Viața Studențească, octombrie-decembrie 1980 (Anul 25, nr. 31-44)

1980-10-01 / nr. 31

Ca in fiecare toamnă, in a­­cest sfîrșit frumos de septem­brie studenți din toate cen­trele universitare ale țării schimbă amfiteatrele facultăți­lor cu amfiteatrele muncii en­tuziaste în marea bătălie a recoltei, cu spațiul în care în­vață meseria milenară a pă­rinților lor, felul în care se fău­rește pîinea oamenilor acestui pămînt. Citiți în paginile 6—7 știri și reportaje privind contribuția tinerei generații universitare la culegerea roadelor pămîntului munca lor de fiecare zi. Examenul de conștiință incepînd cu numărul viitor al revistei noastre inaugurăm o nouă rubri­că, un serial ce își propu­ne să evidențieze conștiin­ța răspunderii fiecărui stu­dent față de anii petrecuți în facultate, a răspunderii față de îndeplinirea exem­plară a datoriei funda­mentale față de țară, față d­e colectivul în care tră­iește și învață, față de sine însuși — datoria de a munci temeinic, de a se comporta la înălțimea ca­lității de student, de mem­bru al organizației revolu­ționare a tineretului uni­versitar. Rubrica își pro­pune să combată atitudi­nile retrograde, tendințele spre chiul și superficiali­tate, să reprezinte un sem­nal de alarmă pentru a­­ceia dintre colegii noștri care nu înțeleg că în spa­țiul ALMEI MATER nu poa­te fi loc decît pentru mun­că, pentru pasiune auten­tică, pentru oameni cu vocația efortului creator, a dăruirii patriotice, pentru oameni adevărați. Invitîndu-vă la EXAME­NUL DE CONȘTIINȚA pe care îl inaugurăm în nu­mărul viitor, solicităm par­ticiparea dumneavoastră cu articole, cu idei, cu a­­titudini. E­voluția ascendentă a ni­velului de dezvoltare a patriei noastre, controla­bilă matematic prin analiza In­dicatorilor relevanți ai științei economice, pune implicit pro­blema dezvăluirii resurselor a­­cestei dezvoltări, cu atît mai mult cu cit dezbaterile privind natura decalajelor între dife­rite țări, strategiile de dezvol­tare, căile de creștere economi­că sunt in prim-planul confrun­tărilor de idei din lumea con­temporană, preocupată tot mai mult de edificarea unei noi ordini economice internaționale, în contextul acestor dezba­teri, poziția României socialis­te se bucură de prestigiul pe care îl pot avea numai o țară și un popor care și-au făurit singure ,prin truda și forțele lor, un prezent fericit, care au in fața istoriei conștiința împă­cată a realizării „pe cont pro­priu“ a tot ceea ce au realizat. Ceea ce ne face să fim demni, să stăm cu fruntea sus în fata lumii întregi este nu numai dezvoltarea generală pe care societatea noastră a cunoscut-o in anii socialismului, acel „mi­racol românesc“ despre care se vorbește in lumea întreagă, ci mai ales realitatea că acest „miracol“ a fost și este înfăp­tuit pe pămîntul patriei noas­tre, cu forța brațelor și minții poporului nostru, numai și nu­mai prin truda și eforturile lo­cuitorilor acestor meleaguri. Ceea ce pare „miraculos“ din comparația realizărilor noastre de astăzi cu stadiul de la care am plecat devine pe deplin fi­resc și natural, pe deplin in­teligibil și de înțeles dacă a­­vem în vedere transformările revoluționare cunoscute de so­cietatea noastră în ultimii 36 de ani, transformări care ne-au condus spre culmile de progres și civilizație pe care ne aflăm Ovidiu ȘERBAN (Continuare in pag. 2) DEZVOLTARE PRIN MUNCĂ PROPRIE Replica de mare demnitate pe care poporul nostru o dă istoriei Dinamica nu mai'M na­ iv de m­ancika In prinapá/ekfemi/r­ ak ecnnom­ie­ nătonaff □ auriculfiná al him­perien f$H} îndesind afl caatirecfit Hu.#/mdfi'í merfurder Isi­dMfioddneeemumia Joceird­­fi. Toamnă bogată S­eptembrie trece, a trecut, încorporat mai mult verii decît toam­nei. Lună caldă, cu numai seri înfiorate, cu numai presimțiri în care nu pu­tem deloc crede, că se va face frig, că va ploua, că vom tăia ceața cu cuțitul. Stelele sînt aproape ace­leași, dar mai luminoase, răsărind mai devreme, apu­­nînd mai tîrziu. Greutatea luminii lor înclină închi­­zînd unghiul zilei, în aș­teptarea unui echivalent vegetal, auriu și arămiu, mișcarea frunzelor puzde­rii, haosul lor care ne place atît de mult și e fi­resc să ne placă. Un lim­baj intraductibil al fiorilor toamnei ne aruncă pe toți într-o stare de nostalgie prin care trecem cu toate ale noastre, cu griji și preocupări, cu satisfacții și așteptări. Ni se dă tutu­ror posibilitatea de a co­munica unii cu alții poeti­­zînd discret și susținînd cu inima noastră peisajul, iubindu-l ca niște copii care amplifică sensul sune­telor, iubindu-l ca tineri a căror speranță și fericire înfășoară în sine distanțe­le, cuvintele care se spun, întoarcerile, revederile, impulsul luminos către pașii imediat următori. Toamna este bogată nu pentru că ea face to­tul, ci pentru că știe și reușește întotdeauna cu recunoștință și grijă să adune în sine munca tu­turor celorlalte anotimpuri. Are și ea flori temerare, are și o ambiție de a face să încolțească sămînța ier­bii in momentul în care, înecată de uscăciunea praful verii, simte, in nu­și mele nostru, nevoia de verdeață și adaugă încă vreo cîteva frunze în stingă și în dreapta spice­lor care păreau a fi șapa­tul drumului în sus al plantelor. CS nimfim­. Toamna are și ea limi­tele ei în a se abține de la fapte, și acestea ii poar­tă semnătura : arăturii de toamnă, tnsămînțările de toamnă, toamna se numără bobocii, și­ atîtea altele bine cunoscute. Fiecare casă îi primește parfumul, se îndestulează, se colo­rează, se pregătește, înainte de a-și închide ferestrele și ușile, să reziste asediu­lui alb al iernii. Dacă în toate celelalte anotimpuri hărnicia își poate întrezări și prevedea rodul, în toamnă hărnicia sa vede limpede în pielița de ceară a merelor și strugurilor, în bruma prunelor, in puful gutuilor, în grăsimea par­fumată a nucilor. Se vede în sufletul aburind pe buzele blajine ale anima­lelor, în firul lunii și lap­telui lor, în hîrjoana care acum se termină ca și co­pilăria. Este toamna pri­ma serbare pe care și-o oferă sie­ și maturitatea. Este întărirea lemnului pentru leagănele de la primăvară. Este afinarea brazdei, luminarea pămîn­tului prin întoarcerea celui care a hrănit, la suprafa­ță, prin odihna celui care a îndurat lumina și uscă­ciunea, amestecat acum cu semințele și acoperit sub brazdă, au plecat. Multe din păsări toate se vor întoarce pe drumul lor rotund, cărindu-și cîntecele pe unduitoarele căi ale vîntului. Natura îmbelșu­gată își liniștește rădăci­nile, sevele, nervurile. Dul­ceața fructelor se întil­­nește cu smalțul dinților copiilor. Buzele căprioarei în pădurea cu foșnete noi apucă firul ierbii, dar a­­ting și coaja zemoasă a lăstarilor. E o trecere, un tranzit fermecător, o pre­gătire profundă de a ieși din spectacolul toamnei, puternic, culorilor consoli­dat, temerar. Tuturor, fără excepție, ne place toamna. Depozitul ei volant de foș­nete și de culori, de sen­timente și senzații, ne dă, cum spuneam, posibilitatea de a comunica poetizînd discret și susținînd cu inima noastră peisajul care începe să se închidă. Noi înșine sîntem toamna, și aparținem și ne aparține. Bun venit, toamnă ! Constanța BUZEA tre­c iniiluirea prietenească din­reprezentanți ai tineretu­lui român și reprezentanți ai tineretului sovietic. (pag. 10) Celor două laturi definitorii ale practicii productive a stu­denților — cea format­iv-educa­­tivă și cea economică, de efi­cientă participare a studenților la desfășurarea procesului de producție își pot găsi aplicarea în primul rînd printr-o organi­zare implică riguroasă, organizarea ce preocuparea atentă a tuturor factorilor investiți cu răspund­eri în acest domeniu, în acest sens, pornind de la o valoroasă experiență a centru­­cunoscute cîteva dintre deta­­lul universitar București facem fiile acestei inițiative în anche­ta „Practica productivă poate și trebuie să aibă obiective concrete" (pag. 4—5). m*

Next