Viaţa Romînească, 1934 (Anul 26, nr. 13-22)
1934 / nr. 19-20
114 VIAŢA ROM1NEASCA ditură s’au văzut nevoite să scoată în ediţii nouă Enciclopediile apărute cu 20 de ani şi chiar cu zece ani in urmă. Italia, înţelegind că o asemenea lucrare e şi o operă de prestigiu naţional, a dat Enciclopediei sale proporţii şi o execuţie tehnică neatinse pină acum în nici o ţară. Popoare mai mici şi cu un rol mai puţin important decît noi au Enciclopediile lor naţionale. Ungurii au două, Grecia, cu o treime din locuitorii Romîniei, are o Enciclopedie în şase şi alta în douăzeci şi patru de volume, apărute amândouă după războiu. Şi in Turcia lui Kemal Paşa apare acum o Anciklopedist cu litere latine (Sextil Puşcariu, în „Gvid Rominesc”, Sept.—Oct. 1934). Sensul Junimismului „Prin Eminescu, Creangă, Caragiale, — jurnalismul este prima şi cea mai autentică realizare, în valori artistice, a spiritului naţional creator. Generaţia noastră este încă în curs de formaţie haotică, veleitară, agitată de ideologii diverse, ea nu mai are însă nici o revendicare faţă de junimism şi paşoptism. In ordinea pragmatică, acestea sunt două poziţii istorice. In ordinea spirituală, generaţia prezentă are un alt sens al creaţiei; astăzi ni se par naive glasele lui Gherea, asupra lui Caragiale şi Eminescu, acuzându-i de pesimism şi satiră incisivă... Spiritul critic prezent nu mai are ele încriminat nimic jurnalismului, fiindcă e definit ca tendinţă pragmatică, după cum nu mai are nimic de aşteptat de la paşoptism, fiind trecut în istorie. Perspectiva timpului ne îngădue să judecăm astăzi junimismul literar ca o pură producţie, a spiritului. Scăpaţi de localism, de tirania patriotardă şi romantică a paşoptismului — putem avea obiectivitatea impusă de timp. Junimismul nu mai este conservatorism, criticism, negaţie şi antipaşoptism; în literatură, junimismul înseamnă o singură sinteză a etnicului cu universalul, o primă conştiinţă de sine a spiritului contemplativ şi creator al neamului, cum spunea Eminescu, o manifestare de „naţionalism in marginea adevărului”. Reactualizarea junimismului nu înseamnă a scoate din arhive o frazeologie perimată, a continua o poziţie pragmatică. Actualitatea lui nu mai este astăzi de curent, ci o realizare în permanent, o sumă de valori creatoare, pe care, dacă Maiorescu nu le-a explicat în sensul lor pozitiv, noi astăzi le acceptăm integral numai sub acest unghiu. Junimismul înseamnă deci regăsirea în universal şi în contemplaţie artistică a unui fond latent, instinctiv, de particularism etnic”. (Pompiliu Constantinescu, în „Azi”, Octombrie 1934), Independenţa Economică, No. 9-10 1934 Ca şi pină acum, revista aceasta aduce noui contribuţii nu numai în edificarea unor probleme social-economice, dar cu un merit deosebit, constatăm că-şi continuă rolul de difuzare ştiinţifică în păturile largi ale tuturor interesaţilor în „problema problemelor” ca să zic aşa, în crearea unei noui vieţi economice pentru această ţară. „Buletinul ideilor şi faptelor” ne oferă şi de astă dată recenzii obiective şi bine scrise, deşi în unele cazuri se remarcă o critică dantelată, fără mult rost şi făcută mai degrabă de dragul criticei. Din cuprins: Simplificarea aparatului de stat de N. Ghiulea, Disproporţia preţurilor de T. Cristureanu, Curente de opinie de N. Crişan şi Prolegomena de I. Veverca. Ne oprim la această din urmă încercare critică. Autorul, prevede că va fi acuzat de a fi „sentimental, retrograd, romantic”. Cred însă că aceste epitete nu i se pot aplica atunci cînd e vorba de ştiinţă. II cred mai degrabă „economist” pamfletar, nepregătit şi aderent al unui misticism economic. Recunosc că pînă acum, n’am ştiut că există un misticism economic. D. Veverca mi-a furnizat însă şi aceasă noţiune. Se pare că e pur „româneasca”, încadrîndu-se mai degrabă în ansamblul grupului cu stema „calul alb” şi inspirîndu-se din citate biblice şi din retorica