Viaţa Economică, ianuarie-iunie 1972 (Anul 10, nr. 1-26)

1972-01-14 / nr. 2

G­ENUIN monografiei în cercetarea ştiinţifică, în domeniul ştiinţelor so­ciale atrage în timpul din urmă, puţini cercetători, deşi, după părerea noastră, tocmai pe ţărimul istoriei generale, economiei, filozofiei, so­ciologiei etc., acest gen de lucrări are un loc determinat şi de deosebită im­portanță în știință. . O formula „modestă" dar mai eficientă ÎNSEMNĂTATEA şi contribuţia mono­grafiei se face simţită pentru multiple interese. Ne vom referi aici numai la două şi, credem, din prima linie a im­portanţei , pentru formarea cercetătorilor şi pentru valorificarea în adîncime a surselor investigate în vederea elaborării unor lucrări mai ample. Primul interes, deopotrivă general şi particular, rezidă în necesitatea unei acţiuni sistematice de investigare, prin care o dată cu pătrun­derea in esenţa temei şi acumularea de noi cunoştinţe, conduce la deprinderea însăşi a metodelor de studiu. Puţini sunt însă acei doctoranzi sau cercetători care, în primii ani ai profe­siei, recurg la formula, „mai modestă“ dar mai eficientă, de studiere a unei ce­lule sau secţiuni a fenomenului abordat în teze de doctorat sau lucrări cu carac­ter monografic, în numeroase cazuri, de­sigur atunci cînd există capacitatea rea­lă de cercetare, se obţin succese incon­testabile. Mulţi „ucenici“ în meserie pre­feră însă, cu bune intenţii, să abordeze teme de amploare mai mare, generaliza­toare, tentante totdeauna pentru cerce­tare, dar pline de asperităţi. Incepînd în acest mod „calificarea“, cercetătorul pă­şeşte pe un drum greu accesibil, iar re­zultatele sînt atestate mai mult prin nu­mărul de pagini, decît prin valoarea in­trinsecă de idei şi soluţii. De aceea credem că, în domeniul la care ne referim, se vor obţine roade mai bune şi mai utile atît pe plan individual cît şi social dacă punctul de început al muncii ştiinţifice, l-ar constitui mono­grafia, disecţia unui compartiment sau a unei fracţiuni a unui fenomen sau pro­ces economic, iar studiul ar fi o forare prin toate straturile terenului. Avantaje , podarii sau grupuri de gospodării din a­­gricultură, a unei zone economico-sociale, care să furnizeze analize şi concluzii asu­pra sistemului şi mijloacelor de produc­ţie, asupra raporturilor economice şi so­ciale, asupra tehnicii şi tehnologiei folo­site etc., în dinamică într-o perioadă mai îndelungată. Dacă lipsesc seriile datelor statistice care nu mai pot fi niciodată asigurate, constituind astfel greutăţi mari în inter­pretarea evoluţiei fenomenelor economice, în reconstituirea dimensională şi anali­tică a realităţilor economice din anumite perioade, frontul cercetării ar putea fi alimentat în bună măsură printr-o serie de monografii. In afară de aceasta, stu­diul analitic al monografiei oferă mai multe posibilități de interpretare a feno­menului la dimensiuni microsociale decît orice serie statistică. Terenul de cercetare monografică este vast, dar încă slab defrişat la noi. Arhivele numeroaselor întreprinderi, in­­stituţii economice şi sociale se păstrează, iar Direcţia Arhivelor Statului în ulti­mii ani a depus eforturi cu rezultate re­marcabile în inventarierea, sistematiza­rea şi conservarea materialelor. Subiec­tele de studiu aşteaptă între copertele do­sarelor. E nevoie de îndrumare, dorinţă şi pasiune. Elaborarea unor monografii ar recon­stitui în formă organizată şi sistematică celulele unui organism social-economic şi politic dispărut, care poate să ne furni­zeze cea mai fidelă reprezentare a părţii, după care treptat s-ar putea reface fizio­nomia, structura şi natura raporturilor sociale, mecanismul şi funcţionalitatea întregului. Este incontestabilă valoarea monografiilor pentru majoritatea discipli­nelor sociale cu caracter istoric, s-a bucurat de sprijinul conducerii între­prinderii „Letea“ din Bacău. Nu ne propunem să facem o recenzie la această carte, deşi o trecere publică­­în revistă a problematicii cărţii ar con­firma, în planul conţinutului, utilitatea şi valoarea monografiilor de acest gen. Am dori să menţionăm doar că lucrarea, datorită faptului că abordează pe verti­cala unei perioade de aproape nouă de­cenii (1881—1969), o largă tematică­­ teh­nică, economică, socială şi politică, izvo­­rîtă din activitatea pe care a implicat-o această întreprindere, reprezintă o secţiu­­ne în viaţa socială, economică a Ro­mâniei, desigur la dimensiuni reduse, în care se pot constata la nivel micro-social şi politic foarte interesante fenomene de epocă. Prospectînd în arhive începuturile fondurii şi organizării întreprinderii — in 1831 — şi urmă­rind evoluţia ei pină ii­zitele noastre, cu toate legăturile şi in ramură şi în întreaga industrie, lucrarea realizează o trecere în revistă explici­­tată şi argumentată a întregii evoluţii so­ciale petrecute în centrul Letea. Şi cum fa­brica Letea este una din marile unităţi ale in­dustriei celulozei şi hîrtiei din ţară, ea furni­zează totodată şi imaginea reflectată a dinami­cii şi transformărilor în ramură şi parţial in industria ţării pină în perioada actuală Lu­crarea ne dezvăluie informaţii preţioase şi ine­dite cu privire la capital şi producţie, la struc­tura şi nivelul tehnicii întreprinderii Letea şi a ramurii de hîrtie în diferite perioade, cu privire la condiţile sociale ; bogate documente infor­mative ne prezintă situaţia şi lupta muncitori­lor de la Letea, acţiuni, greve, proteste munci­toreşti neevidenţiate pină acum în lucrările de specialitate. Mai mult, de jumătate din lucrare este consacrată transformării întreprinderii ca­pitaliste Letea în întreprindere socialistă în pro­cesul revoluţionar al anilor de după 1944. Numai şi aceste cîteva constatări mar­ginale sunt suficiente, credem, unui isto­ric, economist, sociolig pentru a stimula interesul de a cunoaşte şi cerceta lu­crarea. A doua monografie privind nodul de cale fe­rată din nordul Moldovei — Paşcani — a fost elaborată cu prilejul sărbătoririi unui secol de activitate a acestuia. De data aceasta ni se ofe­ră o monografie din domeniul transformărilor atelierelor căilor ferate române, nu mai puţin valoroasă şi utilă decit prima. Mergînd pe ace­eaşi structură, cei doi autori, conf C. Botez şi cercetătorul ştiinţific L. Eşanu, sub patrona­jul şi cu sprijinul sectorului din Iaşi al Insti­tutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C al P . R. şi a Uzinei mecanice de material rulant — Paşcani ,au cercetat activi- turi sau întreprinderi, a unei mari gus­tSB^aasssaBaOB prof. dr. Victor AXENCIUC MONOGRAFIA­­TEREN DE CERCETARE ÎNCĂ SLAB DEFRIŞAT Se verifică metodele şi uneltele cunoscu­te, se descoperă, se construiesc altele noi, se însuşesc cunoştinţe noi, apar diagnos­­ticuri in funcţie de varietatea ariei de probleme pe care le pune tema, pe scurt se acumulează un volum mare de cu­noştinţe şi se perfecţionează propria me­todă de cercetare. Desigur, nu avem te­mei să afirmăm că aceasta ar fi singura cale de început în cercetare. Este una dintre căi, pe care merg nu numai înce­pătorii, dar şi specialişti mai experimen­taţi.­ ­ Teme ce aşteaptă intre copertele dosarelor AL DOILEA INTERES decurge din realizarea unor lucrări pe baza unor bo­gate surse documentare şi de arhivă cu­arte restrînsă, în scopul reconstituirii unor realităţi despre care lipsesc datele generale statistice complete. Şi asemenea teme sunt foarte numeroase. Să menţio­năm, spre pildă, cîteva : acumularea pri­mitivă a capitalului în România, aria de răspîndire a muncii salariate in sec. al XIX-lea, acumularea capitalistă, raportu­rile agrare în ţara noastră în perioada feudală sau capitalistă, stadiul de dez­voltare economico-socială a României în diferite epoci istorice, trăsăturile regimu­lui social-politic etc. De geneza capitalismului în România s-au ocupat istorici, sociologi, economişti cu concepţii marxiste şi burgheze, s-au emis puncte de vedere ştiinţifice şi ne­­ştiinţifice, dar în majoritatea cazurilor fenomenul este interpretat la dimensiuni generale, pe baza unor informaţii cu to­tul insuficiente, disparate. Există încă pu­ţine cercetări unitare asupra celulei fe­­nomenului —1—de • JBatutfae­® De la demonstrafie la realizare practică PUŢINA MEDITAŢIE asupra unei mo­nografii bine elaborate este suficientă pentru a ne convinge asupra valorii şi utilităţii ei generale. Să ne amintim pen­tru confirmare, monografiile Reşiţa, In­dustria sîrmei şi altele, elaborate de ca­drele Institutului de cercetări economice. In cadrul Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice, s-a constituit Com­isia de isto­rie a economiei naţionale şi a gîndirii economice din România care are ca scop să coordoneze eforturile cercetătorilor din acest domeniu spre o activitate mai efi­cientă şi mai actuală. Cunoaşterea poten­ţialului ştiinţific în aceste direcţii este deosebit de important: în oraşele ţării există sute de cerce­tători, în instituţii cu caracter direct de studiu sau din alte sfere, de învăţămînt şi cultură, care pot să lărgească conside­rabil forţa cercetătorilor acestui domeniu. Toate aceste forţe mobilizate trebuie cunoscute şi antrenate pentru docu­mentarea şi elaborarea lucrărilor a căror bază informativă o au sub mină. Lăudabilă in această direc­ţie este iniţiativa unor cadre din Iaşi — ceea ce m-a făcut să şi însemnez observaţiile de mai sus — care au lucrat ani de zile pentru întocmirea unor sub­stanţiale monografii privind mari între­prinderi economice - Fabrica de celuloză şi hîrtie „Letea“-Bacău, şi Uzina meca­nică de material rulant-Paşcani, iar acum pregătesc monografia întreprinderii „Bu­­huşi“. Prima lucrare este elaborată cu străduinţa şi competenţa conf. univ. C. . .J^tez--iiL-xeaxetătoruliui. .stUntific.JLniafcv».. şi cu concursul tov. D. Berlescu. Lucrarea tatea desfăşurată in acelaşi plan economic, teh­nic, social şi politic de cel mai vechi nod şi centru de cale ferată din Moldova. Monografiile amintite, pe lingă investi­gaţia ştiinţifică şi contribuţia pe care o aduc istoriei patriei, reprezintă un oma­giu generaţiilor de oameni ai muncii din aceste locuri care au edificat cu braţele şi cu mintea lor cele două mari între­prinderi industriale. Merită să menţionăm, pentru a sub­linia efortul depus de autori şi colabora­tori, aria largă a investigaţiei, documen­tară şi de arhivă, care stă la baza lucră­rilor. Aceasta reprezintă o întreagă muncă de concepţie şi elaborare, o acţiune făcută cu seriozitate şi tenacitate şi cu roade meritorii, care ar putea fi urmată şi în alte centre universitare, culturale ale ţării. Nu putem înţelege însă de ce din cele 1800 de exemplare în care a apărut pri­ma lucrare şi 2400 de exemplare din a doua — adevărate tiraje de masă la di­mensiunile cererii pieţei noastre de spe­cialitate, în librării, nu a apărut nici un exemplar. Există desigur legi care­ regle­mentează circulaţia unor publicaţii cu regimul de tipărire a celor de mai­ su­s. Dar o lucrare cu caracter ştiinţific, utilă şi necesară­­ istoricilor, cadrelor didactice, cercetătorilor nu poate să capete statut general, de difuzare ? Şi poate, prin rea­lizarea tirajului pe piaţă obţinem nu nu­mai un act de cultură, dar se reduce şi o parte din debitul contului de cheltuieli efectuate cu prilejul tipăririi lor. Indiferent însă de modul cum se va soluţiona problema valorificării, aceasta stă în puterea altor foruri decit a auto­rilor — prezenţa monografiilor de genul acesta este salutară, iar autorilor toată gratitudinea noastră. r­e O politică comercială utilă 13 Economistul american Bella Balassa propune în studiul Trade Policies in Developing Countries (Po­litica comercială a ţârilor în curs de dezvoltare) pu­blicat de AMERICAN ECO­NOMIC REVIEW (mai 1991), analiza efectelor po­liticii comerciale promova­tă de unele ţâri in curs de dezvoltare asupra dezvol­tării interne. Ei arată că numeroase ţări în curs de dezvoltare au încercat şi reuşit, într-o anumită mă­sură, să reducă ponderea materiilor prime în export şi să substituie o parte a importurilor cu produse autontone. Ambele procese, subliniază Balassa, au a­­vut ca efect accelerarea creşterii economiilor res­pective. Procesul de sub­stituire a importurilor cu producţie internă, observă autorul, este un proces ext­­rem de dificil pentru ţă­rile în curs de dezvoltare. Mai întîi, se spune în stur­­diu, experienţa arată că substituirea produselor de larg consum din import cu produse indigene atragă după sine dificila proble­mă a asigurării unei pieţe suficient de largi, care să garanteze rentabilitatea noilor producţii. În al doi­lea rînd, substituirea im­porturilor de mijloace de producţie, care încorporea­ză o tehnică înaintată, cu producţie proprie este len­tă şi complicată. In cadrul ambelor aspecte ale aces­tui proces, notează autorul, măsurile protecţioniste se pot dovedi salutare. Auto­rul prezintă în sprijinul părerilor sale date statist­­ice laborios prelucrate. Un indicator al eficienţei ■ Revista WIRTSCHAFTS­WISSENSCHAFT nr. 11/1971 publică studiul lui Gerhard Winkler: „Die Gesamt­ rentabilität als Kennzahl des ökonomischen Nutzef­fekts langfristiger Entwic­­klungsvarianten unter Be­rücksichtigung des Zeitfak­tors" (Rentabilitatea globa­lă — ca indicator de efi­cienţă economică pentru variante de dezvoltare pe termen lung, cu luarea în consideraţie a factorului timp), în care se propune introducerea unui nou in­dicator de eficienţă econo­mică : rentabilitatea globa­lă, atît la nivel micro cît şi macroeconomic. Acest indicator rezultă ca o dife­renţă dintre veniturile şi cheltuielile unei perioade, actualizate, prin utilizarea unui factor de timp cu re­ferire la un an de bază comun. Pentru cuantificarea factorului timp nu se ad­mite formula dobînzii com­puse, ci se elaborează o formulă dedusă direct din dinamica venitului naţio­nal, caracterizată prin li­niaritate. Pentru a nu vicia semnificaţia indicatorului, este necesar ca perioada de calcul să nu fie mai scurtă decît lungimea unui ciclu de reproducţie. Indi­catorul „rentabilitate glo­bală" poate fi calculat ,re­lativ simplu, în formă ta­belară sau — în cazul cal­culelor privind planificarea de perspectivă sau progno­ză economică — utilizînd mesini.-elec­tronice pe-..-baza

Next