Viața Studențească, ianuarie-martie 1980 (Anul 25, nr. 1-12)
1980-01-09 / nr. 1
Oglinda anotimpurilor ce vin Pășim în noul an printr-o iarnă pogorită asemeni unui imens clopot alb peste orașele și satele țării, peste fluviile și rîurile ciutate de poeți, peste munții ce au străjuit istorii milenare, peste dealurile și dropiile sub glia cărora recoltele viitoare sunt deja o tulburătoare presimțire. Anul care s-a dus a fost înalt și rodnic: în cele patru anotimpuri ale sale a răsunat cu putere vocea laborioasă a uneltelor, faptele oamenilor au înnobilat zilele și nopțile sale ( ?) pe șantierele de pe țărmurile viitoare ale mării, pe întinsele șesuri unde de sub cuțitul lucios al plugurilor s-a ridicat semeață recolta, în vastele amfiteatre carpatice unde fructele s-au pîrguit dulce precum un sens al vieții, în fabricile focurilor veșnice, in uzine și laboratoare, în școli și amfiteatrele unde in aceste zile a reînceput „Viața studențească" (Continuare in pag. 2) OMAGIU Femeia rupe aburinda piine urîndu-i viață, pace și iubire, Cu obiceiul vestitor de bine și de belșug român, de înnoire. Surîsul, ochii tineri și cuvîntul, mîinile ei rămîn între copii. Și-n pragul pur al anului luminii dragostea noastră se desmărgini. E pretutindeni flamura serbării îmbrățișarea-n care ne cuprinde E pretutindeni, colorind cu aur zăpada unor sesuri de cuvinte. Mamă iubind și vrednică femeie mișcind alai de glasuri de cristale. Mâinile ei se așează peste ginduri ca peste brazde o zăpadă moale. Flori împletind, de spic și orhidee, veni și ao[i] an din străvechime. Și pretutindeni flamura serbării-i ca soarele rotit peste mulțime. Pentru viața noastră, pentru pacea dorind să-nalțe piscurile ei, E pretutindeni flamura serbării un stol de stele, — un val de porumbei. In pragul țării, însoțindu-i drumul către-mpliniri adevărate toate, Sunt pretutindeni flamura serbării cuvintele din inimă cintate. Ion HORZAN Opțiuni revoluționare in tehnologia chimică Beneficiar, împreună cu știința românească, al operei și preocupărilor științifice ale tovarășei academician Elena Ceaușescu, învățămîntul de chimie românesc își afirmă, prin studenții săi vocația și hotărîrea de a contribui la progresul României socialiste, pe măsura prestigiului internațional pe care știința chimiei din țara noastră l-a dobîndit prin opera și activitatea tovarășei Elena Ceaușescu. Publicăm in pagina 3 o discuție cu trei studenți de la trei secții ale Facultății de tehnologie chimică București : GINA BARA, anul III, Tehnologia compușilor anorganici, ADRIAN VOLCEANOV, anul V, Tehnologia silicaților și compușilor oxidici și ANDREI ZLOTA, anul V. Tehnologia compușilor organici. Pornind de la convingerea că măsura in care studenții cunosc și sunt racordați la problemele facultății lor este o expresie a proporției in care facultatea însăși este racordată la problemele specifice pe care i le ridică dezvoltarea contemporană a țării, am încercat să redăm nu numai gradul de actualitate a cercetărilor științifice din facultate, ci mai ales cum este construită și privită de studenții înșiși această actualitate. INTRARE IN ANUL TINAR Intrăm in anul tinăr cu bucurie și cu speranță, cu încredere și vise noi, cu o energie sporită care dă și mai multă densitate și strălucire faptelor noastre, pentru că începem o durată nouă, pentru că un spațiu amplu și promițător ni se deschide in fată. Dacă ne gândim bine, această energie pură, acest elan tânăr și electrizant vine atât din sentimentul tonic pe care îl generează : înfățișarea imaculată a unui calendar abia început, deschis faptelor, cit și din starea de certitudine și satisfacție pe care și-o dă un an încheiat cu bine, un an rodnic, o etapă de muncă și viață jalonată de la un capăt la altul de densitatea faptelor. Anul pe care l-am încheiat, a fost un an bun, un an fertil, un an in care ne-am realizat visele, ne-am împlinit profețiile, am dat viață și am făcut să dureze tot ceea ce în urmă cu un an era doar dorință, speranță, plan, proiect. Iată că pe harta mereu mișcătoare și eclatantă a dezvoltării industriale a țării își înscriu acum numele constelate noi ale metalului și flăcării. Iată că orașele patriei au urcat încă o treaptă pe verticala lor, iată ci la adăpost de aburul iernii respiră munții strălucitori de gria și porumb, uriașă pline a pimintului. Anul pe care l-am încheiat a fost un an de împliniri și satisfacții de muncă rodnică, un an al cărui centru de forță, forumula comuniștilor propulsează drumul țcrii pină departe in viitorime. N, întorși anul tânăr, acum cu fata ce are care a și inceput să-și desprindă filele, este firesc să ne gândim că in marele bilanț al țării, in faptele de muncă înscrise deja în cronica lui 1980 se alătură cu lumina sa specifică, cu forța ei entuziastă tinăra generație, această speranță a viitorului, această puternică energie socială. Putem afirma deci că in statura puternică a anului abia încheiat, in această vie și densă hartă a împlinirilor se incorporează munca generației tinere care pe șantiere, în întreprinderi, pe ogoare, sub arcadele școlilor și universităților, pretutindeni unde se întinde raza cuvîntului patrie, pretutindeni unde strălucește brățara de aur a muncii răspunde prezent făcind să pulseze energia singelui tinăr. 19S0 este o treaptă nouă in destinul fericit al patriei, este încă un pas către culmea visată. Privită de aici din înălțimea anului abia început patria se arată ca o carte deschisă minții și brațelor noastre. Și desigur in acest puls alert al muncii, al devenirii patriei vom distinge și in 1980 șirul emblematic de chipuri tinere aplecate deasupra uneltelor și cărții, chipuri transfigurate de arderea pură a dăruirii pentru patrie. Mircea Florin ȘANDRU