Viața Nouă, aprilie-iunie 1973 (Anul 29, nr. 8799-8876)
1973-04-01 / nr. 8799
nex' Proletari din toate țările, uniți-vă ! ANUL XXIX — Nr. 8799 DUMINICA 1 APRILIE 1973, PAGINI — 30 BANI Cuvintarea tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU la adunarea festivă consacrată aniversării a 80 de ani de la crearea partidului politic al clasei muncitoare Stimați tovarăși. Sărbătorim astăzi împlinirea 80 de ani de la făurirea partidului politic al clasei noastre muncitoare — Partidul Social-Democrat al Muncitorilor din România — care a constituit un moment de cea mai mare însemnătate pentru dezvoltarea mișcării revoluționare din țara noastră, pentru evoluția națiunii noastre, pentru afirmarea independentă a României. Aniversarea acestui eveniment memorabil este un prilej de evocare a bogatei istorii a mișcării noastre muncitorești, a tradițiilor revoluționare, democratice ale poporului roDragi tovarăși. Istoria mișcării muncitorești din România este strîns legată de dezvoltarea generală economico-socială a societății noastre, de progresul forțelor de producție și de schimbările petrecute în relațiile de producție ale țării. Se cunoaște că, în comparație cu alte țări din centrul și apusul Europei, dezvoltarea economică a țărilor române a fost mult timp frînată de o serie de factori istorici obiectivi. Feudalismul s-a menținut o perioadă mai îndelungată la noi, împiedicînd lărgirea pieței interne, apariția relațiilor de producție capitaliste. Totodată, o influență profund negativă asupra evoluției economico-sociale a țării a avut-o dominația străină de sute de ani, pe care a fost nevoit s-o suporte poporul român, și, care, a secătuit avuția națională, a produs grele suferințe maselor largi muncitoare, a împiedicat dezvoltarea forțelor de producție, mersul înainte pe calea progresului social și economic. Abia către sfîrșitul secolului XVIII și începutul secolului al XIX-lea încep să apară, odată cu dezvoltarea activității manufacturiere și a industriei, relații de producție de tip capitalist. Acest proces devine mai evident către mijlocul și în a doua jumătate a secolului al XIX-lea determinînd și, totodată, dezvoltîndu-se, sub unor mari mișcări sociale, impulsul cum au fost revoluția din 1821, revoluția burghezo-democratică de la 1848—1849, unirea Principatelor Române în 1859, proclamarea independenței de stat a României în 1877. Iau avînt în această perioadă îndeosebi industria extractivă, industria metalurgică și industria prelucrătoare. O trăsătură caracteristică a dezvoltării economiei Țărilor Românești în cea de-a doua parte a secolului trecut este pătrunderea rapidă a capitalului străin, acaparează ramuri principale care ale industriei naționale. Penetrația capitalului străin — îndeosebi german, francez, belgian, englez — este facilitată de împrumuturile înrobitoare pe care le contractează România în străinătate, de creșterea datoriei statului față de marile bănci din Apus, de concesionarea resurselor naturale ale țării trusturilor imperialiste. La sfîrșitul ultimului deceniu al secolului trecut, din cele aproape 625 de întreprinderi ale marii industrii care își desfășurau activitatea în Muntenia și Moldova, mai mult de jumătate erau exploatate de capitaliștii străini. O situație asemănătoare exista și în Transilvania, unde capitalul străin era precumpănitor în industria construcțiilor de mașini, chimică, terman, ale forțelor progresiste, patriotice, ale comuniștilor — de care sunt legate indisolubil toate marile transformări petrecute, în^ societatea românească jidernă, toate victoriile obținute țae calea revoluției proletare și cu succes a noii orînduiri edificării sociale — orînduirea socialistă. ^ (Aplauze puternice, prelungite). Ingăduiți-mi să adresez, cu acest prilej, clasei muncitoaremii, intelectualității, tuturor țărănioamenilor muncii, fără deosebire de naționalitate, întregului precum și vechilor militanți popor, miniști, socialiști, revoluționari coși democrați cele mai calde felicitări, zilă, de celuloză și hîrtie, capitalul autohton investit în societățile industriale pe acțiuni avînd pondere de sub 10 la sută. Urmăorile penetrației capitalului străin, ale exploatării bogățiilor țării de către trusturile occidentale au fost amplificate de faptul că în acea perioadă, pînă la cucerirea independenței de stat în 1877, Țările Românești plăteau încă bir — în bani și în produse naturale — Imperiului Otoman. Ca rezultat al schimbărilor ce au avut loc în dezvoltarea forțelor de producție, în relațiile de producție — și care demonstrează că la sfîrșitul secolului al XIX-lea România se afla în prima fază a dezvoltării capitaliste — se produc modificări importante în structura de clasă, în raportul de forțe sociale și politice ale societății românești. Moșierimea, care continua să aibă o poziție economică și politică puternică, era clasa cea mai reacționară care se împotrivea oricăror reforme cu caracter progresist, democratic. Clasa cea mai numeroasă a societății era țărănimea, crîncea exploatată de moșieri și arendași, profund interesată în lichidarea proprietății feudale, în realizarea reformei agrare și a altor schimbări cu caracter democratic, care reprezenta o puternică forță progresistă a țării. Paralel cu dezvoltarea industriei creștea tot mai mult rolul social și politic al burgheziei, care acționa pentru desfășurarea largă a activităților economice, comerciale și implicit, pentru unele reforme democratice ce corespundeau cerințelor obiective ale dezvoltării societății noastre. Specificul desfășurării revoluției burghezo-democratice totodată ca burghezia — are făcea cărei interese de clasă o determinau să intensifice exploatarea maselor — să pactizeze în bună măsură pe plan politic cu moșierimea. Societatea românească cuprindea, de asemenea, categorii de mijloc — mici meseriași și negustori — precum și pătura intelectuală, interesată în dezvoltarea democratică a țării. Unul din procesele sociale cele mai importante care marchează, evoluția societății românești în această perioadă este dezvoltarea și intrarea fermă în arena vieții politice a tinerei clase a proletariatului industrial — forța cea mai înaintată a țării. Proletariatul devine tot mai mult purtătorul idealurilor celor mai revoluționare ale maselor populare, exponentul aspirațiilor vitale ale întregului popor muncitor spre dezvoltarea patriei pe calea progresului, spre făurirea unității naționale, cucerirea independenței de stat, spre o viață liberă și demnă. (Aplauze puternice, prelungite). Exploatarea nemiloasă a muncitorilor de către precum și urarea de a ține reu sus steagul socialismului deși comunismului în România (Aplauze puternice, prelungite). Aniversînd în mod sărbătoresc înființarea partidului politic de luptă și al clasei muncitoare din România, aducem un fierbinte omagiu tuturor acelora care, neprecupețind nimic, nici chiar viața, s-au ridicat împotriva exploatării și asupririi , pentru libertate și dreptate socială, pentru progresul națiunii noastre, pregătind ziua luminoasă de astăzi a patriei socialiste, independente și înfloritoare, capitaliștii autohtoni, agravată de jaful trusturilor străine care acționau pentru transformarea României într-o sursă de materii prime, de forță de muncă ieftină și de piață de desfacere a produselor lor, accentuează contradicțiile de clasă din sînul societății românești de atunci, impulsionează mișcarea muncitorească. In contextul dezvoltării generale economico-sociale a țării, al schimbărilor care au loc în raportul de forțe politice, lupta proletariatului are drept scop principal eliberarea sa și a maselor muncitoare de exploatare și asuprire, căpătînd, totodată, și un caracter național, patriotic, prin aceea că țintea la apărarea independenței și suveranității țării, la salvgardarea dreptului sacru al poporului român de a se dezvolta de sine stătător. Sunt cunoscute puternicele acțiuni revoluționare organizate de proletariat în ultimele două decenii ale secolului trecut: greve și demonstrații care aveau drept scop cucerirea unor drepturi economice, satisfacerea revendicării zilei de muncă de 8 ore, cucerirea dreptului de organizare. Importante campanii politice au fost inițiate de clasa muncitoare, de militanții socialiști pentru obținerea dreptului de vot universal și a altor libertăți democratice indispensabile desfășurării luptei de clasă împotriva burgheziei și moșierimii. Muncitorimea a găsit de la început un aliat puternic în țărănime — clasa care a dus secole de-a rîndul lupta pentru păstrarea ființei noastre naționale, pentru neatîrnarea țării — și care, în noile condiții, se afirmă viguros, alături de muncitorime, ca o importantă forță revoluționară. Sînt ilustrative în acest sens marile răscoale țărănești de la 1888, care au provocat panică în rîndurile stăpînitorilor vremii, și intervenția sîngeroasă a forțelor represive. Aceste răscoale au constituit, totodată, o pildă vie de colaborare strînsă și fraternitate între țărănime și mișcarea muncitorească ce s-a ridicat în apărarea răsculaților, a victimelor opresiunii burghezo-moșierești. In această perioadă, zile Românești se afirma o încăputernică pleiadă de intelectuali progresiști animați de ideile înaintate ale timpului și care își consacră cu abnegație energia slujirii intereselor poporului, dezvoltării culturii militante, înfăptuirii idealurilor de progres social, libertate și neatîrnare a patriei, cuceririi unor largi drepturi și libertăți democratice pentru masele muncitoare. O caracteristică esențială a mișcării muncitorești din țara noastră o constituie faptul că, încă din stadiul de început al existenței lui, proletariatul și-a pus problema organizării ca clasă, înțelegînd că aceasta este o condiție hotărîtoare pentru desfășurarea cu succes a luptei politice împotriva claselor exploatatoare, pentru realizarea țelurilor sale revoluționare, pentru eliberarea socială a tuturor celor ce muncesc." Chiar în prima jumătate a veacului trecut au apărut și s-au dezvoltat forme de organizare muncitorească, cum sînt asociațiile profesionale de întrajutorare — organizații ce-și propuneau la început revendicări cu caracter economic și care, ulterior, se dezvoltă pe baza principiilor politice de clasă. Aceste organizații se consolidează și se înmulțesc, jucînd un rol tot mai important în lupta maselor muncitoare. Un moment deosebit de important în dezvoltarea procesului de organizare a proletariatului este înființarea, în 1872, deci cu mai bine de 100 de ani în urmă, a Asociației generale a tuturor lucrătorilor din România care-și propunea, pentru prima dată în istoria noastră, unirea ultimitorilor din întreaga țară. Acest eveniment marchează începutul organizării de clasă pe scară națională a proletariatului român. Odată cu dezvoltarea și intensificarea organizării clasei muncitoare au apărut și au început să se propage tot mai larg în țara noastră ideile socialiste. De altfel, încă socialismul utopic pătrunsese în Țările Române, cîștigînd adepți în rîndul unor sectuali preocupați de găsirea inteunor căi noi de dezvoltare a societății, și care s-a concretizat în forme originale cum a fost, de pildă, falansterul de la Scăieni — Prahova, creat în 1835 din inițiativa lui Teodor Diamant. Revoluția burghezo-democratică de la 1848, contactele stabilite cu mișcarea revoluționară din dent au înlesnit de timpuriu Occicunoașterea programului Internaționalei întemeiate de Marx și Engels care a avut o puternică influență asupra dezvoltării luptei revoluționare din România. In 1869, la Timișoara, ia ființă o secție a Internaționalei muncitorești, care înscrie între preocupările sale de bază răspîndirea ideilor marxiste. Cercurile socialiste constituite apoi la București, Iași și în alte orașe, la începutul deceniului VIII-lea al veacului trecut, au desafășurat o largă activitate propagandistică, editînd o seamă de publicații ca: „Socialismul", „Contemporanul“, „Dacia „Emanciparea", „Revista viitoare", sociala", „Drepturile omului" și altele, prin intermediul cărora socialismul științific este larg răspîndit în rîndul proletariatului, al muncitoare, precum și al maselor unor cercuri de intelectuali progresiști. Ideile de bază ale întemeietorilor socialismului științific, Marx și Engels, au pătruns în una în mod nemijlocit, prin Romapublicarea în limba română a unor lucrări ca „Dezvoltarea socialismului de la utopie La știință", „Originea familiei, a proprietății private și a statului", „Manifestul Comunist“, „Capitalul" și altele, la puțin timp după apariția lor. In felul acesta, militanții socialiștii, partea înaintată a proletariatului român, au putut veni în contact direct cu gîndirea cea mai avansată a epocii, cu teoria socialismului științific. In cadrul procesului de unire a mișcării muncitorești cu socialismul științific s-a pus la ordinea zilei, cu tot mai multă acuitate, problema făuririi partidului politic al clasei muncitoare, încă din anii 1885—1886, în presa socialistă a vremii a început să se vorbească tot mai frecvent despre necesitatea creării unui „partid muncitoresc“, a unui „partid socialist", a „partidului marxist al muncitorimii". Un moment deosebit de important în evoluția politică spre realizarea acestui țel al clasei noastre muncitoare l-a reprezentat publicarea, de către C. Dobrogeanu-Gherea, în anul (Continuare in pag. ada) începuturile organizării clasei muncitoare, ale răspîndirii marxismului în România, crearea partidului politic revoluționar al proletariatului cu opt decenii în urmă PRIMIRI LA TOVARĂȘUL NICOLAE CEAUȘESCU Dr. Kurt Fichtner, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al R.D. Germane Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit sîmbătă, 31 martie, pe dr. Kurt Fichtner, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Democrate Germane, președintele părții țării sale în Comisia mixtă guvernamentală de colaborare economică. La primire au participat tovarășii Ilie Verdeț, prim-vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, Mihai Marinescu, prim-vicepreședinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale, președintele părții române în Comisia mixtă guvernamentală de colaborare economică. A luat parte, de asemenea, dr. Hans Voss, ambasadorul R.D. Germane la București. Oaspetele a transmis tovarășului Nicolae Ceaușescu un cald salut din partea tovarășilor Erich Honecker, prim-secretar al C. C. al P.S.U.G., și Willi Stoph, președintele Consiliului de Miniștri al R.D. Germane. Mulțumind, tovarășul Nicolae Ceaușescu a rugat să se transmită tovarășilor Erich Honecker și Willi Stophurările sale cele mai Cordiale. Manifestîndu-se satisfacția pentru rezultatele actualei sesiuni a Comisiei mixte guvernamentale de colaborare economică dintre Republica Socialistă România și Republica Democrată Germană, în cursul convorbirii s-a exprimat dorința comună de a extinde și diversifica, pe multiple planuri, raporturile de colaborare și cooperare economică, și s-a apreciat că există largi posibilități în acest sens. In context, au fost examinate modalitățile concrete privind intensificarea și adîncirea cooperării, îndeosebi în domeniile industrial și tehnico-științific, subliniindu-se hotărîrea reciprocă de a le pune în valoare, prin eforturi conjugate, în interesul dezvoltării celor două economii, al construcției socialiste în Republica Socialistă România și Republica Democrată Germană, întrevederea s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, tovărășească, de înțelegere reciprocă. Ziariștii olandezi Aad van den Heuvel și Rene Sleven Tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit, sîmbătă dimineața, pe Aad van den Heuvel, redactor de politică externă, și Rene Sieven, șef de emisiune la Societatea de radioteleviziune olandeză K.R.O. La primire au participat tovarășii Cornel Burtică, membru supleant al Comitetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., și Constantin Mitea, membru al C.C. al P.C.R., consilier al președintelui Consiliului de Stat. Cu acest prilej, tovarășul Nicolae Ceaușescu a acordat un interviu televizat ziariștilor olandezi. AGENDA CAMPANIEI AGRICOLE LA C. A. P. FRUMUȘIȚA Abateri nepermise de la calitate A grăbi semănatul, nu înseamnă a face lucru de mîntuială Calitatea lucrărilor agricole nu este și nici nu trebuie să fie un element neglijabil, peste care, dintr-un motiv sau altul, să se poată trece cu vederea. Cu atît mai mult trebuie să se țină seama de această latură a muncii în agricultură atunci cînd este vorba de însămînțat și cînd anumite greșeli, nerespectarea unor norme tehnice precise (adîncime, densitate etc) se pot solda, de cele mai multe ori, cu diminuarea considerabilă a producțiilor. Este lesne de înțeles, așadar, de ce se pune un accent deosebit pe urmărirea și creșterea exigenței față de calitatea lucrărilor, oricare ar fi ele, de ce specialiștilor din unități în primul rînd le revine — din acest punct de vedere — sarcina de mare răspundere de a veghea permanent, de a nu permite nici o abatere de la tehnologia stabilită. Există tendința pe alocuri, în unele cooperative agricole ca din dorința de a se încadra în ritmul de lucru intens impus mai ales într-o primăvară ca aceasta, unele lucrări să fie executate oricum, numai sat fie executate. Nimic mai greșit decît o astfel de practică ! S-a dovedit în nenumărate rînduri că printr-o temeinică organizare a muncii și în special prin grija și interesul cadrelor de conducere lucrările se pot executa și repede și bine. Am făcut aceste cîteva precizări pornind de la un fapt concret, petrecut la cooperativa agricolă Frumușița (președinte Vasile Drăgan). Vineri, 30 martie a.c. pe una din solele cooperativei s-a început semănatul coreandrului — o plantă tehnică ce deține la această unitate o suprafață de 400 ha. Toate măsurile pregătitoare fuseseră luate : au fost deplasate la sala respectivă șase semănători, s-a transportat sămînța necesară etc., așa că (după părerea celor care au obligația să răspundă de desfășurarea lucrării și în primul rînd a inginerului șef al cooperativei, tov. Ștefan Constantinide)acțiunea putea fi începută. Un singur lucru — și fără îndoială cel mai important — se scăpase din vedere : pregătirea patului germinativ ! Fără nici o exagerare, sala în care cele șase semănători intraseră la lucru era o întindere de bulgări și coconi de porumb ! Faptul că în toamna trecută pe această parcelă au rămas o bună parte din coconii neculeși sau netransportați, că peste resturile vegetale s-a executat o arătură superficială, de proastă calitate a făcut ca acum, în urma unor lucrări de pregătire care de regulă se execută înaintea semănatului (grăpat și discuit) terenul să se mențină cu totul necorespunzător din punct de vedere al condițiilor pe care trebuia să le îndeplinească un pat germinativ bine pregătit pentru a primi sămînța. A permite lucrul și a semăna într-un astfel de teren înseamnă o gravă abatere de la normele tehnice absolut obligatorii. Oricare lucrător din agricultură își dă seama că într-o asemenea situație, resturile vegetale rămase la suprafața solului sunt adunate sub tuburile semănătorilor, sămînța nu mai ajunge în cantitatea și la adîncimea prevăzută, iar lucrarea efectuată este de cea mai proastă calitate. Cu toate acestea, cele șase semănători își continuau „fără nici un fel de probleme“ lucrul și încă sub privirea și supravegherea inginerului șef St. Constantinide ! Cum își manifestă grija și răspunderea față de calitatea lucrărilor specialistul unității, președintele cooperativei ? Cum își justifică prezența și care este îndrumarea și sprijinul pe care trebuie să-l acorde cei trimiși în mod special din partea V. BUCUR (Continuare în pag. a V-a) mar % O îndatorire de orice moment, pe c are inginerul Dumitru Niță, de la 3.A.P. Fîrțănești, a face în aceste zile cu zitate , conștiinciocontrolul calității semănaturii. Foto : P. POPA • % m Săptămîna “ înscrisă printre manifestările de tradiție ale Organizației pionierilor. „Săptămina primăverii” se desfășoară in acest an, pentru pionierii și școlarii din județul Galați, în perioada 1—8 aprilie. Mobilizate de chemarea „Fiecare pionier — un pom, floare” comandamentele unității lor și detașamentelor de pionieri au elaborat deja programe de activități care vizează integrarea celei mai tinere generații în acțiunile de gospodărire și înfrumusețare a orașelor și satelor județului nostru. După exemplul părinților și fraților lor, pionierii vor participa, cu entuziasmul specific vîrstei, la înfrumusețarea școlilor și împrejurimilor, la refacerea bazelor sportive școlare, la amenajarea de poligoane piste aplicative, vor planta pași teți de arbori și arbuști, flori și plante ornamentale. Veștile sosite din toate părțile județului, confirmă febrilitatea pregătirilor. Astfel, în comuna Independența pionierii sădii 500 de pomi fructiferi vor și arbuști ornamentali, vor îngriji parcul din fața școlii și vor participa la acțiunile de prevenirea inundațiilor la salariile C.A.P. și sectorul zootehnic ; la Drăgănești vor contribui la amenajarea unui parc de agrement ; la Slobozia Conachi și Braniștea vor pregăti serele și răsadnițele de legume. Pionierii din municipiul Tecuci vor planta 2 500 de salcimi pe malul rîului Tecucel; la Rateș și Tecucelul Nou, vor amenaja terenurile sportive și locurile de joacă de la viitoarea tabără Țigănești. Remarcabilă este inițiativa comandamentului municipal Galați al Organizației pionierilor ca fiecare unitate de pionieri să Prof. AUGUSTIN RADU președintele Consiliului județean al Organizației pionierilor Galați (Continuare în pag a V-a) f