Viața, octombrie 1941 (Anul 1, nr. 183-213)

1941-10-14 / nr. 196

Papina # VIAȚA Marii 14 Octombri* MU CALENDAR ISTORIC VIEȚI ȘI FAP­TI] BIN TRECUT 14 Octombrie 1530. — Se termină zidirea mănăstirii Probota din județul Suceava, de către Petru Rareș. Din pisania bisericii, înconjurată de un chenar cu profilul simplu și care este așezată pe zidul din afară, pe partea de miază­zi în dreapta ușei de intrare, aflăm următoarele: «Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea sfântului Duh, iată eu robul stăpânului meu Isus Hristos, Io Petru Voevod, cu mila lui Dumnezeu Domn al ferii Moldovei, fiul lui Ștefan Vodă cel Bătrân, a binevoit Domnia mea cu buna mea voie, în al patrulea an al stăpânirii (mele) împă­rătești, a zidi acest hram întru numele arhiereului și făcătorul de m­nuni Ni­­colae, fiind egumen chir Grigore, în a­­nul 7038 Oct. (1530)». O BĂTĂLIE NAVALA In Monitorul Oficial francez din 20 Oct. 1634 ni se dă următoarele amă­nunte cum era așteptată o bătălie na­vală: «Marsilia 14 Octombrie 1654», «Aflăm că la Neapole, s’au îmbarcat pe nouă galioane și 28 de galere, 3000 de soldați spanioli și 4000 de napoli­­tani. Ii așteptăm în cea mai bună dis­­poziție, ca să-i batem cum trebue, dacă au de gând să se joace și să ne viziteze în acest fel», ARMAND TROUSSEAU 14 Octombrie 1801.­­ La Tours vede lumina zilei Armand Trousseau, medic francez și profesor renumit, care este autorul unui Tratat de terapeutică, ră­mas mult timp clasic. Prin tratatul său de Ftizia laringelui, câștigă în 1837 marele premiu al Academiei de medicină VITEZA VASELOR IN SEC. XIX-LEA 14 Octombrie 1817. — James Watt, vestit mecanic englez (1736-1819), tra­versează strâmtoarea Margareta pe o navă, a cărei viteză, constatase că era de 7 noduri și jumătate. Sărbătorirea maestrul­ui t­eori*e Enescu Societatea­ Compozitorilor Ro­mâni aduce la cunoștința generală că sărbătorește pe președintele său GEORGE ENESCU, la împlinirea vârstei de 60 de nai, printr’un con­cert festiv la Ateneul Român, în «eara zilei de 17 Octombrie, orele 20.30 precis. La acest concert își vor da con­cursul d-nii DINU LIPATTI GA­BRIEL NARUJA, VIRGIL ‘ POP CONST. SILVESTRU și CONST. STROESCU. Programul cuprinde: Sonata pen­tru pian op. 24, Sonata pentru vioa­ră nr. 2, Epigramele lui Clement Marot și un fragment din opera Oedipe. Concertul va fi deschis printr-o cuvântare omagială a d-lui Mihail Jora, Vice-Președinte al Societății Compozitorilor Români. BWHlIRIOZITMI "VECHIMEA JIGĂRII. — Prima ți­­gare a văzut lumina zilei în anul 1801, într-unul din orașele statului Connec­ticut din America. încă din 1799 înce­puseră studiile pentru fabricarea ei, astfel că inventatorul a avut nevoe de doi ani de caznă și de muncă până a putut-o realiza. In anul 1912, 145 uzine produceau 1.720.000 metri cubi de oxigen. Ger­mania, numai ea singură, avea 41 u­­zine și consuma 4 milioane de metri cubi. Venea apoi f­ranța cu 15 uzine și 2 milioane metri cubi consumație. CONDORIî, vulturii cei mari din America de Sud, localnicii Cordilie­­rilor Aizilor, se înalță în regiunea ză­pezilor eterne, în aerul rece, până la 8000 metri, unde plan­ează liniștiți. . AMEN sau AMIN este un cu­­lt de origină ebraică care înseamnă «așa «a­rie» și termină toate rugăciunile Evreilor. La începutul unei fraze — Amen dico vobis •—­ el înseamnă în a­­d­evăr, cu siguranță. Astăzi creștinii și musulmanii zic deasemenea amen la sfârșitul rugăciunilor lor. Amen a fost introdus în limba română prin inter­mediul l­imb­ei grecești sau slavone. OBICEIU. — La Cafrii din Africa de Sud există un obiceiu curios când cineva este bolnav. De pildă, unor su­­ferinți, pentru a se însănătoși, li se pun ventuze pe... umbra lor. VACANȚE IMPERIALE. — Fostul împărat, al Germaniei Wilhelm II se deosebea față de alți monarhi, încât nu se putea zice că are vacanțe, atât era de activ în lunile de vară. Era mo­narhul care călătorea cel mai mult, cu yachtul și cu trenuri speciale ple­ca la Nord unde-i plăcea să se odih­nească. In fiecare an vizita fiordurile din Norvegia. Pe vasul­­ «llohepzol­­lerm avea cinci aparate telegrafice pentru a primi și expedia telegrame, aceasta, pentru ca acest suveran ținea mult să fie informat de tot ce se pe­trecea in lume. Nu neglija însă nici sporturile CĂSĂTORIE. — in țara Somalilor din partea de Nord-Est a Af­ricei, di­feritele triburi locuiesc separat, în co­libe și duc lupte aprige între ele. Nici un negru nu are dreptul să-și ia o ne­vastă, până ce nu a ucis un dușman. Cei mai mulți Negri au patru neveste, în patru colibe diferite. LAPTELE este un produs organic, ușor alterabil, asupra căruia influen­țează în mod defavorabil un număr însemnat de factori. Abia ieșit din u­­ger și uneori chiar înainte de a ieși se încarcă cu microbi. Afară de acea­sta, fraudele care se fac cu­­ el poate să-i schimbe cu­ totul proprietățile ini­țiale și să-l transforme într-un ali­ment destul de vătămător pentru or­ganismul omului. CONSUMAȚIE DE LAPTE. — In trecut ca și astăzi laptele ocupă un loc important în alimentația omului. După statistici economice ,s-a văzut că Parisul ocupă al doilea loc printre marile orașe consumatoare de lapte de pe glob. După New­ York (2.000.000 litri), consumația zilnică a Parisului se cifrează la 1.2000.000 litri de lapte. CONSUMAȚIA LAPTELUI. — toate timpurile s'a văzut cât de nece­sa­sar e laptele în alimentația omului. Până în anul 1938, Ceho-Slovacia era a șasea țară de pe glob în consuma­ția laptelui, după Statele Unite, Ger­mania, Franța, Anglia și Danemarca. Ea avea un consum anual de 3 miliar­­d­e 500.000.000 litri de lapte. SAFIR Știri teatrale Miercuri 15 Octombrie pre­mieră la Studio. «Astă seară se joacă fără piessă» de P., Pirandello Premiera piesei «Astă-seară se joacă fără piesă» de Luigi Piran­dello, va avea loc pe scena Studiou­lui Teatrului Național, Miercuri 15 Oct. a.c. In rolurile principale vor apare d-nele Marietta Anca, Natașa Alexandra și d-nii Gr. Mărculescu, A. Pop Martian, Ion Manu. De la Teatrul National si Studio Astă-seară la orele 7,30 se repre­zintă pe scenă Teatrului National piesa de mare succes a lui Gaston Baty , Doamna Bovary. La Studio se joacă, în continuare marea frescă a țărănimii noastre : «COPII PĂMÂNTULUI» La Teatrul «Tudor Mușatescu» de sub direcția d-lui Tudor Mușatescu, au loc ultimele repetiții ale comediei satirice «Amor, s­o­vie­tic» 4 acte după V. Cala­­eff, sub direcția de scenă a d-lui Val. Mugur. Pictura și direcția tehnică, F. Feo­­doroff. Premiera Da ape a loc la 21 Octom­brie, m­ai m­ic O anchetă cu privire la artă CORELAȚIA INTRE ARTA Și VIATA Problema interpretării și încercarea de a fi lămurită chiar de către creatori Continuăm aci o anchetă încep­ută într’una din principalele noastre reviste literare, săptămânale, înre­­­istrând azi răspunsul d-rei Madelei­ne Rădulescu, cu privire la coregra­fie. Treptat vom publica părerile ce­lor care reprezintă această artă la noi, pentru o ma­i amplă lămurire a cetitorului, socotind interesantă această problemă. Interpretarea în artă, precum și o încercare de lă­murire a ei chiar de către creatori, iată și cele trei întrebări ale noastre: 1. Un subiect oarecare, oferit de viață, cum îl ve­deți dv. transpus în artă ? 2. Realizările lui se suprapun până la ultimul con­tur, vieții ? 3. Fenomenul artistic interpretând viata o poate influenta în desvoltarea ei? Individual sau colectiv? D-ra MADELEINE RADULE­seu. 1. Nu toate subiectele pot impre­siona, astfel, trebue spus, că nu va putea fi redat totul prin dans. Dar nu numai atât, nu orice subiect poate fi transpus în baletul clasic, fiindcă în mod impresionist, desi­gur, se poate concepe ușor. Faluc­­ca ori Mary Wickman înfățișau to­tul, chiar și urîiul, dacă li se pă­rea că acesta poate "spune ceva sau poate fi expresiv. Lejeritatea ex­­presionismului pe care o urmărește azi, într’adevăr, Lifar, e ceva cu totul aparte, neîncadrabil; la în­ceput însă și el a fost tot un clasic. Clasicul, chiar fără voia lui, dă unei mișcări ce trebuia să fie urîtă prin intenție, prin libret, o oare­­care eleganță aparte. Câteodată in mod intenționat nu înțeleg ceea ce a vrut să spună compozitorul muzicei și de acoia re­curg la ajutorul fanteziei, caut să redau așa cum văd eu, așa cum în­țeleg eu, libretul imprimându-i nu numai interpretarea dar și puterni­cele trăsături ale personalității mele. Aceasta însă, se numește ex­presionism, și eu sunt o balerină clasică. Maestrul Anton Romanow­­sky și cu mine, încercăm acum să legăm clasicismul coregrafic cu ex­presionismul, stabilind și întinzând această punte între părțile lm- cele mai bun­e...............­­ In ceea ce p să privește când aud o melodie frumoasă caut să pă­trund în intenția compozitorului , caut subiectul pe care apoi încerc să-l exteriorizez. De obicei în bale­tul clasic se aleg amintite subiecte, spre exxmplu: primăvara cu voio­șia, cu bucuria, cu bucuria și fuga ei siderata, sborul unei pasări sau moartea ei — să ne amintim de plutirea și celebra moarte a lebe­dei, a Anei Pavlova — sau chiar un apus de soare. Reprezentarea na­turii e foarte dificilă, cu mult mai complexă decât restul vieții și cere o depășire totală a umanului. Elementele care inspiră într-o oa­recare măsură și de care ține sea­ma un dansator sau o dansatoare sunt și culoarea locală sau epoca. Presupunând că avem de interpre­tat Chopin, o nocturnă, un vals etc... pentru o mai fericită actuali­zare a acelui prezent, e de ajuns să spunem că vom ține seamă de ro­mantism călăuzindu-ne după el, de pildă în ceea ce privește costumul, manierele, ori sentimentalismul excesiv, bine­înțeles, nu atunci când e vorba de o mazurcă, de data asta găsindu-ne în fata unui specific national iar orientarea făcându-se cu totul după alte criterii. Așa­dar, nu orice subiect din via­tă poate fi transpus în dansul cla­sic, iar din cele care pot fi trans­puse vom selecționa numai partea care reprezintă frumosul. La ce bun, să arăți prin dans, urîtul? Dansatorii ar trebu­i să aibă idea­lul numai în frumos. Dar eu toate acestea poți avea, poți simți acepți*i|^**ă, însă a reuși să-l redai. Tendința de a reda, acest ideal al frumosului, trebue să fie­ fi reținu­t și să ani­­­meze — după mine, — întotdauna pe dansator. !14J . . .­­E foarte ia "cea de-a doua întrebare, deoarece sunt momente care die 1 selecționează, iar redarea lorr este deu-­totul personală. Dansul a luat naștar­e întotdeauna dintr’un sentiment al.., frumosului, să ne amintim de, preotesele egip­tene sau grece; dansul lor era în întregime iluzionist. Trăiau cu a­­cea personalitate închisă în ele, că­reia îi serveau, sacrificân­du-se, ast­fel că nu puteau­­­judecate în sen­­sul vieții obișnuite, ele erau așe­zate cu mult mai sus, în atmosfera spirituală a acelei zeități. La Ro­mani erau socotite atât de sacre, încât puteau grația chiar pe con­damnați. Expresionismul actual se apropie de vechile dansuri fără principii, opuse în acelaș timp baletului cla­sic precum și legilor sale. Tocmai aceste legi caut eu să le înfrâng, să le rup, pentru a uni aceste două cantități. In dans, pe scenă, există un ideal; viața de toate zilele așa cum e ea, nu poate fi reprezentată pentru că presupune o prealabilă idealizare: un dans, un vis; deci nu va putea fi prezentată însăș realitatea. Dan­sul e o iluzie și unei iluzii nu i se poate acorda caracterul de reali­tate. 3. Artistul, prin dansul său, tinde să influențeze publicul, să zicem colectivitatea. Aceasta depinde în­­să de temperamentul și personali­tatea fiecărui individ. De aceea ar­tistul trebue să tindă, — cum spu­neam, — către frumos, pentru putea da totul, și astfel, declanșa­t în spectator, game intense de sim­țăminte înalte, umanitare, care să-l facă mai bun sufletește. Pot fi alți dansatori care ar dori altceva, eu însă nu prea cred în altceva. Dansatorul care dansând a creat emoții lugubre se va întreba, ce va face spectatorul cu astfel de sim­țăminte după spectacol. Nu știu ce conștiință ar putea avea acela care ar ști publicul plecat cu asemenea sentimente. Numai virtuozitatea de dansator și de artist în acelaș timp îmbinate genial pot captiva colectivul. Puți­ne excepții, distante cu totul de frumos sau de urît, nu vor putea fi prinse de fluidul emanat de vir­tuozitatea artistului. Și totuș, și a­­ceste elemente refractare, vor fi captate, săvârșindu-se iu ele acest proces sfânt de transformare și înălțare­­ artistică, • dacă ne găsim în fața unui • dansator genial. Ernest Verzea xoxox De la Opera Română Repetițiile orchestrei și corul de femei vor începe în dimineața de Luni 13 Octombrie 1941 la Teatrul Regina Maria. Repetițiile corului de bărbați vor începe în aceiași zi la ora 4 d. a Publius A apărut Virgi­lius Păcală și alte schițe umoristice de VIRGILIU SLAVESCU Comenzile se pot­ trimite prin mandat poștal, editurii «Emi­­nescu», București 1, str. Angliei Saligni â. m O figură de epopee: Paul Krüger O viață întreagă - probleme grave și grea răspundere Cu prilejul premierei grandiosului film RASCOALA BURILOR la cinema ARC In Copland,­­ Transvaal din Africa de Sud, a început viața lui Paul Krue­ger. Nu avut o tinerețe ușoară. Chiar ca simplu băiat a avut de luptat cu greutățile vieții și i sa cerut băiatu­lui lucruri peste puterile sale, ce nu­mai un om matur le poate isprăvi. Dar in țări coloniale fiecare energie este folosită. De tânăr Paul Krueeger sa dus la vânătoare și a avut multe aventuri cu sălbătăciunile codrilor, ca apoi în viață ca om de stat să aibe de luptat cu sălbătăcia unor politici­ani fără scrupule, cu gând de domi­nare. Din primii ani ai tinereții Paul Kru­eger a primit sarcini și el a trebuit să-și ia răspunderi mari, căci în colo­nia olandeză care era Transvaalul, ti­neri de­­ 18- gus ’puteau să-și aleagă două ferme de administrat. Și Pău­i Krueger s’a pus pe lucru,­ a realizat lucruri frumoase, a gospodărit cu în­țelepciune, așa că cetățenii din preaj­ma lui, nu o dată îi cereau sfaturi, de foarte multe ori se consfătuiau cu dânsul. Curând căpătă un loc demn în marile sfat național ca mai târziu să ajungă la cea mai înaltă dreaptă­ Pre­ședinte al Republicei Burilor. Dar n’a fost un Președinte așa cum se înțelege la noi în limbajul curent. Ca­ o figură patriarhală, el­­ veghia la bunul mers al patriei sale, tot așa de patriarhală erai și viața lui de familie. Ca o do­vadă cât era de iubit de întreaga na­țiune, ei destul sa spunem că pretu­tindeni era pomenit drept «Unchiașu­l Krueger» (Ohm. Krueger). Un greu destin a avut acest­­ bătrân Președinte de Republica. Paul Krue­ger a stat în fruntea Statului Bur, când Anglia­ își întins mâini­ de pradă asupra acestei țări, fiindcă s’a găsit în­ pământul ei mult,aur și multe diaman­te. In fața trimeșului­ Angliei omul, ra­finat și, făr­ă..scrup­ule CECIL,, RHO­DES, stateg, figura..,impunătoare a, b­ă­trânului Paul Krueger, care nu putea fi câștigat prin vicleșuguri diplomati­ce și nici prin mituire. Paul Krueger cunoștea foarte bine pe englezi. Pe dânsul nu-i tulburau frazele de uma­nitate fiindcă avea privirea­ clară și sesiza la moment intențiile nemărturi­­site. Și așa și-a dat îndată,seamă când a fost la Regina Victoria a Angliei unde a semnat o convenție care a a­­sigurat drepturi mai mari poporului bur, că această convenție duce numai la o amânare a marelui,Co­rfli­­c t, dar nu la o soluționare. Războiul devenise inev.i.IgbM. Și războiul acesta provocat de englezi a­­ avut militar scopuri de jaf și de spoliere a micului popor­ bun Burii au fost înfrânți, de superioritatea numerică, a englezilor. Și octogenarul Președinte*­­ învins și decepționat a mai întreprins o călătorie în Europa, pentru a schimba destinul poporului său. Dar boala lui de ochi s-a agravat. Profesorii din Geneva nu l-au mai putut. vindeca. Și Președintele orbise tu totul. Era un înfrânt al vieții.T­ra­­­gicul... acestui destin îl vom. . simți, în puternicul filrn.. RASCOALA BURI­­.LOR viitoarea,, premieră a ci­ncid a to­­­grafului «Ar,»», al«»,. Iașii vor avea de Crăciun o mare Expoziție a Moldovei De la redacția noastră IAȘI. 10. — Regulat Academia de Bele Arte din localitate de la veni­rea în conducere a d-lui prof. Si­­mionescu organizează în fiecare an câte o mare expoziție a elementelor ce termină școala. Expoziția din anul acesta însă, iese cu totul din cadrul obișnuit și se plasează în fruntea tuturor mani­festărilor Moldovei întregite. Di­rector Roman Simionescu lu­crează actualmente asiduu la organi­zarea marei expoziții a Moldovei fiind secondat de talentatul pictor Const. Agafiței. Organizatorul expozi­iei a hotărât ca cele patru mari sa­oane unde ac­tualmente sunt atelierele de sculp­tură, pictură, desemn și artă deco­rativă, să servească pentru salonul oficial al anului. APEL CĂTRE ȘCOLI In cele patru ateliere vom avea putința să admirăm marea expoziție de pictură, sculptură și aquarelă a Moldovei. S’a făcut un apel către toate școlile ca să-și tri­nează la Iaș­ operele l-r. Urmează deci ca la 1 Noembrie profesorii sau artiștii ce doresc să participa la expoziție să trimită nu­mele lucrării și un clișeu reprezen­tând această lucrare, cu un istoric al pictorului respectiv. La 1 Decembrie acelaș profesor sau artist va simite lucrările lui pentru a f expuse în salonul oficial ce se inaugurează în aceiași lună în ziua de 24. Premii în bani se vor acorda de Ministerul Culturi Naționale, Cultelor și Artelor, celor mai bune lucrăr­­ile expoziției. D. Adrian Maniu inspecor general al Artelor și unul din sprijinitorii sinceri ai Iașului care va participa dealtfel și la inaugurare se interesea­ză de­mersul mari­or pr'­ nvative din localitate. SCOPUL EXPOZIȚIEI Scopul acestei expozi­ți­­e de D.~ d. rector Roman Simionescu ieste ca tinerele elemente, după ce pără­­sesc Academia să nu-și piardă con­tactul cu­ ea. Deasemenea expozantul va menține un strâns contact cu "ca­marazii" rămași în școală și mai ales expoziția ne va arăta dato absolven­tul este în progres sau regres. Proectele distinsului rector al Aca­demiei de Bele Arte, sunt foarte în­drăznețe pentru o anumită mentali­tate, și în special pentru vremurile de astăzi. Totuși d. Roman Simionescu în­cearcă totul pentru ca Iașul și Mol­dova să-și dovedească­­ marea lor misiune artistică. Anul acesta Academia de Belle Arte din localitate va participa masiv la schimbul de studenți cu străină­tatea. In acest scop Academia va trimite la studii trei absolvenți: unul pentru pictură în Germania, pinul pentru sculptură in Italia și unul pentru artă decorativă în Franța. Toate aceste trei țari vor trimite la Iașa trei studenți absolvenți pentru studii. BURSELE Cei trei absolven­­t români vor fi obligați fiecare sa execute in străi­nătate câte o copie, indica­ti de con­siliul profesoral, dintr’un muzeu din localitatea unde este trimis la studii. In plus, bursierul va executa dou­ă bucăți, una peisaj și alta portret. Ambele vor­ fi executate în străină­tate Cu toate aceste­ucrari di rector Simionescu intenționează­­a facă la Iași o Pinacotecă a Academiei. In fiecare an lucrările acestei Pinacoteci vor crește și astfel in acest nou local se va face istoricit­at­­i plastice mol­dovenești. G. G. Cine moștenește rolurile lui­ Sârbu­ sin cadrul unui lung interview asu­­pra problemelor actuale ale teatrului românesc apărut in revistă «GALE­RIA», d. Ion Sârbu, valorosul actor al primei noastre scene, ne spune că ne ji va moșteni rolurile, in­ ace­ași revistă" «I. A. Raicu­ semnează un interesant articol despre "­Un nou prinț al opere­tei: Ion Dacian», Nici un fapt nu ne entuziasmează și nu ne produce, cu adevărat, dragoste pentru știință, decât atunci când cu­noaștem viața, activitatea și opera oa­­menilor mari și mai cu seamă atunci când sunt din neamul nostru. Din calvarul vieții trecute se cunoaș­te că id­rum­ul mai tuturor oamenilor mari e presărat cu spini. Picăturile de sânge și sudoarea formează pentru dân­șii firul Ariad­nei în labirintul Vieții Nu e unul care sa nu-și fi dus crucea în spate. Rari Sunt ăcei cari au pășit în viață domol, tot mai sus, un miros de tămâie și glasuri de planale. Acestea au venit mai târziu, ca cinstire amin­­tirii lor. Influența oamenilor mari trec gra­nițele țării lor. Ei sunt ai omenirii în­tregi, sunt mai presus de naționalita­te, pot servi insa la isbucnirea. reni­­giilor naționale». Unul din aceștia, a cărui operă stră­lucește pe firmamentul științei, alături de operile marilor savanți ai lumii, es­te și marele chimist român ardelean și ingeniosul inventator Nicolae Teclu, care prin geniul său a preamărit gloria neamului românesc. Nicolae Teclu s -a născut la Brașov in anul 1839 din părinți mari peni­tr­ucianți. După terminarea studiilor fă­­cute la Brașov, Viena, Muench­en și Berlin,­ voind să-și pună cunoștințele sale în serviciul neamului românesc, se reîntoarce țn țară ca arhitect. Aci visa THgăsind teren favorabil, deoarece arhi­tecții erau pe atunci niște factori ne­cunoscuți, se înapoiază la Vienni în ]1$68. Fiind în vârstă de 29 ani­, stu­diază la Universitate chim­iă generală , la politehnică urmaeză cursurile de tehnologie (industriile chimice).­ Dove­dindi aplicație pentru sate ca experimentator, chimie și abili, atrase atenția vestitului chimist Ernest Ludwig, care il luă asisent pe lângă sine. . Luându­-și licența, Nicolae Teclu, (p >ț) întoarce din nou în țară la Brașov șil face «o nouă încercare in Vechiul Re­­­­gat, de astădată pentru întemeierea u­­­­nei fabrici de hârtie, dar:­ nu găsi nici­ capitaluri, nici interes și nici Incur­a­­­jare­ e.­­ ■ j La Brașov, unde a funcționat câțiva ani ca profesor de liceu, introduce pentru­ prima dată, cursurile de gim­­n­astică rațională.­- el însuși vfiind" om bun­ sportiv, câștigând a FUferMe premii­la concursurile sportive și pe timpul când nu trăda cu nimic un viitor sa­vant. Aci a întemeiat reuniunea româă de gimnastică și cântări, care mai e­­xistă și astăzi. Voind in acelaș timp să organizeze gimnastica și în România, nu izbutește, deoarece nu găsi nici un sprijin din partea autorităților. Decepționt în planurile sale, Nicolae Teclu, se înapoiază iarăși la Viena. in care timp, făcându-se cunoscut prin activitatea­­ sa științifică, este­­ ales în 1­879 membru al Academiei Române. In 1880 este numit profesor de chi­mie la Academia Superioară de comerț din Viena și în acelaș an, docent de chimia culorilor la Academia de arte frumoase. Mai târziu, însă, demisionea­ză din acest post și este numit chimist al atelierului de bancnote al monetă­­­riei Statului austriac și al Imprimeriei imperiale. Răpus, atât de munca excesivă, cât și din cauza­­ bătrâneții, Nicolae Teclu moare printre străini in anul 191ß, tocmai când, plănuise întreprinderea unor noui cercetări științifice. Genii, muncă și modestie se rezumă din întreaga viață a primului ch­imist ardelean Nicolae Teclu. Timp de,­ aproape 40 de ani,­­­cât a funcționat ca profesor, Nicolae Teclu și-a găsit timp să se ocupe cu o deose­bită pasiune și cu problemele știin­țifice. Rezultatele acestor preocupări sunt concentrate în cele 60 de publi­­cațiuni, de prin diferite reviste­­ de spe­cialitate, care sunt tratate cu privire la­ studiul flăcării, hârtiei, gazelor, precum și diferite probleme teoretice și tehnice, Nicolae Teclu poate fi considerat cel mai ingenios dintre ch­raiștii români., P­rimele și cele mai principale lucrări ale sale, au avut ca obiect studiul flă­cării, Cercetări continuate timp de 20 de ani și care au­­ devenit clasic. t­ici frumoasele lui experiețe asupra arderii unu­i amestec de gaz de ilumi­nat și ae­r, a rezultat Inventarea și con­­strui­rea­­ unei noui lămpi de laborator, uturiiza lampa Techin, care înlocui lampa Bansen de până acum și care astăzi se întrebuințează în toate labo­ratoarele de chimie din lumea întreagă. Tot ca rezultat din studiul asupra flăcării, Teclu mai construi un fetome­­tru foarte precis, cu­ care compara­ In­tensitatea luminii. Nicolae Teclu a mai descoperit o mulțime de aparate indispensabile, azi in laboratoarele de chimie. In afară de aparatele de preparat ozonul, cele pen­tru solidificarea bioxidului de carbon, pentru inversiunea flăcărilor, a mai in­ventat aparate pentru preparat gaze, pentru sinteza și descompunerea apei, aparat pentru cercetarea gazelor în mi­ne și alte numeroase ap­arate. Teclu a făcut studii frumoase și profunde asupra hârtiei, dovedind că hârtia biletelor de bancă austriace e una din cele mai superioare din câte se cunosc și a ajuns unul din cei mai d­istinși specialiști în acest domeniu. Pe lângă­­ toate acestea, Nicolae Teclu, a fost unul dintre primii savanți care s'au ocupat cu problema sborului. Din­­tr'un document din anul 1994, aflăm principiile lui N. T. cum s’ar putea rezolvi navigația în aerul atmosferic. Insă din lipsă de mijloace materiale, Feelu nu a putut să-și realizeze în mod practic problema 'borului. Nicolae Teclu a fost un adevărat­ în­vățat modest, om de înaltă erudițiune științifică și cu o vastă cultură g­ene- U'.la. A fost un bun român, pari­ot con­vins, suflet mare, inimă românească, însă cu toate acestea a avut nenorocul să muncească și să moară­­ atac prin­tre străini, deși descoperirile sale au îmbogățit pe alții. Nicolae Teclu nu și-a uitat o clipă originea, își iubea țara natală cum alții n’au dat dovadă. În 1916, compatriotul nostru aștepta cu nerăbdare să vadă realizată Unitatea neamului româesc, însă mi s'a bucu­rat de această fericire Marele savant cu renume mondial, N­­ic­lae,. fFeciu, a făcut cinste științei și a răspândit faima calităților distin­se ale neamului nostru, iar noi Româ­­nii, să fim mândri de acest mare chi­mist, care a transmis peste hotare glo­ria științei românești. Iar după cum a spus profesorul G. G. Lon­ginescu «C­­ri­șul Brașov are pioasa datorie să a­­dnscă din Viena rămășițele pământești ale marelui sau fiu și să le așeze în cinste intr’u­n monument vrednic de numele și Traumele lui Nicolae Teclu». Dbcît în ai douăzeci și cin­ilea an de la moartea să, să ne am­n­fiști cu pieta­te de marele chimist Ibmah, Nicolae Techi­­­și" să nu-l uităm "ni­ciodată, caci interfele nu" ce-a ""uitat" Phelipăl Din panteonul României NICOLAE TECLU Douăzeci și cinci de ani de la moartea mar­elu chimist român cu renume mondial

Next