Viitorul, februarie 1908 (Anul 2, nr. 84-112)
1908-02-01 / nr. 84
.................... ~"iTi ifil Vi' ^ in-.... I in I ^ _H . ...........................Imii, iii iii „I, I, ijijiiMriii„i .miii nmi—iiiii« nmmjiljiuM un—ihmih «iiibin». ■■■■!_ ,jlj________________________ ABONAMENTE UN AN ȘASE LUN) ||M £ dl| J^lSiil BBmB >nm9^ Julraj BbS^H £ 9 ^jam\ f^'v1!1’® rö petit pe o coloană in pag. Ill . 30 Bmi ... tare....................................18 lei 9 lei llÄf . " *>H BRIM «ajBIl WW ift Bb ÄEbSä IV"“ . ^ ‘ X » IV. 20 Bani In Străinătate.............................30 lei 16 lei . maertipul: «Ireclam» linia. . V . .. *v3 Leidenamerlele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni ° n și inserațiunile se ^i.^ierg^fmal la Centru preoți și învățători prețul abonam, pe jumat. MW np mm IMR mmm BBB Mnmn mm hmmmm jmmmb mumns.rațe ®iab de dihinbaȚA it:irs,Ä l «««■ -■ ««■ ~ ■,--==^..-:==: TELEFON 13/47 ——-•■-■• ■......_....J.__________________________________"____________________ TELEFON 3/31 =====. ^ Democratismul noului partid In acțiunea întreprinsă de d. Take Ionescu, este o vădită contrazicere. Ori d-sa se simte conservator, ori nu se simte ca atare. Dacă ține să rămâe pe terenul concepției conservatoare, cu unica dorință de a o face mai accesibilă straturilor populare, printr’o mai intimă apropiere de nevoile acestora, atunci, pentru atâta lucru nu era nevoe de un partid conservator-democrat deosebit, ci acțiunea de reformă putea să se săvârșească înăuntrul actualei organizări a partidului. J&Dacă însă a părăsit ideea conservatoare, și scopul său este pur și simplu de a întocmi un partid nou pe ruinele vechiului partid conservator, al cărui paladin elocvent a fost până ari, atunci ar trebui să fie destul de consecvent și sincer, ca să renunțe la semititulatura de conservator. Nu noi vom tăgădui necesitatea imperioasă ce este ca partidul conservator să cunoască mai bine spiritul și problemele timpului și să se silească a avea o înțelegere mai largă pentru curentele noi de gândire. Ne-am împiedicat și ne împedicăm încă de ajuns de oarba sa împotrivire la progresele sociale cele mai imediat necesare. Nu vedem însă cum ar putea e și modernizarea partidului conservator, ca doctrină, compoziție, conducere și metodă, dintr’o acțiune care, văzută de aproape, se prezintă ca un echivoc. Crede în adevăr d. Take Ionescu că, dată fiind structura alcătuirei sale politice, și dat fiind mai ales elementul pe care e evident că pune cel mai mare preț, va putea imprima partidului său fizionomia și caracterul unui partid deschis spiritului de progres și de reformă? D-sa e prea mult realist politic, pentru ca să hrănească această credință. De aceea ne facem foarte mediocre speranțe în privința programului. Va fi un program, desigur. Dar, fatalmente va fi lipsit de unitate, și mai ales nu va forma un tot organic. Programul va fi tot așa de compozit ca și noul partid, și va fi destul de interesant că d. Take Ionescu nu va putea face conservatism democratic, nici chiar în propriul său partid. Cum se va resimți d-sa de această neputință? Se va consola ușor că însuși partidul său, constituit cu atâta muncă și risc, i va zădărnici bunele sale intențiuni democratice? Sau, va suferi în conștiința și convingerea sa de nenorocul ce-l urmărește că nu-i este dat să poată găsi un mediu politic prielnic spiritului său democrat și că a căzut din locul reacțiunei brutale în puțul reacțiunei deghizate ? Asta se va vedea mâine, când noul partid va trebui să’și afirme în mod concret felul său de a vedea în chestiunile zilei și să-și învedereze, în împrejurările hotărâtoare, concepțiile sale fundamentale. Ceea ce e sigur, este că noul partid va face orice, numai un democratism. Avem această siguranță, nu pentru că ni-ar plăcea să bănuim bunele intenții ale fostului ministru de finanțe și să considerăm democratismul său ca un simplu miraj, menit de a atrage elementele populare din celelalte partide și, mai ales, din opinia publică indiferentă,—ci în vederea înrâurirei decisive ce o va avea asupra acțiunei și conducerei acestui partid, elementul pur și vechiu conservator, căruia d. Take Ionescu ’i dă o atenție specială, foarte explicabilă de altfel prin interesul său politic imediat. Și dacă ni-a mai trebuit o dovadă despre spiritul ce va predomni fatalmente în partidul conservator-democrat, dovada asta ni-a dat-o chiar d. Bădărău. Acela care ar fi de presupus că reprezintă mai direct conștiința democratică din noua organizare politică, a ținut să arate, în antediscursul-program ce l’a rostit la Iași, că colegiul marei proprietăți își va păstra neștirbită toată puterea și întăetatea sa politică. De acea, departe de a ne alarma de acțiunea d-lui Take Ionescu, o privim cu o deosebită seninătate sufletească. Șeful partidului conservator-democrat, dacă va reuși să atragă spre dânsul, prin prodigioasa sa elocvență și putere de organizare, elemente democratice neînregimentate până azi, va face excelente servicii de sergent-recrutor....partidului liberal, lucru pentru care ’i vom datora o deosebită recunoștință. Căci, mai curând sau mai târziu, aceste elemente, încredințându-se că în partidul conservator-democrat nu e loc pentru o politică în adevăr democratică, vor veni necesarmente la partidul liberal. D. Take Ionescu a creat un cuvânt, va crea poate și un partid, dar nu are suprema și generoasa îndrăzneală de sta cu ambele picioare pe terenul concepției democratice. De Lassalle a zis un eminent scriitor francez că a fost un grand, poseur et un grand oseur, îndrăzneala în stil mare, prin care în adevăr ar fi dovedit că e instrumentul unei necesități istorice, n’o vedem la d. Take Ionescu. La balul meseriașilor care a avut loc zilele acestea la Eforie, a jucat și d. Take Ionescu la tombolă. Șeful partidului conservator democrat a cumpărat mai multe bilete, nădăjduind, se vede, că-i vor mai ieși din urnă câțiva... boeri cu cari să-și compleeteze cadrele democratismului său Speranță zadarnică însă. La tombolă, d. Take Ionescu n’a câștgat decât... o pereche de pantaloni cu crețuri. Privind crețurile semnificativului său câștig, fruntea fostului ministru de finanțe s’a descrețit și a exclamat în, gând (d. T. Ionescu ’a exclamat nu fruntea, deoarece aceasta în cazul cel mai bun, nu poate fi decât de o elocvență... mută): «iată simbolul partidului conservator democrat! Iată steagul nostru!» * îndată ce acest eveniment politic s’a produs, am căutat să văd pe d. Nicu Filipescu și sâ-i rog să-mi arate, într’un interview, ce crede despre pantalonii pe care d. T. Ionescu î-a câștigat la tombolă. Actuala mână dreaptă a lui Oc. Petrache Carp mi-a răspuns cu sinceritatea-i obișnuită: — Ce să cred ? N’am ce crede. Take Ionescu a mai câștigat o pereche de pantaloni ? Ei și ?' Aceasta nu poate avea nici o înrâurire asupra vieței noastre politice. Cel mult dacă-i va schimba porecla de renume. Știți că până acum i se zicea lui Take Ionescu «șapte pantaloni» ; ei bine de acum înainte i se va zice... «opt pantaloni»,—ș’atâtta tot. Sfredelim Arhimandritul Agatonic Arhimandritul român din Salonic care a fost caterisit de către Patriarhie. NOUTĂȚI De la Teatrul Național ni se comunică, că de la deschiderea stagiunei, 29 Septembrie 1907, și până la 1 Ianuarie 1908, s’a jucat pe scena Teatrului Național următoarele piese originale : Rievan și Vidra, Fântâna Blanduziei, Crimă sau virtute, La 30 de ani, Curcanii, Lipitorile satelor, Cancer la inimă și Ovidiu ; și următoarele traduceri: Avarul, Căsătoria silită, Sherlock Holmes, In codru, Dragoste cu toane, Scânteia, Hoțul, Nevestele vesele, rozeta și Vijelia. Adică în rezumat: 8 piese originale și 10 traduceri, sau 29 acte originale și 29 acte traduceri. * Vineri 1 Februarie, la ora 1 p. m., Academia Română va ține ședință publică în care d. dr. G. Marinescu va face o comunicare despre: Turburările nervoase produse de trăsnet. • * Eri seminarul Central din Capitală și-a serbat patronul. La această serbarea a asistat și d. Sp. Haret, ministrul instrucțiunei. * Citim în Tribuna: Joi a eșit din temniță un redactor al Gazetei Transilvaniei. Vineri ni s’a făcut cunoscut că un redactor al Tribunei e pus sub acuză pentru un articol. In acelaș timp alt redactor al nostru are deja o condamnare de 6 luni temniță și încă alte două procese, iar ulți doi fiecare câte trei procese în curgere. Sâmbătă un redactor al Luptei fu osândit la 1 an lum. temniță, 1500 coroane amendă (din cauția ziarului) și deținut îndată, ceea ce nu s’a mai întâmplat până acum! Duminecă cetirăm în Țara Noastră știrea că Tabla din Cluj a ridicat la 250 coroane amenda de 100 cor., cât îi dase tribunalul din Sibiu pentru un articol publicat pe când numita revistă era literară! Iar zilele acestea se va desbate un nou proces al revistei sibiene la tribunalul de acolo. Azi Luni se desbate în Cluj procesul intentat contra Libertății din Orăștie, pentru nu mai puțin decât 4 articole! Asupra osândei nu se mai îndoește nimeni... Ziarele franceze publică următoarele detalii asupra pretinsului atentat contra țarului: Intr’o zi țarina intrând în odaia țareviciului, găsi pe patul acestuia o scrisoare anonimă cu următorul cuprins: Zilele Țarului și ale Țareviciului sunt numărate. Se dădu de știre numaidecât și se descoperi în palat mai multe fire electrice pe sub covoare, care duceau într-o magazie subterană plină cu bombe de dinamită. Firele fură tăiate numai decât și bombele ridicate. Secretul acesta însă nu putu fi păstrat multă vreme și în ziua când se află, S3 și inventă așa zisul atentat contra țarului. ** Celebrul transformist Fregoli, în urma unui pariu, a intrat transformat în leu, într’o cușcă cu lei, și după ce a băut o sticlă de șampanie, a eșit fără să fie atins.* In cursul lunei Ianuarie, numărul copiilor găsiți și orfani, a crescut la 471, din care 209 băeți și 262 fete. Acești copii s’au repartizat astfel pe la diferitele institute de binefacere; 664 copii au fost împărțiți pe la doici prin mahalale și azilul Cantacuzin, 11 la Societatea Materna, 30 la orfelinatul Radu-Vodă, 45 la grădina de copii Bolintineanu, 2 la școala de bucătărie Madam Picos, 1 la școala de meserii din Câmpu-Lung, 5 la pepinăria de grădinărie de la Grozăvești și 15 au fost primiți în cursul lunei ianuarie. * Se anunță din Madrid că a doua zi după celebrerea Te-Deumului pentru odihna sufletelor lui Don Carlos și Luiz-Filip, regele a plecat din nou la Sevila. Mai mulți miniștrii și în alte persoane oficiale printre care și introducătorul ambasadorilor îl însoțesc. Regele Alfons va primi la Sevila delegațiunea care îi va notifica suirea pe tronul Suediei a noului rege Gustav al V. * t CUVINTE LIBERE REGINA ȘI DICTATORUL Arătându-i cele două cadavre, nefericita Regină i-a strigat ex-dictatorului Franco : — Asta e opera d-tale, și nu înțeleg cum mai cutezi să vorbești! Pedepsitoare cuvinte, și, desigur, perfect meritate. I se cuvenea lui Franco această sângeroasă înfierare. Dictatorul uitase că orice răbdare are un sfârșit, că sfârșitul tragic e cu atât mai aproape cu cât răbdarea poporului afost mai îndelungată și că nu în mod nepopesit, se institue un regim de dictatură fățișă, violentă, într’o țară cu vechie organizare constituțională și parlamentară, într’o țară latină, într’o țară situată in plin apus. ...Fără de voe mă gândesc ce-ar fi fost dacă dictatura ar fi isbutit. Ce ar fi fost dacă Franco ar fi reușit să îngenunche toate partidele, să înăbușe cu adevărat toate rezistențele, să reducă la "tăcere și inacțiune pe toți protivnicii noului regim, și prin aceasta să sobție aceea ce dorea Carlos I, o funcționare mai sănătoasă a parlamentarismului și o îndreptare a administrației. Ar fi simțit atunci Regele și Regina trebuință irezistibilă de a-i spune lui Franco în fața 1uriei întregi: — Isbânda aceasta e opera d-tale, numai opera d tale ! Noi n’am avut nici un amestec în această dictatură, și întreg meritul îți revine exclusiv d-tale ! ? Nu i s’ar fi întâmplat lui Franco, după victorie, ca să i se fi făgăduit paternitatea succesului, arătându-se că n’a fost decât o simplă unealtă, un simplu executor? Când e vorba de nenorocire, ne trebue țapi ispășitori, asupra cărora să aruncăm întreaga răspundere. La isbândă însă, unde răspunderea își schimbă numeric în merit, căutăm pe cât cu putință s’o atribuim altora. Asta e omenesc. Alcest. meni se găsesc la noi în toate partidele. «Instrucția a dovedit că cîțiva preoți și învățători într’adevăr au împins pe țărani la răscoală. Dar învinovățirea că partidul liberal, ca partid, a comentat răscoala, este atît de ridicolă, încît nu merită de a fi combătută; doar sunt în partidul liberal tot atîți proprietari ca și în partidul conservator. Apoi numărul preoților și institutorilor dovediți ca instigatori este atît de mic încît constitue cel mai strălucit certificat pentru chipul în care s’au purtat acești oameni ieșiți din popor și indentificați cu suferințele, cu patimile, cu aspirațiunile poporului. «Pentru ca răscoalele de astă-primăvară să fi fost roada unei acțiuni de ațîțare, această acțiune ar fi trebuit să fie opera unei organizațiuni desăvîrșite, în ființă de ani și întinsă asupra întregii țări. Ipoteza minții unei asemenea organizațiuni, fără ca ea să fi fost de mult dată în vileag, alcătuește o absurditate. «Răscoalele de astă-primăvară sunt roada firească a păcatelor săvîrșite impotriva obștiei acestui popor, un curs de veacuri de către vechea clasă stăpînitoare și, în cursul celor de pe urmă cincizeci de ani, de către noua clasă stăpînitoare, a nemulțumirii și a urii stîrnite în obștie de aceste păcate». Mi se pare că cele ce proced și cari se pot citi pe pagina 623 a citatei mele cărți: Pentru ce s’au răsculat țăranii, zici iernai contrariul de ceea ce d. Disescu ar voi să le facă să zică. Alt comentar ar fi de prisos. Primiți, vă rog, d-le Director, asigurarea prea osebitei mele stime. R. Rosetti București,29 ianuarie 1908. ACȚIUNEA AUSTRIEI In BALCANI Violarea acordului Austro-Rus și a statului quo“ Se pare că acordul austro-rus asupra Balcanilor începe să se clatine. Faptul că Țarul a acordat un concediu de trei săptămâni prințului Urusof, ambasadorul Rusiei la Viena, ne face să credem că guvernul de la St. Petersburg nu este de loc mulțumit de atitudinea Austriei în Balcani. Zilele trecute, o telegramă ne anunța chiar că ministru de externe al Rusiei ar fi hotărât să prezinte această chestie în Dumă și să ceară avizul reprezentanților poporului. Care este însă cauza care a determinat această răceală între legăturile austroruse? Ziarul «Le Temps» discută această chestiune pe larg, din punctul de vedere al intereselor rusești și franțuzești în Balcani. După ziarul franțuzesc, această răceală ar fi provenit din cauza ultimului discurs al baronului d’Aerenthal și anume când a atins chestia drumurilor de fer. Iată acest pasaj : «Marchizul Palavicini, ambasadorul Austriei la Constantinopol, a fost însărcinat să intervină pe lângă Sultan ca să dea autorizația de a se începe studiile pentru construirea liniei ferate Mitrovitza- Vardist». Marchizul Palavicini se achită de misiunea sa la 31 Ianuarie, iar la 3 Februarie Sultanul da o iradea prin care cererea Austriei era admisă. De aci toată răceala, Articolul 25 din tratatul de la Berlin, dă dreptul Austriei să întreție garnizoane și să construiască drumuri militare și comerciale în sangiacul care se întinde între Serbia și Muntenegru în direcția sudului până la Mitrovitza. In baza acestui articol, Austria avea tot dreptul să obțină această autorizație din partea Turciei. Această autorizație însă violează acordul austro-rus în Balcani. Acest acord care fu pus la cale la St. Petersburg, în timpul vizitei lui Frantz- Iosef, consta în a menține pacea generală, principiul de ordine și status-quo. Or, Rusia pretinde că în urma acestei autorizații căpătate de Austria, se violează status-quo în Balcani. Și într’adevăr , construirea unei linii ferate dealungul frontierei Bosniei, ar mări în mod considerabil influența Austriei în Balcani, și Salonicul ar deveni în curând un port austriac de comerț dacă nu chiar de războiu. Acest drum de fer ar prezenta mai repede un interes militar decât comercial. Să nu uităm că o linie ferată există deja între Viena și Salonic. Aceasta însă fac și o porție din teritoriul sârbesc. Noua linie va putea debarca pe frontieră în câteva ore, toate trupele din Bosnia. Albania ar cădea de asemenea sub influența Austriei și odată stăpână pe coastele Adriaticei de răsărit, și-ar asigura o bază militară pentru flotă. Ce va mai fi, este ușor de închipuit. Salonicul este legat de Constantinopol printr’o linie ferată franceză, care va suferi cea d intâi din cauza nouei linii austriace. Afară de aceasta, chiar companiile de navigație franțuzești vor suferi mari pierderi din cauză că Salonicul fiind legat direct cu Triestul și Fiume, companiile austriace vor avea cele mai mari avantagii. Din noua situație pe care și-ar crea-o Austria în Balcani, singură ea și Turcia ar putea profita. Celelalte puteri cari au interes în Balcani, vor fi scăzute pe planul al douilea. Rusia dar are tot dreptul să ridice glasul și să denunțe nouăle uneltiri ale Austriei. SFÂRȘITUL GREVEI Greva generala a advocaților a fost o greva mort-născuta. N’a fost nici greva, nici generala. Intrucât, totuși, în unele localități, foarte puține la număr, advocații și-au suspendat activitatea,astăzi, chiar acolo, barourile în complectul lor și-au reluat ocupațiile. Până și consiliul de disciplina din Focșani a hotărât încetarea grevei, care de altfel ar fi fost fapt împlinit și fără de aceasta hotărâre. Bunul simț, simțul de legalitate, adevăratul simț de demnitate profesională, au triumfat pretutindeni, întreg corpul avocaților recunoaște acum profunda utilitate a legei d-lui Stelian, și-și da seama mai ales de interesul sau propriu de a nu se pune de acurmezișul acestei reforme. Ar fi de dorit ca asemenea regretabile rătăciri sa nu se mai întâmple unuia din cele mai inteligente și privilegiate corpuri din țara. Răspunderea Răscoalelor — Scrisoare de la d. Radu Rosetti — Primim următoarea scrisoare de la d. Radu Rosetti: Cu prilejul interpelării sale, adresată domnului Haret, domnul C. Disescu, în ședința de la 23 ianuarie trecut, a găsit cu cale să vorbească și de cea din urmă a mea carte asupra chestiei țărănești. Pentru ce s’au răsculat țăranii. Din dările de seamă ale ziarelor și din cele relatate de persoanele cari au fost față la desvoltarea interpelării, rezultă că d. Disescu ar fi zis că în cartea mea se afirmă, că răscoalele din primăvara trecută s’ar datori instigațiilor făcute de partidul liberal, de preoți și de învățători, cît și unui ferment anarhic. Pentru a dovedi cît de neexacte sunt cele zise de d. Disescu, reproduc aici pasagiul din carte care se ocupă mai în special cu răspunderile pentru răscoale: «Asupra cui cade răspunderea răscoalelor? Conservatorii într-un glas răspund că ele sunt opera instigațiunilor partidului liberal ahtiat după putere pentru a răsturna mai repede guvernul Cantacuzino, iar agenții de căpetenie ar fi fost preoții și învățătorii. «Este foarte cu putință ca membrii fără scrupul ai partidului în opoziție, odată tulburările începute, să fie ajutat la propagarea lor spre a grăbi căderea guvernului; asemenea ca ROUTIOE Corespondentul nostru din Craiova ne comunică că d. Ștefan Pleșea și-a dat demisia din clubul conservator takist. Această demisiune este o demonstrație pentru cei cari nu se grăbesc a lua măsuri, pentru ca, toți cei implicați în afacerea neregulilor de la primărie, și cari sunt amicii d-lui Mișu Kintescu, să fie izgoniți din partid. * Cu privire la întrunirea tinerilor conservatori takiști din Craiova, corespondentul nostru ne mai comunică următoarele : d. Take Ionescu în trecerea sa prin gara Craiova, a declarat că d-sa se bazează pe mulțime, iar politica o face în afară și nu la o partidă de poker cu 6-7 inși. Spusele acestea au bucurat pe toți cei prezenți, însă, lucrurile întâmplându-se astfel și aflându-se la București despre intențiunea tinerilor conservatori takiști, aceștia au primit invitația să se potolească. Eri, întrunindu-se din nou, o parte dintre ei, au luat hotărârea să telegrafieze d-lui Take Ionescu, că sunt ascultători, altă parte însă s’a declarat contra acestei telegrame. Până acum aci stau lucrurile. * Marți a fost la Galați d. D. Greceanu. Intr’o convorbire avută cu d. Plesnilă, d-sa a făgăduit că peste vreo 4 zile, când va fi în București, va interveni pe lângă d. P. Carp, pentru a i se lăsa d-lui Plesnilă conducerea partidului conservator-carpist din localitate. In legătură cu această convorbire, un fruntaș conservator din anturajul d-lui Robescu, d. Nicu Doiciu, a declarat ori următoarele: O sciziune exista în partidul conservator carpist din Galați și d. P. Carp va fi pus într’o mare încurcătură din pricina președinției clubului. Cad de va fi numit președinte d. Aslan, atunci se vor retrage din partid d-nii Vulpe, Chiriac și Plesnita; iar dacă se va da șefia d-lui Plesnita, atunci d. Aslan și cu toți amicii d-sale, foștii junimiști, vor părăsi gruparea bătrânilor conservatori Afară de aceste doua grupuri mai este și d. Nicolescu, care, de asemenea pretinde să aibă conducerea partidului conservator și amenința cu retragerea, de nu i se va satisface cererea. * E probabil ca micul grup al carpiștilor din localitate să se fragmenteze în alte trei grupulețe în care fruntașii să fie singurii partizani. De-ale zilei iar tavanul Se știe că, cu prilejul ultimei întruniri ținută la d. Take Ionescu acasă, tavanul casei șefului partidului conservator-democrat a crăpat din cauza imensei mulțimi ce a luat parte la acea întrunire. Un takist, făcând aluzie la această întâmplare, spunea er: — Lui Nicu Filipescu nu-i crapă tavanul. In schimb, îi crapă.. de necaz obrazul că nu i se crapă tavanul Deci, crăpătură pentru crăpătură. Democrat Vreți o dovadă că d. Take Ionescu este democrat până și în cele mai private îndeletniciri ale sale ? Iat-o: D-sa este singurul bărbat politic, mai mult, singurul șef de partid, care stă vara și iarna, la țară, în mjlocul poporului, într’un biet cătun, — căci locuește în strada... Cătunului. Care din șefii noștri de partid ce se pretind democrați, pot susține că ar merge cu democratizmul atât de departe, încât să se mute în... strada Cătunului ? ! Aghiuță. Telegramele de aderări D. Take Ionescu primește zilnic telegrame de aderări din țară. Ziarele. Ancheta noastră asupra rupturei Convorbire cu d. L. Ghica-Dumbrăveni M ■ [UNK]... ■ ■ [UNK] 0 ... Arta și politica —Vechii conservatori moldoveni văd In Take Ionescu pe continuatorul direct al lui Lascar Catargat— In partidele moderne fiecare soldat are ,infranița ca bastonul de mareșal. —rulienabilitatea pământurilor și colegiul unic. ^Iubitor, și mai ales cunoscător de artă,, d. Ghica- Dumbrăveni e mai familiar în cercurile artistice, unde e foarte simpatizat ca om și Mecena, decât în cele politice. Și, de fapt, politica nu prea îl pasionează. Pentru aceasta are sufletul prea diferențiat și preocupări prea subtile. O pictură alea-D. S. Ghica-Dumbrăveni, să, o sculptură expresivă, o pagină literară originală îl atrage mult mai mult decât politica, cu numeroasele ei «lovituri» și incidente. Admirator al frumosului artistic, luptele dintre partide și din partide nu intră tocmai în sfera predilecțiilor sale. Cu toate acestea, în noua și hotărâtoarea criză ce s’a deschis în partidul conservator, n’a rămas nepăsător sau reservat, ci a fost printre cei dintâi cari au luat poziție—în favoarea d-lui Take Ionescu. Ce a putut determina pe d. Leon Ghica să se arunce într’o astfel de învălmășală, și încă să fie alturi de stegarul conservatismului-democratic ? Am putut vedea, ce e drept, încă de astă vară, din broșura sa asupra chestiei țărănești, scrisă într’un stil massiv și substanțial, și prin care stabilea că una din principalele cauze ale relei stări ale țărănimei e inalienabilitatea pământurilor improprietăților, că nu se închide într’un turn de fildeș și că urmărește problemele sociale cu un deosebit interes. Voiam să aflu însă de la d-sa personal, ce anume îl mișcă și-l interesează în această criză, și d-sa, în frumoasa românească pe care o vorbește, găsind întotdeauna cuvântul cel mai potrivit și expresiv spre a-și arăta gândirea, mi-a dat răspunsurile cele mai limpezi, că n’au făcut nimic ca să fie dușmăniți și cu toate că nu mai există la noi nici un privilegiu de castă, ei sunt urmăriți de o ură adâncă, a cărei substrate de natură deSitil decOplexă, și pe care au alimentat’o aceia cam dela moartea lui Lascar Catargi dirigase partidul conservator prin felul lor de a lucra arca și chiar acum pri modul lor de a lupta împotriva d-lui Take Ionescu. Este clar din punctul de vedere al interesului lor de clasă un act cu minte că, în loc să întrebe această ură neîntemeiată, țin să arate, din contră, că au destulă cultură modernă, spirit de progres și simț de dreptate, ca să pue mai presus de toate considerațiile valoarea personală și să urce la supremul loc de onoare în partid pe plebeul care s’a dovedit vrednic de această înălțare. «Este bine și drept să aibă fiecare soldat, într’un partid bastonul de mareșal în ranița lui. Altfel nu pot înțelege un partid într’un Stat modern». — Ce reforme va preconiza la Congres d. Take Ionescu în discursul său program ? — Eu personal nu știu nimic în privința asta ! N’am avut ocazie să vorbesc despre aceasta cu d. Take Ionescu, care n’are nici un moment liber. Presupun însă, după ce se spune în gara Craiova, că un punct din program va fi emanciparea țăranului și a bunurilor țărănești. Consider că ar fi o idee conservatoare de a face să intre într’o pătură așa de întinsă, cum e țărănimea, iubirea și respectul proprietăței. — Tot în alienabilitatea păturilor țărănești vedeți soluția ? — Nu soluția, dar una din cele mai reale și fundamentale mijloace de îndreptare. Cred dar că s’ar putea asimila bunurile țărănești cu bunurile dotate, admițându-se printr’o lege interpretativă idea majorităței tribunalelor, după care țăranul își poate înstreina pământul sau casa lui. Să iau un exemplu : Un țăran posedă 1 falce de pământ, a cărui valoare mijlocie e de 1000 lei, și o casă care prețuește 500 lei, dar nu poate lua un franc asupra acestei averi, deoarece nu e urmăribil. Fiind urmăribil însă și putând vinde, el poate găsi foarte ușor a treia parte din valoarea totală a proprietăților sale, adică 500 lei, cu care după legea Casei Rurale, va putea cumpăra lesne, fără sacrificiul nimănui, alte două fălci, depunând numai decât avansul prevăzut de 15 la sută și prinzându-și tot o dată și unele nevoi imediate. El va poseda 3 fălci în loc de una, Casa Rurala va avea pe ce conta, și orice risc va fi exclus. «Cu aceasta se va prepara țăranul în cei 8 ani ce mai sunt până la intrarea sa în dreptul comun, pentru capacitatea întreagă. El va deveni mai întâi preparat fiind, cu toate drepturile civile, un cetățean conștient, iubitor de ordine, iubitor de libertate, și o dată țărănimea transformată în cetățeni liberi și conștienți, s’a ajuns pe calea cea mai sigură și firească la colegiul unic, pe care-1 cere echitatea. Nu se poate face o deplină unitate politică și națională * — Amicii d-lui Carp, începuț. Ghica-Dumbrăveni, au o mentalitate curioasă. Ei nu-și dau seamă, se vede, că sunt lucruri care atrag și altele care resping. Nu poate fi cineva mânuitor de oameni, dacă nu-i bun, și Take Ionescu e bun, bun în cel mai ales și înalt înțeles al cuvântului. Cât de drept să fie cineva, oricât de priceput și cinstit în afacerile sale private, oricât de integru ca gândire, răutatea sa extrem respinge. Cunosc oameni politici cari n’au devenit dibaci conducători decât după ce, prin citirea asiduă a evangheliei, s’au făcut mai buni și mai îndurători. — Cum se explică că mai ales vechii conservatori moldoveni îl urmează pe d. Take Ionescu ? — N urmăm pentru că credem că numai d-sa continuă politica lui Lascar Catargi. Lascar Catargi a guvernat întotdeauna cu curente, iar nu după idei socotite ca un fel de revelație divină și întrupate într’o coterie. Lascar Catargi avea în toate județele oameni de bun simț și cu spiritul realităței, cari reprezentau pentru el nevoile și părerile județului, și cu cari guverna. Tocmai asta face d. Take Ionescu, și nu fac ceilalți. «E explicabil de asemeni, urmă d. Ghica-Dumbrăveni, că pe d. Take Ionescu îl urmează și încă cu o vie simpatie și încredere, o bună parte din urmașii vechei aristocrații. Aceștia își dau perfect socoteală, cu toate