Viața Studențească, octombrie-decembrie 1980 (Anul 25, nr. 31-44)
1980-10-01 / nr. 31
Ca in fiecare toamnă, in acest sfîrșit frumos de septembrie studenți din toate centrele universitare ale țării schimbă amfiteatrele facultăților cu amfiteatrele muncii entuziaste în marea bătălie a recoltei, cu spațiul în care învață meseria milenară a părinților lor, felul în care se făurește pîinea oamenilor acestui pămînt. Citiți în paginile 6—7 știri și reportaje privind contribuția tinerei generații universitare la culegerea roadelor pămîntului munca lor de fiecare zi. Examenul de conștiință incepînd cu numărul viitor al revistei noastre inaugurăm o nouă rubrică, un serial ce își propune să evidențieze conștiința răspunderii fiecărui student față de anii petrecuți în facultate, a răspunderii față de îndeplinirea exemplară a datoriei fundamentale față de țară, față de colectivul în care trăiește și învață, față de sine însuși — datoria de a munci temeinic, de a se comporta la înălțimea calității de student, de membru al organizației revoluționare a tineretului universitar. Rubrica își propune să combată atitudinile retrograde, tendințele spre chiul și superficialitate, să reprezinte un semnal de alarmă pentru aceia dintre colegii noștri care nu înțeleg că în spațiul ALMEI MATER nu poate fi loc decît pentru muncă, pentru pasiune autentică, pentru oameni cu vocația efortului creator, a dăruirii patriotice, pentru oameni adevărați. Invitîndu-vă la EXAMENUL DE CONȘTIINȚA pe care îl inaugurăm în numărul viitor, solicităm participarea dumneavoastră cu articole, cu idei, cu atitudini. Evoluția ascendentă a nivelului de dezvoltare a patriei noastre, controlabilă matematic prin analiza Indicatorilor relevanți ai științei economice, pune implicit problema dezvăluirii resurselor acestei dezvoltări, cu atît mai mult cu cit dezbaterile privind natura decalajelor între diferite țări, strategiile de dezvoltare, căile de creștere economică sunt in prim-planul confruntărilor de idei din lumea contemporană, preocupată tot mai mult de edificarea unei noi ordini economice internaționale, în contextul acestor dezbateri, poziția României socialiste se bucură de prestigiul pe care îl pot avea numai o țară și un popor care și-au făurit singure ,prin truda și forțele lor, un prezent fericit, care au in fața istoriei conștiința împăcată a realizării „pe cont propriu“ a tot ceea ce au realizat. Ceea ce ne face să fim demni, să stăm cu fruntea sus în fata lumii întregi este nu numai dezvoltarea generală pe care societatea noastră a cunoscut-o in anii socialismului, acel „miracol românesc“ despre care se vorbește in lumea întreagă, ci mai ales realitatea că acest „miracol“ a fost și este înfăptuit pe pămîntul patriei noastre, cu forța brațelor și minții poporului nostru, numai și numai prin truda și eforturile locuitorilor acestor meleaguri. Ceea ce pare „miraculos“ din comparația realizărilor noastre de astăzi cu stadiul de la care am plecat devine pe deplin firesc și natural, pe deplin inteligibil și de înțeles dacă avem în vedere transformările revoluționare cunoscute de societatea noastră în ultimii 36 de ani, transformări care ne-au condus spre culmile de progres și civilizație pe care ne aflăm Ovidiu ȘERBAN (Continuare in pag. 2) DEZVOLTARE PRIN MUNCĂ PROPRIE Replica de mare demnitate pe care poporul nostru o dă istoriei Dinamica nu mai'M na iv de mancika In prinapá/ekfemi/r ak ecnnomie nătonaff □ auriculfiná al himperien f$H} îndesind afl caatirecfit Hu.#/mdfi'í merfurder IsidMfioddneeemumia Joceirdfi. Toamnă bogată Septembrie trece, a trecut, încorporat mai mult verii decît toamnei. Lună caldă, cu numai seri înfiorate, cu numai presimțiri în care nu putem deloc crede, că se va face frig, că va ploua, că vom tăia ceața cu cuțitul. Stelele sînt aproape aceleași, dar mai luminoase, răsărind mai devreme, apunînd mai tîrziu. Greutatea luminii lor înclină închizînd unghiul zilei, în așteptarea unui echivalent vegetal, auriu și arămiu, mișcarea frunzelor puzderii, haosul lor care ne place atît de mult și e firesc să ne placă. Un limbaj intraductibil al fiorilor toamnei ne aruncă pe toți într-o stare de nostalgie prin care trecem cu toate ale noastre, cu griji și preocupări, cu satisfacții și așteptări. Ni se dă tuturor posibilitatea de a comunica unii cu alții poetizînd discret și susținînd cu inima noastră peisajul, iubindu-l ca niște copii care amplifică sensul sunetelor, iubindu-l ca tineri a căror speranță și fericire înfășoară în sine distanțele, cuvintele care se spun, întoarcerile, revederile, impulsul luminos către pașii imediat următori. Toamna este bogată nu pentru că ea face totul, ci pentru că știe și reușește întotdeauna cu recunoștință și grijă să adune în sine munca tuturor celorlalte anotimpuri. Are și ea flori temerare, are și o ambiție de a face să încolțească sămînța ierbii in momentul în care, înecată de uscăciunea praful verii, simte, in nuși mele nostru, nevoia de verdeață și adaugă încă vreo cîteva frunze în stingă și în dreapta spicelor care păreau a fi șapatul drumului în sus al plantelor. CS nimfim. Toamna are și ea limitele ei în a se abține de la fapte, și acestea ii poartă semnătura : arăturii de toamnă, tnsămînțările de toamnă, toamna se numără bobocii, și atîtea altele bine cunoscute. Fiecare casă îi primește parfumul, se îndestulează, se colorează, se pregătește, înainte de a-și închide ferestrele și ușile, să reziste asediului alb al iernii. Dacă în toate celelalte anotimpuri hărnicia își poate întrezări și prevedea rodul, în toamnă hărnicia sa vede limpede în pielița de ceară a merelor și strugurilor, în bruma prunelor, in puful gutuilor, în grăsimea parfumată a nucilor. Se vede în sufletul aburind pe buzele blajine ale animalelor, în firul lunii și laptelui lor, în hîrjoana care acum se termină ca și copilăria. Este toamna prima serbare pe care și-o oferă sie și maturitatea. Este întărirea lemnului pentru leagănele de la primăvară. Este afinarea brazdei, luminarea pămîntului prin întoarcerea celui care a hrănit, la suprafață, prin odihna celui care a îndurat lumina și uscăciunea, amestecat acum cu semințele și acoperit sub brazdă, au plecat. Multe din păsări toate se vor întoarce pe drumul lor rotund, cărindu-și cîntecele pe unduitoarele căi ale vîntului. Natura îmbelșugată își liniștește rădăcinile, sevele, nervurile. Dulceața fructelor se întilnește cu smalțul dinților copiilor. Buzele căprioarei în pădurea cu foșnete noi apucă firul ierbii, dar ating și coaja zemoasă a lăstarilor. E o trecere, un tranzit fermecător, o pregătire profundă de a ieși din spectacolul toamnei, puternic, culorilor consolidat, temerar. Tuturor, fără excepție, ne place toamna. Depozitul ei volant de foșnete și de culori, de sentimente și senzații, ne dă, cum spuneam, posibilitatea de a comunica poetizînd discret și susținînd cu inima noastră peisajul care începe să se închidă. Noi înșine sîntem toamna, și aparținem și ne aparține. Bun venit, toamnă ! Constanța BUZEA trec iniiluirea prietenească dinreprezentanți ai tineretului român și reprezentanți ai tineretului sovietic. (pag. 10) Celor două laturi definitorii ale practicii productive a studenților — cea formativ-educativă și cea economică, de eficientă participare a studenților la desfășurarea procesului de producție își pot găsi aplicarea în primul rînd printr-o organizare implică riguroasă, organizarea ce preocuparea atentă a tuturor factorilor investiți cu răspunderi în acest domeniu, în acest sens, pornind de la o valoroasă experiență a centrucunoscute cîteva dintre detalul universitar București facem fiile acestei inițiative în ancheta „Practica productivă poate și trebuie să aibă obiective concrete" (pag. 4—5). m*