Viața Studențească, iulie-septembrie 1982 (Anul 27, nr. 27-39)

1982-07-07 / nr. 27

ANUL XXVI, NR. 27 (895) MIERCURI, 7 IULIE 1982 PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI­VA » Revistă a Uniunii Asociațiilor Studenților Com­uniști din România 12 PAGINI, 2 LEI Numai cine n-a trecut printr-o sesiune mai are nevoie de o explicație la instantaneul surprins în aceste ultime zile de sesiun­e de fotoreporterul nostru, învățămintele sesiunii sunt relevate și de această simplă imagine în acest ÎNVĂȚĂMINTELE ACTUALEI SESIUNI (pag. 4-5) - un amplu dialog cu cadre de asociație și cadre didactice din conducerea unor institute de învăță­­mint superior din București, Iași și Galați, asupra problemelor reieșite ^in analiza pregătirii actualei sesiuni, din perspectiva rezultatelor obținute și fi­nalității pe termen lung a examenelor • In pagi­nile 6-7 - ancheta de opinie politică FUNDA­MENTAREA ȘTIINȚIFICA A ACTIVITĂȚII IDEOLO­GICE ȘI POLITICO-EDUCATIVE realizată de Octa­­vian Știreanu și Mihaela Uncheșel în rîndul stu­denților din centrul universitar București Men­­ționînd importanța de sine stătătoare a activității număr­ politico-ideologice, mai mulți interlocutori au subliniat faptul că educația politică a tinerilor nu se poate realiza segmențial, după un anumit orar, ci presupune convergența contextuală a mai mul­tor factori al căror aport nu poate fi diferențiat decit cel mult metodologic . Sub genericul „IDE­OLOGIE POLITICA" (pag. 9) Ovidiu Trăsnea sem­nează în cadrul rubricii „Monade“ un comentariu intitulat „Luptă ideologică și strategie ideologică“, iar Mihai Milea — în cadrul rubricii „Apodicții" — „Partinitate și militantism revoluționar" . In pa­gina 11 continuă serialul semnat de C. Teașca despre acest din ce in ce mai fierbinte „El Mun­­dial" 1982 ! Puternică afirmare a rolului activ, dinamic al conștiinței sociale A A E­TAPA STRATEGICĂ pe care o străbatem își propune realizarea unor pro­funde mutații în întreaga viață economico-socială și politică, înscrierea României printre țările dezvoltate ale lumii, atît prin realizări in domeniul vieții economice, cit și prin transformări ale factorului uman, a cărui împlinire plenară constituie scopul suprem al noii orânduiri. Așa cum se subliniază în Pro­gramul partidului, „în centrul politicii generale a partidului și statului de edifi­care a societății socialiste multilateral dezvoltate și înaintate spre comunism se va afla permanent omul — factorul esențial al întregii dezvoltări economico-so­­ciale — satisfacerea plenară a cerințelor sale de viață î­n continuă creștere și diversificare, afirmarea nemărginită a personalității umane“. Așa cum sublinia secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, în cuvintarea rostită la Plenara lărgită a Comitetului Central al P.C.R. din 1—2 iunie a.c, socialismul și comunismul nu pot fi construite decit prin manifestarea plenară a factorilor subiectivi, ca operă conștientă a celor ce muncesc. Este vorba în acest sens de rolul pe care ansamblul conștiinței socia­liste, al nivelelor suprastructurale îl au de jucat în procesul dialectic de înain­tare a societății noastre spre comunism. De altfel, conceptul de societate socia­listă multilateral dezvoltată trebuie înțeles ca o interacțiune dialectică a facto­rilor subiectivi și obiectivi, ridicarea permanentă a conștiinței socialiste constitu­­indu-se ca parte integrantă a procesului istoric de edificare a civilizației socia­liste. Prin urmare, formarea omului nou, cu o înaltă conștiință socialistă, cu un larg orizont de cultură reprezintă un factor de prim ordin în întreaga activitate de transformare revoluționară a societății, o premisă esențială în asigurarea fundamentelor materiale și spirituale ale saltului din imperiul necesității in im­periul libertății. Acțiunea de formare a unui asemenea om nou se derulează întotdeauna în cadre socio-istorice precis determinate, in funcție deci de anumiți parametri eco­­nomico-politici și general-culturali care îi conferă valențele concrete, permit așa­dar transformarea unui deziderat teoretic intr-un obiectiv practic al acțiunii re­volutionare. Pornind de la teza fundamentală a materialismului istoric în virtutea (Continuare in pag 3) Trifon CĂRĂUȘI) Intrare în viata muncii S­E rARE că pașii esențiali pe care ii facem in via­ță nu sunt prea mulți, nu depășesc numărul degetelor de la o singură mină. Nici nu este nevoie să evoc substanța lor, momentul lor, pentru că sunt pași esențiali pe care viața, drumul vieții, ii păstrează in­tr-o aură luminoasă, pentru că acești pași marchează, fiecare in felul lui, începutul unei e­­tape, fiecare dintre acești pași este înregistrat ca prmul in­tr-o direcție nouă. Sfirșitul pe­rioadei de studiu, de învățătu­ră, este sărbătorit de momen­tul atât de încărcat de o emo­ție profundă al primului pas nant cu semințele in roata a­­notimpurilor, a cunoaște nu de la un moment dat încolo, ci aproape dintotdeauna, dintr-o eternitate care ți se oferă oda­tă cu propria viață, însemnele și responsabilitățile de moște­nitor al comorilor, al bunurilor lumii tale, iată ,puterea ta, ti­nere de astăzi, care aștepți să cîștigi cu miinile și cu min­tea prima ta pline, prima ta bucurie mîndră, prima ta îm­plinire asistat de propria ta viață care începe, care conti­nuă, care te antrenează in re­sorturile ei omenești. Pasul fă­cut acum nu depășește o pră­pastie, mediul in care intri, in in profesiune, al primului pas in viața muncii, in viața pro­ductivă, adevărată, plină de responsabilități. Acest pas e­­sențial se face in tinerețe coincide obligatoriu cu înflori­er­­ea curajoasă a inimii tinere, cu deschiderea ei definitivă spre fapte, ca o poartă gene­roasă prin care un aer nou, o vibrare accelerată, o privire conștientă și mîndră își voi face lucrul lor. Intrarea in via­ța muncii, primul pas in această viață, il găsește pe tinărul zi­lelor noastre pregătit, il găseș­te familiarizat. cu lumea in care va activa, el, tinărul, ne­­maiavind nevoie de o perioadă de tranzit lung, de acomodare cu lumea muncii sale. Pentru că de la teorie, de la tabla de formule, de la caietul de curs, de la sala de seminar populată de abstracțiuni necesare, de la învățătură deci la practică, trecerea se face firesc, practi­ca intrind în preocuparea­­ mă­rului, impletindu-se egală in drepturi cu învățătura incă de la început. Se pare că acest fel de a vedea lucrurile, îm­pletirea permanentă a invăță­­turii cu practica, adaptarea in marș a tinărului care învață sub bătaia generoasă de aripă a viitoarei profesiuni are o importanță excepțională. A fi in timpul învățăturii nu rupt de viața in care va trebui să te consumi, ci chiar in mijlo­cul ei, a fi nu intr-un iluzo­riu deasupra ci chiar în miezul vieții pe care trebuie să-l faci dulce, înseamnă să înveți cu adevărat lupta cu valurile, face față în modul cel mai a- a­devărat greutăților ce trebuiesc învinse. A te califica mai de­vreme in meseria aleasă, a cu­noaște de pildă mirosul încins al halei, curentul continuu al duhului minei, atmosfera iri­zată și exploziile de glasuri din curtea școlii, a cunoaște pămîntul și lucrul lui fasci­care ești primit cu încredere, nu îți este străin, chipurile care îți ies sărbătorește in in­­timpinare nu-ți sint străine ci familiare, miinile care ti se în­tind în acest moment de săr­bătoare le-ai mai strîns, le cu­noști căldura atit de asemănă­toare cu căldura miinilor pă­rintești. Acest moment, al pa­sului in viață, pas dintre aceia pe care ii numim esențiali, de neuitat, va fi evocat in fel și chip, in cuvinte multe, in scri­sori nenumărate care pornesc din el cu destinația părinți, prieteni, frați profesori, cuvin­te, scrisori care, acolo unde vor ajunge, vor sfirți o emoție poate mai­­ mare decit propria ta emoție, mai profundă, mai fierbinte. Pentru că toți cei care te-au pregătit pentru via­ță și ți-au dat-o cu numele ei curat viață, și au știut că via­ța nu este ușoară și nu poate fi trăită la intimplare, toți, deci, își pot continua propria lor viață, pot crește și pot pre­găti alți copii pentru viitor. Plinea lor va fi mai dulce și odihna lor va fi mai înflorită de liniște, știindu-te in sigu­ranța propriilor tale miini. Bucură-te din toată ființa ta și nu pierde din vedere că binele lumii in care ai descri­s ochii și ai făcut deja primii pași din puținii pași esențiali la care ești dator, depinde și de zorii fiecărei zile care iți aparține, in care tu te trezești, depinde de grija cu care tu o cultivi, de credința ta in tine însuți, de forța ta fizică morală, de conștiința ta. Fap­­t­­ul că este liniște, că este pa­ce, că lumea dragă ț­e nu piere rănită și nu se pierde in spai­me și alarme, să te bucure și să le hotărască in puterea ta de a gindi și a trăi exemplar, viu, adevărat, la locul tău, in profesiunea aleasă. Constanța BUZEA 17 ani de la Congresul al IX-lea al P.C.R. înălțarea mărețului edificiu al democrației socialiste românești . > S­E POATE SPUNE că unul din vectorii de forță ai dinamicii societății socia­liste în țara noastră l-a constituit dialectica evoluției eliberate — egalitate — echitate — participare — responsabilitate. Societatea socialistă a pus in ter­meni esențialmente noi relațiile dintre oameni și dintre oameni și societate, inau­­gurînd un lung și complex proces de transformări revoluționare. Instaurarea re­lațiilor de producție socialiste, eliberarea omului de exloatare și situarea întregii colectivități în poziție egală față de mijloacele de producție, în cadrul proprietății socialiste, au constituit doar începutul revoluționarii societății noastre. Pe măsura dezvoltării forțelor de producție și a întăririi proprietății socialiste au fost dezvol­tate și perfecționate permanent relațiile de producție, au fost promovate noi valori etice și a fost îmbunătățit continuu cadrul social-instituțional, care să asigure promovarea valorilor socialiste, de etică și echitate socială, de atragere multilaterală a maselor la viața economică, socială și politică, participării și responsabilității lor în procesul conducerii societății de creștere a în protecția și construcția noii societăți. Profund atașat valorilor și finalității social-umane a dezvoltării, umanismul societății socialiste — care trebuie să fie, așa cum arăta secretarul general al partidului, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU, societatea totalei împliniri a perso­nalității umane, în care fiecare cetățean să se simtă stăpîn pe destinul său, să poată gindi și acționa nestingherit în folosul progresului social — partidul nostru a militat consecvent pentru dezvoltarea și adîncirea democrației socialiste. EMOCRAȚIA SOCIALISTA a căpătat o largă extindere și perfecționare in anii de după Congresul al IX-lea al partidului, perioadă în care Partidul Comunist Român și-a intensificat preocupările pentru crearea cadrului orga­nizatoric și instituțional de participare a maselor la conducerea întregii vieți eco­nomice, politice și sociale. In perioada care a trecut de la acest congres se poate spune că, practic, nu a fost pîrghie in ansamblul vieții noastre sociale care să nu fi fost supusă unor minuțioase reexaminări critice, cu consultarea întregului popor, prin prisma confruntării riguroase cu realitatea vieții și cerințele dezvoltării, ale progresului multilateral al societății. Astfel au fost făurite structuri noi ale meca-(Continuare în pag. 3) Octavian ȘTIREANU D

Next