de extindere bi­blioteca de specialitate a catedrei. Noi concepem cabinetul nu ca un mu­zeu, ci ca un organism funcţional, de lu­cru efectiv, în care studenţii să poată primi sistematic sprijinul necesar adîn­cirii şi fixării cunoştinţelor economice. Menţionez, în acelaşi timp, că în con­cepţia catedrei de economie politică de la Academia de Studii Economice, cabi­netul trebuie să dispună de filiale pe probleme, în diversele localuri ale Aca­demiei. Un amfiteatru va fi amenajat special pentru predarea economiei poli­tice naţionale şi marilor ei sfere. Aceste pr­­­cese şi tendinţe nu sunt o simplă sumă a fenomenelor particulare, ci reprezintă­ o sferă calitativ distinctă a dezvoltării e­­conomice. Aparatul matematic utilizat de auton este destul de simplu, ca de altfel între­­gul aparat matematic utilizat de econo­­mişti în analiza obişnuită a producţiei. Desigur că se presupun noţiunile curentat de analiză matematică şi unele noţiuni de statistică. Cercetarea axiomaticii func­­ţiilor de producţie ridică pretenţii mate­­matice ceva mai extinse, care însă pot fi asimilate chiar şi de economist, desigur cu un oarecare efort suplimentar­­)■ Unii economişti occidentali potrivnici metodelor matematice invocă argumen­tul inaccesibilităţii. In primul rînd, nici o ştiinţă nu poate fi larg accesibilă şi cum şi economia este şi ea o ştiinţă, este­ în parte inaccesibilă nespecialistului, şi aceasta nu numai datorită aparatului matematic. Accesibile nespecialistului sînt numai bazele ştiinţei economice, după­ cum îi sînt accesibile şi bazele fizicii,­ chimiei, biologiei etc. In al doilea rînd, aparatul matematic folosit în economie este relativ modest, el nedepăşind de cele mai multe ori cunoştinţele pe care tre­buie să le posede un bacalaureat. Cu alte cuvinte, pentru o mare parte a tineretu­­lui nostru nu matematica este greuta­tea principală în asimilarea unor cunoş­tinţe economice mai profunde, ci siste­mul conceptual în genere. Nu există dru­muri uşoare de acces nici măcar la ştiin­ţa economică, lucru pe care l-a subliniat încă Marx. I. LEMNIJ 1) „Naucinie osnovi ekonomiceskogo prog­noza“, Misi, Moskva, 1971, 425 p. 2) Vezi : V. Sir na ci Z. Tlusly : Teorie a apli­kace makroekonomiekych prod­LikCnich­ funke« Praha, 1999 (litografiat). . Aş sublinia de asemenea faptul că au fost elaborate şi publicate nu de mult de că­tre catedra noastră cele două volume ale cursului de economie politică — forma­ţiile presocialiste şi socialismul­­— pen­tru studenţii economişti. Totodată, stu­denţii de la facultatea de economie poli­tică au la dispoziţie un curs de metodica predării economiei politice. Pe plan edi­torial, urmează ca materialele expuse la cabinet să fie publicate într-un volum, iar pentru o mare parte a lor să fie fă­cute diapozitive spre a putea fi folosite la cursuri și seminarii. O seamă întreagă din planşele expuse ilustrează legătura dintre cercetarea şti-­ inţifică şi materialul didactic. Acestea au­ putut fi concepute tocmai pe baza cercetări­i lor ştiinţifice ale membrilor catedrei. Inten-­ sificarea cercetării va conduce, deci, la continuare, la îmbogăţirea cabinetului cu materiale pe probleme noi. Cabinetul nostru pate oferi unităţilor, economice, unele din materialele existen-,­te sau pe bază de convenţie sau contract poate organiza, în cadrul instituţiilor sau întreprinderilor, cicluri de expuneri pri­vind unele probleme din domeniul nos­tru care interesează respectivele instituţii sau unităţi. Ca să închei, deci, cabinetul de econo-­ mie politică de la Academia de Studii­ Economice doreşte să fie ancorat cît ma­­­ puternic în viaţă, să fie un cabinet viu, funcţional, de gîndire economică moder-­ nă, spre a răspunde cît mai bine cerin­ţelor pe care partidul nostru le-a pus în faţa învăţămîntului economic. prof. dr. N. N. CONSTANTINESCU, şeful catedrei de economie politică A.S.E. Bucureşti MATEMATICA ŞI ECONOMIA INACCESIBILIT­ATE­A UN ARGUMENT? CABINETUL DE ECONOMIE POLITICA DE LA ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE TEORII • IDEI

Next