Viața Studențească, octombrie-decembrie 1973 (Anul 18, nr. 33-45)
1973-10-03 / nr. 33
Cîți pasivi intr-un activ ? Deși, din capul locului, termenul de activ — care definește, de regulă, suma celor investiți cu diverse funcții și responsabilități în cadrul unei organizații politice — exclude prin sensul său originar posibilitatea oricărei însușiri la antipod a uneia și aceleiași persoane, faptele dovedesc că o asemenea paradoxală opoziție există. O întîlnim destul de des și în nucleele asociațiilor, ale activelor studențești de la diferite nivele, ceea ce justifică în bună parte titlul investigației noastre. Raportarea la activitatea membrilor Consiliului U.A.S.C. al Centrului universitar Iași nu face decît să pună și mai mult în evidență oportunitatea abordării acestei teme. — Pasivitatea unora dintre cadrele de asociație — sublinia MIHAI TIMOFTE, președintele consiliului respectiv — îmbracă, desigur, mai multe aspecte. Ea trebuie privită, așadar, în mod nuanțat, de la caz la caz, sau mai bine zis de la o categorie de activiști la alta. Dar oricîte diferențieri am încerca, avem de-a face în fond cu aceeași trăsătură negativă a acelor membri ai organelor și organismelor studențești care, intr-o măsură mai mare sau mai mică, dintr-o pricină ori alta, dau dovadă de lipsă de interes față de îndeplinirea sarcinilor proprii sau ale colectivelor din care fac parte... ...In Consiliul U.A.S.C. pe Centrul universitar Iași activează 53 de membri. Gradul de participare la rezolvarea problemelor de asociație este uneori în funcție de... funcția pe care o îndeplinește în cadrul consiliului, începind cu președintele și încheind cu membrii comisiilor de resort. Nu este vorba de o scădere automată a responsabilității de la „vîrf"“ spre „bază“, dar ceea ce denumim prin vîrf se dovedește a fi de fapt și de bază. Cel mai activ nucleu, cu Astfel, alte cuvinte „nucleul de bază“, îl reprezintă biroul consiliului, care, prin cei 15 componenți ai săi, concepe, conduce, coordonează și controlează întreaga activitate. O primă treaptă inactivității intervine la nivelul a comisiilor, care prezintă variații simțitoare în aportul lor la desfășurarea activității generale, la îndeplinirea sarcinilor ce țin nemijlocit de domeniul pe care îl reprezintă. Un exemplu elocvent îl oferă comisia politico-ideologică. In ciuda unor planuri și obiective clar stabilite, această comisie n-a reușit să răspundă prin cele mai diverse și mai adecvate comandamentelor exprese acțiuni ale muncii politico-ideologice. Activitatea, inițiativele sale s-au rezumat la o serie de întruniri și dezbateri „centrale“, să-și afle terenul concret fără de desfășurare în institute și facultăți, să pună în mișcare activul de la nivelele subordonate, colectivele studențești. O cauză a acestui mod defectuos de lucru rezidă în lipsa de perseverență a șefului de comisie Doru Trifoi (de altfel, un student cu reale disponibilității și mai ales în hiatusul intre el și vicepreședintele creat cu problemele de resort, Doru Țigău. Este un caz tipic care demonstrează ce urmări nefavorabile poate avea în munca de asociație lipsa de comunicativitate, de conlucrare, de interacțiune între cadrele care răspund, la diferite nivele, de un anumit domeniu de activitate... Uneori, chiar disjuncția intervenită între șeful de comisie și ceilalți membri face ca activitatea comisiei respective să se reducă la aportul și intervenția unui singur om — a celui investit“ cu funcția coordonatoare. Acesta este cazul comisiei culturale, a cărei prezență se face simțită doar prin munca șefului său, Gheorghe Simion, restul membrilor intrînd, în pofida entuziasmului general manifestat la început, într-o prelungită pasivitate. Neputința manifestării plenare a unor activiști, ba chiar evidenta lor inactivitate își au izvorul și în necunoașterea exactă a posibilităților, aptitudinilor și înclinațiilor acestora, ori pur și simplu în distribuirea lor arbitrară pe comisii. Așa, de pildă, pentru Vasile Cioroaie, șeful comisiei organizatorice, responsabilitatea încredințată s-a dovedit a fi extrem de solicitantă, astfel încît, cu toate calitățile sale de activist, a resimțit mereu nevoia unor impulsuri din afară. Cornel Reiter, membru al aceleiași comisii, a cerut singur, după o anumită perioadă, trecerea în comisia sportivă, deoarece și la nivelul facultății răspundea de probleme ale acestui domeniu de activitate, care-i este mult mai familiar. Sunt apoi, în cadrul consiliului, o serie de activiști care trec aproape zilnic pe la sediu, veșnic cu întrebarea pe buzei „Mai e ceva de făcut ?“. Dar cine să le țină mereu evidența, să le dea de fiecare dată de lucru ca la niște „zilieri“, dacă ei singuri nu-și asumă anumite sarcini și răspunderi din programul general de activități al consiliului ori din cel al comisiei din care fac parte ? Alături de aceștia sunt așa-zișii „activiști cuminți“. Ei vin cu regularitate la ședințe, ascultă liniștiți din colțul lor, primesc și-și îndeplinesc sarcinile ce le sunt repartizate, dar n-au niciodată o idee, o opinie, o inițiativă proprie. Din această categorie fac parte Doina Negru, Domnica Onocan, Tatiana Veilman ș.a. Alții, dimpotrivă , sînt foarte greu de văzut la față, dau o dată-n an pe la sediu ori uită cu desăvîrșire să mai ia legătura cu colegii lor consiliul Matei Melencovici din primit la început o sarcină preacisă și de atunci „bună ziua !“, nimeni nu mai știe de rău. La fel s-a întîmplat rostul cu Lenuța Burghelea, ca și cu alți activiști care au abdicat astfel cu bună știință de la răspunderile cu care au fost investiți. O sursă serioasă a pasivității o constituie lipsa de responsabilitate a unor activiști, membri ai consiliului pe centrul universitar care, mai ales prin funcțiile lor de bază, își desfășoară activitatea concretă la nivelul organismelor din institute, facultăți, secții și ani de studiu. Situarea lor ca simpli intermediari, fără a filtra prin propria capacitate acțiunile pe care urmează să le întreprindă, fără a concretiza la „locul lor de muncă“ sarcinile ce le revin din programul de activități al consiliului, duce la un anumit formalism în activitatea de asociație, care înseamnă, în ultimă instanță, tot un soi de pasivitate. Căci toți cei ce-și înțeleg într-un mod birocratic, funcționăresc atribuțiile și răspunderile în munca de organizație, nu sînt pînă la urmă altceva decît tot niște activiști... pasivi, care se rup de masă, de colectivele studențești, autoexcluzîndu-se din rîndurile activului de asociație, în înțelesul veritabil al acestei noțiuni... — Toate aceste cazuri și aspecte, asupra cărora am revenit in cursul anului universitar trecut — preciza președintele Consiliului U.A.S.C. al Centrului universitar Iași — fac în prezent obiectul atenției noastre, astfel incit, prin măsurile organizatorice pe care le va adopta plenara consiliului va contribui efectiv la reactivizarea întregului nostru potențial de cadre — dacă este nevoie chiar prin renunțarea imediată la unii „pasivi eterni“ atit de la nivelul centrului, cit și de la cel al institutelor, facultăților, anilor și grupelor. Numai printr-o asemenea acțiune hotărâtă, prin efortul de muncă susținută și conlucrare din partea tuturor cadrelor de asociație vom reuși să facem cu adevărat ca pasivitatea să fie incompatibilă nu numai teoretic, și in fapt, cu calitatea de actiivist, de membru al organizației noastre revoluționare, al asociației studenților comuniști. Ion SEGARCEANU Brigăzi studențești craiovene la orarul muncii patriotice din această toamnă M £NISURURI(U» MANDATUL ASOCIAȚIEI Diversificarea formelor în munca politică împreună cu președintele Consiliului asociației studenților comuniști de la Facultatea de biologie a Universității bucureștene, am făcut, zilele trecute, bilanțul muncii politice desfășurate în facultate pe parcursul anului universitar trecut. Din nenumăratele lucruri — bune și rele — cuprinse într-un asemenea bilanț, am reținut doar, ca o observație autocritică, opinia conducerii asociației că, în anul universitar trecut, nu s-a acordat atenția cuvenită diversificării formelor muncii politice, deși în facultate existau condiții pentru aceasta. E drept că, în afara dezbaterilor politico-ideologice, formă de bază a muncii politice din facultate, desfășurată în bune condițiuni, formă atractivă a fost invitarea în facultăți a unor personalități ale vieții noastre publice. Astfel, o mare utilitate pentru cunoașterea de către studenți aternaționale a problemelor iuavut-o întîlnirea cu tovarășul Ștefan Andrei, secretar al Comitetului Central al P.C.R. Eficiența acestei forme a muncii politice reclamă continuarea ei și în acest an, poate chiar permanentizarea ei. Dar, în afara acestui aspect, nu se mai poate semnala nimic din domeniul preocupării consiliului pentru diversificarea formelor de propagandă. Raportîndu-ne la condițiile existente în facultate, ar mai fi fost posibilități și pentru inițierea altor forme în stare să contribuie la educarea politico-ideologică a studenților. Ne referim în primul rînd la înființarea unui cerc teoretic pe probleme filosofice ale biologiei, după modelul cercurilor teoretice de la alte facultăți . Matematica, de exemplu. Ar fi fost un bun prilej pentru afirmarea studenților interesați să descopere și implicațiile mai adinei ale cercetărilor din domeniul biologiei, cu atit mai mult cu cit e vorba de o disciplină cu ecouri însemnate în mișcarea de idei contemporană. Pentru aceasta ar fi existat atît studenți interesați, cit și sprijinul din partea cadrelor care predau științele sociale în facultate, cadre care au răspuns solicitărilor asociației cu diferite prilejuri. O altă direcție se referă la popularizarea și cărții social-politice, dezbaterea Printr-o vitrină a noutăților amenajată în hol, prin organizarea unor discuții în jurul ultimelor apariții, prin recenzii publicate la gazeta de perete, s-ar fi putut face o bună popularizare a ultimelor apariții în domeniul cărților social-politice, a revistelor cu profil teoretic de la noi. In al treilea rînd, o formă necesară este popularizarea în rîndul studenților a dezbaterilor teoretice, simpozioanelor, conferințelor pe teme socialpolitice și filosofice din oraș. In București, în fiecare oraș universitar, se desfășoară în fiecare săptămînă o serie de activități pe teme teoretice, legate de diferite evenimente. Ca oameni ai orașului, studenții trebuie să fie la curent și să participe la aceste activități, cu atît mai mult cu cît ele își pot aduce o contribuție serioasă la sporirea cunoștințelor studenților, social-politice ale la educarea lor politico-ideologică. Am amintit doar cîteva forme noi ale muncii politice care puteau fi introduse încă în anul universitar Pentru aceasta, trebuia trecut însă o mai mare preocupare pentru descoperirea unor noi mijloace ale muncii de propagandă, o mai mare inițiativă din partea Consiliului asociației studenților comuniști. Ținînd cont că aceasta este și observația autocritică a consiliului referitoare la munca din anul trecut, sperăm că în acest an cîteva din aceste forme ale muncii politice vor fi introduse și la Facultatea de biologie. Ion CERNAIANU RESTANȚELE VACANȚEI Istoria unui bilet și prețurile Vara anului 1973. Soare și ambianță plăcută la Costinești. Monica P., anul IV, Stomatologie — Cluj se bucură pentru prima dată de un bilet de tabără. Se ferește să-și întrebe colegele ci au dat pe un bilet de tabără și cînd se încumetă rămîne stupefiată , toată lumea a venit pe gratis, adică pe merite, numai ea a dat 400 lei. Din acest moment se naște o a doua îndoială. Poate sunt bilete de tabără pe merite și bilete de tabără pe bani. E firesc să se gîndească așa pentru că nu prea e în temă cu problemele asociației, iar prietena care i l-a vîndut, TRANDAFIRESCU CARMEN, anul IV, Medicină generală — Cluj, îi este colegă din clasa a IX-a. întoarsă la Cluj cu efectele seducătoare ale litoralului, Monica P. află că de fapt nu există bilete de tabără la Costinești cu bani și că biletul ei nu costa nici un leu (prețuia în schimb un an de activitate susținută), și biletul ei cu seria 12608 îi fusese vindut în mod nedrept. Nu face nimic pentru că Trandafirescu Carmen e o studentă bună. Eu au fost colege 7 (șapte ?!?) ani și nu vrea s-o compromită, încerc să aflu cînd i s-a eliberat acestei studente respectivul bilet. La Consiliul U.R.S.C al Institutului medico-farmaceutic cazul e cunoscut. In curînd i se vor aplica acestei studente sancțiuni spre ținere de minte, imputarea biletului și restituirea sumei excrocate, încerc să aflu care au fost motivele pentru care studenta ar fi plecat în tabără. „A fost o a doua pe lista preferințelor, e studentă foarte bună, membră în biroul de an etc.“ e încerc să-i văd cererea. Nimeni nu se descurcă în hîrtii. Singurul privilegiat e secretarul care lipsește. Secretarul biroului A.S.C. al anului IV. Stomatologie, Dana GRECU, nu-și amintește de nici o cerere, dar devine după cîteva minute sigură că Trandafirescu n-a făcut cerere pentru bilet de tabără. Nu e nici în biroul de an, nu are o „susținută activitate obștească“. Și nici nu i s-ar fi acordat bilet de tabără pentru că a fost de mai multe ori (?!!) și sunt și alți studenți foarte buni care n-au văzut încă marea, în vreme ce ea (Trandafirescu), merge din ei copilărie (sperăm că nu tot cu bilet prin asociație). Toate lucrurile sunt limpezi, numai unul e îndoielnic. Președintele Consiliului U.A.S.C. de la I.M.F. afirmă că această studentă avea cerere pentru bilet de tabără și a fost doua pe lista preferențială, in vreme ce secretara biroului de an nu știe nimic, nici măcar că ar face parte din birou („sigur“). Trandafirescu e neliniștită, încerc să aflu de unde are biletul. Nu știe cum ii cheamă. E un tip înalt și brunet, șef pe la consiliu. Insist. Radu Sp., șef de comisie în consiliul U.A.S.C. pe institut, a întrebat-o dacă nu vrea un bilet. Dar ea a trebuit să meargă la Felix și „I-a pasat“. Acum Carmen T. regretă că s-a băgat în „afacerea“ asta. Probabil adunarea generală își va spune cuvîntul. Oricum, distribuția biletelor de tabără naște uneori probleme, dărimă prietenii sau se valorifică. E cazul ca încă o încălcare a eticii de asociație, a bunului simț, să primească răspuns. OMICRON