Viața Studențească, iulie-septembrie 1985 (Anul 30, nr. 27-39)

1985-07-03 / nr. 27

I ANUL XXIX. Nr. 27 (1051) MIERCURI, 3 IULIE 1985 12 PAGINI, 2 LEI BINNOTECA SIBI Biruința unei idei Există. in spațiul de gene­roasă afirmare a acestor ulti­me două decenii, o excepțio­nală efervescență creatoare, o impulsionare fără precedent a spiritului creator, a forțelor si ideilor novatoare, care con­duc dont la afirmări fără prece­ale prestigiului tehnic românesc. In acest context de largă manifestare a resurse­lor creatoare, de temeinică implicare a școlii românești, a gindirii tehnice si ingine­rești in diferite domenii, re­zultate spectaculoase a înre­gistrat navalistica românească, astfel incit, iată, constructorii­­•ornăm realizează aproape in întregime, la ora actuală, toa­te componentele unei nave de mare complexitate. Printre bi­ruințele extrem de semnifica­tive ale industriei românești de construcții navale, un mo­ment distinct U constituie, de bună seamă, și realizarea pri­melor elice de concepție ro­mânească, apoi diversificarea tipurilor de elice produse în țară, și realizarea in prezent a celor mai perfecționate ti­puri de elice cu performanțe funcționale excepționale. Re­latarea de mai jos încearcă să reconstituie filmul deve­nirii uneia din aceste idei în­drăznețe, al concretizării ei in rezultate de mare anver­gură, printr-un remarcabil e­­f­o­r­t de temeritate științifică, de curaj tehnologic, p­rintr-o investiție de inteligență și maximă stimulare a gîndirii creatoare a specialiștilor noș­tri. A­RE O ISTORIE de tot ciudată acest tehnician din Galați, Mircea Stoibu, de numele căruia se leagă în­ceputurile fabricării elicelor românești și mai are o viață ca un roman (chiar a scris cineva un roman despre el) ; Mircea Roibu, pe care ziarele l-au tot rjsfățat intr-o vre­me (și pe bună dreptate), care a avut o vreme „a lui“, de celebritate, și care acum tre­ce cam neobservat pe stradă, nu mai întoarce nimeni capul în urma lui . Mircea Roibu, in jurul căruia nu se mai sfirnesc furtuni, nu mai intimpină re­zistențe și nu mai stirnește invidii: un om care, intr-o împrejurare excepțională, și-a dat măsura talentului și a în­drăznelii, și-a urmat hotărît gîndul pînă la capăt (chiar a­­tunci cînd gîndul păr­ea nebu­nesc, chiar atunci cînd nu cre­dea nimeni nu reușită); un om care are un cuvînt greu de spus în meseria lui, un om­ de meserie în adevărata putere a cuvîntului, un om cu slăbi­ciunile lui, cu încăpățînările lui, cu încredințarea că (se) poate face un lucru pe care și l-a propus, in care crede cu îndîrjire, cu disperară și care pînă la urmă chiar izbutește, e adevărat, după ce a măcinat mii de ore de neliniște în el, după ce și-a sfărâmat mintea să tribuiască o mică inexacti­tate din cauza căreia toată munca ar fi fost zadarnică, deci. Parfumul speranței „Pe-atunci elicele ne veneau din import. La unul din tran­sporturi (era cred prin ’62) nu știu cum a fost dar din 11 elice 9 aveau fisuri. Au crăpat pe eheu. Trebuiau aduse alte­ !". Erau pentru niște nave care trebuiau să fie livrate ur­gent. M-am apucat să fac sin­gur (singur vorba vine, adică așa de capul meu) o elice fără să spun la nimeni. Mi-a ieșit bine. Urmarea a fost că mi-au imputat materialele consuma­te, am primit și vot de blam cu avertisment pentru indisci­plină in producție, așa că am plătit elicea. Era „ieftină“, vreo 300 de mii... Am lucrat cu băieții mei, aveam vreo 30 de băieți foarte buni meseriași, foarte de treabă. Erau entu­ziasmați. Lucram in schimbul trei, dimineața trebuia să is­prăvim. Din „intimplare“ S-a născut elicea. Unii ziceau că nu e bună. Dacă e româneas­că nu e bună. In sfirșit, după ce m-au sancționat, m-au pre­miat. Aveam 27 de ani“. Trag cu coada ochiului spre însem­nările mai vechi unde găsesc subliniate aceste cuvinte : „Roi­bu? Roibu o să-și frîngă golul Petre BRAȘOVEANU (Continuare in pag. 3) VALENȚELE CREATIVE ALt INTEGRĂRII (II) POISROM - O INEPUIZABILĂ BANCĂ DE IDEI­ ENTRU A FORMA UN BUN PROIECTANT in construcția de mașini sunt necesari 10—15 ani de experiență. Această soluție este per­fect valabilă in proiectarea clasică. In schimb, conform metodologiei ȘEFA (Studii, Etape, Faze, Activități) un proiectant aflat in primul an de meserie, prin însușirea­ acestui limbaj va fi după circa 10 luni de exersare de talia colegului cu 10—15 ani vechime în profesie. Așadar, este vor­ba de un proces fantastic de învățare, de arderea timpului, propusă de ingeniozitatea conf. dr. Au­rel Brăgaru, șeful colectivului de Cercetare-pro­­iectare-producție DISROM din cadrul Institutului politehnic­ București. Ce înseamnă de fapt DISROM (Dispozitive românești), ce a adus nou pentru procesul de integrare al Invățămîntului superior cu cercetarea și producția această nouă concepție, iată ce vom încerca să evidențiem în rîndurile ce urmează, în primul rînd cei care sunt obișnuiți cu indus­tria știu că înainte de a se introduce un obiect in fabricație trebuie mai iuti­ create scule, dis­pozitive și verificatoare speciale (S.D.V.-uri) ne­cesare fabricării sale. Cînd se termină seria și se schimbă obiectul fabricației, echipamentele de mai înainte devin nefolositoare și trebuie fă­cute altele. Există realmente fabrici in care magazinele gem pline cu astfel de S.D.V.-uri. Avînd în vedere cele de mai sus, cercetătorul Aurel Brăgaru a creat o serie dispozitive pe baza descompunerii mișcării și de a (Continuare in pag. 6—7) U ■WHTIum I — ml ... Necesitatea creșterii contribuției științei și învățămîntului la dezvoltarea în ritm susținut a economiei naționale Dezbaterile din cadrul re­centei Plenare comune a Con­­siiului Național al Oamenilor Muncii din industrie, construc­ții, transporturi, circulația măr­­furilor și finanțe și a Consiliu­lui Suprem al Dezvoltării Eco­nomice și Sociale au pus în evidență modul cum organele de conducere colectivă din mi­nistere, centrale, întreprinderi o acționează pentru îndeplinirea integrală a planului pe acest an, pentru realizarea sarcinilor legate de asigurarea resurselor energetice și de materii prime și folosirii lor naționale. Ple­nara a dezbătut totodată moda­litățile de recuperare și repu­nere în circuitul economic a­­ materialelor refolosibile, apli­carea exigentă a principiilor noului mecanism economic fi­nanciar, a principiilor auto­­conducerii muncitorești și auto­­gestiunii în scopul eficientiză­­rii proceselor economice și ri­dicării calitative a producției, fapt cu importante implicații în dezvoltarea economică și socia­lă a patriei noastre. In spiritul critic și autocritic ce caracteri­­zează dezbaterile în jurul tu­­­­tiuror acelor teme și probleme aflate in directă legătură cu evoluția vieții economice, so­ciale, politice, culturale și știin­țifice din țara noastră, Plenara a apreciat că rezultatele obți­nute in primele cinci luni ale anului în sectoarele de activi­tate asupra cărora s-au con­centrat analizele participanți­lor, nu pot fi considerate pe deplin corespunzătoare și nu reflectă potențialul de care se dispune. Propunînd concrete de remediere a măsuri ne­ajunsurilor existente, Plenara a dezbătut și aprobat in una­nimitate Planul național unic de dezvoltare economico-socială a României pe anul 1986, plan de o mare însemnătate practi­că deoarece reprezintă perioa­da de început a noului cinci­nal, perioadă în care, printr-o bună organizare a producției și a muncii se pot pune bazele realizării integrale a sarcinilor de lungă perspectivă. Din perspectiva muncii vii­toare a organismelor de condu­cere la toate nivelele, din pers­pectiva muncii tuturor celor angajați in vasta operă de fău­rire a socialismului, o impor­tanță deosebită, cu valoare de indicație programatică, pre­zintă conținutul cuvintării ros­tite de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU la încheierea lu­crărilor recentei Plenare. Ana­lizele evoluției proceselor e­­conomice efectuate de tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU In a­­ceastă cuvintare poartă prenta de neconfundat a am­în­drăzneței și clarvăzătoarei sale gîndiri revoluționare. Ele au la bază o abordare riguros ști­ințifică a complexității feno­menelor economice, caracteristi­ce evoluției dinamice a socie­tății românești actuale. Se poa­te afirma că în totalitatea lor, sarcinile și orientările, consi­derațiile și măsurile ce se de­gajă din cuvintarea secretarului general al partidului, constituia un program de acțiune menit să stimuleze activitatea cadre­lor de conducere de la toate ni­velele, a tuturor oamenilor muncii, pentru îndeplinirea in­tegrală și în parametrii canti­tativi și calitativi prevăzuți a planului pe acest an, în scopul asigurării condițiilor tehnice și organizatorice pentru demararea și înfăptuirea planului pe anul 1986 în conformitate cu hotărî­­rile și programele adoptate la Congresul al XlII-lea al P.C.R. In centrul atenției secretaru­lui general al partidului au stat, firește, problemele legate de desfășurările concrete din zona producției unde, condițiile meteorologice complicate din a­­ceastă iarnă, au creat unele di­ficultăți. Relevînd că pro­ducția industrială a anului vii­tor a fost prevăzută să crească cu 8% fată de cea a anului 1985, tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU a arătat că aceas­tă creștere este legată de asi­gurarea unei baze temeinice pentru noul cincinal în cadrul căruia se va pune accentul pe dezvoltarea intensivă a indus­triei și celorlalte sectoare, realizarea unei noi calități pe muncii și vieții. Prin planul pen 1986, s-a relevat, se intră in „Viața studențească” (Continuare in pag. 2) Și acum, viitorul­ „Juriul, vă rugăm notele pentru formația de la Fizică...“. Și cu aceasta, s-a încheiat studenția frumoasă, îmi spu­neam coborând de la Student­ Club, din Preoteasa, cu colegii din Trupa de teatru. „Acceleratul... pleacă peste 5 minute in direcția București...“. S-a terminat studenția frumoasă, îmi spuneam în gară la Iași privindu-mi colegii cu care fusesem intr-un schimb de experiență. „Am venit pentru programări la câini... pardon­­“, zice și închide f­urios ușa. S-a terminat studenția, imi spun, nici nu știu dacă bucuros... „Tovarășe profesor, mai veniți pe la noi ?“ se interesează grav un elev — „obiectul mun­cii“... — cînd mai sunt ci­teva minute din ultima eră a unei săptămini de practică pedagogică. Da, se vădește prin o mie de semne, înghețată la tonete, priviri insistente in legitimația de colaborator permanent „V.S.“ — „chiar sintefi dv. ?“; „e o poză mai veche“ — a venit vara, e timpul, dăm statu’ și luăm statu’, cum data o brigadă, tu ai bentiță ?, o întreb cînd ne întilnim și ea unde, o să fii un profesor rău, dă-mi mina... „Dacă muncești, vei fi un profesor bun“, imi spusese la „Mihai Viteazul“ tovarășa profesoară Popescu Beatrice și eu mă simțisem răzbunat după patru ore de predare, cine spune că e simplu nu știe ce vorbește, n-a auzit murmu­rul a 40 de elevi, cărora trebuie să le spui ce să noteze cind ei te măsoară ca de la 17 la 24 de ani, un raport care poate lua orice valoare, după cum te descurci cu o mie de întrebări (im­­posibile, cu buretele nu prea bine stors de elevul de serviciu, cu cravata pe care o puneai num­ai la examene și cu celelalte, mai ales cu celelalte astfel incit sa recunoască definitiv „știe meserie“... „Drumul vieții nu este drept dar pină la urmă valorile adevărate se impun“, ne spusese, după anunțarea notelor de la diplomă, tovarășul prodecan Ion Licea și grupa de specializare , Corp solid" primise acest adevăr cu un pahar de șampanie în mină, doar aveam intre noi și pe șeful promoției și oameni care vor căuta pe hartă... Lăsasem in cameră numai strictul necesar pentru citeva zile pină la repartiție. Lingă mașină, ne sărutasem, stabi­lisem o oră pentru telefon, imediat după­„după, brusc îm­bogățit semantic...“ — și totuși... „Mai e ceva ?“ „Pii noi nu vom mai veni pe platforma Măgurele“... imi spune mama, emoționată: „Stai să mai privim o dată, te gră­bești ?...“. Așadar, cursuri, programe vechi de la teatru, culegerea de probleme-intrebări, legitimații diverse, articole decupate din V.S., cărți de toate calibrele, stiloul primit de ziua mea, diplome, adrese......să-mi fii pumnii la admitere, domn pro­fesor Desigur, draga mea. Desigur. Și acum, viitorul !... Constantin PAVEL ...

Next