Viața, iunie 1942 (Anul 2, nr. 403-431)

1942-06-10 / nr. 411

TELEFOANE» _ |g» 1 J­A­MUL 21 Hr. 4** I Redacția 4.17.T5» A­J§ Q SJBRBSß WBt&ttBBR HBHBHBHHH BSBBSRB Miercuri lfl —— 111 ^jpi&s B abo nams ntej7 ■ 3'/:r Proprietar: ^«tîtntul Român p­­|g^g IBIB ® BBS • jJBBBWBfek fl Trei funi . .. 1AN . en* sub No 498^ Uit £ 1 ^MBHSSagpy ■BBf l ai jgHBffh­ ^SMB^ l­ȘgSȘ |S^^v . ■ Șase la«] f . »­­ Taxa plătită io­numeral^con ft| Autorftih­l fl instittiffiî^W . ■ 1 T. st^No. 29­514 din*ta» gB A ^^HlB^B **&m- <HH I m HHB ■ 8 PAGINI 5 LEI I­NEDACTIALI ADMINISTRAȚIA ABH HF WWWW B ff^BH^^—«——P»e^Gr Director­­ [UNK]­­<. u.ucu .* v.v - ■ aKSaHMa sMjMwI^ m­­u resereanu PRIETENIA ROMÂNO-GERMANO tot p­rin ordine de zi ale Ir Mareșalului Antonescu, Mareșalului von Bock și Generalului Mannstein, a fost preamărită și glorificată pentru istorie fapta de arme a armatelor româno-germa­­ne care luptând la Kerci și la Markov, împotriva unui ina­mic cu mult mai numeros, au repurtat victorii decisive pe frontul sudic, dând o nouă certitudine a victoriei celei mari, ce se apropie. Despre bravura soldatului român și despre inegalabilul lui spirit de sacrificiu, ca și despre armata germană ca­re s’a dovedit a fi cea mai puternică și cea mai perfec­tă pe care o cunoaște istoria lumii, — s’a scris îndeajuns pentru a nu mai fi nevoe să insistăm și noi. Dealtfel, chiar dacă nu ar fi cunos­cută această realitate, des­pre lucrurile evidente este inutil să mai adăugăm ceva, pentru că ele se impun sin­gure prin forța lor lăuntrică, intrisecă... Dacă, totuși revenim asu­pra colaborării militare ro­mâno - germane, o facem pentru altceva. Și anume pentru a învedera o realita­te de azi, care va deveni o permanentă, mâine, când zorii păcii vor însenina ce­rul războiului atât de întune­cat acum, și care privește colaborarea și prietenia, în viitor, dintre cele două po­poare. Noi românii am admi­rat, totdeauna poporul ger­man nu numai pentru excep­ționalele lui calități și geniul lui creator dar mai ales pen­tru dârza lui voință de a bi­rui toate adversitățile care i se puneau obstacol in calea desvoltării și evoluției lui istorice. Dar nu numai atât: statul român modern- prin Regele Carol I, — a găsit în statul german un prieten și un înțelegător. Și a fost fi­resc să fie așa pentru că Germania prin situarea ei în inima Europei era direct in­teresată de a contribui la consolidarea unui stat, din spațiul sud-estic al continen­tului, de care era legată nu numai prin interese econo­mice complimentare dar și prin faptul că poporul ro­mân avea de împlinit, aici la gurile Dunării, misiunea europeană, de a fi gardian al Europei la porțile ei răsă­ritene, împotriva, invaziilor mereu actuale care veniau asupră-ne, mai ales de din­colo de Nistru. Dacă a fost o epocă de neînțelegere a i­­dealurilor germane, din par­tea oficialității românești­­nu a fost atât din cauza noa­stră, cât mai ales din prici­na conjuncturii internațional­­e, de după primul război mondial, în care și marele popor german, până la biru­ința națion­al-socialismului, a trebuit să se axeze pentru a putea trăi. Acum, în acest ceas în care pe fronturile de luptă se scrie o nouă istorie a Europei, adică a comuni­tății popoarelor din acest continent, — poporul ro­mân, eliberat de dominația unui spirit internaționalist care nu avea nimic comun cu tradiția și cu stilul vieții lui — s’a reintegrat în viata organică a Europei potrivit realităților sufletului și pă­mântului românesc. Iar a­­ceasta reintegrare în adevăr este garanția supremă că de acum înainte, dat fiind că Europa este pe punctul de a fi definitiv salvată de pri­mejdia imixtiunilor extra­­continentale, neamul româ­nesc și statul vor putea duce o politică de realism speci­fic. Iar acest realism, în or­dinea internațională înseam­nă colaborare și prietenie, în primul rând, cu Germa­nia. Și pentru ca acest viitor de tovărășie europeană să aibă și cununa unei sentimentale, care dă trăiri atât farmec și atâta culoare vie­­ții oamenilor ca și vieții po­poarelor, — este de ajuns să smintim jertfa de sânge a soldatului german și român care înfrățiți pe câmpurile de luptă, duc cu ei, chiar prin moarte, semnele unei trăiri într’o adevărată comunitate de spirit și de luptă. MAREA BÄTALIE DE NIMICIRE DE LA HARCOV Sovietele au încercat mereu să străpungă, cu nenumărate tancuri liniile germane, prăbușindu-se­­ însă sub focul apărării germane­ A DOUA FAZA A OFENSIVEI GENERALULUI ROMMEL PRIN TELEFON DE L­A CORESPONDENTUL NOSTRU DIN BERLIN. Tanc distrus de BERLIN, 9. — După părerea cercurilor autorizate din Berlin bătălia din Libia, a intrat într’* doua fază. Prima fază a luptei care a început la 26 Mai din i­­nițiativa generalului Rommel constat în luptele de tancuri, ca­­­re s-au dat alternativ în spațiu Gazala, Tobruc­, Birma Cheli Bir-El-Gobi, timp de 12 zile. Caracteristic pentru luptele din această primă fază a fost între-o bombă germană bnințarea forțelor mobile, a uni­tăților blindate rapide și a infan­teriei motorizate, de am­be­le părți, aceste lupte având nota tipică a războiului în deșert, a­­dică flancuri descoperite. Unsa obstacolelor naturale mari, men­ținerea aprovizionărilor sufici­ente, etc. Luptele au căpătat o notă particulară, prin acțiunea masivă a aviației Axei împotri­­va forțelor inamice. Lovitura energică dată de tru­­pele generalului Rommel a ară­tat că acțiunea a fost perfect pregătită, aprovizionarea fiind a­­siguranță prin presiunea exerci­tată asupra fortăreței engleze din Malta și prin asigurarea unei puternice protecții de Însoțire. Scopul acestei prime faze a lup­tei a fost slăbirea adversarului, care a fost, in primul rând, ar­mata a 9-a engleză, sub coman­da generalului Rltschle. Pierderile Inamicului, care to­talizează 550 de tancuri și 200 tunuri, precum și cei 10.000 de prizonieri făcuți din armata generalului că slăbirea Rltschle, dovedesc adversarului a fost realizată. Față de distanța lungă de aprovizionare, a trupelor bri­tanice în Lybia, aceste pierderi vor atârna decisiv, în balat­ă Astfel, generalul Rommel și-a creiat condiții favorabil pentru a doua fază. După părerea din Berlin, în a­­ceastă a doua fază, obiectivul va fi asigurarea unor puncte favo­rabile pentru trupele generalului Rommel ca bază de pornire pen­tru noul atacuri cu ajutorul re­zervelor existente, respectiv ca poziții defensive. După cum se crede la Berlin, Rommel a reali­zat un succes important in spe­cial în această problemă a rezer­velor, întrucât el a făcut apel nu­mai într-o foarte mică măsură, la rezervele pe care le are la dis­poziție. Prin acțiunea lui ofensi­vă, el a împiedecat orice tenta­tivă ofensivă engleză în lybla pentru următoarele 6 luni. ASIA Bortir t. Mariane AUSTRALĂ I.AieutL alasca girh Barb (• fi­idW OL ?• flagurj OCEANUL PAC J Fi­ts, A CANADA USA. 7 Pou­mo­ri Betza de acțiune a forțelor japoneze Parastasul lui Octavian Bara la Alba Iulia Duminecă dim. s’a făcut, în cate­drala încoronării, din Alba Iulia, parastasul pentru pomenirea sufle­tului lui­­ Octavian Goga, dela a că­rui săvârșire di­n viață s’au scurs 4 ani. La această pioasă solemnitate au luat parte: d. prof. Ion ministrul culturii naționale Petrovici, și al cultelor,­­ ca reprezentant al gu­vernului și IPSS, Nicolae Bă­lan, mitropolitul Ardealului. După terminarea serviciului reli­gios la catedrală, a luat cuvântul IPSS. NICOLAE BĂLAN, care a schițat puternica personalitate marelui dispărut și întreaga sa,­ ac­­­tivitate literară și politică pusă în slujba neamului. A luat apoi cuvântul d. prof. Ion Petrovici, ministrul culturii națio­nale și al cultelor, care a spus: In­tre altele: „Evocăm astăzi imaginea unui om, a marelui Octavian Goga,­i.care­­ a rămas simbol de năzuință și de înfăptuiri de ordin național. „O maximă veche -spune: poetul căutând frumosul, descoperă cu mult mai multe adevăruri decât acei cari urmăresc adevărul însuși. „Această maximă este foarte po­trivită pentru Octavian Goga, căci lumina adevărurilor noastre națio­nale, a fost fulger desprins de pe fruntea sa. După cum soarele la răsărit luminează mai întâi vârful munților, lăsând în umbră colinele și văile, tot astfel Octavian Goga a sosit culmea neamului nostru, care a fost luminată cea dintâi de adevărurile și dreptatea neamului românesc, pe care le-a cântat în întreaga sa viață cu marele său talent de vizionar și poet. O. Goga a fost nu numai cân­tărețul pătimirilor noastre națio­nale, ci și îndrumătorul său în mo­mentele cruciale ale acestui neam, fiind astfel unul din factorii creatori ai Românie mari: „îmi amintesc, a spus d. ministru Petrovici, că în momentul coborîrii sicriului în cripta de la Ghicea, am avut viziunea că mormântul­­ lui Goga va fi o fortăreață a depturilor neamului. Din nenorocire, viziunea mea nu s’a îndeplinit, dar mor­mântul acesta rămâne totuși o for­tăreață la care nimeni nu ne va putea face să renunțăm vreodată“. Cuvântarea d-lui ministru Petro­vici a produs­ o puternică impresie asupra întregului public partici­pant. După terminarea solemnității d. ministru Petrovici a inspectat școa­­lele și autoritățile școlare din Alba Iulia, îndreptându-se apoi spre res­taurant unde s-a servit o masă co­mună. Aici de asemenea au luat cuvân­tul: d. ministru Ion Petrovici, IPSS. Nicolae Bălan, mitropolitul Ardealului, precum și câțiva profe­sori și fruntași ai vieții noastre in­telectuale și publice. D. LEON DEGRELLE DEN­­RAT CU CRUCEA DE FIER BRUXELLES, 8 (Rador). — Co­­respondentul Agenției C. N. R. transmite: D. Leon Degrelle, șeful mișcării rexiste, care în prezent luptă pe frontul de răsărit ca voluntar, a fost decorat cu Crucea de Fier cl. 1-a, ca prim membru al legiunii valone. D. Leon Degrelle a început răz­­boiul din răsărit ca simplu soldat dar a fost avansat locotenent, din pricina vitejiei sale extraordi­nare. FESTIVITĂȚILE DE LA WEIMAR BERLIN, 8 (Rador). — Cores­­pondentul Agenției „Rador“ transmite: La festivitățile tradiționale de la Weimar, organizate de Tineretul German, vor participa anul aces­ta și reprezentanți ai tuturor sta­­te­lor europene. Prima parte a acestor manifes­tări se va desfășura la Weimar între 18 și 23 Iunie, iar cu înce­pere de la 25 Iunie vor fi conti­nuate la Florența. In cadrul acestor serbări vor fi decernate mai multe premii, In­­tre care un premiu al muzicei, și VI­T.A organizate mai multe expo­­ziții: o expoziție a cărții și presei tineretului, o alta a artei tinere, intui, etc. D. Artmann, șeful tineretului german, și d. Baldur von Schi­­rach, conducătorul sporturilor, vor vorbi cu acest prilej tineretu­­lui european CATACOMBELE DIN ODESA mV­ AAimSVcr V AVeA ®!»« n -'fie*.w A­ aîWWIARĂ!WWWWWW Misterioase atentate săvârșite de oameni închiși sub pământ Organizarea în dispozitiv de luptă a tâlharilor pe care armata bolșe­vică în­ retragere l-a mobilizat în Transnistria, și-a găsit condițiin exrem de favorabile, în rețeaua com­plicată de catacombe din Odessa și împrejurimi. In aceste subterane, a căror filieră se întinde d­e o lungime de zeci de kilometri, ajungând une­ori la o adâncime de 40 metri, gru­pele de tâlhari și teroriști și-au pu­tut constitui cuiburi secrete de adă­post și bivuacuri bine camuflate de pândă și așteptare, despre impor­tanța cărora autoritățile trupelor de ocupație s’au convins, abia după e­­pisoadele dramatice, ale luptei de enurație­­re sunt, aceste catacombe! Termenul ese oarecum impropriu, căci nu este vorba despre catacom­be In sens istoric cf, despre o seamă de tuneluri și galerii ale unor carie­re de piatră, construite în sute de ani, prin exploatare continuă. Pe litoralul Mării Negre ca și pe mar­ginea așa ziselor limanuri sau lacuri din jurul Odessei, galeriile acestea subpământene își împrăștie t­raseu­­rile în ramificații capricioase și de nebănuit,, așa cum le-a determinat exploatarea la întâmplare a pietrei în cursul vremilor. A fost diabolică ideea conducăto­rilor comuniști, de a închide sub Misterioase încă din primele zile ale ocupării Odessei, o seamă de incidente mis­terioase și de atentate care se repe­tau metodic, au pus autoritățile mi­litare pe urmele reale ale complo­tământ bande de partizani, oferin­­du-le în acest fel mirajul unor ne­­bănuite posibilități de acțiune și i­luzia înșelătoare a securtății. Căci oricât de bine ar fi organizate ac­țiunile clandestine de sabotaj și de atic în spatele frontului, ele au la sfârșit aceiași soartă, iar delicven­ții prinși cu arma in mână dreptul de a apela la indurare perd­e, milă, atentate titlul comunist și urmărirea atentă a unor agenți sau agente de trans­misiune, care duceau din catacombe ordine de acțiune pentru partizanii rămași afară, 1«*­» dar nosîb­ilit­atea de a idmnitifica Întreaga rețea de galerii subpământene. Din acest mo­ment arestarea diferitelor grupuri de teroriști a devenit doar o chestiu­ne de timp și până la data când scriem aceste reportagii, ordinea vieții sociale și liniștea fructuoasă a muncii, au fost complect resta­bilite pe întreg teritoriul Transni­­strict Evident, lupta aceasta cu ban­dele de partizani și de teroriști nu a fost ușoară. Ca o primă măsură de­c­u­ 1 vedere, ime$tett după identificarea prezenței lor ta catacombe și după ce a­ a dovedit «L refuză să iese­m Continuare in pagina 3-a

Next