Viața Nouă, aprilie-iunie 1971 (Anul 27, nr. 8177-8254)
1971-04-22 / nr. 8195
r Nr. 8195 MINI DE TRANSPORT AUTO—EXPLOATATE IA INDICI SUPERIORI «i Stația de utilaj pentru construcții și transporturi, subunitate aparținînd întreprinderii construcții montaj Galați, are în 7 dotare, pe lîngă alte utilaje specifice activității un important parc de mijloace de transport, destinat deservirii în bune condițiuni a tuturor șantierelor întreprinderii. In contextul sarcinilor care revin întreprinderii și mai ales în condițiile actuale cînd termenele de execuție la majoritatea obiectivelor vor trebui scurtate, prin creșterea gradului de mecanizare a lucrărilor în construcții, prin realizarea unei aprovizionării ritmice a șantierelor cu materii și materiale, problemele legate de exploatarea la indici superiori a mijloacelor tehnice din dotare, de întreținerea în permanentă stare de funcționare a acestora, capătă o deosebită importanță." Dar așa după cum am putut constata cu prilejul unei recente analize întreprinse la unitatea sus-menționată, mijloacele de transport auto, care au constituit de fapt obiectul investigațiilor noastre, reprezintă un potențial tehnic în stare latentă. Argumentul, afirmația este să arătăm că din parcul necesar mediu de 251 mijloace de transport, doar 115 mașini au fost active în trimestrul I a.c. diferența reprezentînd-o „parcul mort". Lucrîndu-se cu numai 45,4 la sută din capacitatea parcului, era și firesc ca sarcinile care au stat în fața unității să nu poată fi îndeplinite, și de asemenea, să nu poată fi satisfăcute în totalitate cerințele șantierelor. Bunăoară, principalii indicatori de plan — tone auto și tone kmn auto — au fost îndepliniți la sfîrșitul trimestrului expirat doar în proporție de 61 la sută și respectiv 58,3 la sută. Existența unui important număr de mașini în stare de inactivitate, ca și căderea altora pe parcurs, au condus la nerealizarea tuturor indicilor care caracterizează folosirea mijloacelor de transport. Așa de exemplu, sub nivelul planificat se prezintă coeficientul de utilizare a parcului, (0,38 față de 0,58 planificat), cel de utilizare a capacității (0,47 față de 0,50 planificat), coeficientul de utilizare a parcului (0,46 față de 0,51 planificat) și productivitatea medie, precum față de 3,6 tone pe o mașină unde se realizează doar 1,9 tone. Firește că, mai sînt și alți indicatori legați de eficiența folosirii mijloacelor de transport auto, care prezintă însemnate nerealizări. Exemplificînd doar cîțiva dintre aceștia, am urmărit să desprindem cauzele principale care au condus la situația de față și măsurile ce vor trebui întreprinse pentru activizarea acestor mijloace. — Faptul că la data actuală avem peste 50 la sută din parcul de mijloace de transport în stare inactivă ne declara tovarășul Artur Taușer, inginerul șef, își găsește explicația în lipsa acută a pieselor de schimb pentru reparațiile curente, în lipsa de repartiții pentru introducerea în reparații capitale a tuturor mașinilor care stau în „părcul mort" de foarte mult timp. La aceasta se mai adaugă și reparațiile de proastă calitate executate de unele uzine-cum este cazul Uzinei de reparații auto Tecuci, a celei de la Timișoara și chiar Suceava. In acest sens am putea oferi suficiente exemple, cînd mașinile scoase din reparații de la aceste unități a trebuit să le remorcăm pe parcursul întoarcerii în unitate . Pe lîngă aceste neajunsuri determinate de proasta calitate a reparațiilor, a ținut să ne precizeze tovarășul Gheorghe Stoica, contabilul șef al stației, costurile exagerat de mari la care se ridică o reparație capitală, față de plafoanele stabilite prin contracte, nu mai justifică uneori, executarea acestora. In parcul inactiv, avem suficiente mașini care nu-și mai justifică efectuarea unor reparații capitale, mai ales că acestea provin din seriile mai vechi, la care în momentul de față ar trebui să înlocuim o serie întreagă de subansamble vitale pentru punerea lor în stare de funcționare. Argumentele aduse de interlocutorii noștri, fără îndoială că nu pot fi contestate, piesele de schimb constituind o problemă, reală, de maximă însemnătate ; de asemenea, nici argumentele referitoare la calitatea reparațiilor capitale efectuate de unele uzine nu pot fi infirmate. In aceste împrejurări însă, pentru prelungirea duratei de funcționare a mijloacelor existente, trebuie întreprinse acțiuni mai hotărîtoare din partea conducerii administrative, a organizației de partid și de sindicat în vederea prevenirii defecțiunilor, eliminării consumului nerațional de piese, întăririi răspunderii celor ce exploatează mijloacele aflate la dispoziție. Din discuțiile purtate am reținut că pentru exploatarea și întreținerea în stare perfectă a mașinilor, pe lîngă faptul că acestea sunt date în primire fiecărui om, care are obligația de a asigura ciclul conform normativelor, sunt formate echipe de revizii și reparații, echipe de control al traficului și a stării tehnice în trafic a autovehiculelor. O dovadă a creșterii exigenței în ultima perioadă ne preciza tovarășul Gheorghe Stoica, o reprezintă faptul că numai în luna martie, au fost sancționați 46 șoferi cu reținere din salariu, datorită nerespectării indicațiilor conducerii unității pe linia exploatării și întreținerii mașinilor. Firește, că nu poate fi decît lăudabil spiritul de exigență și de disciplină a muncii ce se caută să se instaureze în rîndul conducătorilor auto în ceea ce vește grija pe care trebuie, pris-o manifeste față de zestrea tehnică a unității In paralel cu acestea, considerăm însă că trebuie acționat pe viitor cu mai multă hotărîre, atît de către conducere, cît și de către organizațiile de partid și de masă, în ceea ce privește calificarea și ridicarea calificării conducătorilor auto, care, așa după cum afirma și tovarășul ing. A. Taușer, mai constituie încă o problemă nerezolvată, cu influență negativă asupra menținerii în stare de funcționare a mijloacelor de transport. Alături de pregătirea profesională, o atenție sporită va trebui acordată, stabilității cadrelor, formării nucleului de bază, știindu-se implicațiile pe care le au aceste neajunsuri în rezolvarea sarcinilor unității, în prelungirea duratei de funcționare a mașinilor. După cum arătam la început, existența peste 50 la sută din parc în stare de inactivitate, a condus nu numai la nerealizarea sarcinilor de plan în acest sector, la nerealizarea veniturilor planificate, dar acestea au diminuat simțitor realizările pe total unitate. Așadar, implicațiile sunt evidente, sarcinile sunt, de asemenea, substanțiale și de o deosebită importanță pentru desfășurarea unei activități corespunzătoare în construcții. In consecință, măsurile pentru eliminarea neajunsurilor existente sînt cu atît mai necesare și mai oportune. GH. LUPOAE VIAȚA NOUA Acordarea primelor anuale CONSULTAȚIE JURIDICĂ In ultimul timp pe adresa redacției au sosit cîteva scrisori prin care salariații din diferite întreprinderi ale județului cer lămuriri privind modul de acordare a primelor anuale pentru rezultatele obținute în producție anul trecut. Este cunoscut faptul că partidul și statul nostru manifestă o preocupare continuă pentru ridicarea eficienței activității economice în toate domeniile. Prin introducerea noului sistem îmbunătățit de salarizare s-a urmărit stimularea inițiativei angajaților pentru obținerea unor rezultate tot mai bune și stabilizarea acestora în producție, unul din mijloacele prevăzute în acest sens fiind acordarea de premii anuale în raport cu contribuția fiecăruia la rezultatele obținute. Astfel, în primele luni ale acestui an, după aprobarea bilanțului contabil și pe baza rezultatelor reieșite din acest bilanț s-a trecut la plata premiilor respective. In legătură cu modul de acordare a acestor prime, majoritatea scrisorilor ne-au venit de la acei salariați care în cursul anului trecut și-au schimbat locurile de muncă în alte unități. De pildă, Nicolae Roșu, salariat la Depoul C.F.R. Galați, ne scrie că la data de 20 octombrie 1970 s-a transferat în interesul serviciului de la I.G.L. Galați, dar aceasta din urmă refuză să-i plătească prima anuală în raport cu timpul lucrat. S-a adresat și unității la care lucrează în prezent dar și conducerea acesteia i-a comunicat că nu are dreptul la prima anuală. Alți salariați ca Dumitru Tudorie, de la C.S.G., și Mihai Puflea, de la I.C.M.S.G., ne scriu că au plecat prin transfer la cerere sau prin demisie și vor să știe de la care din cele două unități la care au lucrat anul trecut au dreptul la primă. Potrivit dispozițiilor din regulamentele de premiere existente în fiecare unitate, rezolvarea acestor situații urmează a se face diferențiat în funcție de modul cum au trecut de la o întreprindere sau instituție la alta. Astfel ,salariații care în cursul anului au fost transferați în interesul serviciului, pensionați, plecați în armată sau trimiși la școli în scopul pregătirii profesionale și politice precum și aceia cărora li s-a desfăcut contractul de muncă la cerere în situațiile în care potrivit art. 9 din legea nr. 1/1970 cu privire la organizarea și disciplina muncii își păstrează continuitatea în muncă, vor beneficia de primă proporțional cu salariile tarifare realizate pentru timpul efectiv lucrat. Deci în cazul tovarășului Nicolae Roșu, prima trebuie acordată de unitatea la care a lucrat pînă în luna octombrie 1970, proporțional cu timpul lucrat, iar întreprinderii la care a lucrat în continuare în raport cu timpul rămas pînă la sfîrșitul anului. Salariații care s-au transferat la cerere sau au plecat prin demisie înainte de expirarea anului calendaristic pierd dreptul la prima anuală de la unitățile de la care au plecat, iar de la cele la care s-au angajat vor beneficia de acest drept numai în cazul cînd au o vechime în muncă mai mare de trei luni calendaristice.Trebuie însă precizat pe lîngă cele arătate mai înainte că, pentru acei angajați care în cursul anului au avut unele abateri și deficiențe în activitatea lor, conducerea întreprinderii poate dispune reducerea sau chiar anularea premiului. Desigur, în practică se ivesc multe situații, dar în cele de mai sus ne-am propus să dăm cîteva lămuriri numai în legătură cu ceea ce interesează pe unii salariați care s-au adresat redacției. CEZAR RADU jurist Pe Dunăre. Foto : PAUL POPA Ar fi trebuit să-l întilnesc pe medicul Ion Bălan, cu un deceniu in urmă la Cluj, in cetatea universitară, in calitatea sa de student al Institutului medico-farmaceutic. L-am aflat ceva mai tirziu la Berești comentînd entuziast înființarea unui centru de sănătate ; poate să scriu despre s-ar fi cuvenit promoția sa în 1966, în anul cînd, prin cuvintele absolvirii, ce formează titlul acestui articol, responsabilitatea urmașilor lui Hipocrat a primit o nobilă haină emoțională. Știți că școala medicală clujeană, de unde au pornit cu ani în urmă, spre celebritate, unele dintre cele mai cunoscute nume de savanți români, și-a creat prin intermediul elevilor ei un prestigiu îmbogățit de prestanță profesională, de cinste, de o nedezmințită stimă pentru om. Medicul Ion Bălan a fost elevul academicianului Aurel Moga, prof. univ. Octavian Fodor, al profesorului de istorie a medicinii, cunoscut în întreaga țară, Valeria Bologa. De aici, de la această precizare, și pînă la primele amintiri din activtatea zilnică, în comuna Bălăbănești, ar putea fii numai o distanță de natură biografică. L-am întrebat dacă a avut vreodată, la începuturi, dorința să părăsească locul de muncă — nu unul dintre cele mai ușoare, la vremea aceea. Mi-a răspuns fără nici un ocol : a știut încă de la plecarea din fața comisiei de repartizare, că nu a ales „pomul lăudat“. De fapt, Bălăbăneștiul nu avusese pînă în 1966 prilejul de a primi un medic. Cînd a sosit în comună, unii il priveau cu rezervă : („unde, — prea tinăr... ande ăștia fac școală pe tine..."). Nu am avut curiozitatea să aflu și alte „ziceri" despre începuturile profesionale ale lui Ion Bălan. Cert este că el a făcut școală... medicală în această comună. Cu ajutorul consiliului popular a înființat un dispensar, în două camere ale unei case particulare. A adăugat instrumentarului personal, cu care venise de la Cluj, pe cel destul de modest, primit, o dată cu crearea dispensarului. Primul examen ? De obicei se vorbește și se exemplifică acest „prim examen“ cu nume de oameni, care, luptînd cu moartea, sînt salvați prin intervenția salutară a medicului. Nici comunistul Ion Bălan nu a fost ocolit de asemenea emoții și nu puțini dintre locuitorii Bereștiului (unde a fost mutat între timp) pe care i-am văzut, pe stradă dîndu-i respectuos binețe, îi sînt datori cu sănătatea, cu liniștea sau chiar cu viața. Cît de simplu este să spui: „Omul acesta a scăpat de la moarte pe alt om“ dar cît de greu se poate să înțelegi ce înseamnă, în fapt, o asemenea întreprindere dificilă, riscantă. Să recunoaștem că a reda cuiva sănătatea e un lucru extraordinar, oricît de comun ar patea acest calificativ intrat in limbajul firesc al zilelor noastre. Prin grija organelor locale de partid și de stat, circumscripția sanitară a orașului se bucură de o prețuire unanimă, în rîndul celor cîteva mii de locuitori ai săi, am auzit că la Berești vin să ceară consultații locuitorii din comunele îndepărtate ale județului și chiar din părțile Vasluiului. Ideea creării a două laboratoare — unul dentar, altul de analize biologice, dotate cu aparataj modern, corespunzător, ii aparține. „Sperăm să facem o treabă bună aici, la Berești, mărturisește medicul Ion Bălan, și înțelegem că pluralul folosit se referă la colaborarea sa cu alte cadre medico-sanitare: Cornelia Zamfir (medic la Berești — Meria), Viorica Mușețeanu (farmacistă), Maria Ștefan (stomatolog), moașele Stana Antoniu și Dobrița Encuț. De la începutul anului s-au acordat peste o mie de consultații ; este o cifră care, desigur, vorbește de la sine. Să nu alegem pentru prezentarea noastră un final încărcat de metafore pastelate, suferința umană, durerea nu au dispărut și, citeodată, lacrima nu poate fi evitată. A le ignora înseamnă a minimaliza efortul atîtor „oameni în alb", tineri ca medicul Ion Bălan, sau vârstnici, care fac totul pentru fericire. Acesta este, credem, simbolul faptic cel mai impresionant al unui jurămînt de onoare profesională : „Eu, medic, mă oblig să acord ajutor semenilor mei...“ VIRGIL ȚIGĂNUȘ ,,Eu, medic, mă oblig semenilor mei...“ PROFILURI CONTEMPORANE Pag. a 3-a Materie primă combinatelor și uzinelor metalurgice Acțiunea de colectare și predare a metalelor vechi stă în centrul atenției colectivelor de muncă din întreprinderile și instituțiile municipiului Galați. Ințelegînd importanța acestei acțiuni, muncitorii, inginerii, tehnicienii de la Combinatul siderurgic din Galați au colectat și predat în primele 3 luni ale acestui an o cantitate de 157 000 tone fier vechi și 22 270 tone fontă. însemnate cantități de fier vechi au predat și colectivele de muncă de la Uzina Laminorul de tablă, Uzina mecanică navală, Regionala de căi ferate Galați și altele. Ca urmare, în cursul primului trimestru al acestui an, secția I,C.M. Galați a expediat către Uzinele de mașini grele București, Combinatul siderurgic Hunedoara, Uzina „Neferal" București, Combinatul Tîrnavei, și alte mari întreprinderi din țară, o cantitate de 190 000 tone fier vechi, 22 000 tone fontă, 360 tone cupru, 210 tone plumb, 330 tone zinc, 60 tone aluminiu. „Știință, religie, societate“ In concepția partidului nostru, educația socialistă a maselor implică aici cunoașterea temeinică a ceea ce este valoros in domeniul culturii, științei și tehnicii contemporane, stăpînirea deplină a profesiunii, cit și însușirea concepției filozofice despre lume și societate a partidului nostru — materialismul dialectic și istoric — formarea unei atitudini cetățenești înaintate. Procesul de formare și dezvoltare a conștiinței socialiste este complex și multilateral, noua conștiință formîndu-se în lupta cu vechile concepții și mentalități, cu influențele propagandei străine, dușmănoase orinduirii noastre. Este cunoscut că în general unele laturi ale conștiinței sociale au tendința de a rămâne în urma transformărilor sociale care au loc. Așa se întimplă și cu concepțiile mistice, religioase, care mai dăinuiesc în conștiința unor oameni într-o măsură mai mică sau mai mare. Cauzele persistenței unor astfel de concepții sunt multiple ; există însă și multiple metode, forme și căi de înlăturare a lor. Tocmai la aria largă de probleme ce trebuie explicate în munca de propagandă ateist-științifică se referă lucrarea „Științei, religie, societate”, elaborată de un colectiv de autori. Problemele apariției religiilor sunt tratate atît din punct de vedere al posibilităților de cunoaștere ale omului pe diferite trepte de dezvoltare a istoriei, cît din punct de vedere al implicaiiilor sociale și politice în temele : „Rădăcinile sociale și gnoseologice ale religiei“, „Originea și evoluția creștinismului’, „Principalele religii ale lumii“, „Sectele religioase”. O analiză detaliată a cauzelor persistenței unor concepții religioase în cadrul societății socialiste se face la tema „Societatea socialistă și religia”, unde se arată poziția partidului și statului nostru față de biserică și religioși, precum și metodele concrete de înflurire și educare a acestora în lumina concepției științifice despre lume. Credințele religioase se sprijină și pe forța tradiției și a obiceiului. Temele „Tradiții și sărbători mistice“, „Morala și religia”, vin să arate felul cum trebuie înțelese aceste fenomene, cum să înlăturăm ceea ce este perimat și înjosește comportamentul uman. Autorii au ținut cont de faptul că în latura psihică a conștiinței sociale schimbările se petrec mai CONSTRUIM I Foto : MARIN NÄSTASE lent , este vorba de sentimentele religioase, de anumite ritualuri, mituri etc. Explicarea științifică a unor probleme ce țin de latura psihologică a religiei ne este dată în lucrarea amintită la tema : „Concepția științifică despre psihic și personalitate“, precum și în alte teme. Demn de remarcat este că lucrarea se prezintă ca un tot unitar în ceea ce privește această problemă foarte actuală. In ea sunt prezente aspecte ale locului și rolului religiilor în lumea QfLőte: director contemporană, opoziția ireductibilă dintre știință și religie, înfruntări pe plan filozofic și social-politic etc. menite să scoată în evidență forța de atracție a concepției materialist-dialectice despre bune, societate și gîndire. In alte capitole sînt abordate tocmai probleme legate de evoluția concepțiilor ateiste, ele explicare științifică a lumii în care trăim. Tema „Materialismul dialectic și istoric, concepția filozofică — științifică despre lume și societate”, arată rolul și locul filozofiei marxiste în formarea conștiinței revoluționare, a cunoașterii și interpretării științifice a faptelor și fenomenelor din natură și societate: „însușirea concepției materialist-dialectice despre lume — se arată în manual — cere din partea fiecărui membru de partid, a fiecărui om al muncii un studiu serios și sistematic, o continuă și atentă urmărire a fenomenelor noi ce au loc în viața socială și deprinderea interpretării lor creatoare, ferită de limitele simplismului, vulgarizării și închistării dogmatice”. Publicarea lucrării „Știință, religie, societate”, constituie un eveniment notabil în viața noastră publicistică, în activitatea de propagandă ateist-științifică. Ea se adresează unei mase largi de oameni tineri și vârstnici, credincioși și necredincioși, cadre didactice și elevi, studenți, propagandiștilor și cursanților invățământului de partid etc. Volumul abordează într-o viziune unitară și originală, probleme de mare actualitate, menite să elucideze o serie de aspecte ale muncii de propagandă atît la nivelul grupurilor mari, cît și la nivelul grupurilor mici. O notă în plus îi dă acestui volum „Micul glosar de termeni“, cu care se încheie și unde sînt explicate o serie de cuvinte, noțiuni, categorii, ceea ce ușurează înțelegerea multiplelor probleme abordate în lucrare. Poate că acest glosar va sugera vreunei redacții editarea unui dicționar de termeni mai bogat pentru uzul celor interesați de aceste probleme. Considerăm că lucrarea, cu toate rezervele expuse în cuvîntul său introductiv, este un instrument eficace pentru munca de propagandă, pentru înțelegerea faptului că libertatea de conștiință presupune să fii credincios sau ateu, dar că omului modern, implantat în ansamblul cuceririlor științifice și tehnice, îi este specifică o cunoaștere și interpretare realistă a lumii în care trăiește și în care își creează o societate a bunăstării și fericirii. Această lume este societatea noastră socialistă, al cărui țel suprem este grija față de om, preocuparea de a înlătura orice forme care înjosesc ființa și demnitatea umană și de a crea condițiile materiale, spirituale și politice în care omul să-și afirme multilateral personalitatea. Lector universitar dr. PETRE MIHALACHE N ° TĂ Cum se „calculează uneori costul reparației... Lucrătorul Nicolae Sava, de la Secția de reparații televizoare a cooperativei „Avîntul" Galați a executat reparația unui televizor marca „Național II", cu bonul nr. 4331. Reparația s-a executat în termen. Supus la probă aparatul funcționează bine. La proba făcută a asistat și proprietarul televizorului, Nicolae Staicu din strada Borzești nr. 12, care s-a declarat mulțumit de calitatea reparației însă a rămas surprins de costul ei. Suma totală : 604,75 lei, în care intră verificarea aparatului, manopera și piesele înlocuite. — Cam exagerat, a spus clientul, solicitînd verificarea notei de plată. S-a calculat corect, a răspuns lucrătorul „convins“ de exactitatea sumei. Cu toate insistențele clientului de a se reverifica tariful aplicat pe elementele componente, costul reparației a rămas același. Clientul avea însă dreptate, lucru care s-a constatat ulterior, în urma sesizării acestei situații la conducerea cooperativei. „Explicația" costului exagerat al lucrării a dat-o mai tirziu tov. Vasile Grigore, vicepreședintele, cooperativei și tehnicianul I. Comșa 1. Lucrătorul a greșit la calcul. 2. Prețul comunicat inițial de lucrător a fost doar informativ. După cum ne-am putut convinge, nici una din cele două explicații nu-și găsește justificarea. Intîi pentru că greșeala de calcul putea fi observată și recunoscută de lucrător imediat ce clientul a sesizat-o și în al doilea rînd, suma comunicată clientului inițial și consemnată pe bonul de reparație (C-da nr. 4218) a rămas valabilă o lună de zile după ce clientul s-a adresat în scris cooperativei. Curios este faptul că după o sumară analiză, cooperativa constată că „tarifele au fost corect aplicate“, valoarea totală a reparației diminuîndu-se însă de la 604,75 lei la 504 lei. Așadar o diferență de 100,75 lei în dauna clientului. Intenția lucrătorului de a umfla costul reparației este vizibilă, cu toate încercările cooperativei de a trece neobservată. Poate că U.J.C.M. Galați, luînd cunoștință de aceste aspecte va considera necesară o analiză mai profundă, urmată de măsuri corespunzătoare. Aceasta se impune cu atît mai mult cu cît cazul nu este definitiv soluționat. V. NETCU ii