Viața Nouă, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 8177-8254)

1971-04-22 / nr. 8195

r Nr. 8195 MINI DE TRANSPORT AUTO—EXPLOATATE IA INDICI SUPERIORI­ «i Stația de utilaj pentru con­strucții și transporturi, subunita­te aparținînd întreprinderii construcții montaj Galați, are în 7 dotare, pe lîngă alte utilaje spe­cifice activității un important parc de mijloace de transport, destinat deservirii în bune con­­dițiuni a tuturor șantierelor în­treprinderii. In contextul sarci­nilor care revin întreprinderii și mai ales în condițiile actuale cînd termenele de execuție la majori­tatea obiectivelor vor trebui scurtate, prin creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor în construcții, prin realizarea unei aprovizionării ritmice a șantiere­lor cu materii și materiale, pro­blemele legate de exploatarea la indici superiori a mijloacelor tehnice din dotare, de întreține­rea în permanentă stare de func­ționare a acestora, capătă o deo­sebită importanță." Dar așa după cum am putut constata cu prilejul unei recente analize întreprinse la unitatea sus-menționată, mijloacele de transport auto, care au constitu­it de fapt obiectul investigațiilor noastre, reprezintă un potențial tehnic în stare latentă. Argu­mentul, afirmația este să arătăm că din parcul necesar mediu de 251 mijloace de transport, doar 115 mașini au fost active în trimestrul I a.c. diferența repre­­zentînd-o „parcul mort". Lucrîn­­du-se cu numai 45,4 la sută din capacitatea parcului, era și firesc ca sarcinile care au stat în fața unității să nu poată fi îndepli­nite, și de asemenea, să nu poată fi satisfăcute în totalitate cerin­țele șantierelor. Bunăoară, prin­cipalii indicatori de plan — tone auto și tone kmn auto — au fost îndepliniți la sfîrșitul trimestru­lui expirat doar în proporție de 61 la sută și respectiv 58,3 la su­tă. Existența unui important nu­măr de mașini în stare de inac­tivitate, ca și căderea altora pe parcurs, au condus la nerealiza­­rea tuturor indicilor care ca­racterizează folosirea mijloacelor de transport. Așa de exemplu, sub nivelul planificat se prezintă coeficientul de utilizare a parcu­lui, (0,38 față de 0,58 planificat), cel de utilizare a capacității (0,47 față de 0,50 planificat), coeficien­tul de utilizare a parcului (0,46 față de 0,51 planificat) și productivitatea medie, precum față de 3,6 tone pe o mașină unde se realizează doar 1,9 tone. Firește că, mai sînt și alți indicatori le­gați de eficiența folosirii mijloa­celor de transport auto, care pre­zintă însemnate nerealizări. E­­xemplificînd doar cîțiva dintre aceștia, am urmărit să desprin­dem cauzele principale care au condus la situația de față și mă­surile ce vor trebui întreprinse pentru activizarea acestor mij­loace. — Faptul că la data actuală avem peste 50 la sută din parcul de mijloace de transport în sta­re inactivă ne declara tovarășul Artur Taușer, inginerul șef, își găsește explicația în lipsa acută a pieselor de schimb pentru re­parațiile curente, în lipsa de re­partiții pentru introducerea în reparații capitale a tuturor ma­șinilor care stau în „părcul mort" de foarte mult timp. La aceasta se mai adaugă și reparațiile de proastă calitate executate de u­­nele uzine-cum este cazul Uzi­nei de reparații auto Tecuci, a celei de la Timișoara și chiar Suceava. In acest sens am putea oferi suficiente exemple, cînd mașinile scoase din reparații de la aceste unități a trebuit să le remorcăm pe parcursul întoarce­rii în unitate . Pe lîngă aceste neajunsuri determinate de proasta calitate a reparațiilor, a ținut să ne pre­cizeze tovarășul Gheorghe Stoi­ca, contabilul șef al stației, cos­turile exagerat de mari la care se ridică o reparație capitală, față de plafoanele stabilite prin contracte, nu mai justifică une­ori, executarea acestora. In par­cul inactiv, avem suficiente ma­șini care nu-și mai justifică e­­fectuarea unor reparații capita­le, mai ales că acestea provin din seriile mai vechi, la care în mo­mentul de față ar trebui să în­locuim o serie întreagă de sub­­ansamble vitale pentru punerea lor în stare de funcționare. Argumentele aduse de interlo­cutorii noștri, fără îndoială că nu pot fi contestate, piesele de schimb constituind o problemă, reală, de maximă însem­nătate ; de asemenea, nici argumentele referitoare la calitatea reparațiilor capitale e­­fectuate de unele uzine nu pot fi infirmate. In aceste împreju­rări însă, pentru prelungirea du­ratei de funcționare a mijloace­lor existente, trebuie întreprinse acțiuni mai hotărîtoare din par­tea conducerii administrative, a organizației de partid și de sin­dicat în vederea prevenirii de­fecțiunilor, eliminării consumu­lui nerațional de piese, întăririi răspunderii celor ce exploatează mijloacele aflate la dispoziție. Din discuțiile purtate am reținut că pentru exploatarea și între­ținerea în stare perfectă a mași­nilor, pe lîngă faptul că acestea sunt date în primire fiecărui om, care are obligația de a asigura ciclul conform normativelor, sunt formate echipe de revizii și re­parații, echipe de control al tra­ficului și a stării tehnice în tra­fic a autovehiculelor.­­ O dovadă a creșterii exigen­ței în ultima perioadă ne preci­za tovarășul Gheorghe Stoica, o reprezintă faptul că numai în luna martie, au fost sancționați 46 șoferi cu reținere din salariu, datorită nerespectării indicațiilor conducerii unității pe linia ex­ploatării și întreținerii mașini­lor. Firește, că nu poate fi decît lăudabil spiritul de exigență și de disciplină a muncii ce se cau­tă să se instaureze în rîndul con­ducătorilor auto în ceea ce vește grija pe care trebuie, pri­s-o manifeste față de zestrea tehni­că a unității In paralel cu aces­tea, considerăm însă că trebuie acționat pe viitor cu mai multă hotărîre, atît de către conducere, cît și de către organizațiile de partid și de masă, în ceea ce pri­vește calificarea și ridicarea ca­lificării conducătorilor auto, ca­re, așa după cum afirma și to­varășul ing. A. Taușer, mai con­stituie încă o problemă nerezol­vată, cu influență negativă asu­pra menținerii în stare de func­ționare a mijloacelor de trans­port. Alături de pregătirea pro­fesională, o atenție sporită va trebui acordată, stabilității ca­drelor, formării nucleului de ba­ză, știindu-se implicațiile pe ca­re le au aceste neajunsuri în re­zolvarea sarcinilor unității, în prelungirea duratei de funcțio­nare a mașinilor. După cum a­­rătam la început, existența peste 50 la sută din parc în sta­­­re de inactivitate, a condus nu numai la nerealizarea sarcinilor de plan în acest sector, la nere­alizarea veniturilor planificate, dar acestea au diminuat simțitor realizările pe total unitate. Așa­dar, implicațiile sunt evidente, sarcinile sunt, de asemenea, sub­stanțiale și de o deosebită im­portanță pentru desfășurarea u­­nei activități corespunzătoare în construcții. In consecință, măsu­rile pentru eliminarea neajunsu­rilor existente sînt cu atît mai necesare și mai oportune. GH. LUPOAE VIAȚA NOUA Acordarea primelor anuale CONSULTAȚIE JURIDICĂ In ultimul timp pe adresa re­dacției au sosit cîteva scrisori prin care salariații din diferite întreprinderi ale județului cer lămuriri privind modul de acor­dare a primelor anuale pentru rezultatele obținute în producție anul trecut. Este cunoscut faptul că parti­dul și statul nostru manifestă o preocupare continuă pentru ridi­carea eficienței activității econo­mice în toate domeniile. Prin introducerea noului sis­tem îmbunătățit de salarizare s-a urmărit stimularea inițiativei an­gajaților pentru obținerea unor rezultate tot mai bune și stabili­zarea acestora în producție, unul din mijloacele prevăzute în acest sens fiind acordarea de premii anuale în raport cu contribuția fiecăruia la rezultatele obținute. Astfel, în primele luni ale a­­cestui an, după aprobarea bilan­țului contabil și pe baza rezulta­telor reieșite din acest bilanț s-a trecut la plata premiilor respec­tive. In legătură cu modul de acordare a acestor prime, majo­ritatea scrisorilor ne-au venit de la acei salariați care în cursul anului trecut și-au schimbat locu­rile de muncă în alte unități. De pildă, Nicolae Roșu, sala­riat la Depoul C.F.R. Galați, ne scrie că la data de 20 octombrie 1970 s-a transferat în interesul serviciului de la I.G.L. Galați, dar aceasta din urmă refuză să-i plătească prima anuală în raport cu timpul lucrat. S-a adresat și unității la care lucrează în pre­zent dar și conducerea acesteia i-a comunicat că nu are dreptul la prima anuală. Alți salariați ca Dumitru Tu­­dorie, de la C.S.G., și Mihai Puf­­lea, de la I.C.M.S.G., ne scriu că au plecat prin transfer la cerere sau prin demisie și vor să știe de la care din cele două unități la care au lucrat anul tr­ecut au dreptul la primă. Potrivit dispozițiilor din regu­lamentele de premiere existente în fiecare unitate, r­ezolvar­ea a­cestor situații urmează a se face diferențiat în funcție de modul cum au trecut de la o întreprin­dere sau instituție la alta. Astfel ,salariații care în cursul anului au fost transferați în in­teresul serviciului, pensionați, plecați în armată sau trimiși la școli în scopul pregătirii profe­sionale și politice precum și a­­ceia cărora li s-a desfăcut con­tractul de muncă la cerere în situațiile în care potrivit art. 9 din legea nr. 1/1970 cu privire la organizarea și disciplina mun­cii își păstrează continuitatea în muncă, vor beneficia de primă proporțional cu salariile tarifare realizate pentru timpul efectiv lucrat. Deci în cazul tovarășului Ni­colae Roșu, prima trebuie acor­dată de unitatea la care a lucrat pînă în luna octombrie 1970, pro­porțional cu timpul lucrat, iar întreprinderii la care a lucr­at în continuare în raport cu timpul rămas pînă la sfîrșitul anului. Salariații care s-au transferat la cerere sau au plecat prin de­misie înainte de expirarea anu­lui calendaristic pierd dreptul la prima anuală de la unitățile de la care au plecat, iar de la cele la care s-au angajat vor benefi­cia de acest drept numai în ca­zul cînd au o vechime în muncă mai mar­e de trei luni­­ calenda­ristice.­­­Trebuie însă precizat pe lîngă cele arătate mai înainte că, pen­tru acei angajați care în cursul anului au avut unele abateri și deficiențe în activitatea lor, con­ducerea întreprinderii poate dis­pune reducerea sau chiar anula­rea premiului. Desigur, în practică se ivesc multe situații, dar în cele de mai sus ne-am propus să dăm cîteva lămuriri numai în legătură cu ceea ce interesează pe unii salariați care s-au adresat redac­ției. CEZAR RADU jurist Pe Dunăre. Foto : PAUL POPA Ar fi trebuit să-l întilnesc pe medicul Ion Bălan, cu un deceniu in urmă la Cluj, in cetatea universitară, in cali­tatea sa de student al Insti­tutului medico-farmaceutic. L-am aflat ceva mai tirziu la Berești comentînd entuziast înființarea unui centru de să­nătate ; poate să scriu despre s-ar fi cuvenit promoția sa în 1966, în anul cînd, prin cuvintele absolvirii, ce for­mează titlul acestui articol, responsabilitatea urmașilor lui Hipocrat a primit o nobilă haină emoțională. Știți că școala medicală clujeană, de unde au pornit cu ani în ur­mă, spre celebritate, unele dintre cele mai cunoscute nu­me de savanți români, și-a creat prin intermediul elevi­lor ei un prestigiu îmbogățit de prestanță profesională, de cinste, de o nedezmințită sti­mă pentru om. Medicul Ion Bălan a fost e­­levul academicianului Aurel Moga, prof. univ. Octavian Fodor, al profesorului de is­torie a medicinii, cunoscut în întreaga țară, Valeria Bologa. De aici, de la această preci­zare, și pînă la primele amin­tiri din acti­vtatea­­ zilnică, în comuna Bălăbănești, ar putea fii numai o distanță de natu­ră biografică. L-am întrebat dacă a avut vreodată, la în­ceputuri, dorința să părăseas­că locul de muncă — nu unul dintre cele mai ușoare, la vremea aceea. Mi-a răspuns fără nici un ocol : a știut în­că de la plecarea din fața co­misiei de repartizare, că nu a ales „pomul lăudat“. De fapt, Bălăbăneștiul nu avusese pînă în 1966 prilejul de a primi un medic. Cînd a sosit în comu­nă, unii il priveau cu rezer­vă : („unde, — prea tinăr... an­de ăștia fac școală pe tine..."). Nu am avut curiozitatea să aflu și alte „ziceri" despre în­ceputurile profesionale ale lui Ion Bălan. Cert este că el a făcut școală... medicală în a­­ceastă comună. Cu ajutorul consiliului popular a înființat un dispensar, în două camere a­­le unei case particulare. A adă­ugat instrumentarului perso­nal, cu care venise de la Cluj, pe cel destul de mo­dest, primit, o dată cu crearea dispensarului. Primul examen ? De obicei se vorbește și se exemplifică acest „prim examen“ cu nu­me de oameni, care, luptînd cu moartea, sînt salvați prin intervenția salutară a medicu­lui. Nici comunistul Ion Bălan nu a fost ocolit de asemenea e­­moții și nu puțini dintre locui­torii Bereștiului (unde a fost mutat între timp) pe care i-am văzut, pe stradă dîndu-i respectuos binețe, îi sînt da­tori cu sănătatea, cu liniștea sau chiar cu viața. Cît de simplu este să spui: „Omul acesta a scăpat de la moarte pe alt om“ dar cît de greu se poate să înțelegi ce înseamnă, în fapt, o asemenea întreprinde­re dificilă, riscantă. Să recu­noaștem că a reda cuiva să­nătatea e un lucru extraordi­nar, oricît de comun ar pa­tea acest calificativ intrat in limbajul firesc al zilelor noas­tre. Prin grija organelor locale de partid și de stat, circum­scripția sanitară a orașului se bucură de o prețuire unani­mă, în rîndul celor cîteva mii de locuitori ai săi, am auzit că la Berești vin să ceară consultații locuitorii din co­munele îndepărtate ale jude­țului și chiar din părțile Vas­luiului. Ideea creării a două laboratoare — unul dentar, altul de analize biologice, do­tate cu aparataj modern, co­respunzător, ii aparține. „Spe­răm să facem o treabă bună aici, la Berești, mărturisește medicul Ion Bălan, și înțele­gem că pluralul folosit se re­feră la colaborarea sa cu alte cadre medico-sanitare: Cor­nelia Zamfir (medic la Berești — Meria), Viorica Mușețeanu (farmacistă), Maria Ștefan (stomatolog), moașele Stana Antoniu și Dobrița Encuț. De la începutul anului s-au a­­cordat peste o mie de consul­tații ; este o cifră care, desi­gur, vorbește de la sine. Să nu alegem pentru pre­zentarea noastră un final în­cărcat de metafore pastelate, suferința umană, durerea nu au dispărut și, citeodată, la­crima nu poate fi evitată. A le ignora înseamnă a mini­maliza efortul atît­or „oameni în alb", tineri ca medicul Ion Bălan, sau vârstnici, care fac totul pentru fericire. Acesta este, credem, simbolul faptic cel m­ai impresionant al unui jurămînt de onoare profesio­nală : „Eu, medic, mă oblig să acord ajutor semenilor mei...“ VIRGIL ȚIGĂNUȘ ,,Eu, medic, mă oblig semenilor mei...“ PROFILURI CONTEMPORANE Pag. a 3-a Materie primă combinatelor și uzinelor metalurgice Acțiunea de colectare și predare a metalelor vechi stă în centrul a­­tenției colectivelor de muncă din întreprinderile și instituțiile munici­piului Galați. Ințelegînd importanța acestei acțiuni, muncitorii, inginerii, tehnicienii de la Combinatul side­rurgic din Galați au colectat și predat în primele 3 luni ale acestui an o cantitate de 157 000 tone fier vechi și 22 270 tone fontă. însem­nate cantități de fier vechi au pre­dat și colectivele de muncă de la Uzina Laminorul de tablă, Uzina mecanică navală, Regionala de căi ferate Galați și altele. Ca urmare, în cursul primului tri­mestru al acestui an, secția I,C.M. Galați a expediat către Uzinele de mașini grele București, Combinatul siderurgic Hunedoara, Uzina „Ne­­feral" București, Combinatul Tîrna­­vei, și alte mari întreprinderi din țară, o cantitate de 190 000 tone fier vechi, 22 000 tone fontă, 360 tone cupru, 210 tone plumb, 330 tone zinc, 60 tone aluminiu. „Știință, religie, societate“ In concepția partidului nostru, educația socialistă a maselor im­plică aici cunoașterea temeinică a ceea ce este valoros in dome­niul culturii, științei și tehnicii contemporane, stăpînirea deplină a profesiunii, cit și însușirea concepției filozofice despre lume și societate a partidului nostru — materialismul dialectic și istoric — formarea unei atitudini ce­tățenești înaintate. Procesul de formare și dezvoltare a conștiin­ței socialiste este complex și mul­tilateral, noua conștiință formîn­­­du-se în lupta cu vechile con­cepții și mentalități, cu influențe­le propagandei străine, dușmă­noase orinduirii noastre. Este cunoscut că în general u­­nele laturi ale conștiinței sociale au tendința de a rămâne în ur­ma transformărilor sociale care au loc. Așa se întimplă și cu con­cepțiile mistice, religioase, care mai dăinuiesc în conștiința unor oameni într-o măsură mai mică sau mai mare. Cauzele persisten­ței unor astfel de concepții sunt multiple ; există însă și multiple metode, forme și căi de înlătura­re a lor. Tocmai la aria largă de probleme ce trebuie explicate în munca d­e propagandă ateist-știin­­țifică se referă lucrarea „Științei, religie, societate”, elaborată de un colectiv de autori. Problemele apariției religiilor sunt tratate atît din punct de ve­dere al posibilităților de cunoaș­tere ale omului pe diferite trepte de dezvoltare a istoriei, cît din punct de vedere al implica­­i­­iilor sociale și politice în teme­le : „Rădăcinile sociale și gno­seologice ale religiei“, „Originea și evoluția creștinismului­’, „Prin­cipalele religii ale lumii“, „Secte­le religioase”. O analiză detaliată a cauzelor persistenței unor concepții reli­gioase în cadrul societății socia­liste se face la tema „Societatea socialistă și religia”, unde se a­­rată poziția partidului și statului nostru față de biserică și reli­gioși, precum și metodele concre­te de înflurire și educare a aces­tora în lumina concepției științi­fice despre lume. Credințele religioase se sprijină și pe forța tradiției și a obiceiu­lui. Temele „Tradiții și sărbători mistice“, „Morala și religia”, vin să arate felul cum trebuie înțe­lese aceste fenomene, cum să în­lăturăm ceea ce este perimat și înjosește comportamentul uman. Autorii au ținut cont de faptul că în latura psihică a conștiinței sociale schimbările se petrec mai CONSTRUIM I Foto : MARIN NÄSTASE lent , este vorba de sentimentele religioase, de anumite ritualuri, mituri etc. Explicarea științifică a unor probleme ce țin de latu­ra psihologică a religiei ne este dată în lucrarea amintită la te­ma : „Concepția științifică des­pre psihic și personalitate“, pre­cum și în alte teme. Demn de remarcat este că lu­crarea se prezintă ca un tot u­­nitar în ceea ce privește această problemă foarte actuală. In ea sunt prezente aspecte ale locu­lui și rolului religiilor în lumea QfLő­te: di­rector contemporană, opoziția ireducti­bilă dintre știință și religie, în­fruntări pe plan filozofic și so­cial-politic etc. menite să scoată în evidență forța de atracție a concepției materialist-dialectice despre bune, societate și gîndire. In alte capitole sînt abordate toc­mai probleme legate de evoluția concepțiilor ateiste, ele explicare științifică a lumii în care trăim. Tema „Materialismul dialectic și istoric, concepția filozofică — ști­ințifică despre lume și societate”, arată rolul și locul filozofiei mar­xiste în formarea conștiinței re­voluționare, a cunoașterii și in­terpretării științifice a faptelor și fenomenelor din natură și socie­tate: „însușirea concepției mate­rialist-dialectice despre lume — se arată în manual — cere din partea fiecărui membru de par­tid­, a fiecărui om al muncii un studiu serios și sistematic, o con­tinuă și atentă urmărire a feno­menelor noi ce au loc în viața socială și deprinderea interpre­tării lor creatoare, ferită de limi­tele simplismului, vulgarizării și închistării dogmatice”. Publicarea lucrării „Știință, re­ligie, societate”, constituie un e­­veniment notabil în viața noastră publicistică, în activitatea de pro­pagandă ateist-științifică. Ea se adresează unei mase largi de oa­meni tineri și vârstnici, credin­cioși și necredincioși, cadre di­dactice și elevi, studenți, propa­gandiștilor și cursanților invăță­­mântului de partid etc. Volumul abordează într-o vi­ziune unitară și originală, proble­­m­e de mare actualitate, menite să elucideze o serie de aspecte ale muncii de propagandă atît la nivelul grupurilor mari, cît și la nivelul grupurilor mici. O no­tă în plus îi dă acestui volum „Micul glosar de termeni“, cu care se încheie și unde sînt ex­plicate o serie de cuvinte, no­țiuni, categorii, ceea ce ușurează înțelegerea multiplelor probleme abordate în lucrare. Poate că a­­cest glosar va sugera vreunei re­dacții editarea unui dicționar de termeni mai bogat pentru uzul celor interesați de aceste proble­me. Considerăm că lucrarea, cu toate rezervele expuse în cuvîntul său introductiv, este un instru­ment eficace pentru munca de propagandă, pentru înțelegerea faptului că libertatea de conștiin­ță presupune să fii credincios sau ateu, dar că omului modern, im­plantat în ansamblul cuceririlor științifice și tehnice, îi este spe­cifică o cunoaștere și interpretare realistă a lumii în care trăiește și în care își creează o societate a bunăstării și fericirii. Această lu­me este societatea noastră socia­listă, al cărui țel suprem este grija față de om, preocuparea de a înlătura orice forme care înjo­sesc ființa și demnitatea umană și de a crea condițiile materiale, spirituale și politice în care omul să-și afirme multilateral persona­litatea. Lector universitar dr. PETRE MIHALACHE N ° TĂ Cum se „calculează uneori costul reparației... Lucrătorul Nicolae Sava, de la Secția de reparații televizoare a cooperativei „Avîntul" Galați a executat reparația unui televizor marca „Național II", cu bonul nr. 4331. Reparația s-a executat în termen. Supus la probă aparatul funcționează bine. La proba fă­cută a asistat și proprietarul te­levizorului, Nic­olae Staicu din strada Borzești nr. 12, care s-a declarat mulțumit de calitatea reparației însă a rămas surprins de costul ei. Suma totală : 604,75 lei, în ca­re intră verificarea aparatului, manopera și piesele înlocuite. — Cam exagerat, a spus clien­tul, solicitînd verificarea notei de plată. S-a calculat corect, a răspuns lucrătorul „convins“ de exactita­tea sumei. Cu toate insistențele clientului de a se reverifica tariful aplicat pe elementele componente, costul reparației a rămas același. Cli­entul avea însă dreptate, lucru care s-a constatat ulterior, în ur­ma sesizării acestei situații la conducerea cooperativei. „Expli­cația" costului exagerat al lucră­rii a dat-o mai tirziu tov. Vasile Grigore, vicepreședintele, coope­rativei și tehnicianul I. Comșa­­ 1. Lucrătorul a greșit la calcul. 2. Prețul comunicat inițial de lu­crător a fost doar informativ. După cum ne-am putut con­vinge, nici una din cele două ex­plicații nu-și găsește justificarea. Intîi pentru că greșeala de calcul putea fi observată și recunos­cută de lucrător imediat ce clien­tul a sesizat-o și în al doilea rînd, suma comunicată clientului inițial și consemnată pe bonul de reparație (C-da nr. 4218) a ră­­mas valabilă o lună de zile după ce clientul s-a adresat în scris cooperativei. Curios este faptul că după o sumară analiză, coo­perativa constată că „tarifele au fost corect aplicate“, valoarea to­tală a reparației diminuîndu-se însă de la 604,75 lei la 504 lei. Așadar o diferență de 100,75 lei în dauna clientului. Intenția lucrătorului de a umfla costul reparației este vizibilă, cu toate încercările cooperativei de a tre­ce neobservată. Poate că U.J.C.M. Galați, luînd cunoștință de aces­te aspecte va considera necesară o analiză mai profundă, urmată de măsuri corespunzătoare. A­­ceasta se impune cu atît mai mult cu cît cazul nu este defini­tiv soluționat. V. NETCU ii

Next