Viața Studențească, octombrie-decembrie 1981 (Anul 26, nr. 40-52)

1981-10-14 / nr. 41

O ipostază activă a muncii universitare : studenții In bătălia recoltei In deplină concordanță cu interesele generale ale oamenilor muncii R­ecentul Decret al Consi­liului de Stat privind măsuri pentru prevenirea și combaterea unor fapte care afectează buna aprovizionare a populației a fost primit de toți oamenii muncii, de întreaga o­­pinie publică din țara noastră cu sentimente de profundă sa­tisfacție și deplină aprobare, cu hotărîrea de a sprijini activ transpunerea in practică a mă­surilor stabilite pentru comba­terea practicilor de speculă și a tendințelor de suprastocare. Legitimitatea acestei inter­venții justițiare se află in pro­fundul respect pe care-1 dato­răm făuritorilor bunurilor ma­teriale, în elementara noastră obligație de a conviețui demn, de a face din principiile eticii și echității socialiste coordona­tele reale ale unui mod supe­rior de a trăi și a ne manifesta în societate. Adoptat intr-un moment și într-o conjunctură în care anumite practici indivi­duale și individualiste, străine de orice prejudecăți, impermea­bile la nevoia unei responsabilități civice, minime sclave unui deșănțat instinct de hiper­trofiere a nevoilor egocentriste atentați la bunul mers al a­­provizionării populației, trans­­figurând astfel realizările pe care le avem în acest domeniu în exact opusul lor, recentul act legislativ constituie o fer­mă punere la punct a acelor manifestări prin a căror însu­mare se ajunsese nu numai la evidente dereglări a aprovizio­nării ci și la consecința mult mai gravă a creerii unei ima­gini mistificatoare asupra rea­lității nivelului de trai din pa­tria noastră. Oameni însărcinați cu res­ponsabilități și competente cla­re in domeniu, întreprinderi și instituții specializate, voci au­torizate din sectorul desfacerii bunurilor de larg consum au informat amănunțit prin inter­mediul presei sau in contactul direct cu oamenii muncii asu­pra volumului net superior de alimente și alte produse care stau in această perioadă la dispoziția populației, au de­monstrat cu forța de netăgăduit a cifrelor și statisticilor că nu există nici un motiv obiectiv care să determine apariția practicilor de speculă, a ten­dințelor de suprastocare. Con­fruntarea acestor intervenții o­­ficiale cu realitatea pieței deconspirat însă existența unor­a grave abateri individuale de la litera și spiritul legității socia­liste a căror proliferare genera deja o situație în flagrantă contradicție nu numai cu noi­ .,Viața studențească“ (Continuare tn vaa 2) Examen de voință M­i-a fost dat de mai multe ori sa aud o vorba spusă cu mul­tă amărăciune: „dacă aș fi avut noroc...“, urmată de explicații din care se înțelegea ușor că acel no­roc ar fi putut sa vina la încheierea studiilor universitare numai prin ob­ținerea unei repartiții într-un mare oraș, dacă nu chiar în București. Erau mai cu seamă oameni care în­cercaseră și încă mai încercau sä râzbatâ în Literatura sau în arte, în discipline umaniste mai specializate, deci nu inig­ineri sau medici, ci ab­solvenți de filologie, de arte plasti­­ce, de conservator, repartizați apoi în învâțâmîntul pedagogic. Nu-mi sta în fire să moralizez, iar pe această temă presa a moralizat destul și nu totdeauna cu cele mai convingătoare argumente. Nu găseam cuvinte potri­vite să-l încurajez, se lăsa o lungă pauză în discuție și treceam, stînje­­n­iți, la alte subiecte. Cum obținu­sem repartiție în București, nu mă simțeam în stare să rostesc fraze stereotipe în genul: .dacă ești te­nace, ai să răzbești pînă la urmă, oriunde te-ai afla !" Mi s-ar fi pu­tut răspunde sec. ,.în situația ta, Iți convine să vorbești astfel ș i și n-aș fi avut replică. Au trecut cîțiva ani. In acest răs­timp am urmărit, fără să-mi propun in mod deosebit, destinul cîtorva prieteni din studenție, din promoția mea sau mai tineri. Așa de exem­plu, într-o cețoasă dimineață de toamnă l-am întîlnit într-un orășel din Transilvania pe cel care promi­tea sa devină un important pictor. Nu se plafonase; pur și simplu na­ studionh nu mai picta ! Adică ceva tot picta, picta biserici, îmi spunea ca le face în serie, bătîndu-și joc de gustul ce­­lor care îi ofereau comenzi. Nici nu realiza cît de mult căzuse, se mîn­­drea însă cu banii ciștiga­ți și visa, da, încă mai visa să se ,, retragă“ cîndva de pe piața de serie și să înceapă a picta pentru el ! M-a în­tristat această utopică speranță. tea s-o facă de la bun început. Pu­la numai cîteva zeci de kilometri ră­sărise, la Baia Mare, în anii pe care el îi pierduse, una din cele mai interesante școli de pictură. Dar pe el îl lăsase insensibil. De fapt, abia așa își pierduse« norocul Și tarea pentru că tot mă, aflu cu rela­în nordul țării, vreau să vă amintesc faptul că din Borșa și chiar din sate risipite la mari distanțe de centrel« urbane a apărut, în anii din urmă, una din cele mai interesante generații de poeți tineri. Veți spune că am pus exemplele în contrast, dar dacă acest contrast există, de ce sa ne ferim de el ? Tot pe aici am gân­sit un tînâr formidabil, care adunase cîteva volume de note din investiga­țiile sale etnografice și etnosociolo­­gice, realizate după cele mai mo­derne norme științifice. Sunt convins câ-și va gâsi editorul. Față de echi­pele de profesioniști, care își fac cercetările într-o durată de timp limi­tată, el locuia zi de zi în mediul pe care-l studia. Dar acest avantaj a devenit pentru el real și cu profit numai fiindcă avusese tenacitatea să se perfecționeze și după absolvirea facultății, să citească, să mediteze. Nu s-a mulțumit deci să-și facă sim­pla datorie de dascăl, nu stingea lampa după ce-și întocmea planul de lecții pentru ziua următoare, ci mun­cea temeinic. Nu doar că să se in­formeze intr-un domeniu atît de par­ticular, ci și ca să se mențină in ..formă­, sa râmînâ un intelectual autentic. Bineînțeles că e mai greu, iar cărți și reviste se pot procura, prin abonamente sau prin prieteni. Numai spiritul viu,­­ăbdarea și per­severența nu se procură. Acestea țin de calitatea omului, și ca dovadă nici în marile orașe nu vin de-a gata. Dar poate nu e cazul sâ mai insist, căci se înțelege ce vreau sâ -l pun. Dinu FLAMAND Tinerețea revoluționară a tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU Pilduitoare experiență de viață pentru generația noastră C­unoașterea biografiei re­voluționare a tovarășului Nicolae Ceaușescu, con­ducătorul încercat al partidu­lui și statului nostru, repre­zintă pentru fiecare tânăr al patriei o datorie politică, mo­rală și patriotică de cel mai înalt ordin, izvorîtă din nevoia noastră fundamentală de urma modelul unor mari per­­­sonalități, de a ne întemeia profunda recunoștință și pre­țuire față de viata și activita­tea secretarului general al partidului nostru, pe înțele­gerea a ceea ce înseamnă o atitudine exemplară in fata istoriei, de a trăi revelația unei logice legături intre stră­lucitele calități de Om și Co­munist ale conducătorului de azi al României socialiste și tinerețea sa revoluționară in care și-a clădit și călit datele esențiale ale unui destin de excepție. Sarcina pe care „Scinteia tineretului“ și istoricul Olim­piu Matichescu și-au asumat-o de a edita această lucrare des­pre tinerețea revoluționară a tovarășului Nicolae Ceaușescu — a fost deosebit de dificilă in primul rînd datorită nece­sității obiective de a reda în­­tr-o formă finită, comensura­bilă în număr de pagini sau coli de tipar, a ceea ce de fapt este incomensurabil — trăirile, sentimentele, faptele, gîndurile unui revoluționar angajat ple­nar, încă de la virsta desco­peririi propriului său spirit, în lupta revoluționară a partidu­lui comunist, a clasei munci­toare, pentru fericirea și li­bertatea poporului român. Ori­ent de sensibile și perfecționate ar fi instrumentele biografilor și istoricilor, ele nu pot detecta și recompune în întregime di­mensiunea afectivă a unui fapt istoric, acea irepetabilă trăire ce aparține exclusiv celui aflat la un moment dat într­-o situa­ție anume și care nu se poate traduce prin intermediul cuvin­telor din simplul motiv că a­­cestea adesea nu sunt pe măsu­ra sentimentelor, nu se pot ri­dica până la ele. Recitind în volum .,Tinerețea revoluționară a tovarășului Nicolae Ceaușescu“ am resim­țit acut­ acest sentiment al in­­completitudinii încercînd să-mi imaginez, să-mi construiesc — dacă se poate spune așa — acele stări de spirit încercate de un tinăr conectat în per­manență la înalta tensiune a unui crez revoluționar pe care epoca de atunci il transforma într-o sursă de perpetuă su­ferință, de dramatică încleștare cu forțele represive, dar și de permanentă înnoire a speranței într-un viitor mai bun, în vic­toria cauzei comuniste și mun­citorești, în calitate de mem­bru al Comitetului național antifascist, de activist recunos­cut pentru realizarea Frontu­lui Unic Muncitoresc In cadrul breslelor, de conducător al Co­misiei centrale de refacere a U.T.C., de participant la rae­(Continuare in pag. 3) AMFITEATRELE RECOLTEI GREACA Un meci strins pe stadionul „Recolta“ S­A FACI UN DRUM de o oră și jumătate cu au­tobuzul pină la Greaca doar ca să afli (ceea ce pu­teai să bănuiești, de altfel, ș i dinainte), că toată conducerea Stațiunii de cercetări pentru viticultură și vinificație din lo­calitate este mulțumită de acti­vitatea noii serii de 100 (bo­boci) ai Facultății de mecanică din București, ar putea să pa­ră, la un moment dat, o ri­sipă nej­ustificata de timp efort gazetăresc. Spun ..ar pu­și tea să pară“ pentru că reali­tatea întrece toate așteptările, atît din partea gazdelor, cit și din cea a oaspeților.­­Facem aceste notații de comun acord cu studenții, care au și provo­cat la un meci de fotbal echi­­pa din localitate. Rezultatul fiind, la ora intrării sub tipar, necunoscut, încercăm să-l bă­nuim printr-unul similar, intre condițiile organizatorice oferite de Stațiune și realizările prac­tice ale bucureștenilor­. „De la primul contact cu ba­lonul (bob­il de strugure) stu­dentă s-au încadrat foarte ra­pid într-un­­ ritm de loc“ strict... agricol , adică de la ora 7 și Dină la 16—16.30 cind majoritatea termină de făcut norma — tot 80 la sută din cea a unui muncitor — reu­șind un plus de randament față de *ena precedentă for­mată din studentă .anilor II ai aceleiași facultăți“ — ne spu­ne tovarășul Alexandru Nico­­lescu inginerul șef al Stațiu­nii. Deci 1—0 pentru oaspeți. Tot dînsul ne asigură însă, — fiind cel ce s-a ocupat per­manent de condițiile de cazare. (Continuare in pag. 4)

Next