Viața Studențească, aprilie-iunie 1989 (Anul 34, nr. 14-26)
1989-04-05 / nr. 14
Sensul moral al perfecționării Nu există nimic mai dăunător pentru un student decit mentalitatea destul de răspîndită cu privire la încetarea bruscă a eforturilor de a învăța imediat după „intrarea la facultate“. Posesorii unei asemenea mentalități socotesc că pregătirea pentru examenul de admitere a fost punctul maxim al evoluției lor intelectuale, reușită care trebuie apoi recompensată printr-o viață de destindere și distracții, dublată de o „fină“ strategie a luării examenelor „pe muchie de cuțit“ și a dobîndirii în cele din urmă a unei diplome care garantează nu numai un loc de muncă, dar și un prestigiu social ridicat etc. Numai că această mentalitate cauzează mult mai mult rău societății, colectivităților de muncă decit individului respectiv. Existența unor asemenea mentalități și a altora asemănătoare în rîndul tineretului se află permanent în atenția organelor și organizațiilor de partid din institute și facultăți, a organizațiilor A.S.C. In această direcție tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al partidului sublinia: „In mod deosebit aș atrage atenția asupra necesității ca Uniunea Tineretului Comunist să-și intensifice activitatea politico -educativă în rîndul tineretului și să adopte o atitudine fermă față de unele manifestări negative, care își fac loc într-un domeniu sau altul. înainte aveam niște practici bune cînd Uniunea Tineretului Comunist, organizațiile studențești adoptau măsuri și exercitau un control, inclusiv asupra comportării tinerilor în societate. Astăzi au cam dispărut aceste preocupări și nu este bine, pentru că formarea și educarea tineretului trebuie să constituie una din foarte serioase ale preocupările organizațiilor de tineret, precum și ale organizațiilor de femei și ale tuturor organizațiilor noastre de partid“. Atenția acordată tineretului de toate virstele de către secretarul general al partidului, așezarea problemei formării sale comuniste, revoluționare în centrul întregii activități ideologice, politico-educative, activitate care trebuie să joace în societatea noastră rolul de Dan ANTONIU (Continuare în nan. Imagine de zi cu zi a studenției ce stă sub semnul generos al triadei Invățămînt — Cercetare — Producție Învățam $1 muncim pentru patria de miine Sintemn o generație crescută sub semnul spiritului revoluționar Avem certitudinea utilității noastre Pentru generația de astăzi a emfi teatrelor, revoluția reprezintă un fapt de viață cotidian, iar spiritul revoluționar este datul esențial al personalității acestei generații a cărei pildă vie, neobosită a fost și este tovarășul Ceaușescu, conducătorul Nicolae iubit al partidului și statului nostru. Studenții de astăzi se pregătesc pentru ca miine, competenți să poată prelua în mîinile lor destinele țării in care s-au născut și pe care o vor lăsa moștenire celor urma, mai frumoasă și celor mai bogată. Cu fiecare formulă nouă învățată, cu fiecare proiect sau lucrare de laborator, cu fiecare nouă temă de cercetare pusă in practică, viitorii specialiști ai economiei naționale se pregătesc pentru ca miine să poată răspunde chemării partidului, încrederii cu care secretarul general al partidului investește tineretul ca pe o puternică forță socială, viitorul însuși al întregii națiuni. La mărețele realizări, cu elanul ce o caracterizează, tînăra noastră generație iși aduce o contribuție inestimabilă, fiind tot timpul pe mii ,e șantiere, în marile cetăți industriale, în munca pentru transformarea satelor și orașelor noastre, învățând și însușindu-și cele mai noi cuceriri ale științei și culturii în școli și universități, în toate sectoarele de activitate, dînd dovadă de spirit revoluționar și abnegație. Cuvintelor de apreciere, de recunoaștere a aportului de excepție al tineretului, angajării sale revoluționare în toate marile obiective și realizări ale socialismului românesc, studenții de astăzi le răspund prin fapte pe măsura acestei încrederi. Căci așa cum avea să ne spună Carmen Vîran, anul V, Textile Iași, „suntem o generație înzestrată cu un dar de preț, spiritul revoluționar, excepționalul exemplu de muncă și viață pe care ni-l oferă în fiecare clipă secretarul general al partidului nostru. O generație a cutezanței și a căutării perpetue a noului. O generație bogată, de o bogăție pe care generațiile dinaintea noastră nu au cunoscut-o, aceea a certitudinii utilității Florian DUDU (Continuare în pag. 3) Tezele devenirii noastre comuniste Efortul propriu — factor determinant al dezvoltării mărumul de la opțiunea lorpentru dezvoltare pînă la realizarea acestui obiectiv poate fi parcurs pe mai multe căi. Datele concrete ale fiecărei țări — istorico-geografice, demografice, economice etc. — sunt cele care determină elaborarea și aplicarea unei anumite strategii a dezvoltării, in care toți factorii care concură la desfășurarea eficientă a dezvoltării să aibă o procesului contribuție cit mai mare, astfel incit acest proces să înregistreze o tendință permanent ascendentă. O importanță covîrșitoare prezintă, in problematica generală a dezvoltării, fundamentarea acesteia pe efortul propriu al fiecărei țări, al fiecărui stat, efort care trebuie să se situeze statornic la temelia oricărei tentative de dezvoltare și să constituie o componentă definitorie pentru fiecare dintre etapele procesului dezvoltării. Orice Încercare de diminuare a acestui efort, orice substituire masivă cu alte modalități — în esență, apelul la ceea ce se cheamă, la ora actuală, ajutorul pentru dezvoltare, din partea altor țări sau a unor organizații — comportă un grad de risc, care implică nu doar aspectele pur tehnice, legate de investirea eficientă a unor resurse și de rambursarea acestora, ci, în ultimă instanță, propria independență și suveranitate. Istoria ne-a oferit și pe oferă suficiente exemple ale urmărilor nefaste pe care le-a avut, pentru multe țări, un amestec „din afară“ în problemele, propriei dezvoltări, amestec devenit posibil în momentul in care resursele interne nu au fost suficient de bine cuantificate și puse în valoare printr-un susținut efort propriu. Sînt elocvente, in acest sens, masivele fluxuri financiare dinspre țările subdezvoltate și cele în curs de dezvoltare. Înregistrate — paradoxal, am putea tocmai spune — in ultimii ani datorită „ajutorului“ primit de la țările dezvoltate. Propria noastră istorie, începînd de la Unirea principatelor, pînă la jumătatea acestui secol, dovedește riscurile unei politici economice în care valorificarea prin forțe proprii a resurselor interne a fost de multe ori înlocuită cu apelul excesiv la posibilitățile altora. Trecerea, prin actul revoluționar de la 23 August 1944, la edificarea unui nou tip de societate a determinat o cotitură în evaluarea oportunită- Paul FLORESCU (Continuare în pag 3) Sub genericul Lucrara de diplomă — Lungul ritm al teoriei tactică, puteți citi, către înaginile 6-7, intervenții pblicistice referitoare laroiectele de diplomă carți ale contractelor de ercetare. GLASUL POETULUI S-ar fi putut naște în alt timp și (n alt loc , dar numele lui trebuia sa fie de roman. Ar fi putut să fie un romantic grăbit sau un avangardist făuritor de drumuri ; dar, oricum, Idealul său trebuia să fie poezia. Adevărul pur despre geniul acesta de excepția nu-l vă ști nimeni niciodată, deși oamenii nu vor înceta să spună și să scriu mereu lucruri noi, incitante, despre el, deși fiecare generație ce ca venit va descoperi mereu lunăr cu privirile aduncita dincolo de orizontul epocii lui. A afla adevărul pur despre Eminescu ar însemna să știm din ce iubire tainică a materiei s-a născut el, ce lumi străvechi și-au trimis către noi miturile sub chipul valid, de o stranie frumusețe, al lui ; ar însemna, poate, să știm totul despre noi înșine, dar atunci Eminescu, fără aura lui de mister mitic, n-ar mai fi el. « Il regăsim in fiecare an, in fiecare zi, cînd noi trecem grăbiți printre lucruri, il dorim și I așteptăm uneori ca pe un miracol, ca , pe o revelație supremă din care am putea renaște spiritual, prieind. L și el niciodată nu intirzie sduiind, ca o lumină urcată din străfundurile propriei noastre ființe pentru a sparge, intr-o explozie de vitalitate, întunericul din afară, sărăcit de magia cuvântului. Căci Eminescu nu este doar un nume de om, de poet, ci miracolul incantator, desăvirșirea rostirii inseși. Drumul pe care vine Eminescu este simplu, cunoscut, dar ocolit de multe ori. El pune mai presus da orice omul, ca parte esențială a naturii, a cosmosului In ultimă Instanță. Poate aici stă și secretul nașterii lui Eminescu aici, pe acest pămînt. Intre oamenii care l-au așteptat venirea veacuri întregi, pentru a deveni solul către umanitate, al gândurilor și năzuințelor lor, pentru a-l îndrăgi și a-i pune pe frunte nimbul etern al recunoștinței lor. Eminescu este de fiecare dată printre noi, alături de oamenii care i-au dat trup și o limbă fără egal In care să-și așeze gîndurile , el simte In fiecare moment extazul și durerea omului care iubește, sfișierea lăuntrică a celui ce suferă in tăcere sau zbaterea supremă a celui cufundat in tainele lumii. Despre Eminescu putem vorbi oriind, fără teama că ne-am putea repeta, căci mereu vom avea ceva nou să descoperim in creația lui. Și, așteptându-l pe Eminescu, In orice an, In orice clipă, putem fi siguri că el va veni, cu acea privire pătrunzătoare și cu vorba lui Izvoditoara de adevăr — principiul existentei trupului etnic din care el a fost plămădit poporul român. Adrian Nicolae POPESCU j I Jf