Viața Sindicală, octombrie-decembrie 1945 (Anul 2, nr. 42-53)
1945-10-14 / nr. 43
Amil I Nr. 4314 Octombrie 194S \\ REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Str. Wilson 7—9 Telefon 3.79.85 I Olig an Jăptămânal al ConfedzhatizC a ABONAMENTE: Particulari: 6 luni 1.000 lei Instituții: 1 an 20.000 lei Cont cec poștal 1393____ C. G. M. luptă împotriva urcării preturilor Când Guvernul a hotărit ca de două ori pe săptămână consumul cărnii de bovine și porcine să fie liber, iar carnea de ovine să se vândă in fiecare zi, s’a gândit, in primul rând, la massele largi ale salariaților și la întreaga populație. Nu s'a gândit nici o clipă la acea minoritate privilegiată, cu venituri mari, obținute pe căi cinstite și mai ales pe căi necinstite, care a mâncat carne de vacă și de porc și până azi, procurându-și-o de pe piața neagră, la prețuri exorbitante. Dar una este buna intenție a guvernului și alta iese în realitate, când dispozitiunea ajunge să fie aplicată pe teren. Fiindcă de sus, de la guvern și până la măcelărie, carnea mai trebuie să treacă și pe la o comisie specială pentru fixarea preturilor. Iar domnii funcționari din comisia specială de pe lângă Oficiul de Aprovizionare al Municipiului București, au fixat niște prețuri care să-fi taie pofta de a mai mânca carne, pentru toată viata. Vorbesc de noi, oamenii cu venituri modeste. Cui li dă mâna să cumpere, chiar numai de două ori pe săptămână, carne de porc cu aproape 4.000 lei kgr. 7 Sau grăsime cu 4.800 lei kgr. 7 La cine și unde s'a gândit comisia de fixare a prețurilor, când a avut îndrăzneala să pună asemenea prețuri la carne . Cu siguranță că funcționarilor din acea comisie li s'a făcut milă de negustorii hrăpăreți, dornici de câștiguri fabuloase, dornici de îmbogățire pe pielea populației nevoiașe și au uitat complectamente de muncitorime, de popor, fixând prețurile cărnii, după cele ale bursei Dar Confederația Generală a IRuncii, care luptă din răsputeri pentru îmbunătățirea condițiunilor de traiu ale salariaților, a luat imediat atitudine împotriva acestui abuz, dând publicității un comunicat, in care anunță publicul că delegații săi n’au aprobat nici o majorare de preturi la carne și că, dimpotrivă, Confederația este de părere ca prețul cărnii să fie redus. Confederația Generală a Muncii s'a ridicat nu numai scumpirii cărnii, ci, nu împotriva general, contra oricăror majorări de preturi, rămânând consecventă liniei sale de luptă pentru stabilizarea preturilor. Astfel, cu ocazia fixării noului tarif al U. C. B.-ului, Comitetul Executiv al Confederației a făcut un demers pe lângă Comisariatul general al preturilor, in care spunea că : „Având in vedere că tariful din Iunie al TO. C. B.-ului reprezintă un tarif de 5—6 ori mai ridicat decât cel din Septembrie 1014, și că din Iunie 1945, când a fost aprobat acest tarif, n’a mai intervenit nici un fel de spor de salarii, ne permitem a socoti NEJUSTIFICATE nouile majorări ale taxelor V. C. B. Noul tarif al V. C. B.-ului duce in mod inevitabil la majorarea taxelor si la alte servicii publice (curent electric, telefoane, tramvaie, etc.), și ar fi un stimulent pentru declanșarea unui nou val de scumpete“. In concluzie, Confederația cerea anularea aprobării noului tarif U. C. B. Astăzi, când muncitorii manuali și intelectuali fac sacrificii, renunțând, in mod conștient, la orice sporire de salarii, pentru a nu provoca o cursă desfrânată între salarii și preturi, pentru că ar sdruncina din temelii viata noastră financiară, nu-i este permis nimănui să vină cu urcări de prețuri. Acei funcționari, de tipul celor din Comisia specială de pe lângă Oficiul de Aprovizionare a Municipiului București, cari la fixarea preturilor uită de interesele muncitorimii și poporului român și tin cont numai de interesele nesățioșilor profitori, trebuie să fie trași la răspundere pentru faptele lor nesăbuite. In urma intervenției energice a C. G. M., preturile cărnii au fost recalculate și fixate potrivit cu posibilitățile maselor. Minea Stăm Federația Mondială și-a început activitatea Federația Mondială Sindicală a fost întemeiată zilele trecute la Paris spre mulțumirea tuturor oamenilor muncii. In felul acesta se îndeplinește nu numai o dorință arzătoare a clasei muncitoare, ci și o condiție absolută pentru reconstrucția lumii, a acelei lumi în special, zdruncinată de furia distrugătoare a fascismohitlerismului și se trau totodată bazele unei păci durabile între popoare Garanția că activitatea acestei organizații mondiale va corespunde scopului pentru care a fost creiată, constă nu numai în forța uriașă a celor peste 66 milioane muncitori, răspândiți în 56 țări de pe întreg cuprinsul lumii, ci mai ales în respectarea hotărîrilor luate, în aplicarea lor imediată pe teren. Federația Mondială Sindicală are grele și spinoase sarcini de împlinit. Reconstrucția țărilor și orașelor distruse de războiul fascist, refacerea potențialului economic, prevenirea și combaterea șomajului sunt probleme complicate, care cer nu numai înțelegerea, dar mai ales eforturi uriașe din partea celor ce muncesc, în primul rând ceea ce însă constitue preocuparea ei cea mai de seamă este ștergerea oricărei urme de fascism de pe tot întinsul globului, zdrobirea în fașă a planurilor reacțiunii internaționale, care ar dori instituirea unei „democrații atomice“ pe pământ. Un trecut nu prea îndepărtat, ne învață că lipsa unității, pe plan internațional, a clasei muncitoare, a permis imperialismelor celor mai agresive să aprindă de două ori în 25 ani, flacăra necruțătoare a războiului. Acelaș trecut ne învață , că oride câte ori un mănunchi restrâns de gangsteri punea la cale, prin culise sau fățiș, combinațiunile lor periculoase pentru existența tuturor popoarelor pașnice, întotdeauna ei izbeau mai întâi în unitatea clasei muncitoare, ucigându-i conducătorii, zvârlindu-i în lagăre și pușcării, ațâțând ura de rasă, religie sau naționalitate.In calea planurilor agresive ale imperialismului de orice nuanță nu exista stavilă mai puternică decât solidaritatea internațională a clasei muncitoare. Acest lucru îl știu și imperialiștii dar mai ales am ajuns să-l știm noi, este adevărat, cu prețul unor crunte suferință și jertfe. Iată de ce, noua Federație Mondială Sindicală, având la bază învățămintele războiului din 1914-18, ale războiului din Spania, ale lungului cortegiu de suferinți impuse popoarelor și mai ales muncitorimii de venirea la putere a fascismului, de odiosul său război, a pornit imediat după constituire la acțiune pe teren, împotriva deosebirilor rasiale între albi și negri din America de Sud, împotriva teroarei regimurilor fasciste din Grecia, Argentina, Persia , împotriva ucigașului Franco, care susținut și încurajat de reacțiunea internațională, a avut îndrăsneală să condamne la moarte pe doi din cei mai buni fii ai poporului spaniol: Alvarez și Sapiraii, muncitorimea are datoria să se pronunțe hotărit. In numele păcii, în numele libertății indivizilor și popoarelor, împotriva despotizmului și a tiraniei fasciste, au fost cerute muncitorimii, jertfe pe care ea prima le-a dat din plin, dar cu bucuria și mândria că răspunde unei chemări drepte. Nu se poate tolera azi, indiferent care ar fi țara, oricine ar fi conducătorii, ca din nou să fie ațâțată ura, din nou să fie asmuțite și persecutate noroadele, din nou să fie ucis tot ce omenirea are mai nobil-Noua Federație Mondială Sindicală, prin comitetul său executiv, care cuprinde tot ceeace mișcarea sindicală are mai de frunte, a înțeles mai ales că nu așteptarea, nu apelul la „rațiune“ atitudinea plină de compromisuri, care în trecut a prilejuit atâta rău întregii omeniri, va pune la respect pe toți dușmanii progresului, ci acțiunea rapidă, energică a întregii clase muncitoare. De aceea, azi când Federația Mondială Sindicală cere prin glasul conducătorilor ei, ruperea relațiilor diplomatice cu Franco, și celelalte regiuni fasciste, ea face acest lucru în numele zecilor de milioane de proletari, care nu vor să mai îngăduie zdruncinarea unei păci câștigată cu atâta sânge, care nu vor tolera, oricâte noul jertfe ar mai cere acest lucru, menținerea vreunui regim de opresiune, orice nume ar purta el, și în orice colț al lumii s’ar afla. C-fin Topciu Biria 6 Pagini Conferința Clasa muncitoare varașiiică PARIS. (Radio). — înainte de a trece cuvântul tov. Gheorghe Apostol, crainicul postului de Radio Paris a spus următoarele : „Astăzi avem un oaspete care ne anoxează în deosebi . Gheorghe Apostol, președintele Confederației Generale Muncii din România) și șeful delegației a române la Congresul Mondial al Sindicatelor. Stimați ascultători, pentru prima oară in istoria mișcării sindicale din România, reprezentanții oamenilor muncii au părăsit hotarele țării ca să participe la un Congres Sindical Mondial. Este pentru prima oară că o delegație, care reprezintă munca, pleacă din țară cu sprijinul guvernului, punându-i-se la dispoziție și avioane pentru transport. Câte congrese și conferințe au avut loc in străinătate, la care românii nu puteau ajunge decât plecând cu luni înainte și trecând prin cele mai grozave peripeții . Noua stare de lucruri este rezultatul instaurării unei adevărate democrații in țară, este rezultatul legăturii indisolubile ce o are guvernul Dr. Petru Groza cu massele largi populare, in fruntea cărora stă clasa muncitoare. Libertățile democratice de care se bucură poporul nostru, reformele mari spiciale ce au fost realizate de guvernul nostru actual, nu ar fi fost posibile, dacă clasa muncitoare era scizionată. Clasa muncitoare din România este unită și hotărâtă să spele toată rușinea participării țării, împotriva voinței sale, la războiul lui Hitler Și dacă astăzi în țară reacțiunea a fost înlăturată de la putere, aceasta este datorită faptului că clasa muncitoare, împreună cu toate forțele democratice și patriotice, încadrate în Frontul Național Democratic, nu mai vor ca în viitor România să fie un element negativ al păcii și al progresului universal. Țara noastră bne să devină un bastion puternic treal libertății și democrației și care să conîa cursul conferințelor de presă pe care le-a avut la Paris. Gheorghe Apostol a impresionat pe ziariștii francezi prin claritatea expunerilor sale. D. Gh. Apostol este o figură care radiază o egală doză de simpatie și energie. Mulțumim d-lui Gh. Apostol de a fi răspuns la invitația noastră și li trecem acum cuvânturi', tribue în mod permanent la consolidarea securității colective și a conviețuirii pașnice între popoare. Cu această linie, delegația română s’a prezentat la Congresul Sindical Mondial din Paris, unde cu puternică satisfacție am constatat că toate delegațiile celor 71 de state, care reprezintă 70 milioane oameni, sunt călăuzite de aceleași aspirațiuni. Congresul Sindical Mondial a prezentat lumii întregi forța clasei citoare de pretutindeni, care cere manasigurarea păcii, a libertății popoarelor și sdrobiirea rămășițelor fasciste și reacționare care caută să împiedice realizarea înțelegerii între națiuni și să saboteze instaurarea unei păci durabile. Constituirea Federației Sindicale Mondiale marchează cel mai însemnat eveniment istoric în viața clasei muncitoare internaționale. Consiliul general cuprinde elemente de valoare, de prim rang, ale organizațiilor sindicale naționale, iar comitetul executiv, al cărui secretar, ales in unanimitate de consiliu, este Saillant, constitue o garanție fermă că clasa muncitoare va fi condusă pe plan internațional, apărând și desvoltând interesele oamenilor muncii de pretutindeni. Nu treime să se treacă cu vederea faptul că Federația Sindicală Mondială s'a constituit la Paris și că sediul ei a fost fixat în această metropolă. Parisul, orașul luptelor pentru libertate, pentru democrație, pentru drepturile omului. Parisul pângărit de bandele naziste și eliberat de luptătorii mișcării de rezistență, poartă stindardul prețios oamenilor muncii de pretutindeni, simbolizând sacrificiile mencitorilor francezi pentru libertate. Este o datorie sacră pentru orice muncitor manual sau intelectual organizat în sindicate unite și libere, să fie permanent la datorie, luptând cu dragoste pentru realizarea sarcinilor ce au fost fixate de comitetul executiv al Federației Sindicale Mondiale-In ceea ce ne privește pe noi, cei din România, ne luăm angajamentul să fim la înălțimea valorii istorice ce o reprezintă constituirea unității sindicale internaționale și să fim soldați disciplinați ai Federației Sindicale Mondiale. Trăiască Comitetul Executiv al Federației Unice Sindicale Mondiale ! Trăiască Federația Sindicală Mondială I Cuvântarea tov. Gii. Apostol icală Mondială răscumpără tării Cuvântarea rostită de tov. Gh. Apostul ia postul de radio Pars Tov. GH. APOSTOL Piept la De vorbă Probleme actuale piept cu specula cu tovarășul ION PAS, Președintele Sindicatului Ziariștilor Profesioniști Minoritate egoistă de instincte prădalnice. — Hienele și corbii zilelor grele. — Control serios și onest. — Sancțiuni drastice. — Eroismul clasei mun■ ■ — sindicatelor, control cu care a salvat țara de dezastrul economic — Rolul și frână contra sabotajului. In desfășurarea anchetei noastre, am ascultat părerea unor oameni din diferite ramuri de activitate, de la funcționar până la ministru. Astăzi ne adresăm unui meșteșugar de-al nostru, unui gazetar. Este tov. Ion Pas, președintele Sindicatului Ziariștilor Profesioniști. D-sa este indicat să fie ascultat în dubla calitate (dacă putem spune așa) de victimă a speculei, — căci este un salariat, —r- și de gazetar, adică de înregistrator al urletului de durere pe care-l scoate marea mulțime, sfâșiată de această fiară apocaliptică: specula. Vechi militant al mișcării — De ce n’a putut fi înfrântă specula până acum ? — Din ce auzim la Radio, din cele ce citim în ziare, din câte ne spun călătorii sosiți de dincolo de frontiere, fenomenul speculei este aproape general, ea bântuind ca o epidemie, contagioasă ca tifosul exantematic și dăunătoare colectivității nevoiașe, așa cum este el. Există întotdeauna, în mijlocul națiunilor, o minoritate egoistă ale cărei instincte prădalnice se desvoltă cu deosebire în împrejurările anormale ale stărilor de războiu și ale timpurilor de zdruncin pe care De ce specula n’a putut fi înfrântă până azi ? De ce hienele și corbii zilelor grele pe care le trăim, — moștenire a unor regimuri blestemate care au dus țara pe căile dezastrului, — continuă acțiunea lor de sfidare a legilor și a moralei cetățenești ? Poate pentru că, apucând pe panta câștigului incorect, nu se mai pot opri- Poate pentru că până acum controlul a fost insuficient, și cu siguranță pentru că sancțiunile n’au avut caracterul drastic pe care îl au în alte țări ca, de exemplu, în Bulgaria, unde speculanții simt puși în categoria criminalilor de întâia clasă și pedepsiți ca atare cu cea mai grea sentință muncitorești, atât pe tărâm politic, cât și sindical, are câteva decenii pline de activitate, puse în slujba emancipării clasei muncitoare, căreia, prin literatura și scrisul său zilnic, i-a dăruit cei mai frumoși ani ai tinereții și acum pe cei ai maturității. Fiu al clasei muncitoare , n'a pregetat s-o servească în anii grei de dictatură și de ilegalitate și alături de alți tovarăși, este și d-sa unul din cei ce au pus o cărămidă la pregătirea actului dela 23 August. Iată acum răspunsur d-sale la întrebările noastre, le provoacă războiul. Categoria aceasta antisocială găsește, asemenea ciupercii după ploaie, teren prielnic deslănțuirilor poftei sale de câștig ușor, cât mai mare, și de trai cât mai bun. Ea acaparează bunurile de care sunt lipsiți oamenii cinstiți și greu loviți, le vinde pe sub mână sau fățiș, își procură astfel mijloace de traiu nerușinat și pune la o parte averi care la rându-le vor produce mâine alte averi mulțumită cărora putea să domine, să asuprească, să exploateze. — Ce măsuri credeți că mari trebuesc luate pentru înfrânarea speculei ? — Mi se pare că, într’un fel, am răspuns acestei întrebări când am dat explicația defectuozității controlului și a sancțiunilor care s’au dovedit prea blânde. Să se intensifice controlul, dar controlul să fie făcut de elemente absolut oneste care nici șicane inutile și nedrepte să nu cășuneze oamenilor nevinovați, și nici cârdășie să nu lege cu vinovații. Firește, soluțiile, acestea restrictive nu rezolvă problema greutăților traiului care reclamă intensificarea producției, normalizarea mijloacelor de transport și o serie de alte condițiuni pentru că articolele necesare vieții să înceteze a fi obiecte rare și deci de natură să fie monopolizate și speculate. muncitorimii Eroismul . Rolul și contribuția sindicatelor muncitorești la înfrânarea speculei ? — Prin sforțarea eroică pe care o depun pentru redresarea țării, sporind producția și îmbunătățind mijloacele de transport, muncitorii din sindicate au adus până astăzi o prețioasă contribuție, împiedicând agravarea condiției de viață a poporului. împovărătoare în prezent, criza ar fi putut să producă ravagii și mai mari, suma bunurilor necesare traiului celor mulți putând să fie, fără efortul lor, și mai redusă. Dar sindicatele pot juca un rol de control și de frână prin vigilența pe care muncitorii ar depune-o pentru a împiedica sabotajul și tăinuirea articolelor de consum, precum și prin cunoașterea reală a prețului de cost ca, astfel, prețul de vânzare să însemneze pentru fabricant un câștig cuviincios, legal, nu unul nerușinat. Și mai pot contribui sindicatele la zăgăzuirea speculei impunând tuturor întreprinderilor ca economatele să devină o realitate și să înceteze a fi, cum este deocamdată în majoritatea cazurilor, o bătaie de joc. Reportaj de CONST. ZETARU Minoritate cu instnete îi Halne? Hienei e si corbii zilelor țjreie TOV. ION PAS conform aprobatei Dir. Q-le P.• X, § JLIA Nr. 58.120-945. - ------------> JUäU» Gânduri pentru Alvarez și Zapirain Palma trasă de călăul Franco pe obrazul întregii omeniri, democrate, prin odioasa condamnare la moarte a celor doi stegari ai luptei pentru libertatea poporului spaniol, pune în fața tuturor democraților cinstiți, în fața tuturor antifasciștilor conștienți, problema: Cum de a fost posibil să îndrăznească această provocare ? Căci nimic nu este întâmplător în istorie și nici măcar „extraordinarului“ Franco nu i-a venit, așa, „din cer“, ideia năstrușnică de a se pune rău cu întreaga omenire. Fapta lui are rost și încă unul foarte important pentru „Caudillo“ și toți „conducătorii“ cari mai sunt sau cari mai speră să mai fie. Este o nouă verigă în lanțul de provocări, făcute de reacțiunea mondială care caută să încerce cum reacționează popoarele, cât de vigilente sunt ele pentru a-și apăra viața lor nouă de libertate și progres. Reacțiunea nu este națională, decât ca formă. In fond, ea este profund internațională. Interesele ei trec întotdeauna peste graniți, peste deosebiri de religie, rasă, etc. Iată de ce ea lucrează întotdeauna pe plan internațional. FASCISMUL este mașina blindată a reacțiunii din epoca noastră. El a fost încercat prima oară în Italia, de italieni, dar nu a fost pur italian, cu tot naționalismul afișat, atât de sonor, de răposatul „duce“. In Germania a fost găsit apoi zugravul Hitler. A fost împins, mereu înainte, până în fruntea Germaniei, tot de reacțiunea mondială care se servea de el pentru a-și apăra interesele. El era bun ca o pavăză în fața pericolului radicalizării maselor, pentru a le ține un loc sau pentru a le da înapoi, așa cum s’a și întâmplat cu nemții. In toate acțiunile criminale ale lui Hitler, este prezentă mâna însângerată a reacțiunii mondiale care a profitat de pe urma lui. Milioane de vieți pierdute, bunuri extraordinare distruse, mii de văduve, invalizi,, orfani, o situație economică gravă, toate acestea, au fost tributul plătit de întreaga omenire pentru nimicirea celui mai puternic instrument de ucidere și distrugere, pentru nimicirea militară a fascismului. Dar nu s’au cicatrizat încă rănile, nu s’au pansat măcar toate, nu s’a început refacerea celor distruse, nu s’au uscat încă lacrimile mamelor, văduvelor, orfanilor și iată că reacțiunea mondială mira elică a profitorilor internaționali, haita de hiene, nu se astâmpănă, ei provoacă. Marii fabricanți de armament, marii posesori de acțiuni internaționale, monopoliștii unor bunuri fantastice, din cari ar putea trăi fericiți sute de mii de oameni, nu se astâmpără. Ei n’au învățat nimic din „istorie“. încearcă. O asemenea „încercare“ este și condamnarea la moarte a lui Alvarez și Zapiravi. O asemenea „încercare“ a fost și în Spania, în 1936. Le-a reușit și atunci și s’au bucurat. Căderea în întuneric, mizerie și teroare a bravului popor spaniol a însemnat siguranța începerii războiului fascist contra popoarelor pașnice din întreaga lume. Cât de minunat a luptat acest popor ! Cine nu s’a cutremurat citind despre Oviedo cu asediul său magnific și eroismul său sublim! Minierii, cari alergând pe străzile Oviedo-ojlui incendiat, aruncau granatele contra tancurilor și odată cu ele mureau și ei, mureau pentru fericirea omenirii !... Țăranii, cari luptau cu mâna goală contra Junkers-urilor și contra avioanelor Savoya-Marchety, luptau ca să apere viața celor dragi nouă, din care astăzi mulți nu mai sunt. Dar cât de puțini au înțeles, pe atunci, acest adevăr elementar ? Mândria noastră rămâne totuși salvată prin eroismul atât de înălțător al voluntarilor din brigăzile internaționale, voluntari cari au reprezentat tot ce are lumea mai curajos și mai conștient. Poporul român e mândru de fiii săi cari au luptat în brigada „Ana Pauker“ și celelalte. Condamnarea lui Alvarez și Zapiraii i-a fost ordonată lui Franco, de mai marii lui, care-l conduc. Vor să știe, dumnealor, cum va reacționa omenirea ! Ei bine, au aflat-o! Nu le mai merge. Un bloc imens s’a ridicat și-i va strivi. Istoria nu se mai repetă. Ne-au învățat suferințele și nu mai vrem să suferim de dragul lor. Ajunge! Iată semnificația unanimelor proteste care se ridică, la noi ca și în întreaga lume, contra lui Franco și pentru cei condamnați. Iată de ce mărețul areopag internațional al muncitorimii unite, Internaționala Sindicală, a și intervenit pentru eliberarea antifasciștilor și pentru ruperea relațiilor cu călăul Franco. Iată de ce apărarea lui Zapirani și Alvarez este apărarea d-tale și a mea, a noastră a tuturor celor ce nu mai vrem să ne omorîm unul pe altul niciodată, ci vrem să trăim liberi, într-o omenire fericită, căci lupta lor e lupta noastră. Trăiască Santiago Alvarez și Sebastian © Zapirani! Moarte lui Franco! Țicu Simian Necesitatea întăririi relațiunilor sindicale între Iugoslavia și țările vecine de URADIN BORIS Uradin Boris, autorul articolului de mai jos, — scris special pentru „Viața Sindicală“, — este responsabilul resortului internațional al Confederației Generale a Muncii din Iugoslavia. Muncitor pielar, în vârstă de 40 ani, a luptat în Spania, alături de tovarășii români, în cadrele batalionului „Gracovic“, timp de 25 luni; a zăcut în lagărele din Guris și Vernet trei ani jumătate, iar după aceea un an în închisoarea din Castro. A fost secretarul Comitetului Franței de Sud pentru ajutorarea prizonierilor ruși și înrolarea lor în „Maquis“. La reîntoarcerea în Iugoslavia, a condus școlile de cadre, cursurile și lecțiile pentru funcționarii sindicali. N. R. Muncitorii iugoslavi au nutrit dorința unei conlucrări cât mai strânse cu ceilalți muncitori, în spiritul solidarității internaționale. Ilegalitatea, în care a trăit mișcarea sindicală din țara noastră, reacțiunea cruntă care a domnit la noi, n’au permis realizarea acestei colaborări atât de necesare între avantgarda proletariatului iugoslav și român, precum și a intelectualilor progresiști. Bazele ei au fost puse însă în Spania, unde au combătut împreună contra inamicului comun, a fascismului, în cadrul acelorași unități : batalioanele „Gracovie“ și Ana Paucker“. Continuarea acestei colaborări s-a dovedit mai departe în lagărele de concentrare din Franța, unde au fost aruncați după terminarea războiului din Spania, de către reacțiunea mondială în frunte cu „müncheniștii“ Chamberlain și Dala 1dier. Acei dintre combatanții din Spania care n’au putut să-și revadă țara lor natală, au continuat lupta lor în rândurile partizanilor francezi, contra inamicului împotriva căruia au început lupta încă în Spania. Colaborarea cea mai concretă între muncitorimea și popoarele noastre s-a manifestat în cadrul unităților de partizani ai lui Tito, din care au făcut parte și Români. După eliberarea țărilor noastre, mișcarea noastră sindicală a luat un contact mai strâns. Mulțumim proletariatului român pentru căldura cu care a primit prima noastră delegație, care a participat la congresul Uniunii Artiștilor, Ziariștilor și Muzicanților din România , pentru invitația ce ne-a fost făcută de a trimite 50 muncitori pentru odihnă în una din stațiunile climaterice din România, cât și pentru dorința de a primi în uzinele române 50 muncitori iugoslavi pentru schimb de experiență. In acelaș timp, mulțumim delegației care a luat parte la congresul metalurgiștilor noștri, membrilor ei care au luat cuvântul, atât la congres, cât și la meetingul organizat de muncitorii metalurgiști iugoslavi, la școala de cadre sindicale a Confederației noastre și la postul nostru de Radio-emisiune. Participarea la congresul metalurgiștilor și la toate celelalte manifestări, arată că proletariatul și poporul român vrea să colaboreze cu noi și cu celelalte țări, pe baza unității sindicale internaționale. Noi întreținem relații strânse cu sindicatele albaneze, bulgare, cehe, ungare, italiene, sovietice, și am cerut colaborarea cu Trade-Unionurile britanice. In acelaș spirit am făcut apel la toate sindicatele Națiunilor Unite și la congresul Trade-Unionurilor. (Continuare în pag. IV)