Viața Nouă, octombrie-decembrie 1969 (Anul 26, nr. 7714-7792)
1969-12-03 / nr. 7768
J J v' 1 Nr. 7768 Țiglina — vedere din avion. Foto : G. BERCOV In unele cooperative agricole T OAMNA A TRECUT, LIPSA DE RĂSPUNDERE A RĂMAS ! # Cărămida destinată grajdurilor — utilizată în sectorul particular # Adăposturi pardosite cu... amînări !§ Nu creditele lipsesc, ci răspunderea pentru soarta animalelor # Gospodarul se cunoaște după cum arată ograda La această oră, date fiind și previziunile buletinului meteorologic se pare că iarna își va intra deplin în drepturi. Una din cele mai importante lucrări specifice perioadei este asigurarea în condiții optime a iernării animalelor prin tot ansamblul de factori ca : finisarea obiectivelor construite în 1969, reamenajarea celor vechi (reparații curente), respectarea strictă a consumului de furaje etc. etc. Dar, în unități agricole, cum sunt C.A.P. Drăgușani, Munteni, „V.I. Lenin" — Cudalbi se manifestă multă neîncredere față de datele buletinului meteorologic, „motiv“ pentru care se tergiversează sau se privește cu o condamnabilă indiferență modul cum vor traversa animalele iarna. Dar iată situația în unitățile citate. Cooperativa agricolă de producție Drăgușeni, președinte MILUȚA ISTRATE, trebuia să termine pînă acum un grajd a cărui construcție s-a început în luna mai a.c. Situația, departe de a fi îmbucurătoare, se explică printr-o serie de neajunsuri care trebuie să dea serios de gîndit atît consiliului de conducere al unității cît și organizației de partid comunale. Din referatul trimis Direcției agricole județene de tehnicianul constructor de sector C. Grigore reiese clar că deși au avut repartiție pentru material lemnos din Vrancea 150 metri cubi, executând transportul într-un ritm care nu suferă comparație, s-au depozitat în unitate numai circa 90 metri cubi. Mai mult, nici această cantitate n-a fost folosită în întregime pentru atingerea scopului planificat, o parte din material fiind destinată... reparării căruțelor! ! Constructorii Trifan Sterian, Gheorghe Repeziș , fierar betondștii Costică Maxim, Gheorghe Colib ; și Costică Andrei — dulgher s-au îndeletnicit (din însărcinarea cui ?) cu executarea de lucrări la particulari. O parte din cărămida destinată grajdului, și-a realizat menirea (cu avizul președintelui) în ogrăzile cooperatorilor 250 bucăți: Petrică Oancea — Gheorghe Ivan 200 bucăți. C.A.P. — Munteni președinte TOADER MANEA —în toamna anului 1968 prezenta un aspect dezolant al întregului sector de creștere a animalelor din punct de vedere al construcțiilor zooveterinare, organizatoric, administrativ etc. Ne-am fi așteptat ca în acest an, învățînd din lecția trecutului, lucrurile să fie puse la punct în totalitate. Totuși, nejustificat se tergiversează fără motiv și nepermis efectuarea amenajărilor interioare (grilaj și pardoseli din cărămizi boxe). Pretextul lipsei de malateriale (cărămidă 30 000 bucăți, cherestea 5 metri cubi, la adăpostul căruia se prevalează de răspundere conducerea unității, este fals căci repartiția pentru cărămidă cherestea a fost emisă în acșitombrie a.c. și de atunci s-a scurs aproape o lună de zile. Este necesară, după cum se remarcă, o dozare mai obiect a responsabilității pentatru ca materialele odată ajunse în unitate să fie folosite conform necesităților acesteia. In acest an C. A. P. „V. I. Lenin“ Cudalbi — președinte GHEORGHE ANGHEL — ar fi trebuit să dea în exploatare o îngrășătorie, primind și repartiție pentru toate materialele necesare. Ingrășătoria se află la fundație în prezent. Este cert deci că va rămîne un obiectiv restant. Cauzele nu se deosebesc mult de cele sus amintite, și aici cheresteaua fiind utilizată pentru lucrări de întreținere și producție. In plus, s-a refuzat de cinci ori la rînd ridicarea cărămizii menționată în cele cinci repartiții primite de unitate. Motivul lipsei de credite invocat de conducere nu stă în picioare, deoarece Bianca agricolă Tecuci a așteptat (și poate mai așteaptă) întocmirea și înaintarea dosarului de creditare. Menționăm că acest lucru putea fi făcut încă din iunie deoarece proiectul și autorizația de construcție au fost emise de U.J.C.A.P încă din 15 mai 1969. Ne pierdusem nădejdea că vom întîlni în cadrul raidului întreprins și un „gospodar“, dar neîncrederea noastră a fost spulberată de situația în prag de iarnă, existentă la C.A.P. Cuza Vodă, președinte inginer FLORIN GHIAȚA. Toate obiectivele anului 1969 cu recepția făcută și mirosind a proaspăt au primit animalele. Aici s-a executat în cursul anului 1969 un grajd pentru taurine (100 capete), un saivan (900 capete) și s-a construit din cărămidă o crescătorie de porcine, cu o capacitate de 850 capete. S-a evidențiat echipa de constructori condusă de Petrache Albu, care nu numai că ridicat efectiv construcția dar a a vegheat, în același timp, ca materialele necesare (cărămidă — făcută în unitate, cheresteaua tăiată și fasonată la Rediu) să ajungă la timp pe șantier. Din cele relatate mai sus reiese clar că lipsa de condiții optime pentru stabulația animalelor, tățile citate, întâlnită în uniou excepția C.A.P. Cuza Vodă, va influența negativ producția și se va repercuta totodată în viitorul an asupra veniturilor membrilor cooperatori, lucru care nu poate lăsa indiferenți factorii de răspundere din aceste cooperative agricole, care în timpul rămas trebuie să mobilizeze toate resursele și forțele pentru lichidarea lipsurilor. M. HORAȚIU 1 Magazinul cu autoservire din comuna Independența VIAȚA NOUA Noi terenuri vor intra curînd in patrimoniul agricol In perimetrul comunelor Răneasa-Balintești, din județul nostru s-a pus în aplicare un proiect de amenajări pe o suprafață de 1500 ha în vederea valorificării superioare a unor terenuri în pantă și supuse eroziunii. Aici unde experiența are o bună carte de vizită (în zona dealurilor Bujorului au fost redate agriculturii pe această cale zeci de mii de hectare- pămînt, altădată considerat neproductiv) se vor folosi mijloace mecanizate speciale și o tehnologie care să asigure terenului maximum de productivitate. Timp de un an vor fi construite canale de nivel, gărdulețe, cleionaje și alte amenajări urmînd popularea terasei în toamna viitoare cu viță de vie și pomi fructiferi. Măsuri eficiente pentru prevenirea incendiilor pe timp de iarnă Recent, Grupul de pompieri județean Galați a organizat un control de prevenire a incendiilor la unitățile comerciale de stat și cooperatiste, pentru a verifica modul în care conducerile acestora și comisiile tehnice p.c.i. au trecut la luarea măsurilor de prevenire a incendiilor pentru perioada de iarnă. Dacă nu majoritatea unităților comerciale măsurile de prevenire a incendiilor se aplică în mod riguros, verificările făcute de organele noastre au scos la iveală că mai există unități unde se încalcă cele mai elementare reguli de prevenire a incendiilor de către salariați. In toate aceste cazuri conducecerile administrative și comisiile tehnice p.c.i. nu au trecut cu hotărâre la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în Decretul 102/63 art. 8, în care se arată că „răspunderea pentru aplicarea în practică măsurilor de prevenire revinne conducătorilor organizațiilor socialiste". Principalele abateri constau în aceea că se fumează în locuri cu pericol de incendiu, se blochează căile de evacuare cu diferite mărfuri, se depozitează cantități de material combustibil în interiorul magazinelor etc. O cauză frecventă de incendiu în magazinele comerciale o constituie folosirea și exploatarea instalațiilor electrice de iluminat în stare tehnică necorrespunzătoare. Astfel la tablourile de siguranță s-au găsit rezistențe supradimensionate, tablouri de distribuție neprotejate, lămpi electrice fără globuri de protecție, conductoare intene și tuburi P.V.C. amplasate direct pe material combustibil. Aceste nereguli au fost constatate mai ales la unitățile cooperativelor „Arta lemnului“, „înfrățirea“, „Progresul“, „Avîntul“, la „Albatros", „Scărișoara“, hotelul „Neptun“, la unități care aparțin T.A.P.L.-ului Galați ; la unitățile nr. 16, 141, 106 și 115, aparținând de O.C.L. produse industriale ș.a. Majoritatea magazinelor comerciale sunt amplasate în construcții noi, moderne cu încălzire centrală care asigură toate condițiile de bună desfășurare a activităților și deci și pericolul de incendiu pe timp de iarnă este mai mic. Totuși mai sunt numeroase magazine amplasate în construcții vechi, înconjurate de locuințe, unde încălzitul se execută cu sobe, ou și fără acumulare de căldură, care în multe cazuri nu au fost amplasate conform instrucțiunilor de prevenire a incendiilor ale M.C.I., menținîndu-se pericolul de incendiu. Nu s-au luat, de asemenea, măsuri din timp pentru verificarea, repararea, curățirea și izolarea coșurilor de fum de materialele combustibile ale planșeelor și acoperișurilor. Avîndu-se în vedere pericolul de incendiu ce-l constituie acest sistem de încălzit, considerăm necesar ca comisiile tehnice p.c.i. de la Direcția comercială, U.J.C.M., precum și cele de la unitățile subordonate să treacă de urgență la verificarea modului cum sînt respectate măsurile de prevenire a incendiilor, luîndu-se totodată măsuri de înlăturare a deficiențelor constatate. De asemenea, o sarcină importantă revine salariaților din magazine și muncitorilor din ateliere pentru a supraveghea în permanență sobele materiale să nu se depoziteze combustibile la distanțe mai mici de 1 m, de a stinge focurile din sobe cu 2 ore înainte de terminarea programului de lucru. Depozitarea mărfurilor trebuie să fie făcută în funcție de proprietățile fizico-chimice ale produselor, menținîndu-se libere căile de acces și ușile de evacuare pentru caz de incendiu. Mulți responsabili de unități folosesc pentru spălatul dușumelelor lichide combustibile, lucru interzis de instrucțiunile p.c.i. ale MCI. Asemenea practici trebuie întru totul interzise, iar comisiile tehnice p.c.i. să intervină cu toată intransigența. La complexul comercial din B-dul G. Coșbuc nici pînă în prezent nu s-a pus în stare de funcționare sistemul de pornire de la distanță a pompelor de incendiu de la hidranti interiori. Conducerile I. C. R. A., I. C. R. M. I.C.R.T.I. au semnat cu multită ușurință procesul verbal de recepție, iar această instalație nu funcționează de 4 ani de zile. Ce așteaptă aceste întreprinderi comerciale ? Același lucru se petrece și la Combinatul alimentar, unde nu s-a reușit să se pună în funcțiune sistemul de avertizare a Incendiilor după 4 ani de la darea nici în funcțiune a unităților. Pînă cînd se va tergiversa punerea lor în funcțiune ? Maior ALEX. STANESCU, Grupul de pompieri al județului Galați • ••••••• In luna septembrie un articol apărut în ziarul nostru „Atribute (sperăm viitoare...) ale vieții culturale bereștene"... atrăgea atenția asupra necesității revitalizării muncii cultural-educative din Berești . „Este nevoie — se sublinia la finele anchetei de o reevaluare critică a drumului parcurs, de redimensionarea și restructurarea obiectivelor viitoare, de mai mult curaj și inițiativă creatoare". Să ne amintim, de asemenea, că în plin sezon de toamnă fiind, locuitorii noului oraș de pe malul Chinejei aveau pe atunci mai puțin timp liber decît astăzi, că majoritatea acțiunilor casei de cultură se înfiripau mai curînd pe hîrtie, anticipînd frumoasele seri de toamnă tîrzie, cînd oamenii, în sfîrșit, își vor fi găsind răgaz și pentru folosul spiritului. Am vizitat din nou clădirea masivă, de o severitate impunătoare a Casei de cultură din Berești , privirile s-au oprit din nou asupra peisajului interior, animat de prezența. . . tovarășului director, Xenofon Boncan. — Lucruri noi pe la dv., tovarășe director ? — Nu, lucruri noi nu sînt cine știe ce. Doar pe ici pe colo... Sesizăm în primul rînd o ușoară tracasare a interlocutorului nostru care - suntem siguri - nu avea nici un fel de dispoziție pentru a-și reetala insatisfacțiile, mă — Avem greutăți mari, contrel după un timp. Avem greutăți cărora nu le mai dăm pur și simplu de capăt. Cînd anunțăm activități interesante -nu vin oamenii. („Dar cînd vin oamenii totuși inversăm noi în gînd formularea — cît de interesante sînt activitățile ?") încercăm fel de fel de metode, dar rezultatele nu se grăbesc de loc să apară. In orice caz ne străduim. Discutînd în linii mari motivele pentru care oamenii din Berești ocolesc casa de cultură, ne-am gîndit că și după mai bine de două luni de la critica adusă de ziarul nostru, nu s-au inițiat decît cîteva acțiuni, neglijabile în raport cu exigențele unei localități aflate la începuturile ei citadine. Intenția noastră nu este de a analiza cu amănuntul valoarea intrinsecă a manifestărilor care au urmat lunii septembrie. Suntem convinși, de altfel, că dacă tovarășul director Xenofon Boncan va citi aceste rînduri în aceeași stare sufletească depresivă în care l-am găsit, atunci nu ne putem aștepta în nici un caz la un posibil reviriment bereștean. După cîte am înțeles, el nu vede nici o soluție pentru ieșirea din impas. Trebuie să revenim din nou și să explicăm de ce nu putem fi de loc de acord cu pesimismul tovarășului director. Situația va rămîne aceeași în Berești atîta timp cît nu se va trece cu adevărat la acele formule noi de exercitare a influenței casei de cultură asupra oamenilor muncii, formule preconizate deocamdată numai la modul vag teoretic. Conducătorul unei instituții de răspîndire a culturii și artei se cuvine să sondeze opinia publică, să-i afle preferințele, slăbiciunile și înclinațiile. In marea sală de spectacole nu se adună decît rareori peste 40 de persoane. (Și atunci e sărbătoare). De ce ? Pentru că chereștenii și-au pierdut de mult încrederea în organizatorii vieții lor spirituale. Ei au fost invitați la acțiuni făcute, numai de dragul de a fi respectat un plan de muncă. Ei au ascultat expuneri neinteresante, lipsite de ritm și de „condimente" care să le facă agreabile, care le-au tăiat complet „apetitul" receptivității. Ce s-a făcut pînă acum pentru a spori popularitatea casei de cultură, pentru a-i spulbera faima de cenușăreasă a orașului ? Trebuie spus că nu mare lucru. Tovarășul director nu s-a înconjurat încă de intelectualii orașului, decît cu totul superficial (cel puțin, la capitolul colaborare) ... De aceea nici nu apar adevăratele inițiative, de aceea și munca cultural-artistică stagnează, avînd încă perspective îngrijorătoare. Comitetul orășenesc de partid trebuie să acționeze în acest sens cu mai multă exigență, adoptînd măsuri practice de valorificare a resurselor culturale interne, de evitare a anchilozării spiritualității chereștene. Este de neconceput, spre pildă, faptul că de aproape un an nu s-a putut găsi un om (salariat) pentru a ocupa postul de responsabil al stației de radioficare, principal mijloc de popularizare a acțiunilor întreprinse de Casa de cultură și in același timp un apropiat colaborator al ei. Ce au de spus în această ordine de idei și tovarășii de la Comitetul județean pentru cultură și artă, care ar trebui să-și sporească ajutorul față de instituția în cauză, aflată așa cum s-a văzut în impas ? Ce au de spus, de asemenea, tovarășii de la întreprinderea interjudețeană cinematografică, care programează la Berești filme mediocre (îndoielnice ca gust și mesaj), de cele mai multe ori reluate în această localitate (!) și proiectate în condițiile unui sonor îndoielnic și ale unui grad de uzură a peliculei avansat . Este indiscutabil deci că, analizate cu migală și simțul responsabilității, problemele legate de reticențele chereștenilor față de casa de cultură conduc la dezvăluirea unei atmosfere generale profund atacate de agenții superficialității și chiar ai desconsiderației. Fără a face proces de intenție și fără a acuza reaua voință, ne declarăm din nou în așteptarea unui reviriment cultural de anvergură, unui suflu nou care să transforme structural modalitățile de atragere a publicului la casa de cultură. Sunt necesare însă eforturi organizate, inițiative proprii ale intelectualilor din oraș, sondaje pentru aflarea preferințelor și, mai ales, eliminarea unor forme învechite de desfășurare a acțiunilor cultural-educative. Să nu uităm că o casă de cultură orășenească este altceva decît un cămin cultural, că activitatea acesteia trebuie să reflecte condiția unei localități care a evoluat în anii noștri considerabil și nu numai pe plan economic și social. RADU MACOVEI LA CASA DE CULTURĂ DIN BEREȘTI Toate-s vechi... și vechi is toate Pag. a 3-a „ZILELE CARE AU PLECAT ” de PUIA FLORICA REBREANU Dintotdeauna cărțile ce au cuprins amintiri despre oamenii de artă au interesat într-o mare măsură publicul cititor. Căci creatorul este factorul determinant al unei opere de artă. De altfel legătură dintre personalitatea, viața autorului și opera creată de acesta constituie, fără nici un fel de rezerve, firească metodă de cercetare. Biografia oferă cercetătorului de profesie un timp larg de investigație și sistematizare a psihologiei scriitorului și a procesului literar in cazul de față. Cartea Puiei Florica Rebreanu „Zilele care au plecat“ (E. P. L. 1969) completează în chip fericit nalitatea perso de ______ om și scriitor a lui Liviu Rebreanu. Apărută la numai șase ani după amintirile publicate de Fanny Liviu Rebreanu („Cu soțul meu“, 1963), răstimp in care nici o mărturie justificată de documente aliate In familia creatorului romanului românesc modern nu a mai fost scoasă la iveală, cartea fiicei scriitorului aduce contribuții interesante la fixarea unor etape distincte din viața marelui scriitor. I s-a reproșat autoarei lipsa de interes științific și literar al lucrării, apoi faptul că nu a avut în vedere alcătuirea unei opere de istorie literară, a unei biografii. Se pune deci, pe bună dreptate întrebarea : în ce constă valoarea acestui volum ? De la bun început sondajul autoarei pornește către adîncimile fondului interior al scriitorului, din care se desprind limpede două laturi distincte : afecțiunea tatălui față de fiică și spiritul practic al creatorului, viața lui intimă, izolată de cea a lumii comune, închisă în laboratorul din care ieșeau magistralele sale opere. Rebreanu și-a iubit fiica cu ardoare, delicatețe și pasiune. Puia este pentru autorul lui „Ion“ ochilor“, „floarea cea „lumina mai scumpă“, „opera cea mai iubita și mai frumoasă a vieții“. Această evocare scoate ln lumină nobilele sentimente paterne ale lui Rebreanu. In domeniul procesului de creație se știe că fiecare scriitor își are modul personal de a elabora, de a-și așterne gîndurile pe hîrtie. Cunoașterea acestui proces interesant nu devine însă simplă curiozitate. Rebreanu și-a scris majoritatea cărților la țară, în locuri ferite de zgomot, în singurătate. Scria exclusiv noaptea: „întotdeauna lucrez noaptea — mărturisea el în „Adevărul literar și artistic“, 1935 — lumina zilei mă distrage și-mi îngreunează concentrarea. Simt nevoia să mă izolez complet, cu viziunea internă. Noaptea, întunericul, care topește lumea reală, imi dă impresia că scrisul meu se materializează, creînd o realitate nouă, puternică. Haosul inițial e negru. După miezul nopții, liniștea e deplină și eroii mei pot vorbi și se mișcă in tăcere. Revenit prinzînâ ființă“, din această oază personală, Rebreanu era omul cel mai comunicativ, trainic și devotat „afectuos, prieten, cu privirile albastre, calde, uneori duioase, ca și inima sa“ (Călii Baltazar, „Contemporan cu ei“, 1962). A fost în cîteva rînduri președinte al Societății Scriitorilor Români, funcție de care s-a achitat cu cinste prin traducerea în fapte a unor serioase intenții constructive. Un bun gospodar s-a dovedit a fi și ca director al Teatrului Național, manifestind mult simț de omenie și interes pentru viața artiștilor, organizînd și inițiind un bogat repertoriu clasic. Date noi aduce Puia Florica Rebreanu în legătură cu viața familiară, citind o sumedenie întreagă de adrese unde a locuit în răstimpuri scriitorul, amintind apoi de călătoriile lui Rebreanu peste hotare, in Franța, Norvegia, Italia, Germania, Anglia, Spania, precum și de prieteniile avute cu scriitori de renume mondial, dintre care mulți l-au și vizitat. Iubea animalele, via și livada cu peri, meri și piersici, stupii, grădina de zarzavat. Moartea l-a răpus înainte de vreme, la numai 59 de ani. „S-a lovit cu zile — arată Camil Baltazar în cartea citată mai sus, după ce tăcuse o ultimă vizită ca un îi uriaș în plină vigoare, la o virstă cînd mai putea dărui multe literaturii noastre ■— s-a frînt la începutul calmei și însoritei luni septembrie a anului 1944“. Ca o concluzie, cartea Puiei Florica Rebreanu reprezintă un valoros și bogat material documentar pus la indemîna biografilor care vor cerceta și de acum înainte viața autorului capodoperei numite „Ion“. DIONISIE DUMA NOTE LECTOR Iepuri vii pentru export Duminică, Asociația județeană de vînătoare pescuit a organizat o acțiușine pentru prinderea iepurilor vii. Efectuată pe fondul de vînătoare Tulucești, acțiunea, la care au participat vînători din municipiul Galați, comunele Tulucești, Șendreni și Schela, a avut rezultate deosebite. Optzeci de urechiați, care n-au putut scăpa cu fuga vor porni acum spre alte țări pentru repopularea fondurilor de vînătoare. Nu luați copiilor mișcarea! Se știe că exercițiul fizic a devenit un mijloc profilactic de întărire sănătății și de prevenire a a îmbolnăvirilor, mai mult chiar — este utilizat și în scop curativ, adică la tratamentul multor boli. După o stare de boală care în majoritatea cazurilor presupune un repaus mai mult sau mai puțin îndelungat, sedentarismul are efecte nefavorabile asupra organismului. Acest repaus duce la tulburarea sistemelor de coordonare a diferitelor funcțiuni, diminuînd forța de apărare a organismului. Mișcarea organizată sistematic întreține funcțiile în stare de activitate, acționînd asupra proceselor biologice din țesuturi, favorizînd procesul de vindecare. Practic, aproape toți elevii scutiți medical de orele de educație fizică din cadrul programului școlar, pot fi angrenați în practicarea educației fizice. Din păcate, există astăzi o anumită tendință în rîndul elevilor de a se sustrage de la aceste ore prin intermediul scutirilor medicale, tendință încurajată de unii părinți neinformați asupra efectului terapeutic al exercițiului fizic. Cu toate acestea, în multe cazuri de scutiți de educație fizică, majoritatea dintre elevi trec la programul obișnuit de educație fizică, din proprie inițiativă. Altă categorie de părinți vin după scutire totală de educație fizică, pentru că chipurile, copiii lor ar fi „grav bolnavi“ și nu pot face nici măcar gimnastică. Elevii, în majoritatea cazurilor, vor să facă educație fizică chiar dacă părinții se tem ca acest brept să nu le strice meodia generală. Integrarea diferențiată a elevilor în programul de educație fizică după capacitățile lor fizice este o acțiune umană, obligatorie pentru fiecare pedagog în vederea reeducării și recuperării acestora pentru pregătirea lor fizică și morală. Am putea da multe exemple de elevi și părinți care aglomerează policlinica pentru a obține scutire de educație fizică motivând că „educația fizică... obosește elevul“, „strică“ mîinile celor de la Liceul de muzică și arte plastice — ca să enumerăm doar cîteva „exemple". Se întîmplă și fenomene curioase. Unele mame solicită scutire de educație fizică pentru fete cu greutate mai mare decît cea normală, dar uită să caute remediul în practicarea educației fizice nu în scutire și în „vibromasaj“. Notăm cîteva exemple : Meinte Valentin, operator R.M. C.F.R. a solicitat scutire pentru fiica sa pentru că dînsul nu acceptă... notă mică la sport. La refuzul nostru, categoric, M.V. și-a permis să ridice tonul, să formuleze amenințări. Simic Marilena, de la Liceul nr. 6 (clasa a XI-a) a venit la începutul anului cu un diagnostic incompatibil cu o scutire. După un timp, spre stupoarea noastră, elev a venit cu alt „diagnostic“. Eleva Bugaev Vasilica de 13 ani, (Liceul 7, cl. a VlI-a) s-a prezentat pe data de 12 XI a.c. la consultație pe motiv că nu poate face oră de educație fizică fiindcă are numai medii de 10 și sportul îi strică media generală. Există așadar, îngrijorător de plurală fuga de deveni oameni robuști, folositori societății care îi cresc, îi formează pe tineri. Astfel înțeleg unii părinți să-și educe copiii. De aceea, ne facem o datorie cetățenească din a-i invita pe părinți la mai multă cumpătare, înțelegerea necesității la sportului. Patria noastră are nevoie de oameni puternici, sănătoși, dezvoltați. Ei sunt armonios copiii de astăzi, copiii noștri. Să le oferim posibilitatea de a practica sportul. Dr. M. SLATINEANU, medic specialist %