Viaţa Românească, 1973 (Anul 26, nr. 1-12)
1973 / nr. 8
NOTE DE LECTURĂ Caietele Mihai Eminescu *) Editarea acestei publicaţii, îngrijită şi prezentată de istoricul literar Marin Bucur, constituie un eveniment în viaţa noastră literară şi trebuie consemnat ca atare. Avînd drept model mărturisit periodice ca „Bulletin baudelairien", „Etudes rimbaldiennes“, „Cahiers Paul Verlaine". Caietele Mihai Eminescu vin să umple un gol în cultura română, reprezentînd în acelaşi timp îndeplinirea unui elementare obligaţii faţă de opera Poetului nostru naţional. Concepută ca o cercetare vie, actuală, prin mijloace complexe aparţinînd tuturor domeniilor de investigaţie : literară, filozofică, estetică etc., revista (să-i spunem deocamdată aşa) va trebui să pună în lumină, să valorifice noi faţete ale fascinantului geniu eminescian. „Caietele Mihai Eminescu" sunt ale tuturor specialiştilor din cultura noastră, din ţară şi de peste hotare, asigurind dreptul fiecăruia la exprimarea unei atitudini critice proprii (...). Gindul nostru este nu „să epuizăm" cutare domeniu şi nici să diminuăm importanţa contribuţiilor înaintaşilor noştri, ci să facem o dezbatere vie, un colocviu întreţinut de specialişti pe orice temă ce priveşte pe Eminescu. Orice material, de la rectificarea unei lecţiuni de manuscris şi pină la lansarea unei noi ipoteze de interpretare, este pentru noi la fel de util şi bine primit" (Cuvint înainte — M. Bucur). Deci o abordare critică amplă, din toate punctele de vedere, care să poarte pecetea sensibilităţii şi a modului de percepţie contemporan. În ce măsură primul număr corespunde generoaselor imperative enunţate mai sus, vom vedea în continuare. Răspunzînd acelui deziderat al „deschiderii spre toate sferele de cercetare", expus în prefaţă, volumul cuprinde articole, eseuri, comentarii, documente etc. din cele mai diverse, resimţindu-se chiar lipsa unui principiu selectiv mai riguros. Cum nu există o ordonare tematică sau metodologică a materialului şi pentru edificarea unei imagini mai obiective asupra contribuţiilor exegetice, vom încerca noi o clasificare în funcţie de specificul sectorului respectiv şi al metodei utilizate, după cum urmează : a) Stilistcă şi limbă : „Centenarul unei elegii uitate. Cintecul Lăutarului" de L. Galdi, „Judecată, judeţ, judicium la Eminescu" de Constantin Noica, „Observaţii asupra limbii lui Mihai Eminescu" (transcriem fidel ortografia cuprinsului — ne referim la *) Editura Eminescu, Bucureşti, 1973