Viața Studențească, ianuarie-martie 1980 (Anul 25, nr. 1-12)

1980-01-09 / nr. 1

Oglinda anotimpurilor ce vin Pășim în noul an printr-o iarnă pogorită asemeni unui imens clopot alb peste orașele și satele țării, peste fluviile și rîurile ciutate de poeți, peste munții ce au străjuit istorii mi­lenare, peste dealurile și dro­piile sub glia cărora recoltele viitoare sunt deja o tulburătoa­re presimțire. Anul care s-a dus a fost înalt și rodnic: în cele patru anotimpuri ale sale a răsunat cu putere vocea laborioasă a uneltelor, faptele oamenilor au înnobilat zilele și nopțile sale ( ?) pe șantierele de pe țărmurile viitoare ale mării, pe întinsele șesuri unde de sub cuțitul lu­cios al plugurilor s-a ridicat semeață recolta, în vastele am­fiteatre carpatice unde fructele s-au pîrguit dulce precum un sens al vieții, în fabricile focu­rilor veșnice, in uzine și labo­ratoare, în școli și amfiteatrele unde in aceste zile a reînceput „Viața studențească" (Continuare in pag. 2) OMAGIU Femeia rupe aburinda piine urîndu-i viață, pace și iubire, Cu obiceiul vestitor de bine și de belșug român, de înnoire. Surîsul, ochii tineri și cuvîntul, mîinile ei rămîn între copii. Și-n pragul pur al anului luminii dragostea noastră se desmărgini. E pretutindeni flamura serbării îmbrățișarea-n care ne cuprinde E pretutindeni, colorind cu aur zăpada unor sesuri de cuvinte. Mamă iubind și vrednică femeie mișcind alai de glasuri de cristale. Mâinile ei se­ așează peste ginduri ca peste brazde o zăpadă moale. Flori împletind, de spic și orhidee, veni și ao[i] an din străvechime. Și pretutindeni flamura serbării-i ca soarele rotit peste mulțime. Pentru viața noastră, pentru pacea dorind să-nalțe piscurile ei, E pretutindeni flamura serbării un stol de stele, — un val de porumbei. In pragul țării, însoțindu-i drumul către-mpliniri adevărate toate, Sunt pretutindeni flamura serbării cuvintele din inimă cintate. Ion HORZAN Opțiuni revoluționare in tehnologia chimică Beneficiar, împreună cu știința românească, al operei și preocupărilor științifice ale tovarășei academician Elena Ceaușescu, învățămîntul de chimie românesc își afirmă, prin studenții săi vo­cația și hotărîrea de a contribui la progresul României socialiste, pe măsura prestigiului inter­național pe care știința chimiei din țara noastră l-a dobîndit prin opera și activitatea tovarășei Elena Ceaușescu. Publicăm in pagina 3 o discuție cu trei studenți de la trei secții ale Facultății de tehnologie chimică București : GINA BARA, anul III, Tehnologia com­pușilor anorganici, ADRIAN VOLCEANOV, anul V, Tehnologia silicaților și compușilor oxidici și AN­DREI ZLOTA, anul V. Tehnologia compușilor or­ganici. Pornind de la convingerea că măsura i­n care studenții cunosc și sunt racordați la problemele facultății lor este o expresie a proporției in care facultatea însăși este racordată la problemele spe­cifice pe care i le ridică dezvoltarea contempo­rană a țării, am încercat să redăm nu numai gra­dul de actualitate a cercetărilor științifice din fa­cultate, ci mai ales cum este construită și privită de studenții înșiși această actualitate. INTRARE IN ANUL TINAR Intrăm in anul tinăr cu bucurie și cu speranță, cu în­credere și vise noi, cu o ener­gie sporită care dă și mai mul­tă densitate și strălucire fap­telor noastre, pentru că înce­pem o durată nouă, pentru că un spațiu amplu și promițător ni se deschide in fată. Dacă ne gândim bine, această energie pură, acest elan tânăr și elec­trizant vine atât din sentimen­tul tonic pe care îl generează : înfățișarea imaculată a unui ca­lendar abia început, deschis faptelor, cit și din starea de certitudine și satisfacție pe care și-o dă un an încheiat cu bine, un an rodnic, o etapă de muncă și viață jalonată de la un capăt la altul de densita­tea faptelor. Anul pe care l-am încheiat, a fost un an bun, un an fer­til, un an in care ne-am rea­lizat visele, ne-am împlinit profețiile, am dat viață și am făcut să dureze tot ceea ce în urmă cu un an era doar dorin­ță, speranță, plan, proiect. Iată că­ pe harta mereu mișcătoare și eclatantă a dezvoltării in­dustriale a țării își înscriu a­­cum numele constelate noi ale metalului și flăcării. Iată că orașele patriei au urcat încă o treaptă pe verticala lor, iată ci la adăpost de aburul iernii res­piră munții strălucitori de gria și porumb, uriașă pline a pi­­mintului. Anul pe care l-am încheiat a fost un an de îm­pliniri și satisfacții de muncă rodnică, un an al cărui centru de forță, forumula comuniștilor propulsează drumul țc­rii pină departe in viitorime. N, întorși anul tânăr, acum cu fata ce are care a și inceput să-și desprindă filele, este fi­­­resc să ne gândim că in ma­rele bilanț al țării, in faptele de muncă înscrise deja în cro­nica lui 1980 se alătură cu lu­mina sa specifică, cu forța ei entuziastă tinăra generație, a­­ceastă speranță a viitorului, această puternică energie so­cială. Putem afirma deci că in statura puternică a anu­lui abia încheiat, in această vie și densă hartă a împlini­rilor se incorporează munca ge­nerației tinere care pe șantie­re, în întreprinderi, pe ogoare, sub arcadele școlilor și univer­sităților, pretutindeni unde se întinde raza cuvîntului patrie, pretutindeni unde strălucește brățara de aur a muncii răs­punde prezent făcind să pulseze energia singelui tinăr. 19S0 este o treaptă nouă in destinul fericit al patriei, este încă un pas către culmea visa­tă. Privită de aici din înălți­mea anului abia început patria se arată ca o carte deschisă minții și brațelor noastre. Și desigur in acest puls alert al muncii, al devenirii patriei vom distinge și in 1980 șirul emblematic de chipuri tinere aplecate deasupra uneltelor și cărții, chipuri transfigurate de arderea pură a dăruirii pentru patrie. Mircea Florin ȘANDRU

Next