Viaţa Economică, ianuarie-iunie 1972 (Anul 10, nr. 1-26)
1972-01-14 / nr. 2
UNEORI, în discuţiile economice, în care în mod inevitabil apare conceptul de factor de producţie, se mai pot auzi voci care resping categoric această expresie sub motivul că „nu putem accepta teoria factorilor de producţie“, după cum se mai pot auzi şi chiar citi păreri după care metodele matematice de gîndire şi de calcul economic ar fi nici mai mult nici mai puţin decît primejdioase, inducătoare în eroare etc. Economistului care frecventează literatura economică mondială, pe cea din ţările socialiste şi literatura economică românească modernă, asemenea opinii anacronice nu-i pot stîrni decît un zîmbet uşor ironic, dar literatura economică este consultată nu numai de economişti formaţi, ci şi de studenţi şi de alte categorii de cititori dornici să se informeze asupra mişcării de idei din domeniul economiei. Nedumerirea unor asemenea cititori este cit se poate de legitimă : pe de o parte asistăm la penetrarea calculatoarelor în toate domeniile vieţii economice şi sociale, avem o producţie proprie de asemenea dispozitive de amplificare a inteligenţei noastre, în rafturile librăriilor sunt etalate lucrări de poetică matematică, iar pe de altă parte se clamează „pericolul“ matematicii. Desigur, în economie matematica nu este un remediu miraculos și nici calculatoarele prin ele însele nu pot înlocui gîndirea economică creatoare practică și teoretică. Dar cu ajutorul metodelor matematice se pot formula mai riguros şi mai compact problemele, li se pot da soluţii matematice şi, mai mult chiar, pentru unele tipuri de probleme există metode de rezolvare statistică, numerică, practică. Este adevărat că numai pentru anumite tipuri şi, din păcate, ele nu sunt tot atît de multe ca şi tipurile de probleme economice. Economiştii cei mai informaţi au arătat şi posibilităţile şi limitele metodelor matematice, au atras atenţia că sosirea matematicii în templul ştiinţei economice nu înseamnă o invitaţie pentru plecarea metodelor de analiză clasice. Alăturarea conceptului de factor de producţie metodelor matematice nu este întîmplătoare. Unele metode matematice presupun existenţa a doi sau mai mulţi factori de producţie. Metodele matematice din teoria modernă a producţiei există şi dispar o dată cu conceptul de factor de producţie, într-o substanţială lucrare intitulată „Bazele ştiinţifice ale prognozei economice* scrisă de un colectiv de autori de la Institutul de cercetări economice de pe lîngă Gosplan (U.R.S.S.)"), A. I. Ancişkin, ocupîndu-se de utilizarea funcţiilor Cobb-Douglas în lucrările de prognoză, pare să simtă nevoia de a se întoarce la Marx pentru a demonstra că factorul de producţie este un concept marxist ştiinţific, deoarece „abordarea factorială a analizei şi prognozei ritmurilor şi factorilor creşterii economice se bazează pe teza teoretică marxistă potrivit căreia mărimea şi sporirea masei totale a valorilor de întrebuinţare (a avuţiei materiale) este determinată de masa mijloacelor de producţie utilizate, de forţa de muncă, de condiţiile materiale ale producţiei şi de gradul de materializare a realizărilor ştiinţei şi tehnicii“ (p. 148). Autorul arată, pe baza a numeroase citate din opera lui Marx că, în ceea ce priveşte crearea avuţiei materiale, acesta a făcut în mod consecvent distincţia dintre factorii de producţie, a analizat cu atenţie specificul participării fiecărui factor la procesul de producere a valorilor de întrebuinţare. Anciskin reaminteşte cititorilor săi diferitele puncte de vedere din care a analizat Marx factorii de producţie şi diferitele moduri de clasificare a acestora în opera sa. PE DE ALTA PARTE, se ştie că Marx a criticat cu consecvenţă teoria factorilor de producţie in ceea ce priveşte procesul de formare a valorii. „Criticarea de către Marx a economiei politice vulgare pentru confuzia pe care o făcea aceasta intre formarea valorii şi formarea avuţiei materiale ii fereşte pe marxişti de substituirea legilor de formare a ansamblului bunurilor materiale prin legile care guvernează formarea valorii“, este de părere Ancişkin. „O asemenea substituire este cu atît mai puţin admisibilă în economia socialistă, în care, după cum a subliniat în repetate rînduri K. Marx, scopul obiectiv al producţiei nu este valoarea şi cu atît mai puţin plusvaloarea... ci producţia de valori de întrebuinţare ca mijloace de satisfacere a nevoilor sociale“ (p. 159). Dacă am renunţa la rolul deosebit al factorilor în procesul de producţie, ne-am lipsi de posiblitatea de a urmări eficienţa fondurilor fixe şi circulante şi am reduce eficienţa producţiei la productivitatea muncii vii. Or aceasta nu poate creşte decît pe măsura creşterii cantităţii şi calităţii fondurilor fixe pe un muncitor. Pentru a obţine o eficienţă maximă a economiei, planificatorul trebuie să urmărească eficienţa investiţiilor în fonduri fixe, deoarece acestea sunt limitate. Din această cauză el trebuie să aibă criterii obiective de preferinţă pentru alocarea investiţiilor, ceea ce presupune, printre altele, criterii şi metode de calculare a eficienţei investiţiilor în fonduri fixe. Dar productivitatea, eficienţa economiei depinde şi de „gradul de materializare a realizărilor ştiinţei şi tehnicii“ (ceea ce nu mi se pare tocmai exact, in CADRUL catedrei de economie politică a Academiei de Studii Economice din Bucureşti a fost creat un cabinet de economie politică consacrat sprijinirii şi adîncirii studiului economiei politice a socialismului ca şi celei a capitalismului de către studenţii economişti. Totodată, el poate sprijini învăţămîntul cu caracter economic din întreprinderi şi instituţii. Prin aceasta, catedra noastră se străduieşte să dea viaţă cerinţelor puse în faţa cadrelor de ştiinţe sociale de către secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Cabinetul dispune de o sală consacrată economiei politice a capitalismului şi de o alta, consacrată economiei socialiste, în ele este expus un mare număr de reprezentări grafice ale unor procese şi categorii economice, scheme funcţionale, scheme-bloc, diagrame, organigrame etc., concepute, în majoritatea lor covârşitoare, de către colectivul catedrei noastre. Aşa, de pildă, sunt expuse scheme privind locul economiei politice în sistemul ştiinţelor, sistemul ştiinţelor economice in socialism, mecanismul general obiectiv al acţiunii legilor economice, fundamentele economiei socialiste şi mecanismul ei de funcţionare, structura organizatorică a economiei naţionale, reprezentarea modelului general al economiei, schema elaborării modelelor de previziune şi conducere a economiei (planului), raportul învăţămînt — cercetare — producţie etc. Secţiuni speciale sunt consacrate produsului social - total şi venitului naţional, reproducţiei şi creşterii economice, unităţilor economice, fondurilor lor, eficienţei economice, populaţiei şi forţei de muncă, nivelului de trai etc. In afara celor două săli amintite, un al treilea spaţiu amplu de expunere a fost consacrat rezultatelor şi perspectivelor dezvoltării economice a României socialiste. Al patrulea spaţiu mare de expunere este afectat sistemului informaţional şi de decizie economică. In cadrul cabinetului de economie politică se află, de asemenea, expuse în original, un şir de documente economice privind capitalismul cum sunt bilete de ordin, trate, acţiuni, obligaţiuni etc., menite să familiarizeze pe student mai concret cu instrumentele economiei capitadeoarece există şi un progres tehnic nematerializat care are o însemnată inrîurire asupra eficienţei producţiei sociale). Or progresul tehnic nu este o „mană cerească“, ci este un proces economic care presupune investiţii de diferite genuri şi alte activităţi economice, a căror eficienţă se cuvine urmărită. GRATUITE nu sunt nici resursele naturale, printre altele datorită faptului că sunt limitate, dar, în afară de aceasta, în clipa actuală de dezvoltare a forţelor de producţie numai punerea lor în evidenţă presupune cheltuirea unor importante sume pentru investiţii şi exploatare. Eficienţa unei economii depinde şi de gradul ei de înzestrare cu resurse naturale, factor care poate fi uneori neglijat pentru transparenţa analizei, dar pe care nu putem să-l pierdem din vedere în activitatea de planificare. Anciskin ne prezintă interesante operaţii matematice cu funcţia de producţie de tip Cobb-Douglas, demonstrînd utilitatea ei pentru prognozarea dinamicii economice pe care o consideră ca pe un domeniu special de prognozare, avînd obiectul său propriu. Aceasta se explică prin existența unor procese economice obiective, permanente pe scara economiei liste. De asemenea, aparatura primită permite proiectarea în cabinet a unor filme de documentare ştiinţifică. Intr-unul din amfiteatre vor fi organizate şi gale tematice de filme artistice, care să contribuie la formarea conştiinţei social-economice socialiste a studenţilor noştri. Cabinetul oferă studenţilor economişti bibliografii pentru teme de lucrări de diplomă, ca şi pentru cercurile ştiinţifice etc. Este în curs de extindere biblioteca de specialitate a catedrei. Noi concepem cabinetul nu ca un muzeu, ci ca un organism funcţional, de lucru efectiv, în care studenţii să poată primi sistematic sprijinul necesar adîncirii şi fixării cunoştinţelor economice. Menţionez, în acelaşi timp, că în concepţia catedrei de economie politică de la Academia de Studii Economice, cabinetul trebuie să dispună de filiale pe probleme, în diversele localuri ale Academiei. Un amfiteatru va fi amenajat special pentru predarea economiei politice naţionale şi marilor ei sfere. Aceste prcese şi tendinţe nu sunt o simplă sumă a fenomenelor particulare, ci reprezintă o sferă calitativ distinctă a dezvoltării economice. Aparatul matematic utilizat de auton este destul de simplu, ca de altfel întregul aparat matematic utilizat de economişti în analiza obişnuită a producţiei. Desigur că se presupun noţiunile curentat de analiză matematică şi unele noţiuni de statistică. Cercetarea axiomaticii funcţiilor de producţie ridică pretenţii matematice ceva mai extinse, care însă pot fi asimilate chiar şi de economist, desigur cu un oarecare efort suplimentar)■ Unii economişti occidentali potrivnici metodelor matematice invocă argumentul inaccesibilităţii. In primul rînd, nici o ştiinţă nu poate fi larg accesibilă şi cum şi economia este şi ea o ştiinţă, este în parte inaccesibilă nespecialistului, şi aceasta nu numai datorită aparatului matematic. Accesibile nespecialistului sînt numai bazele ştiinţei economice, după cum îi sînt accesibile şi bazele fizicii, chimiei, biologiei etc. In al doilea rînd, aparatul matematic folosit în economie este relativ modest, el nedepăşind de cele mai multe ori cunoştinţele pe care trebuie să le posede un bacalaureat. Cu alte cuvinte, pentru o mare parte a tineretului nostru nu matematica este greutatea principală în asimilarea unor cunoştinţe economice mai profunde, ci sistemul conceptual în genere. Nu există drumuri uşoare de acces nici măcar la ştiinţa economică, lucru pe care l-a subliniat încă Marx. I. LEMNIJ 1) „Naucinie osnovi ekonomiceskogo prognoza“, Misi, Moskva, 1971, 425 p. 2) Vezi : V. Sir na ci Z. Tlusly : Teorie a aplikace makroekonomiekych prodLikCnich funke« Praha, 1999 (litografiat). . Aş sublinia de asemenea faptul că au fost elaborate şi publicate nu de mult de către catedra noastră cele două volume ale cursului de economie politică — formaţiile presocialiste şi socialismul— pentru studenţii economişti. Totodată, studenţii de la facultatea de economie politică au la dispoziţie un curs de metodica predării economiei politice. Pe plan editorial, urmează ca materialele expuse la cabinet să fie publicate într-un volum, iar pentru o mare parte a lor să fie făcute diapozitive spre a putea fi folosite la cursuri și seminarii. O seamă întreagă din planşele expuse ilustrează legătura dintre cercetarea şti- inţifică şi materialul didactic. Acestea au putut fi concepute tocmai pe baza cercetării lor ştiinţifice ale membrilor catedrei. Inten- sificarea cercetării va conduce, deci, la continuare, la îmbogăţirea cabinetului cu materiale pe probleme noi. Cabinetul nostru pate oferi unităţilor, economice, unele din materialele existen-,te sau pe bază de convenţie sau contract poate organiza, în cadrul instituţiilor sau întreprinderilor, cicluri de expuneri privind unele probleme din domeniul nostru care interesează respectivele instituţii sau unităţi. Ca să închei, deci, cabinetul de econo- mie politică de la Academia de Studii Economice doreşte să fie ancorat cît ma puternic în viaţă, să fie un cabinet viu, funcţional, de gîndire economică moder- nă, spre a răspunde cît mai bine cerinţelor pe care partidul nostru le-a pus în faţa învăţămîntului economic. prof. dr. N. N. CONSTANTINESCU, şeful catedrei de economie politică A.S.E. Bucureşti MATEMATICA ŞI ECONOMIA INACCESIBILITATEA UN ARGUMENT? CABINETUL DE ECONOMIE POLITICA DE LA ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE TEORII • IDEI