Viaţa Românească, 1948 (Anul 1, nr. 1-7)
1948 / nr. 3-5
DEPLASAREA CENTRULUI DE GREUTATE AL DECADENTISMULUI 267 clantă, de vederile ei. Rând pe rând, toate colţurile mai tăioase ale suprarealismului au fost pilite, toate tendinţele care-i făceau o armă de diversiune în lupta de clasă, au fost ascuţite. Astăzi el este perfect adaptat pentru mobilierul lui Mr Vanderblitt, Warburg sau Hay Whitney. Marile case de reclamă, marile societăţi şi-au asigurat concursul unui artist modernist şi abstract, care să dea publicităţii tonul la modă. Carigot Alois lucrează la firma Mrs Henriette Rem New-York, Beall Lester, Dept of Agriculture Rural Electrification Administration ; Kauffer E Me Knight la Civil Aeronautics Administration. Matter Herbert la firma G. E. Kidder Smith. Numele pe care le-am citat Kauffer, Matter, Carrget, sunt cele mai reputate în afișaj. Operele lor nu diferă însă de tablourile Mattei Eschauren sau de cele ale lui Marcel Duchamp. Spre deosebire însă de aceştia din urmă, panourile primilor au scris citeţ numele mărcii şi al firmei care plăteşte. In direcţia aceasta suprarealiştii nu sunt chiar atât de intransigenţi. Ei au renunţat la punctul din program după care acceptarea oricărui mijloc de a-ţi câştiga existenţa este un sclavaj, o aservire a spiritului. Imaginea cea mai clară a consacrării suprarealismului de către marea burghezie americană drept arta sa, o descoperim în uriaşa răspândire a acestuia în toate domeniile, cele mai variate ale aplicaţiei artelor, aşa cum am arătat la început, dar mai ales în faptul că se ajunge până într’acolo încât revistele de copii au coperte făcute de suprarealişti, sau ilustraţii executate de aceştia. Arta modernă figurează în programul şcolilor elementare. Profesoarele, demne conducătoare ale institutelor pentru cultivarea odraslelor celor avuţi, duc pe tinerii descendenţi ai regilor oţelului sau cremei de ghete în muzeele de artă abstractă, unde le explică în « deplină seriositate » care sunt principiile « nonobiectivismului». Pentru ca să ajungă aici, suprarealismul a fost învăţat să se «poarte». O privire caracteristică a aservirii lui, a acomodării la transformarea sa într’o şi mai perfectă armă de diversiune a imperialismului este lepădarea oricăror rancune, adoptarea unui eclectism larg, care permite gruparea, concentrarea tuturor elementelor decadente în jurul său. Suprarealismul a fost învăţat în America să-şi uite inimiciţiile să înţeleagă că are rolul de a fi unul din comis voiajori şi că în consecinţă trebue să se înţeleagă cu toţi ceilalţi agenţi ai firmei. Suprarealiştii înainte de războiu l-au acoperit pe Claudel cu injurii. Astăzi Breton semnează într’o revistă americană a lui Pauwels alături de Claudel. Eri Breton dăduse ordin suprarealiştilor să nu dea texte pentru antologia poeziei franceze executate de editura Era, pentru că în ea nu trona spiritul ortodox al grupului. Astăzi Breton colaborează la tot soiul de reviste, de toate colorile şi de toate categoriile. El dă mâna cu Artaud pe care l-a făcut cu ou şi cu oţet în « cel de al doilea manifest» şi pe care îl exclusese din mişcare.