Viața Studențească, aprilie-iunie 1989 (Anul 34, nr. 14-26)

1989-04-05 / nr. 14

Sensul moral al perfecționării Nu există nimic mai dăună­tor pentru un student decit mentalitatea destul de răs­­pîndită cu privire la încetarea bruscă a eforturilor de a în­văța imediat după „intrarea la facultate“. Posesorii unei ase­menea mentalități socotesc că pregătirea pentru examenul de admitere a fost punctul ma­xim al evoluției lor intelectu­ale, reușită care trebuie apoi recompensată printr-o viață de destindere și distracții, du­blată de o „fină“ strategie a luării examenelor „pe muchie de cuțit“ și a dobîndirii în cele din urmă a unei diplome care garantează nu numai un loc de muncă, dar și un pres­tigiu social ridicat etc. Nu­mai că această mentalitate ca­uzează mult mai mult rău so­cietății, colectivităților de muncă decit individului res­pectiv. Existența unor aseme­nea mentalități și a altora a­­semănătoare în rîndul tinere­tului se află permanent în atenția organelor și organiza­țiilor de partid din institute și facultăți, a organizațiilor A.S.C. In această direcție tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidu­lui sublinia­: „In mod deo­sebit aș atrage atenția asupra necesității ca Uniunea Tinere­tului Comunist să-și intensifi­ce activitatea politico -educati­vă în rîndul tineretului și să adopte o atitudine fermă față de unele manifestări negative, care își fac loc într-un do­meniu sau altul. înainte aveam niște practici bune cînd Uni­unea Tineretului­­ Comunist, organizațiile studențești adop­tau măsuri și exercitau un control, inclusiv asupra com­portării tinerilor în societate. Astăzi au cam dispărut aceste preocupări și nu este bine, pentru că formarea și educa­rea tineretului trebuie să con­stituie una din foarte serioase ale preocupările organiza­țiilor de tineret, precum și ale organizațiilor de femei și ale tuturor organizațiilor noas­tre de partid“. Atenția acordată tineretului de toate virstele de către se­cretarul general al partidului, așezarea problemei formării sale comuniste, revoluționare în centrul întregii activități ideologice, politico-educative, activitate care trebuie să joace în societatea noastră rolul de Dan ANTONIU (Continuare în nan. Imagine de zi cu zi a studenției ce stă sub semnul generos al triadei Invățămînt — Cercetare — Producție Învățam $1 muncim pentru patria de miine Sintemn o generație crescută sub sem­nul spiritului revoluționar Avem certitudinea utilității noastre Pentru generația de astăzi a em­fi teatrelor, revoluția repre­zintă un fapt de viață cotidi­an, iar spiritul revoluționar este datul esențial al persona­lității acestei generații a cărei pildă vie, neobosită a fost și este tovarășul Ceaușescu, conducătorul Nicolae iubit al partidului și statului nostru. Studenții de astăzi se pregă­tesc pentru ca miine, compe­tenți să poată prelua în mîini­­le lor destinele țării in care s-au născut și pe care o vor lăsa moștenire celor urma, mai frumoasă și ce­lor mai bogată. Cu fiecare formulă nouă învățată, cu fiecare pro­iect sau lucrare de laborator, cu fiecare nouă temă de cer­cetare pusă in practică, viito­rii specialiști ai economiei na­ționale se pregătesc pentru ca miine să poată răspunde che­mării partidului, încrederii cu care secretarul general al partidului investește tineretul ca pe o puternică forță soci­ală, viitorul însuși al întregii națiuni. La mărețele realizări, cu ela­nul ce o caracterizează, tînăra noastră generație iși aduce o contribuție inestimabilă, fiind tot timpul pe mii ,e șantiere, în marile cetăți industriale, în munca pentru transformarea satelor și orașelor noastre, în­vățând și­­ însușindu-și cele mai noi cuceriri ale științei și culturii în școli și universități, în toate sectoarele­ de activita­te, dînd dovadă de spirit re­voluționar și abnegație. Cu­vintelor de apreciere, de re­cunoaștere a aportului de ex­cepție al tineretului, angajării sale revoluționare în toate marile obiective și realizări ale social­ism­ului românesc, studen­ții de astăzi le răspund prin fapte pe măsura acestei în­crederi. Căci așa cum avea să ne spună Carmen Vîran, anul V, Textile Iași, „suntem­ o ge­nerație înzestrată cu un dar de preț, spiritul revoluționar, excepționalul exemplu de muncă și viață pe care ni-l o­­feră în fiecare clipă secretarul general al partidului nostru. O generație a cutezanței și a căutării perpetue a noului. O generație bogată, de o bogăție pe care generațiile dinaintea noastră nu au cunoscut-o, a­­ceea a certitudinii utilității Florian DUDU (Continuare în pag. 3) Tezele devenirii noastre comuniste Efortul propriu — factor determinant al dezvoltării mă­­rumul de la opțiunea lor­pentru dezvoltare pînă la­ realizarea acestui obiectiv poate fi parcurs pe mai mul­te căi. Datele concrete ale fiecărei țări­ — istorico-geo­­grafice, demografice, econo­mice etc. — sunt cele care de­termină elaborarea și aplica­rea­ unei anumite strategii­ a dezvoltării, in care toți fac­torii care concură la desfășu­rarea eficientă a dezvoltării să aibă o procesului contri­buție cit mai mare, astfel in­cit acest proces să înregis­treze o tendință permanent ascendentă. O importanță co­­vîrșitoare prezintă, in proble­matica generală a dezvoltării, fundamentarea acesteia pe efortul propriu al fiecărei țări, al fiecărui stat, efort care trebuie să se situeze sta­tornic la temelia oricărei ten­tative de dezvoltare și să constituie o componentă defi­nitorie pentru fiecare dintre etapele procesului dezvoltă­rii. Orice Încercare de dimi­nuare a acestui efort, orice substituire masivă cu alte modalități — în esență, apelul la ceea ce se cheamă, la ora actuală, ajutorul pentru dez­voltare, din partea altor țări sau a unor organizații — comportă un grad de risc, care implică nu doar aspec­tele pur tehnice, legate de in­vestirea eficientă a unor re­surse și de rambursarea aces­tora, ci, în ultimă instanță, propria independență și suve­ranitate. Istoria ne-a oferit și pe oferă suficiente exemple ale urmărilor nefaste pe care le-a avut, pentru multe țări, un amestec „din afară“ în problemele, propriei dezvol­tări, amestec devenit posibil în momentul in care resurse­le interne nu au fost su­ficient de bine cuantificate și puse în valoare printr-un susținut efort propriu. Sînt elocvente, in acest sens, masi­vele fluxuri financiare din­spre­­ țările subdezvoltate și cele în curs de dezvoltare. În­registrate — paradoxal, am putea tocmai spune — in ultimii ani datorită „ajutorului“ primit de la țările dezvoltate. Propria noastră istorie, în­­cepînd de la Unirea princi­patelor, pînă la jumătatea acestui secol, dovedește riscu­rile unei politici economice în care valorificarea prin for­țe proprii a resurselor inter­ne a fost de multe ori înlo­cuită cu apelul excesiv la po­sibilitățile altora. Trecerea, prin actul revo­luționar de la 23 August 1944, la edificarea unui nou tip de societate a determinat o coti­tură în evaluarea oportunită- Paul FLORESCU (Continuare în pag 3) Sub genericul Lucra­ra de diplomă — Lungul ritm al teoriei tactică, puteți citi, către în­aginile 6-7, intervenții pblicistice referitoare la­roiectele de diplomă ca­­rți ale contractelor de ercetare.­ ­ GLASUL POETULUI S-ar fi putut naște în alt timp și (n alt loc , dar numele lui tre­buia sa fie de roman. Ar fi putut să fie un romantic grăbit sau un avangardist făuritor de drumuri ; dar, oricum, Idealul său trebuia să fie poezia. Adevărul pur despre geniul acesta de excepția nu-l vă ști nimeni niciodată, deși oamenii nu vor înceta să spună și să scriu mereu lucruri noi, incitante, despre el, deși fiecare generație ce ca veni­­t va descoperi mereu lunăr cu privirile aduncita dincolo de orizontul epocii lui. A afla adevărul pur despre Eminescu ar însem­na să știm din ce iubire tainică a materiei s-a născut el, ce lumi străvechi și-au trimis către noi miturile sub chipul valid, de o stra­nie frumusețe, al lui ; ar însemna, poate, să știm totul despre noi înșine, dar atunci Eminescu, fără aura lui de mister mitic, n-ar mai fi el. « Il regăsim in fiecare an, in fiecare zi, cînd noi trecem grăbiți printre lucruri, il dorim și I­ așteptăm uneori ca pe un miracol, ca , pe o revelație supremă din care am putea renaște spiritual, prieind. L și el niciodată nu intirzie sd­uiind, ca o lumină urcată din străfun­­­­durile propriei noastre ființe pentru a sparge, intr-o explozie de vita­­l­­itate, întunericul din afară, sărăcit de magia cuvântului. Căci Emi­­­­nescu nu este doar un nume de om, de poet, ci miracolul incan­­­­tator, desăvirșirea rostirii inseși. Drumul pe care vine Eminescu este simplu, cunoscut, dar ocolit de multe ori. El pune mai presus da orice omul, ca parte esențială a naturii, a cosmosului In ultimă In­stanță. Poate aici stă și secretul nașterii lui Eminescu aici, pe acest pămînt. Intre oamenii care l-au așteptat venirea veacuri întregi, pen­tru a deveni solul către umanitate, al gândurilor și năzuințelor lor, pentru a-l îndrăgi și a-i pune pe frunte nimbul etern al recunoș­tinței lor. Eminescu este de fiecare dată printre noi, alături de oa­menii care i-au dat trup și o limbă fără egal In care să-și așeze gîndurile , el simte In fiecare moment extazul și durerea omului care iubește, sfișierea lăuntrică a celui ce suferă in tăcere sau zbaterea supremă a celui cufundat in tainele lumii. Despre Eminescu putem vorbi ori­ind, fără teama că ne-am putea repeta, căci mereu vom a­­vea ceva nou să descoperim in creația lui. Și, așteptându-l pe Emi­nescu, In orice an, In orice clipă, putem fi siguri că el va veni, cu acea privire pătrunzătoare și cu vorba lui Izvoditoara de adevăr — principiul existentei trupului etnic din care el a fost plămădit­­ po­porul român.­ Adrian Nicolae POPESCU j I Jf

Next