Viața Studențească, aprilie-iunie 1984 (Anul 29, nr. 14-26)
1984-04-04 / nr. 14
PROLETARI DIN TOATE țARILE, UNITI VÁ I Revistă a Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din Romania ANUL XXVIII, Nr. 14 (936) MIERCURI, 4 APRILIE 1964 12 PAGINI, 2 LEI PERFECȚIONAREA MECANISMULUI ECONOMICO-FINANCIAR — LEGITATE A CONSTRUCȚIEI SOCIALISTE. Experiența edificării socialismului a confirmat caracterul dialectic al acestui proces, arătînd că avantajele istorice ale noii societăți în organizarea politică, economică și socială nu se realizează de la sine, în virtutea unor principii genuine imuabile, ci necesită, tocmai pe baza specificului acestei orînduiri care se construiește, o acțiune conștientă și consecventă de cunoaștere a stadiului atins in construcția socialistă, de analiză a modului în care acționează, în fiecare etapă, legile fundamentale ale acestei construcții, de sesizare a factorilor frenatorii sau stimulatorii pentru acțiunea acestor legi, de intervenție științific fundamentală în direcția desfășurării dialectice a procesului de construcție socialistă in concordanță cu interdependența dintre legile obiective, generale și condițiile concret-istorice ale fiecărei perioade. Aflate sub incidența acestei trăsături specifice, dominante a funcționalității societății socialiste, perfecționarea sistemului de organizare și conducere, adaptarea continuă a mecanismului economico-financiar noile cerințe generate de creștaterea forțelor de producție, pe baza cuceririlor revoluției tehnico-științifice, au în economia socialistă caracter de legitate. .Orice tendință de subapreciere a acestui fenomen obiectiv, de imobilism și lipsă de flexibilitate frinează progresul forțelor de producție, determină dereglări în sfera relațiilor de producție, care pot afecta armonia și concordanța de interese specifice societății socialiste“. " Un merit istoric al Partidului Comunist Român, un element care confirmă caracterul științific, dinamic și creator al politicii sale le reprezintă tocmai permanenta luare in considerație a acestui fenomen — bazată pe realitatea că orice sistem de conducere sau mecanism economic corespunzător la un moment dat poate deveni cu timpul caduc dacă nu este adaptat operativ la schimbările intervenite în dezvoltarea forțelor de producție iar impulsurile pe care le genera anterior pot să slăbească, să aibă efecte frenatorii sau chiar să devină sursă de contradicții în dinamica sistemului social global. Expresia concretă a cunoașterii formelor de manifestare a acestei legități se regăsește in preocuparea partidului și statului nostru, explicit formulată și asumată programatic după Congresul al IX-lea al P.C.R., pentru așezarea pe baze științifice a întregii activități de conducere planificată a economiei naționale, pentru crearea unui mecanism de funcționare a economiei noastre socialiste, capabil să potențeze și să dinamizeze procesul construcției noii orînduiri sociale, să genereze noi impulsuri in dezvoltarea forțelor de producție, în creșterea productivității muncii. In Raportul la acel congres, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU sublinia : „Complexitatea problemelor ridicate de economie, știință, cultură, de întreaga activitate de edificare a noii societăți impune, ca o necesitate obiectivă, îmbunătățirea continuă a formelor organizatorice și a metodelor de conducere... Trebuie înlăturate subiectivismul și mulțumirea de sine, care duc la ingîmfare și la nesocotirea realității. Studierea temeinică vieții, a fenomenelor noi constituie principala cerință, absolut obligatorie, a unei juste conduceri și planificări a economiei“. O strategie naționale (1) Crearea unui sistem și mecanism modern, eficient de organizare, conducere și funcționare a economiei noastre naționale a avut loc treptat, în decursul unui proces în cadrul căruia un rol important l-au avut măsurile de perfecționare a conducerii și planificării economico-financiare adoptate de Conferința Națională partidului din 1967, măsuri cărora, la congresele si conferințele ulterioare li s-au adus noi îmbunătățiri in funcție de cerințele realității in continuă schimbare. Aceste succesive inițiative luate de partidul nostru referitoare la organizarea și conducerea economiei naționale au fost sistematizate și articulate in complexul de măsuri adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 22—23 martie 1978 cu privire la : perfecționarea in continuare a conducerii și planificării economico-financiare, lărgirea participării oamenilor muncii la adoptarea deciziilor la toate nivelurile vieții sociale și de stat, adîncirea democrației economice directe, așezarea pe baza autoconducerii muncitorești și autogestiunii unităților economice a activității economice, aplicarea celor mai noi cuceriri ale științei organizării și conducerii unităților socialiste, întreg acest ansamblu de măsuri constituie, in fond, noul mecanism economico-financiar pe baza căruia se desfășoară întreaga activitate din economia noastră națională. Procesualitatea cristalizării acestui nou sistem de organizare și conducere, a noului mecanism economico-financiar (procesualitate ilustrată de caracterul treptat al adoptării noilor modalități de conducere și organizare ca și de recurgerea la experimentări în unități reprezentative, ca etapă premergătoare generalizării respectivelor reglementări și metodologiei necesare la scara întregii economii) este practic confirmată și îmbogățită de Programul privind aplicarea fermă a principiilor autoconducerii muncitorești și autogestiunii, perfecționarea mecanismului economico-financiar, a sistemului de retribuire a muncii adoptat de Plenara C.C. al P.C.R. din 29—30 iunie 1983 , teoretic, iar din punct de vedere caracterul procesual, gradual al adoptării și implementării unor noi reglementări și metodologii de organizare și conducere a sistemului economiei naționale exprimă însăși dialectica dezvoltării acestui sistem, este reflexul mereu adecvat în plan organizațional-instituțional al realității economice și sociale în continuă schimbare, constituie modul practic în care se exercită acțiunea acestei legități fundamentale în socialism care este permanenta perfecționare a mecanismului economico-financiar. NOUL MECANISM ECONOMICO-FINANCIAR — EXPRESIA CONCRETA A UNEI MULTIPLE NECESITATE Modul concret în care adoptarea în țara noastră a unui noi mecanism economico-financiar se situează în descendența directă a acțiunii legității generale enunțate mai sus este precizat odată cu dezvăluirea multiplei necesități față de care respectivele reglementări și metodologii în planul organizării și conducerii economiei națio(Continuare in pag. 3) ANUL 40 AL LIBERTĂȚII Mecanismul economico-financiar ca de conducere științifică a economiei PERIOADA care a urmat Congresului al IX-lea . Partidul Comunist Român a desfășurat o amplă acțiune de inovare in domeniul conducerii economice și sociale, a promovat forme organizatorice și practici democratice originale, care țin seama de particularitățile istorice și economice ale țării noastre, menite să asigure creșterea participării reale a maselor muncitoare la conducerea întregii societăți. Așa cum se subliniază în Programul partidului, „dezvoltarea democrației muncitorești, creșterea sentimentului oamenilor muncii de stăpini ai bogățiilor naționale, întărirea răspunderii acestora față de gospodărirea unităților economice, participarea lor la conducerea întregii economii vor constitui obiective esențiale ale politicii partidului, laturi inseparabile ale dezvoltării multilaterale a societății noastre socialiste pe calea spre comunism“. Rezultatele activității noilor organisme democratice, in mod deosebit în domeniul economic, sunt strîns legate de mecanismul economico-financiar, respectiv de modul în care acesta răspunde comandamentelor actuale privind creșterea eficienței în conducerea și organizarea economiei naționale, afirmarea largă a creativității oamenilor muncii in gospodărirea judicioasă a fondurilor materiale și bănești pe care societatea le-a încredințat unităților economice. Pe de altă parte, din perspectiva istorică a acestor 40 de ani de construcție socialistă, mecanismul economico-financiar pe baza căruia funcționează economia românească de astăzi și de la a cărui adoptare — la Plenara C.C. al P.C.R. din 22—23 martie 1978 — se împlinesc în această perioadă șase ani, reprezintă expresia obiectivă a maturizării fundamentelor organizațional-instituționale ale procesului de construcție socialistă, cheia de boltă a edificiului politic și funcțional pe care partidul nostru l-a înălțat ca o veritabilă structură de rezistență a dinamicii sistemului social global, quintesența, realizată intr-un plan obiectiv determinat, a însuși specificului istoric al modului de organizare și funcționare a economiei de tip socialist. Publicînd un prim grupaj despre semnificațiile și conținutul teoretico-ideologice și practice ale mecanismului economico-financiar, revista noastră inaugurează astfel o suită de articole consacrate reliefării problemelor fundamentale iminente procesului revoluționar de anvergură istorică pe care societatea românească l-a parcurs în aceste prime patru decenii ale devenirii noastre comuniste. Optimismul ACOVIA se citește tot mai mult. Tineri trădind un luminos echilibru, tineri care sub stelele nopții abia mai respiră in imensele și asurzitoarele sili ale discotecilor, tineri rezolvindu-și propriul eu in labirintul calculelor matematice, tineri sub privirile cărora florile se apleacă spre ultimele zăpezi citesc și sunt fascinați de poezia lui Bacovia. Dar nu despre acest frumos și esențial paradox vor să vorbească aceste rânduri. Voi continua prin a spune că vor să vorbească parțial despre Bacovia. E ca și cum poetul și-ar asculta propria poezie prin imaginile pe care retina le observă și la reține sau le inventează cu inconștiența anotimpului răvășindu-ne in limpezirea față de celălalt. Curind ramul va exprima cu seninătate și Intr-o singurătate abia observată lungul și fundamentalul repaos, infruntindu-l triumfător. Cei cu un acut simț al însingurării vor abandona exagerările lor. Poezia citită și scrisă primăvara este altfel, mult prea altfel. Curind camera goală va fi locuită, rana se va vindeca prin cuvinte obișnuite. Aerul pur iși va schimba limpezimea tulburătoare cu nervul unei ocrotiri cosmice, întrupare a gîndului și a suferinței pentru el, Iar lacrima celui inspirat va luneca pe obrazul din vis Intr-o mișcare încremenită la timp, teribil de umani. Fiecare Își va vedea de alcătuirile sale, de pereții și ferestrele sale. Tu și tu nu vei mai fi niciodată singur, vei afla că nu ai fost niciodată și cu o Încredere care e bine să se câștige te vei gândi la tine. O singură silabă fragil de scurtă este suficientă să descrie poezia în toată sălbăticia exactității sale sau să o nască in turbionul său. Timpul nu va mai fi timp ci o priveliște aduncindu-se in tine pini la simetrie, prietenia va fi ea însăși fără consolări amenințătoare, ochiul va fi un interior pregătit să te apere de o posibilă greutate a clarobscurului. Trebuie să fii ocrotit pentru luptele tale iar victoriile tale trebuie să știi să le aperi așa cum numai ele pot fi apărate prin alte victorii. Un colac de salvare pe țărmuri nu poate fi încercarea unei halucinații. Întrebarea are primaveru șește atunci cind se oprește la un singur răspuns. Bacovia nu a fost un nevrotic, a fost ceea ce va ramine un poet de geniu. Opera lui poate fi parcursă in citeva ore bune. Poezia lui este un magic ritual de ucidere a măștilor. O artă a suferinței și a elanului vital așa cum este. Mina care scrie poate fi ea însăși o viziune în asociere, viața ta este ea însăși principala viziune care la timpul potrivit se va fixa acolo unde trebuie și unde va căpăta sensul unic al existenței tale și a celorlalți. Suferința bacoviană își permite un singur lucru: transfigurarea prin sine, pentru a fi ceea ce este. O experiență comună care explică ESTUDIANTINA partea sa de particular, o ușă ia spatele căreia se află presupuși oglindă salvatoare. Ușa aceea este prețuirea care vine și se întemeiază treptat, cea care creează ordine și speranță. Corp al transparențelor in ochiul tău, este spațiul care se vede mai departe, determinare a liniștii, propagare a sunetului purtindu-te cu sine spre ceea ea numești. Metafora își precizează subiectul care este același mereu. Din materie și din ferestre existența iși ciștigă demnitatea la vizionari. Indiscutabil Bacovia a dorit să construiască. Vocea sa este localizată in timpul general, este alternanța ăIntre vocile noastre, unele înzestrate cu posibilitatea de-a se face auzite, altele nu. Bacovia a trăit un impact al rittlnirii cu sine cum puține cunoaștem. Autoportretul pictorului huchian mi se pare portretul real al poetului George Bacovia. E o confuzie a contemplației care ne apără de toată singurătatea. Ioan VIERU B Două imagini ale unei realități esențiale : studiul , o realitate care oferă studenției Înaltă vigoare și sens suprem DIN SUMAR. In pag. 3 _ O paradigmă a cursului universitar (IV) de Tudor Cătineanu ; în pag. 4—5 — Omicron — Ghici cine vine la... spitalul studențesc ; în pag. 6—7 o amplă anchetă în cantine și cămine din centrul universitar București — Autogospodărirea — școala muncii în colectiv ; în pag. 9 sub genericul rubricii Paradigme _ trei eseuri — Paradoxele timpului relativ (I) ; Călătorii în timp (I) ; Ipostaze ale abordării spațiului și timpului în biologie (I) ; în pag. 11 — In dribling — de Sile Bălăci, Cronica microbistului — de Gheorghe Mitroi, Cronica Cenaclului „Fair-play“.