Viața Studențească, ianuarie-martie 1970 (Anul 15, nr. 1-12)

1970-01-07 / nr. 1

Revista revistelor studențești FUL­,, Despre profilul revistelor studențești ale institutelor politehnice am avut prilejul să vorbim încă în anul uni­versitar trecut. La două dintre aceste reviste (Ing. și Sigma) ne-am referit pe larg și în editorialul din recentul nos­tru număr, alcătuit pe baza noilor ediții ale publicațiilor studențești. Ulterior ne-au sosit la redacție și noile numere ale revistelor Viața Poli­tehnicii (Iași) și Orizont politehnic (Galați). Cu acestea, ni se conturează și mai bine imaginea evoluției respecti­velor publicații, profilul și locul lor în cadrul mișcării editoriale studențești. O plăcută surpriză ne-a produs noua ipostază a Vieții Politehnicii, în străda­nia sa meritorie de a fi cît mai fidelă cerințelor și preocupărilor studenților politehniști. Apreciabile sunt în acest sens articolele care abordea­ză o serie de aspecte ale realității imediate din institut, de la cele privind viața de or­ganizație pina la sintezele monografice ale unor facultăți. Reținem cîteva tit­luri semnificative în acest sens : „Gin­­duri pentru noul an universitar", „Nonconformism în activitatea A.S.“» (analiză critică a unor activități de a­­sociație), „Ing.“ (caldă pledoarie pen­tru profesie), „Profil studențesc“, „Inte­grarea studenților din anul I în viața universitară“, „Gînduri de absolvent“, „Oameni, timp, spațiu“ etc. In cuprinsul revistei își află de ase­menea loc și unele materiale cu carac­ter informativ-științific, printre care: „Cartea tehnică — Șocuri și vibra­ții“, „Circuite electronice“, ț­ala rubrică de „Caleidoscop substan­tehnic“, „Matematizarea, condiție a științei mo­derne“, „Un an printre studenții Uni­versității Cornellu ș.a. In acest context, interesante și utile ni se par și cele două inițiative pri­vind „Moda“ (deocamdată feminină) și acea „Revistă a revistelor“ axată pe publicațiile colegilor politehniști din ce­lelalte centre universitare. Un efort în plus pe linia graficii, exigență sporită în selectarea paginilor­­ de literatură și artă, a „Vorbelor“ , de duh vor contribui și mai mult la îm­plinirea către care tinde în chip evident revista studenților de la Politehnica ie­șeană. O apreciere cu privire la cea de doua revistă menționată o aflăm chiar a în „publicația-soră" de care ne-am ocupat și în care se spune : „Oglindind în paginile sale viața studenților atît sub aspect profesional cît și etic, re­vista gălățenilor — Orizont politehnic — dovedește că răspunde menirii sale de revistă studențească". La aceste ob­servații subscriem și noi, deși numărul 3 apărut recent putea fi mult mai atent conceput sub raport tematic. Credem că unele articole, ca cele privind „Șan­tierul naval“, medalionul „A. Mitric“, cronica teatrală, „scrisoarea“ către Lună ș.a puteau fi suplinite prin ma­teriale legate și mai strîns de profilul institutului, de preocupările și­țele studenților politehniști. N­C ce din­acest sens, sînt de așteptat noi pași pe linia evoluției revistei studenților gălățeni... Ne folosim de acest prilej pentru a adresa salutul nostru realizatorilor pri­mului număr al revistei STUDIUM, or­gan al Consiliului U.R.S. al Institutului pedagogic din Suceava. El constituie, așa cum ni se înfățișează la această e­­diție inițială, o promisiune pentru vii­torul acestei publicații a studenților suceveni- I.L. Ceea ce frapează în primul rând, confruntînd conținutul programului de activități al Consiliului U.A.S. al Universității bucureștene cu reali­tatea, este marea discrepanță dintre prevederile inițiale și realizările concrete dobîndite pînă în prezent. Desigur, nu pot fi trecute cu ve­derea anumite „semne particulare“ care atestă o îmbucurătoare schim­bare a stilului de muncă la nivelul acestui consiliu (cu atît mai mult cu cît vechiul organ încetățenise la un moment dat unele „tradiții“ ve­cine cu formalismul), dar succe­sele înregistrate pînă acum sunt încă departe de așteptările și ce­rințele legitime ale vieții organi­zației. menea Mai ales dacă raportăm­are­succese la complexitatea realizărilor se dovedește a fi tocmai resortul către care ar trebui să con­veargă toate eforturile Consiliului U.R.S. — munca politico-ideologică. Niciuna din principalele acțiuni pre­conizate în acest domeniu pentru semestrul in curs n-a primit finali­zarea necesară, astfel încît prevede­rile au rămas închistate pur și sim­plu în litera lor moartă. Ceea ce ni s-a citat de către vicepreședintele cu problemele respective, studentul A. Nemoianu, ține mai degrabă de inițiativele consiliilor A. S. pe facul­tăți decât de cele ale organului su­perior pe care îl reprezintă. Cu un asemenea sentiment de „detașare“ cu care interlocutorul nostru a abordat chestiunile legate de acest domeniu de activitate nu­ m © © © © © 2 VIAȚA STUDENȚEASCA ® m­m ~ 9 © ® © G © Programele de activități — lanțuri ale slăbiciunilor, sarcinilor pe care le implică Uni­versitatea bucureșteană, atît prin numărul studenților Săi, cît și prin profilul facultăților și secțiilor pe care le cuprinde. Cum e și firesc, un loc aparte în program îl ocupă sectorul activității profesionale și științifice a studenți­lor. Paragrafele înscrise la acest car­pitol vizează intr-adevăr, deși la un mod destul de general, cîteva din problemele cheie ale acestei ac­tivități. Din păcate însă, cu unele excepții, ele au rămas simple „pro­puneri“ de măsuri practice, consi­liul dispersîndu-și forțele într-o se­rie de acțiuni mărunte și unilate­rale, fără rezonanța necesară în rîndurile studenților. Nu întîmplă­­tor realizările de pînă la această dată se reduc, așa cum a reieșit din discuția cu șeful comisiei profesio­nale, D. Moisescu, la cîteva activi­tăți sporadice, cum sînt cele desti­nate studenților din anii I și V, cuplate și acestea uneori cu dezba­terile tematice din cadrul adunări­lor generale. Astfel, multe dintre obiectivele incluse în program n-au fost încă onorate, mizîndu-se în momentul de față pe unele acțiuni în perspectivă, pe ceea ce urmează a se întreprinde de aci încolo. Ca să nu mai amintim de faptul că o seamă de aspecte specifice ale pre­gătirii profesionale a studenților au scăpat în chip nejustificat din aten­ția consiliului. O parte dintre aces­te aspecte, cum sunt cele privind prezența la cursuri și seminarii, studiul individual, lipsa unor ma­teriale didactice la facultățile de limbi străine, reminiscența unor co­locvii de mult desființate oficial, si­tuația cursurilor facultative, practica pedagogică și de producție etc., au ieșit în evidență la recenta dezbatere asupra activității reprezentanților în senatul universitar și în consiliile profesorale — o acțiune cu adevărat meritorie, relevantă și plină de învă­țăminte practice atît pentru studenții reprezentanți cît și pentru Consiliul U.R.S.... Dator față de imperative, față de nevoile concrete ale studenților a rămas și resortul muncii cultural­­artistice și distractive, redus de obi­cei la cîteva activități tradiționale : zile ale facultăților,, seri de dans, concursuri „Cine știe cîștigă“, filme etc. (O notă bună pentru inițiativa privind concertele lunare pentru studenți ale Filarmonicii bucurește­ne, pentru spectacolul aniversar al corului Universității — dovezi ale po­sibilităților reale de organizare a a unor manifestări cu larg ecou în rîndurile celor cărora le sînt desti­nate). Manifestările din cadrul Clu­bului central, în spațiul restrîns pe care-l poate folosi pînă în prez­nt, suferă și ele, ca și pină acum, de o bună doză de hazard, ceea ce face ca acestea să nu răspundă exigențelor participanților, să fie lips­te de atrac­ție și eficacitate. Pentru domeniul activității spor­­tiv-turistice programul cuprinde cîteva formulări universal-valabile, precum și unele concretizări expre­se privind participarea studenților la diferite acțiuni cu caracter de masă, printre care și acele „cupe“­­fantomă, prinse „în plan“ ca să fie... In ciuda spațiului care i se acor­dă în programul de activități, cel mai puțin reprezentat sub aspectul ne miră unele stări de lucruri exis­tente în prezent în Universitate pe linia muncii politico-educative. Așa cum nu ne miră, de altfel, nici si­tuația nesatisfăcătoare a îndrumării nemijlocite a studenților de către cadrele didactice. In această direcție ne declarăm de acord cu dezideratul exprimat și de conf. univ. Ta­mara Dobrin, prorector al Universi­tății din București, intr-un recent ar­ticol intitulat „Munca educativă în rîndul studenților“ : „Aceasta ridică cu necesitate luarea unor măsuri me­nite să asigure participarea întregului corp profesoral la îndrumarea con­cretă, directă și apropiată a stu­denților în toate domeniile care concură la formația lor multilaterală, formație în care pregătirea politică, educația morală, cetățenească tre­buie să aibă o pondere hotărîtoa­­re“... (sublinierea noastră). Cu condi­ția ca acest deziderat, devenit de mult un truism al vieții universitare, să capete concretizarea pe care o impu­ne prestigiul celei mai mari instituții de învățămînt superior din țară. Așa stînd lucrurile la nivelul Con­siliului U.R.S., am ținut să vedem cum se înfățișează ele la nivelul organelor subordonate. Două exem­ple ni se par concludente în acest sens. Primul îl reprezintă Consiliul A.S. al Facultății de fizică. Discu­­tînd cu președintele, studentul Paul Gartner (care din motive lesne de înțeles nici n-a putut să ne pună la dispoziție vreun program de ac­tivități), am fost surprinși de „vioi­ciunea“ autocriticii acestuia, de se­ninătatea cu care își recunoștea lip­surile. Din multitudinea de proble­me cu care este confruntat consiliul respectiv, interlocutorul n-a putut să ne menționeze nici o acțiune demnă de reținut. Singura realizare amintită cu emfază o constituie... gazeta de perete „Fizicianul“. „Scu­za“ președintelui pentru inerția în care se complace activitatea de aso­ciație la facultatea respectivă o con­stituie „nepriceperea“ sa, lipsa „stilu­lui de muncă propriu“ — fapt asu­pra căruia el „a avertizat“, după cire ne mărturisește, încă de la a­­legerea sa în această funcție. Aceeași atitudine am întîlnit-o și la președintele Consiliului A.S. al Facultății de matematică-mecanică, studentul Vasile Bontaș. El a „justifi­cat“ inactivitatea organului respectiv prin „moliciunea“ sa, declarînd că a fost promovat contra voinței sale în­tr-o muncă pentru care n-are, chipu­rile, nici o vocație. Se înțelege , nu se poate spera la prea mult cu asemenea oameni și asemenea mentalități... Acestea fiind unele din observa­țiile noastre critice cu privire la felul în care se concretizează munca de asociație în instituția de învă­țămînt superior respectivă, lăsăm Consiliul U.R.S. să tragă concluziile corespunzătoare, subscriind și noi la opinia președintelui acestuia, Du­o­mitru Florescu, după care numai responsabilitate sporită a ca­drelor de organizație, o activizare puternică a tuturor comisiilor de resort, un spirit colectiv de muncă la toate nivelurile, o colaborare sus­ținută cu toți factorii instructiv-edu­­ca­tivi pot garanta intr-adevăr sal­tul dorit și necesar în activitatea asociațiilor studențești din cadrul Universității... Ion SEGARCEANU SEMNALE CRITRE RECEPȚIONATE In ciuda unui mare număr de scadențe critice neonorate încă de unele conduceri de asociații studențești sau institute de învățămînt superior, înregistrări cu bu­curie și unele răspunsuri care dovedesc nu numai o atitudine responsabilă față de cuvîntul presei, dar in același timp o de­plină seriozitate în analiza situației în­criminate. Un asemenea răspuns primit între altele din partea conducerii Institu­tului politehnic din București : „In legătură cu articolul publicat în revista dumneavoastră nr. 40 din 19.IX.1969 „Directorul educativ — un post onorific sau prea puțin onorat să informăm că în institutul nostru articolul a fost analizat cu toți factorii corespunză­tori. In activitatea directorilor educativi au fost și o serie de lipsuri care însă nu au influențat activitatea generală a acestora. Apreciem că în general în cursul anului și în special în perioada începutului de an universitar, directorii educativi au re­zolvat probleme deosebit de importante privind activitatea educativă a studenți­lor. Considerăm că în viitor este deosebit de necesară activitatea directorilor educa­tivi în rezolvarea problemelor complexe privitoare la activitatea studenților. Analizind lipsurile existente și avînd in vedere sarcinile pe care le avem în edu­carea studenților, conducerea institutului a luat măsurile corespunzătoare îmbună­tățirii în continuare a muncii directorilor educativi. Constatăm că în articolul dumneavoas­tră nu se reflectă decât aspecte negative ale activității directorilor educativi, fără să se arate rezultatele bune obținute de către aceștia, care incontestabil sunt și nu pot fi trecute cu vederea“. Constatarea pe care o fac tovarășii din conducerea Institutului politehnic bucu­­reștean este reală, însă ceea ce „trec cu vederea“ e caracterul materialului în care au apărut criticile respective, adică toc­mai acela de foileton critic ca specie publicistică. Fiindcă altfel, departe de noi gîndul de a contesta strădaniile unor directori educativi care-și îndeplinesc cu dăruire și seriozitate atribuțiile, inclusiv strădaniile unor tovarăși cărora li s-a în­credințat această misiune în cadrul acti­vității educative ce se desfășoară la Insti­tutul politehnic din București. Din păcate însă, după tăcerea pe care o păstrează conducerile altor institute bucureștene în legătură cu situații simi­lare vizate în foiletonul amintit, ar reieși că în cadrul acestora lucrează numai di­rectori educativi cu bune rezultate în muncă, ceea ce, îndeosebi în cazurile încriminate, nu constituie o realitate. Rămînem deci în așteptare. Poate că o fata­ cu noul an și-au înnoit și disponibi­litățile de a recepta critica. Iată și un consiliu al unei uniuni de aso­­ții stud­ențești — cel de la Institutul de pe­trol, gaze și geologie, tot din București — care înțelege să răspundă, conform norme­lor în vigoare, la criticile apărute în organul de presă al U.A S.R (în parante­ză fie spus, ar fi timpul ca aceasta să de­vină cu adevărat o regulă. Poate că în a­­cest an, prin­ acțiunea energică a consi­liilor U.R.S. din centrele universitare, prin însuși exemplul lor în această privință, se va statornici această regulă). Dar să dăm cuvîntul tovarășilor de la T.P.G.G.: „In revista dumneavoastră din 3 de­cembrie a.c. a apărut un material în care se analiza felul în care, în unele institute de învățămînt superior din țară, se stu­diază și se dezbat Documentele Congresu­lui al X-lea al P.C.R Referirea la institutul nostru semnala a­­numite deficiențe în această activitate. Ne exprimăm regretul, dar cele relatate concordă cu realitatea. Tot atît de adevă­rat e însă că în multe alte discuții de la nivelul anilor de studiu calitatea dezbate­rilor, profunzimea lor se recomandau evi­dent, dar trebuie să fim de acord de a vedea și minusul semnalat prin situațiile prezentate de dumneavoastră. In consecință, pe baza observațiilor Consiliului Uniunii A.S. din I.P.G.G., cu a­­jutorul „Vieții studențești“, am reușit să asigurăm un climat optim de desfășurare a tuturor ședințelor de dezbatere a Do­cumentelor Congresului al X-lea“. Nominalizate sau nu în articolele noas­tre, deficiențe ca acelea pentru care-și fac autocritica tovarășii din conducerea asociațiilor studențești de la I.P.G.G. — ni se semnalează din mai multe colective studențești. Este de recomandat deci ca peste tot să se creeze climatul optim de dezbatere a documentelor istoricului Con­gres al partidului nostru. Din păcate, nu ne mai rămîne spațiu să amintim aici conducerile de institute și aso­ciații care în bilanțul nostru privind efi­ciența materialelor apărute figurează încă la capitolul debitor. Sperăm însă că dacă a trecut vremea calendarelor nu ne vor aminti pînă la calende !

Next