Viitorul, decembrie 1907 (Anul 1, nr. 52-53)
1907-12-29 / nr. 52
ANUL !■— No 52 Un număr v e c h i u 3 0 bani ABONAMENTE In tară.............................................13 lei 9 lei In Străinătate............................33 lei 16 lei Abonamentele încep la 1 și 1 ® ale fiecărei luni Pentru preoți și învățători prețul abonat, pe jumăt. REDACȚIA: 56. Calea Victoriei, 56, București ----------------a- TELEFON 13/47 ============H UN AN ȘASE LUNI MAXIMUM ȘI MINIMUM Dintre dispozițiunile noii legi de învieli agricole, două mai ales au fost combătute de conservatori mai cu înverșunare: înființarea islazurilor comunale, așa cum se propusese de guvern la început, și dispozițiile, privitoare la felul muncilor agricole și quantumul arenzei, cuprinse în art. 56, care dispoziții, cu mici modificări, au și fost votate de Cameră, în forma în care s’a propus de la început, de către autorul proectului, d-1 Ministru de interne I. C. Brătianu. Punerea la dispoziția comunelor rurale a 1/t vine din moșiile particulare, în mod provizoriu, până la cumpărarea lor definitivă de către comune, a întâmpinat cea mai mare opunere din partea conservatorilor, pe temeiul constituționalităței, sub cuvânt adică că, prin această dispoziție de lege, s’ar viola proprietatea individuală pe care constituțiunea o declară de sacră și inviolabilă. Se cunosc cele urmate cu privire la constituirea de izlazuri comunale. Guvernul și opoziția au căzut de acord ca proprietarii de moșii — de la 300 hectare în sus — să vândă, de bună voe comunelor până la 1/6 din moșiile lor, după numărul de vite și familii de pe fiece moșie. Comunele s să achite valoarea terenurilor cumpărate în 12 ani. Statul a garantat plata. Cât pentru dispozițiile art. 56 conservatorii au rămas pe terenul lor de opozanți neînduplecați. Prin acel articol, cum se știe se institue comisiuni regionale — compuse din 2 reprezentanți ai țăranilor, 2 ai proprietarilor și inspectorul agricol regional—cari pe baza prețului muncilor și arenzilor din ultimii 5, ani să statueze limitele sub care nu vor putea cădea nici prețurile muncilor agricole nici să se urce arenzile. Nici într’un caz arenzile cu cari se dau țăranilor pământ de către propietați, cu xvw, mai mari cu h3 peste arenzile, cu care, în regiunea respectivă, se arendează terenurile în suprafețe mari. In contra hotărârilor comisiunilor regionale, legea prevede, că cei interesați, nemulțumiți au dreptul de a apela la consiliul superior al agriculturei, compus din 5 membri, inamovibili, numiți pe câte 15 ani, de guvern. Ei bine! Aceste dispoziții atât de cuminți, și atât de moderat ocrotitoare ale drepturilor țăranilor, muncitori de pământ, au stârnit cea mai vie opunere din partea oratorilor conservatori din Cameră. Guvern și partid, am fost acuzați de ignoranță a celor mai elementare adevăruri economice, și că suntem stăpâniți de tendințe anarhice, nu numai socialiste, tendințe ce vor duce la ruină agricultura și în consecință a întregei noastre viețe economice. Iată cum argumentează adversarii noștrii: «Dv., D îor, fixând un maximum de arenzi și un minimum »de salariu agricol (din enunțarea mai sus a cuprinsului art. 56 »se vede ce temeiu are această «acuzare) descurajați pe proprietari, faceți să piară de foame „muncitorii mai slabi, întrucât „cu minimum de salariu nu vor „fi angajați decât muncitorii cei «mai valizi, lipsiți cu totul pe «muncitorii agricoli de binefacerile creditului, proprietarii ne mai putând face de înainte avansuri pentru muncile de peste vară“. Și toate aceste rele, provin, ne spun adversarii noștrii, numai din cauză că noi suntem de o crasă ignorantă în materie economică. In adevăr adaugă, d-lor, noi, liberalii, nu vrem, să ținem seamă, că legi eterne, imutabile și cu urmări binefăcătoare cerești pentru muncitori, și pentru proprietari, sunt cea a libertății absolute de învoială între săteni și proprietari, concurența liberă, oferta și cererea. Numai aceste legi— după concepția conservatoare—trebue să determine quantumul salariului agricol, dobânda capitalului pus în muncile agricole profitul întreprinzătorului și renta pământului. Lăsându-le joc liber, partea fiecărui coproducător și compărțitor va fi tocmai după merit și proporțional cu rolul jucat în producțiune. Noi, liberalii naționali, opunem din veto absolut, față de acest neintervenționism absolut, profesat de Conservatori. Și fiindcă suntem învinuiți de ignoranță, în materie economică, să vedem de partea cui stă ignoranța. Este adevărat, că prețul pe piață al mărfurilor se determină de legea ofertei și cererei. Când cantitatea mărfei, ce se oferă, trece peste marginea cererei, prețul scade. In caz contrar, prețul crește. Dar, dacă cererea influențează prețul mărfei, la rândul său prețul influențează cererea. Când o marfă se oferă pe piață cu prețuri mari — pe care dorința colectivă a societății de a poseda acea marfă nu le acoperă — nimeni nu o cumpără. Când producătorul abil izbutește, prin combiații fericite, să micșoreze cheltuelile de producere, și să o ofere cu preț mai mic, amatorii de a o cumpăra cresc. Deci nu numai intensitatea cererei influențează prețul, dar și quantumul prețuim influențează proporțiunea, în care o marfă se cere. Prețul cu care întreprinzătorul oferă marfa, pe piață, atârnă negreșit de cheltuelile lui de producere. Când aceste cheltueli nu i se acoperă, el încetează de a produce. Pentru orice marfă însă, de care societatea are nevoe, ea oferă prețuri, cari să acopere cheltuelile de producere, în care se cuprinde și beneficiul întreprinzătorului, limitat prin concurența dintre producătorii similari. Ținând seamă de cheltuieli de producere și beneficiile legitime ale întreprinzătorilor, Societatea fixează prețuri maxime pentru mărfurile a căror producători, în scopul de a specula nevoile sociale, se cartelează pentru a obține beneficii ilegitime. Aceasta explică pentru ce Statul modern și municipalitățile fixează prețuri maxime pentru unele articole, ca pâinea, carnea, medicamentele, energia calorifică, luminoasă, de tracțiune, combustibil, etc. Societatea nu permite, prin speculă, a se vătăma sănătatea și primejdui viața, chiar indivizilor ce o compun. Fixarea acestor prețuri maxime nu desorganizează însă producția respectivă, nici nu ruinează pe pe producători, căci, cu toată astă fixare de prețuri, ea continuă a produce și a se îmbogăți. Intr’ un articol viitor, vom vedea întru cât mărginirea prețului muncilor agricole și arenzilor, în anumite limite, dezorganizează agricultura.I. C. Dragu. Deputatul I. Suciu Un redactor al ziarului «Figyebbenség» pretinde că într-o convorbire pe care d-nul dr. Ioan Suciu ar fi avut-o cu el, după ce deputatul român ar fi criticat aspru viața internă a clubului, ar fi declarat că în caz de reorganizare, va rămânea departe de clubul naționalităților. DREPTUL de INTERPOLARE Tot se mai discută despre refuzul d-lui ministru de interne I Brătianu, de a pune la dispoziția d-lui Disescu dosarele cerute de acesta, relativ la reprimarea răscoalelor. Dar, pare că pentru prima oară se întâmplă că nu se comunică unui interpolator dosarele de care are trebuință ? Desigur că nu. Aceasta se întâmplă chiar prea des, — și nu ca acuma în vederea unui vădit interes de liniște socială, ci pentru problematica plăcere a guvernului de-a șicana pe vreun interpelator care nu are norocul de a-i fi simpatic, sau pentru mediocra necesitate de a salva pe vreun protejat. Toată deosebirea este că de obicei, se obține amânarea sau suprimarea interpelărei prin mijloace piezișe, amânându-se la infinit comunicarea dosarelor sub fel de fel de pretexte, sau escamotând-o dela ordinea zilei, sau punând la dispoziția interpelatorului, în mod cu totul trunchiat, materialul de fapte necesar. Un alt truc, este de-a plimba pe interpelator cu vorba până la finele sesiunei și de a-l trata apoi cu o tiflă mai mult sau mai puțin grațioasă. Cine nu cunoaște aceste pehlivanii cari fac parte integrantă din particularitățile parlamentarismului nostru ? C. Brătianu însă, atât pentru respectul său propriu de bărbat politic modern, crescut la o școală politică demnă și serioasă, cât și pentru respectul personalităței politice ce este interpelatorul Disescu, precum și mai ales pentru însemnătatea chestiunei ce urma să se ridice, a disprețuit tradiționalele trucuri și a declarat curat și hotărât, că guvernul nu va da dosarele reclamate de senatorul de Teleorman. Discuția poate să încapă deci numai asupra motivării acestui refuz, dacă d. Disescu și amicii săi, socotesc că amnistia n’a închis întreg procesul CUVINTE LIBERE AB DE D' ÎSHRATA Sâmbătă 29 (11) Decembrie 1907 Un număr rachiu lE^HSI^cff 30 Bani AWUWCIURI * ^aniS ár petit pe o coloană în pag. III. 30 Bani Icrem > > » » » » » IV. 20 Bani Inserțiuni și reclame linia......................... 3 Lei • Anunciurile și Inserațiunile se primesc numai la •V ■ —■ Administrație -ADVINIS^StATIA: 3, Bulevardul Academiei, 3 la «WitNERVA» Inst. de Arte Grafice și Edit. București ============= TELEFON 3/31 ===== politic al răscoalelor,sau că pentru stabilirea răspunderilor istorice, avem acum toată seninătatea necesară... Cât privește refuzul în sine, care știe bine d. Disescu că n’are alt motiv decât a evita desbateri inutil de iritante și neliniștitoare, nu este nici primul nici ultimul. Dar, are meritul că, pe lângă că e un act de înaltă oportunitate socială, mai e și un act de înaltă sinceritate, care e oricând de preferat timpurilor și mijloacelor piezișe.Alcest Luni începem să publicăm senzaționalul roman criminal jprsene £ upin Gentilom și pungaș Aventurile extraordinare ale acestui vestit pungaș, descrise cu talentul și puterea de caracterizare a lui MAURICE BLANK, au stârnit senzație in lumea întreagă yersene .upin este încă un captivant episod din bogatele aventuri ale marilor criminali, urmăriți în activitatea lor de celebrul detectiv SHERLOCK HOLMES De aceea nădăjduim că gfrsexe £ upin , gentilomul pungaș,__care-și descrie singur impresiile de criminal, va fi cu plăcere urmărit de cititorii noștri, mai ales acum când romanele extraordinare sunt p*ți de gustate. CHEM ALIMAI IEȘTL ÎÎ VIAZEG — Comunicabil ’^Iujde ’ului de Domenii. Ministerul de publicat în Monitorul Ofic [UNK] ■ . ,^omu nicat, cu privire uirile calomnioase ce s’trec1,1’ e lași anonimi di profesor universitar și dir^ stitutului geologic de pe minister. In urma apariția mici broșuri și a continna‘ e ziare contra a ,« institutului geologic de pilinisterul agriculturei, industriianului ?* domeniilor, d. Mrazev, ministru al acestui departament, din persoană o cercetare amănunți, . faptelor imputate acestui funcția> " superior, a constatat că d. Mraz în tot dreptul d-sale, de a-și o serviciile sale de om de știință, art .5, deoarece până în anul 1906 d «« « fost funcționar al ministerul* roi numai un *mineralog însărcini: ' studiul petro’grafic al materialei adunate la minister» și remunerat noi cu o diurnă lunară, și că ponsultațiunile date de d. profesa azffi_ societății «Speranța» unys’ fel de atingere ■mlersßefor ***** ‘ In ce pun»stercoțiunile pe cari d. Mrazec le dă si t unele întreprinderi de y troie f**nd totdeodată și îniși Atur £ sul Antei și al desvoltării HiîiiUstriei nrmale, s’au făcut cu autorizarea ministrul de domenii de pe acele timpuri și conformitate cu regulamentul de luziânare al institutului geologic. Datinile noastre Orașele pervertesc poezia legendelor noastre. Nu mai este legătura aceea intimă între sufletul orășanului înstrăinat și lumea basmelor naive cu tradițiunea diferitelor obiceiuri. La oraș toate aceste moșteniri bătrânești, au luat o formă de improvizațiune și grabă, care se reduce numai la interesul de a culege băeții, câțiva gologani sau covrigi. Nu se mai aud aici cântecele acelea armonioase și pline de imaginațiuni calde, cari arată sufletul plin de poezie al țăranului nostru. La oraș vezi numai cete desfățate de copiii care aleargă lacomi din casă în casă, se împing sgomotos, fără nici o pătrundere de solemnitatea momentului. Gospodarii nu mai așteaptă îmbrăcați ca de sărbătoare, în casa cea mare, ca să le vină copii cu moș ajunu și cu steaua. Am primit și cu cetele de vestitori ai sărbătorilor și -nu întristat de cât de sarbede erau strigătele și cântecelor lor. Atât cei cu moș ajunu, cât și cei cu steaua, nu au nimic din poezia obiceiurilor noastre bătrânești. Cântecele sunt stricate și împerechate fără nici o noimă, se amestecă și se confundă toate, ca o apă care nu mai are malurile sale si-și revarsă unda în bălți. Se cunoaște că la orașe nu mai sunt bătrâni care să țină unitatea tradițiunilor și să muștruluească cu bățul diferitele grupe de umblători, pregătindu-i cu săptămânile mai înainte. La țară tot se respectă mai mult obiceiurile acestea și sărbătorile vin cu mai multă solemnitate și poezie. Ca să se pună un zăgaz la toată înstreinarea și pervertirea legendelor la orașe, ar trebui ca toți aceia cărora li-s dragi aceste lucruri să i-a măsuri îngrijitoare. Obiceiurile, tradițiunea, joacă un rol însemnat în menținerea sentimentelor naționale. Omul sărac are și el nevoe măcar de un patrimoniu sufletesc, cu care să se mândrească și pe care să-l apere. Vai de neamul ,care perde și dragostea de obiceiurile bătrânești, după ce și-a scăpat din mâni multe din celelalte bunuri. ¤ La orașe s’ar putea readuce poezia tradițiunilor noastre, prin ajutorul școalei. Copii tot umblă cu moșajul, cu steaua și cu uratul, — cel puțin să umble în altfel de condițiuni. Să se aleagă din timp cântece frumoase, în concepțiunea lor primitivă și întreagă și să se facă, ca să fie gustate și înțelese de copiii orășenilor. Să se organizeze și grupuri mai mari cu jocuri oouiiiuiusto c-j -e îmbrări minte potrivită legendelor. O muzica trc..----și o înfățișare pitorească a diferitelor cete de vestitori, ar fi o adevărată așteptare pentru lumea doritoare de datine bătrânești. Ca un frumos început în acest sens s’a organizat aici în București, un frumos cor de către personalul atelierelor «Minerva», care va fi o adevărată revelațiune pentru orașul nostru. Corespondență din Budapesta Congresul corpului didactic secundar. — La «Săgețlua». — O declarație senzațională. — Societatea «Ladislaus». — Unirii ne insultă în țară la noi. — Școlile ungurești din Rmânia. Budapesta, 29 Decembrie. Zilele acestea a avut loc la Budapesta, în palatul vechiului parlament, un congres al corpului didactic secundar, la care au participat peste 400 de membri ai corpului didactic. Prietenul ce mă însoțea știa ungurește. El a reușit să pue mâna pe textul unui protest al congresiștilor. După ce fotograful a luat poza congresiștilor — între cari bineînțeles că am fost și doi Români —, a început președintele să explice scopul congresului, cu un ton parcă ar fi fost un predicator la biserica anglicană. Auziați numai pe asistenți repetând cu voce apăsată și încet: Elien! Apoi a citit secretarul un lung raport, care nu este decât expunerea pe larg a protestului ce se va înainta ministrului de instrucție. Iată acum în substanță, după cum mi-a explicat și arătat amicul meu doleanțele corpului secundar din Ungaria : Profesorii secundari aici sunt foarte rău priviți de lumea de sus, din cauză că starea lor materială este de plâns. De acea nu se fac profesori decât cei săraci, pe când ar trebui ca în acest corp, să fie representanți ai tuturor claselor. Și să nu se uite un lucru — așa se scrie în raportul secretarului, că misiunea profesorilor în Ungaria este mai mare și mai sfântă, ca în orice altă parte din lume, deoarece aici e vorba de contopirea elementelor nemaghiare în cultura și simțirea maghiară. In prezent un profesor la început, care se numește profesor suplinitor, după un examen de capacitate, nu primește decât 1.000 de coroane pe an. După un an de exercițiu, când profesorul suplinitor devine profesor practicant, leafa se mărește la 1.600 coroane pe an. După îndeplinirea anului său anilor de practică,—căci lucrul depinde de vacanța catedrelor—un profesor primește 2.600 coroane, plus indemnizație pentru locuință, care variază după localitate, între 200—400 coroane. Un astfel de profesor, definitiv are drept la gradație, cu 300 coroane mai mult la fiecare cinci ani. Acum, iată ce cer acești profesori. Cer ca lefurile lor să fie la nivelul lefurilor magistraților de tribunale de prima instanță, să fie adică de 3.000 de coroane pe an, în loc de 2.600 ca până acum, plus indemnizație mai mare pentru chirie, tot așa precum lefurile profesorilor universitari sunt la nivel cu lefurile magistraților dela curtea de apel. Spre seară m’am dus la cafeneaua Ingerhorn, unde Românii se întâlnesc de obiceiu. Pe masă se văd mai mult ziare românești. Am intrat în vorbă cu mai mulți, și multe lucruri bune și folositoare am putut afla. «Vezi pe individul acela», mi-a arătat cu degetul, un prieten, pe cineva, care stătea la altă masă cu spatele și cu urechia totdeodată întoarse spre noi. «S’a recomandat locotenent Georgescu și a vrut să afle multe de la noi. Când colo este un simplu Evreu și un mare spion. Un altul, d. O... advocat, mi-a spus: «Vreți să cunoașteți lucrurile de la noi și nu cunoașteți întâi cele ce se petrec în București. La București apare o foaie ungurească, care publică despre Români și țara românească grozăvenii... Mâine am să-ți arăt două numere ca să te convingi. La noi dacă ai scrie asemenea lucruri, a doua zi înfunzi pușcăria...» Continuând, d. C. zise: «Aici în Budapesta există o mare societate maghiară, Ladislaus, pentru răspândirea și susțirea culturei maghiare în România Croația, Bosnia, Serbia și tot Orientt. Societatea are un capital de opt milioane coroane și numeroase venitri extraordinare. Este susținută de nobilii maghiari, cari depun cotizii anuale și de statul unguresc, care acordă subvenții anumite. «Numărul al bisericilor ungurești înn ... .mueyiiniic 4= societatea Ladislaus este foarte mare. Numai în București au 4 școli și 2—3 biserici. Bisericilir anglicane și chiar catedrala catolici Sf. Ioseph, unde se predică pe ungurește, priimesc subvenții de la societatea Ladislaus din Budapesta. «Profesorii de la școalele ungurești din România sub numiți, permutați, destituiți, după placul ministerului de instrucție din Ungaria. Lefurile lor nu se trimit prin legațiunea austro-ungară din București, ci prin curieri speciali. De asemenea și preoții depind de Budapesta. Biserica Sf. Ioseph din București este pe numele unui episcop uigur, deoarece societatea Ladislaus nefiind în țară recunoscută de persoană morală, nu poate avea imobile. «La București sunt inspectori școlari trimiși direct de ministerul de instrucție din Budapesta. Acești inspectori vizitează școlile ungurești din întreaga țară. Programe, cărți și toate cele necesare pentru școlile ungurești din România, toate se trimit de aici. Cei mai mulți profesori și elevi de la £ SF de școli ignorează cu totul limba română. «Pentru a susține mai efectiv cauza maghiară din România, patrioții maghiari, au înființat la București două ziare: Romania Hírlap și bukaresti Magyar Ujsfiț. . Acesta din urmă este subvenționat de statul unguresc. Directorul, Fo anyi Zoltán, primește 8000 de ooTtăne pe an, de la Budapesta». Să intrai, cum în fondul chestiunei. Pentru aspectul ce datorim cititorilor, ar trebui să trecem cu vederea peste, acest scandal. Credem, însă, că e""* în interesul țarei, ca să știe toată nea cât de impertinenți și de pi ' sunt redactorii de la Bukarest' ’"iar Ujisăg, împreună cu patronii cât de necesar este a se lua urgențe în contra pornirilor oameni fără nici un respect i țara unde trăesc. Uite, Odă, continuă d. O., în număr ,',n 6 Octombrie (st. n.),t.907, numit are un articol de fomea mai scârboasă pornografie es a unui bărbat politic român dlur este intitulat «Egy tökü és fia» și este de la încep nă la sfârșit plin de murdării. D-! care mi-a povestit toate cele d sus și mi-a arătat ziarul în chi , ca să mă conving de adevăr a declarat, că din gura unui X a putut afla, că bărbatul politran vizat în acest articol este ost ministru și actual ambasad «" i de ce fac Ungurii toate aces't jți ? am întrebat. .. u ca să discrediteze țara romin a cât mai mult și să arate că T jnia e o țară decăzută, unde strici pot permite orice. Dacă un omânesc din Ungaria și-ar pri să scrie ceiace și-a permis v fresc din București, a doua ? c — sub cuvânt de ateu calitatea publică — era să oprez ci foaia care pe redactor era să-i timită în pușcărie! „ Și zicând aceste vorbe, D-1 O...., făcu un gest plin de indignare. Ne-am despărțit apoi ca doi famnici, cari ne am cunoscut de mult. Are dreptate d. O. Prea sântem toleranți și îngăduitori cu toți mișeii. Ion Codrea atât de controversat până mai eri, legea d-lui Ion I. C. Brătianu, va întruni cu siguranță o imensă majoritate de voturi, și în modul acesta, cu consimțimântul tuturor, se va începe în România marea operă de regenerare socială. * Din New York ne vine știrea că milionarii americani, cu toată criza financiară, continuă să facă zilnic cheltueli de mii de franci pentru distracțiile lor personale. Așa de exemplu, James Paul, unul din cei mai mari bancheri din Filadelfia a dat mai zilele trecute un banchet în onoarea fiicei sale care ajunsese la majorat. Banchetul a costat 500 de mii de franci. Numai florile care împodobesu masa costaseră 125 de mii de franci. La sfârșitul banchetului s’a dat drumul în sală la mai multe sute de fluturi cari fuseseră aduși expres din India și îngrijiți cu multe precauțiuni ca să nu moară pe drum. * Anul acesta Briand, ministru de Instrucțiuni al Franței, a fost foarte fericit și darnic cu împărțirea și promoțiunea decorațiunilor. N’a fost nimeni uitat, literați, gazetari, sculptori și mai ales femeile de talent au fost răsplătite cu toată dărnicia. S’a făcut o admirată risipă cu crucea instrucțiunei publice. Printre cavalerii crucei, e și d-na Marcelle Tinayre, cunoscuta autoare a cărților La Rebelle și Maison du Péché. NOUȚAȚI Cu ocazia Sfintelor sărbători ale Crăciunului s’au distribuit, în tot cursul săptămânei trecute, din partea MM. N. Regelui și Reginei și A A. LL. RR. Principelui și Principesei României, pe la săracii din București precum și la cei din Iași, Craiova, Bârlad și alte localități din țară, 40.000 lei în bani, lemne și îmbrăcăminte. Numărul săracilor anuați trece peste 2.500 numai în București. * Luni 24 Decembrie, la orele 12 din zi, I. P. S. S. Mitropolitul Primat înconjurat de înaltul cler, s’a presentat cu sfintele icoane Maestăților lor și familiei Princiare, la Palatul din Capitală, unde a făcut obișnuitele rugăciuni din ajunul nașterii Mântuitorului. Erau de față d. Dimitrie Sturdza, președintele consiliului de miniștri, și Curțile Regale și Princiare. După sfânta ceremonie înalt Prea Sfinția Sa și d. președinte al consiliului de miniștri au fost reținuți la dejun.* A apărut Priviri asupra Culturei în Ardeal de Sf. C. loan. Intr’un capitol prim d. Sf. loan se ocupă de unirea cu biserica Romei, de consecințele acestei Uniri. Vorbește apoi de mari istorici de «dincolo» Klein, Șincai și Maior, — ca fiind o consecință a acestei Uniri. Rolul bisericei a fost mare și de aceea organizarea ei prezintă un deosebit interes. Descrie după aceea starea actuală a școalelor, societățile economice, instituțiunile culturale, Presa, Revistele. Din toate acestea scoate încheerea că poporul Român din Ardeal e pătruns de menirea sa în lume și e gata a face față tuturor împrejurărilor. * Am anunțat că între 20 și 24 iulie 1908 va avea loc, la Berlin, primul congres internațional al profesorilor de dans. Cu acest prilej se va organiza o expoziție de toate obiectele cari vin în atingere cu dansul, cărți cari tratează despre arta dansului și de muzică, carnete de bal și o colecțiune originală de costume. * In ultimul număr al ziarului «Stamboul» primul articol e consacrat: Reformelor agrare din România. Confratele nostru din capitala Turciei, după ce face istoricul diferitelor transformațiuni sociale prin care a trecut România în ultimii 20 de ani, conchide că «actuala lege reprezintă un mare act de justiție socială. Cele două partide politice din România căzând de acord asupra acestui punct bjiserica Stavropoleos — Istoricul restaurărei acestei capodopere — micuță cu bisericuță a normat acum un an amenințată de ruină. Trecătorii nu-i dădeau nici o importanță întâi din pricina ignoranții lor și apoi din pricina stării rele în care se afla sfântul Dintr’o mahala întreagă numta din vremuri mahalaua Stavropoleos, mahala ce ocupa toată piața Constantin Vodă, rămăsese numai bisericuța și hanul ei. In așa zisul ei han se țineau în timpii din urmă ședințele Sinodului Bisericei Autocefală Română. Tot aci trăgeau în gazdă mai înainte ca la un metoh, Episcopii de Argeș, de Buzău, etc. Ilustrul Episcop Ilarion al Argeșului, aci locuia pe vremea lui Caragea-Vodă și aci la dânsul trăgea în gazdă și Tudor Vladimirescu, ori de câte ori venea prin București înainte de revoluție. Făcându-se marele palat al poștelor alături de biserică, cine venea să vadă palistul, trebuia vrând-nevrând să se uite la Biserică și să ofteze din adâncul sufletului, uitându-se cum crapă, cum se năruie, privind la ulucile urâte ce o împrejmuiau, la bălălia ce creștea năprasnică prin prejur și la maidanul de la spate plin cu tot felul de gunoaie și de murdării. Când infantul de Spania Don Carlos, învins în luptele sale cu republica spaniolă și în urmă cu Alfons Nil, a venit în București și a făcut o preumblare prin oraș cu Domnitorul Carol, el n’a admirat nimic în Capitala noastră decât această bisericuță, clădită în cel mai pur stil bizantin. Există și în Atena o bisericuță la fel cu a noastră, cea mai veche din Atena, dacă nu mă înșel, fostă și Mitropolie,—din punct de vedere artistic însă, ea e inferioară bisericei Stavropoleos. Ilustrul Reinach, profesorala Ecole des Chartes, vizitând acum câțiva ani Bucureștii, a scris indignat unui ziarist o scrisoare în care spunea că se miră cum «o asemenea bijuterie poate fi lăsată dans un milieu quant ?* A fost vorba pe la 1893 ca ea să fie restaurată. D. Take Ionescu pe atunci ministru de culte avea dorința ca să o dărâme din temelii și s’o facă cu totul din nou însă într’altă poziție, și anume în squarul Sărindar. Ideea a căzut și nu s’a mai vorbit câțiva ani nimic despre restaurare. Ministerul cultelor în cele din urmă a însărcinat comisia monumentelor istorice ca să se ocupe cu chestia restaurării. Acum vre-o opt ani s’au reprodus în gips toate basoreliefurile și sculpturile , apoi frescele, arabescurile etc. In cele din urmă d. arhhitect Mincu a primit cincizeci de mii de lei de la minister pentru a o consolida, adecă a-i întări zidurile, apoi altă sumă pentru restaurarea completă. Planurile prezentate de d. architect Mincu au fost aprobate de comisia monumentelor istorice. Astăzi avem biserica consolidată învelită cu olane roșii, cu un turn frumos care nu se vedea înainte, fiind cel primitiv distrus. Picturile de pe din afară sunt cu exactitate reproduse precum și minunatele arabescuri. E de sperat ca într’un an restaurarea acestui capodoperă de arhitectură să fie gata. D. Teleor. jM ministru de justiție al. FRANȚA —* Aristide Briand — In urma morței lui Guyot-Dessaigne, ministerul de justiție al Franței a fost încredințat d-lui Aristide Briand, fostul ministru al cultelor și instrucțiunii publice. Noul ministru de justiție este al 33-lea «garde de scenu» de la proclamarea republicei. Se cunoaște marele rol pe care d. Briand la jucat în chestia separației bisericei de stat. Pentru a duce opera până la sfârșit, noul ministru de justiție păstrează și portofoliul cultelor. D. Briand care după cum se știe, este un mare dușman al vechiului cod de justiție militară, va avea ocazia de data asta să aducă importante reforme în noul său departament. Noul ministru de justiție, a declarat chiar din prima zi, că deocamdată își va mărgini activitatea în jurul justiției militare. Ce se petrece în Balkani Flota națională. — Miseria emigranților din Bulgaria. — Presa despre șefii de bande. Atena 27 Decembrie La ordinea zilei este chestiunea reorganizărei marinei militare. Pentru noua flotă proectată și pentru cumpărarea de o sută de mii de puști Mannlicher, se cer aproape 30 de milioane, pe cari guvernul speră că le va putea plăti «cassa de apărare națională» iar această cassă cu un capital de 3 milioane drahme speră că va reuși să complecteze suma aceasta pentru flota națională din veniturile loteriei numită «Loteria flotei și antichităților helenice», care până acum a dat câștiguri slabe de tot. Mai este și chestiunea înființărei unui arsenal maritim, într’un port militar, care să fie apărat de atacurile dușmanului. Asupra acestui punct și altor chestiuni de detalii sunt mari neînțelegeri.❖ Numărul total al emigranților din Bulgaria se urcă până acum la 26 de