Viitorul, februarie 1908 (Anul 2, nr. 84-112)

1908-02-01 / nr. 84

.................... ~"iTi ifil Vi' ^ in-.... I in I ^ _H . ...........................Imii, iii iii „I, I, ijijiiMriii„i .miii nmi—iiiii« nmmjiljiuM un—ihmih «iiibin». ■■■■!_ ,jlj________________________ ABONAMENTE UN AN ȘASE LUN) ||M £ dl| J^lSiil BBmB >nm9^ Ju­lraj BbS^H £ 9 ^jam\ f^'v1!1’® r­ö petit pe o coloană in pag. Ill . 30 Bmi ... tare....................................18 lei 9 lei llÄf . " *>H BRIM «ajBIl WW ift Bb ÄEbSä I­V"“­ . ^ ‘­­ X » IV. 20 Bani In Străinătate.............................30 lei 16 lei . maertipul: «Ireclam» linia. . V . .. *v­3 Lei­­­denamerl­ele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni ° n și inserațiunile se ^i.^ierg^fmal la Centru preoți și învățători prețul abonam, pe jumat. MW np mm IMR­ mmm BBB Mnmn mm hm­mmm jm­mmb mu­m­n­s.raț­e ®iab de dihinbaȚA it:irs,Ä l «««■ -■ ««■ ~ ■,--==^..-:==: TELEFON 13/47 ——-•■-■• ■......_....J.__________________________________"____________________ TELEFON 3/31 =====. ^ Democratismul noului partid In acțiunea întreprinsă de d. Take Ionescu, este o vădită con­trazicere. Ori d-sa se simte conservator, ori nu se simte ca atare. Dacă ține să rămâe pe terenul concepției conservatoare, cu unica dorință de a o face mai accesi­bilă straturilor populare, printr’o mai intimă apropiere de nevoile acestora, atunci, pentru atâta lu­cru nu era nevoe de un partid conservator-democrat deosebit, ci acțiunea de reformă putea să se săvârșească înăuntrul actualei organizări a partidului. J&Dacă însă a părăsit ideea con­servatoare, și scopul său este pur și simplu de a întocmi un partid nou pe ruinele vechiului partid conservator, al cărui paladin e­­locvent a fost până ari, atunci ar trebui să fie destul de consecvent și sincer, ca să renunțe la semi­­titulatura de conservator. Nu noi vom tăgădui necesita­tea imperioasă ce este ca parti­dul conservator să cunoască mai bine spiritul și problemele timpu­lui și să se silească a avea o în­țelegere mai largă pentru curen­tele noi de gândire. Ne-am îm­piedicat și ne împedicăm încă de ajuns de oarba sa împotrivire la progresele sociale cele mai ime­diat necesare. Nu vedem însă cum ar putea e și modernizarea partidului con­servator, ca doctrină, compoziție, conducere și metodă, dintr’o ac­țiune care, văzută de aproape, se prezintă ca un echivoc. Crede în adevăr d. Take Ione­scu că, dată fiind structura alcă­­tuirei sale politice, și dat fiind mai ales elementul pe care e evi­dent că pune cel mai mare preț, va putea imprima partidului său fizionomia și caracterul unui par­tid deschis spiritului de progres și de reformă? D-sa e prea mult realist poli­tic, pentru ca să hrănească acea­stă credință. De aceea ne facem foarte mediocre speranțe în pri­vința programului. Va fi un program, de­sigur. Dar, fatalmente va fi lipsit de uni­tate, și mai ales nu va forma un tot organic. Programul va fi tot așa de compozit ca și noul par­tid, și va fi destul de interesant că d. Take Ionescu nu va putea face conservatism democratic, nici chiar în propriul său partid. Cum se va resimți d-sa de a­­ceastă neputință? Se va consola ușor că însuși partidul său, cons­tituit cu atâta muncă și risc, i va zădărnici bunele sale intențiuni democratice? Sau, va suferi în conștiința și convingerea sa de nenorocul ce-l urmărește că nu-i este dat să poată găsi un mediu politic prielnic spiritului său de­mocrat și că a căzut din locul reacțiunei brutale în puțul reac­­țiunei deghizate ? Asta se va vedea mâine, când noul partid va trebui să’și afirme în mod concret felul său de a ve­dea în chestiunile zilei și să-și învedereze, în împrejurările hotă­râtoare, concepțiile sale funda­mentale. Ceea­ ce e sigur, este că noul partid va face ori­ce, numai un democratism. Avem această siguranță, nu pen­­tru că ni-ar plăcea să bănuim bu­nele intenții ale fostului ministru de finanțe și să considerăm de­mocratismul său ca un simplu mi­raj, menit de a atrage elementele populare din celelalte partide și, mai ales, din opinia publică indi­ferentă,—ci în vederea înrâurirei decisive ce o va avea asupra ac­­țiunei și conducerei acestui partid, elementul pur și vechiu conservator, căruia d. Take Ionescu ’i dă o atenție specială, foarte explicabilă de altfel prin interesul său politic imediat. Și dacă ni-a mai trebuit o do­vadă despre spiritul ce va pre­­domni fatalmente în partidul con­servator-democrat, dovada asta ni-a dat-o chiar d. Bădărău. Acela care ar fi de presupus că repre­zintă mai direct conștiința demo­cratică din noua organizare poli­tică, a ținut să arate, în ante­­discursul-program ce l’a rostit la Iași, că colegiul marei proprietăți își va păstra neștirbită toată pu­terea și întăetatea sa politică. De acea, departe de a ne a­­larma de acțiunea d-lui Take Io­nescu, o privim cu o deosebită seninătate sufletească. Șeful partidului conservator-de­mocrat, dacă va reuși să atragă spre dânsul, prin prodigioasa sa elocvență și putere de organi­zare, elemente democratice neîn­regimentate până azi, va face excelente servicii de sergent-recru­­tor....partidului liberal, lucru pen­tru care ’i vom datora o deo­sebită recunoștință. Căci, mai cu­rând sau mai târziu, aceste ele­mente, încredințându-se că în par­tidul conservator-democrat nu e loc pentru o politică în adevăr democratică, vor veni necesar­mente la partidul liberal. D. Take Ionescu a creat un cu­vânt, va crea poate și un partid, dar nu are suprema și generoasa îndrăzneală de sta cu ambele pi­cioare pe terenul concepției de­mocratice. De Lassalle a zis un eminent scriitor francez că a fost un grand, poseur et un grand oseur, îndrăz­neala în stil mare, prin care în adevăr ar fi dovedit că e instru­mentul unei necesități istorice, n’o vedem la d. Take Ionescu. La balul meseriașilor care a avut loc zilele acestea la Eforie, a jucat și d. Take Ionescu la tombolă. Șeful parti­dului conservator democrat a cumpărat mai multe bilete, nădăjduind, se vede, că-i vor mai ieși din urnă câți­va... boeri cu cari să-și compleeteze cadrele demo­cratismului său Speranță zadarnică însă. La tombolă, d. Take Ionescu n’a câștgat de­cât... o pereche de panta­loni cu crețuri. Privind crețurile sem­nificativului său câștig, fruntea fostu­lui ministru de finanțe s’a descrețit și a exclamat în, gând (d. T. Ionescu ’a exclamat nu fruntea, de­oarece acea­sta în cazul cel mai bun, nu poate fi decât de o elocvență... mută): «iată sim­bolul partidului conservator democrat! Iată steagul nostru!» * îndată ce acest eveniment politic s’a produs, am căutat să văd pe d. Nicu Filipescu și sâ-i rog să-mi arate, în­­tr’un interview, ce crede despre pan­talonii pe care d. T. Ionescu î-a câș­tigat la tombolă. Actuala mână dreaptă a lui Oc. Pe­­trache Carp mi-a răspuns cu sinceri­­tatea-i obișnuită: — Ce să cred ? N’am ce crede. Take Ionescu a mai câștigat o pereche de pantaloni ? Ei și ?' Aceasta nu poate avea nici o înrâurire asupra vieței noastre politice. Cel mult dacă-i va schimba porecla de renume. Știți că până acum i se zicea lui Take Io­nescu «ș­apte pantaloni» ; ei bine de acum înainte i se va zice... «opt pan­taloni»,—ș’atâtta tot. Sfredelim Arhimandritul Agatonic Arhimandritul român din Salonic care a fost caterisit de către Patriarhie. NOUTĂȚI De la Teatrul Național ni se co­munică, că de la deschiderea stagiu­nei, 29 Septembrie 1907, și până la 1 Ianuarie 1908, s’a jucat­ pe scena Teatrului Național următoarele piese originale : Ri­evan și Vidra, Fântâna Blanduziei, Crimă sau virtute, La 30 de ani, Curcanii, Lipitorile satelor, Cancer la inimă și Ovidiu ; și urmă­toarele traduceri: Avarul, Căsătoria silită, Sherlock Holmes, In codru, Dra­goste cu toane, Scânteia, Hoțul, Ne­vestele vesele, rozeta și Vijelia. Adică în rezumat: 8 piese originale și 10 traduceri, sau­­ 29 acte originale și 29 acte traduceri. * Vineri 1 Februarie, la ora 1 p. m., Academia Română va ține ședință pu­blică în care d. dr. G. Marinescu va face o comunicare despre: Turbură­­rile nervoase produse de trăsnet. • * Eri seminarul Central din Capitală și-a serbat patronul. La această serbare­a a asistat și d. Sp. Haret, ministrul instrucțiunei. * Citim în Tribuna: Joi a eșit din temniță un redactor al Gazetei Transilvaniei. Vineri ni s’a făcut cunoscut că un redactor al Tribunei e pus sub a­­cuză pentru un articol. In acelaș timp alt redactor al nostru are deja o condamnare de 6 luni temniță și încă alte două procese, iar ulți doi fiecare câte trei procese în curgere. Sâmbătă un redactor al Luptei fu osândit la 1 an lum. temniță, 1500 coroane amendă (din cauția ziarului) și deținut îndată, ceea ce nu s’a mai întâmplat până acum! Duminecă cetirăm în Țara Noastră știrea că Tabla din Cluj a ridicat la 250 coroane amenda de 100 cor., cât îi dase tribunalul din Sibiu pentru un articol publicat pe când numita revistă era­­ literară! Iar zilele a­­cestea se va desbate un nou proces al revistei sibiene la tribunalul de acolo. Azi Luni se desbate în Cluj pro­cesul intentat contra Libertății din Orăștie, pentru nu mai puțin decât 4 articole! Asupra osândei nu se mai îndoește nimeni... Ziarele franceze publică următoa­rele detalii asupra pretinsului aten­tat contra țarului: Intr’o zi țarina intrând în odaia țareviciului, găsi pe patul acestuia o scrisoare anonimă cu următorul cuprins: Zilele Țarului și ale Țareviciului sunt numărate. Se dădu de știre numai­decât și se descoperi în palat mai multe fire e­­lectrice pe sub covoare, care duceau într-o magazie subterană plină cu bombe de dinamită. Firele fură tăiate numai decât și bombele ridicate. Se­cretul acesta însă nu putu fi păstrat multă vreme și în ziua când se află, S3 și inventă așa zisul atentat contra țarului. ** Celebrul transformist Fregoli, în urma unui pariu, a intrat transformat în leu, într’o cușcă cu lei, și după ce a băut o sticlă de șampanie, a eșit fără să fie atins.* In cursul lunei Ianuarie, numărul copiilor găsiți și orfani, a crescut la 471, din care 209 băeți și 262 fete. Acești copii s’au repartizat astfel pe la diferitele institute de binefacere; 664 copii au fost împărțiți pe la doici prin mahalale și azilul Cantacuzin, 11 la Societatea Materna, 30 la orfeli­natul Radu-Vodă, 45 la grădina de copii Bolin­tineanu, 2 la școala de bucătărie Madam Picos, 1 la școala de meserii din Câmpu-Lung, 5 la pe­­pinăria de grădinărie de la Groză­vești și 15 au fost primiți în cursul lunei ianuarie. * Se anunță din Madrid că a doua zi după celebrerea Te-Deumului pen­tru odihna sufletelor lui Don Carlos și Luiz-Filip, regele a plecat din nou la Sevila. Mai mulți miniștrii și în alte persoane oficiale printre care și introducătorul ambasadorilor îl însoțesc. Regele Alfons va primi la Sevila delegațiunea care îi va no­tifica suirea pe tronul Suediei a nou­lui rege Gustav al V. * t CUVINTE LIBERE REGINA ȘI DICTATORUL Arătându-i cele două cadavre, ne­fericita Regină i-a strigat ex-dicta­­torului Franco : — Asta e opera d-tale, și nu în­țeleg cum mai cutezi să vorbești! Pedepsitoare cuvinte, și, de­sigur, perfect meritate. I se cuvenea lui Franco această sângeroasă înfierare. Dictatorul ui­tase că ori­ce răbdare are un sfârșit, că sfârșitul tragic e cu atât mai a­­proape cu cât răbdarea poporului a­­fost mai îndelungată și că nu în mod nepopesit, se institue un regim de dictatură fățișă, violentă, într’o țară cu vechie organizare constituțională și parlamentară, într’o țară latină, într’o țară situată in plin apus. ...Fără de voe mă gândesc ce-ar fi fost dacă dictatura ar fi is­­butit. Ce ar fi fost dacă Franco ar fi reușit să îngenunche toate partidele, să înăbușe cu adevărat toate rezis­tențele, să reducă la "tăcere și­ inac­țiune pe toți protivnicii noului re­gim, și prin aceasta să sobție aceea ce dorea Carlos I, o funcționare mai sănătoasă a parlamentarismului și o îndreptare a administrației. Ar fi simțit atunci Regele și Re­gina trebuință i­rezistibilă de a-i spune lui Franco în fața 1­uriei întregi: — Isbânda aceasta e opera d-tale, numai opera d tale ! Noi n’am avut nici un amestec în această dictatură, și întreg meritul îți revine exclusiv d-tale ! ? Nu i s’ar fi întâmplat lui Franco, după victorie, ca să i se fi făgăduit paternitatea succesului, arătându-se că n’a fost de­cât o simplă unealtă, un simplu executor? Când e vorba de nenorocire, ne trebue țapi ispășitori, asupra cărora să aruncăm întreaga răspundere. La isbândă însă, unde răspunderea își schimbă numeric în merit, căutăm pe cât cu putință s’o atribuim altora. Asta e omenesc. Alcest. meni se găsesc la noi în toate parti­dele. «Instrucția a dovedit că cîțiva pre­oți și învățători într’adevăr au îm­pins pe țărani la răscoală. Dar în­vinovățirea că partidul liberal, ca partid, a comentat răscoala, este atît de ridicolă, încît nu merită de a fi combătută; doar­ sunt în partidul liberal tot atîți proprietari ca și în partidul conservator. Apoi numărul preoților și institutorilor dovediți ca instigatori este atît de mic în­cît constitue cel mai strălucit certificat pentru chipul în care s’au purtat a­­cești oameni ieșiți din popor și in­­dentificați cu suferințele, cu patimile, cu aspirațiunile poporului. «Pentru ca răscoalele de astă-pri­­măvară să fi fost roada unei acțiuni de ațîțare, această acțiune ar fi tre­buit să fie opera unei organizațiuni desăvîrșite, în ființă de ani și întinsă asupra întregii țări. Ipoteza minții u­­nei asemenea organizațiuni, fără ca ea să fi fost de mult dată în vileag, alcătuește o absurditate. «Răscoalele de astă-primăvară sunt roada firească a păcatelor săvîrșite impotriva obștiei acestui popor, un curs de veacuri de către vechea cla­să stăpînitoare și, în cursul celor de pe urmă cinci­zeci de ani, de către noua clasă stăpînitoare, a nemulțumirii și a urii stîrnite în obștie de aceste păcate». Mi se pare că cele ce proced și cari se pot citi pe pagina 623 a ci­tatei mele cărți: Pentru ce s’au răs­culat țăranii, zic­i iernai contrariul de ceea ce d. Disescu ar voi să le facă să zică. Alt comentar ar fi de pri­sos. Primiți, vă rog, d-le Director, asi­gurarea prea osebitei mele stime. R. Rosetti București,29 ianuarie 1908. ACȚIUNEA AUSTRIEI In BALCANI Violarea acordului Austro-Rus și a­­ statului quo“ Se pare că acordul austro-rus asu­pra Balcanilor începe să se clatine. Faptul că Țarul a acordat un con­cediu de trei săptămâni prințului U­­rusof, ambasadorul Rusiei la Viena, ne face să credem că guvernul de la St. Peter­sburg nu este de loc mul­țumit de atitudinea Austriei în Bal­cani. Zilele trecute, o telegramă ne anunța chiar că ministru de externe al Rusiei ar fi hotărât să prezinte a­­ceastă chestie în Dumă și să ceară avizul reprezentanților poporului. Care este însă cauza care a determinat a­­ceastă răceală între legăturile austro­­ruse? Ziarul «Le Tem­ps» discută a­­ceastă chestiune pe larg, din punctul de vedere al intereselor rusești și franțuzești în Balcani. După ziarul franțuzesc, această răceală ar fi pro­venit din cauza ultimului discurs al baronului d’Aerenthal și anume când a atins chestia drumurilor de fer. Iată acest pasaj : «Marchizul Palavi­­cini, ambasadorul Austriei la Cons­­tantinopol, a fost însărcinat să inter­vină pe lângă Sultan ca să dea au­torizația de a se începe studiile pentru construirea liniei ferate Mitrovitza- Vardist». Marchizul Palavicini se a­­chită de misiunea sa la 31 Ianuarie, iar la 3 Februarie Sultanul da o ira­­dea prin care cererea Austriei era admisă. De aci toată răceala, Articolul 25 din tratatul de la Berlin, dă dreptul Austriei să între­­ție garnizoane și să construiască dru­muri militare și comerciale în sangi­­acul care se întinde între Serbia și Muntenegru în direcția sudului până la Mitrovitza. In baza acestui articol, Austria avea tot dreptul să obțină a­­ceastă autorizație din partea Turciei. Această autorizație însă violează acordul austro-rus în Balcani. Acest acord care fu pus la cale la St. Pe­tersburg, în timpul vizitei lui Frantz- Iosef, consta în a menține pacea gene­rală, principiul de ordine și status-quo. Or, Rusia pretinde că în urma acestei autorizații căpătate de Austria, se vi­olează status-quo în Balcani. Și într’a­­devăr , construirea unei linii ferate dealungul frontierei Bosniei, ar mări în mod considerabil influența Austriei în Balcani, și Salonicul ar deveni în curând un port austriac de comerț dacă nu chiar de războiu. Acest drum de fer ar prezenta mai repede un in­teres militar de­cât comercial. Să nu uităm că o linie ferată există deja între Viena și Salonic. Aceasta însă fac și o porție din teritoriul sârbesc. Noua linie va putea debarca pe fron­tieră în câteva ore, toate trupele din Bosnia. Albania ar cădea de aseme­nea sub influența Austriei și odată stăpână pe coastele Adriaticei de ră­sărit, și-ar asigura o bază militară pentru flotă. Ce va mai fi, este ușor de închipuit. Salonicul este legat de Constanti­­nopol printr’o linie ferată franceză, care va suferi cea d­ intâi din cauza nouei linii austriace. Afară de aceasta, chiar companiile de navigație fran­țuzești vor suferi mari pierderi din cauză că Salonicul fiind legat direct cu Triestul și Fiume, companiile aus­triace vor avea cele mai mari avan­­tagii. Din noua situație pe care și-ar crea-o Austria în Balcani, singură ea și Turcia ar putea profita. Celelalte puteri cari au interes în Balcani, vor fi scăzute pe planul al douilea. Ru­sia dar are tot dreptul să ridice gla­sul și să denunțe nouăle uneltiri ale Austriei. SFÂRȘITUL GREVEI Greva generala a advocaților a fost o greva mort-născuta. N’a fost nici greva, nici generala. Intru­cât, totuși, în unele locali­tăți, foarte puține la număr, advo­cații și-au suspendat activitatea,­as­tăzi, chiar acolo, barourile în com­plectul lor și-au reluat ocupațiile. Până și consiliul de disciplina din Focșani a hotărât încetarea grevei, care de altfel ar fi fost fapt împli­nit și fără de aceasta hotărâre. Bunul simț, simțul de legalitate, adevăratul simț de demnitate profe­sională, au triumfat pretutindeni, întreg corpul avocaților recunoaște acum profunda utilitate a legei d-lui Stelian, și-și da seama mai ales de interesul sau propriu de a nu se pune de acurmezișu­l acestei r­efor­me. Ar fi de dorit ca asemenea regre­tabile rătăciri sa nu se mai întâmple unuia din cele mai inteligente și pri­vilegiate corpuri din țara. Răspunderea Răscoalelor — Scrisoare de la d. Radu Rosetti — Primim următoarea scrisoare de la d. Radu Rosetti: Cu prilejul interpelării sale, adre­sată domnului Haret, domnul C. Di­­sescu, în ședința de la 23 ianuarie trecut, a găsit cu cale să vorbească și de cea din urmă a mea carte a­­supra chestiei țărănești. Pentru ce s’au răsculat țăranii. Din dările de seamă ale ziarelor și din cele rela­tate de persoanele cari au fost față la desvoltarea interpelării, rezultă că d. Disescu ar fi zis că în cartea mea se afirmă, că răscoalele din primă­vara trecută s’ar datori instigațiilor făcute de partidul liberal, de preoți și de învățători, cît și unui ferment anarhic. Pentru a dovedi cît de neexacte sunt cele zise de d. Disescu, repro­duc aici pasagiul din carte care se ocupă mai în special cu răspunderile pentru răscoale: «Asupra cui cade răspunderea răs­coalelor? Conservatorii într-un glas răspund că ele sunt opera instiga­­țiunilor partidului liberal ahtiat după putere pentru a răsturna mai repede guvernul Cantacuzino, iar agenții de căpetenie ar fi fost preoții și învăță­torii. «Este foarte cu putință ca membrii fără scrupul ai partidului în opoziție, odată tulburările începute, să fie a­­jutat la propagarea lor spre a grăbi căderea guvernului; asemenea ca ROUTIOE Corespondentul nostru din Craiova ne comunică că d. Ștefan Pleșea și-a dat demisia din clubul conservator ta­­kist. Această demisiune este o demon­strație pentru cei cari nu se grăbesc a lua măsuri, pentru ca, toți cei impli­cați în afacerea neregulilor de la pri­mărie, și cari sunt amicii d-lui Mișu Kintescu, să fie izgoniți din partid. * Cu privire la întrunirea tinerilor conservatori takiști din Craiova, co­respondentul nostru ne mai comunică următoarele : d. Take Ionescu în tre­cerea sa prin gara Craiova, a declarat că d-sa se bazează pe mulțime, iar politica o face în afară și nu la o partidă de poker cu 6-7 inși. Spusele acestea au bucurat pe toți cei prezenți, însă, lucrurile întâm­­plându-se astfel și aflându-se la Bu­curești despre intențiunea tinerilor conservatori takiști, aceștia au primit invitația să se potolească. Eri, întrunindu-se din nou, o parte dintre ei, au luat hotărârea să tele­grafieze d-lui Take Ionescu, că sunt ascultători, altă parte însă s’a de­clarat contra acestei telegrame. Până acum aci stau lucrurile. * Marți a fost la Galați d. D. Gre­­ceanu. Intr’o convorbire avută cu d. Ples­­nilă, d-sa a făgăduit că peste vre­o 4 zile, când va fi în București, va interveni pe lângă d. P. Carp, pen­tru a i se lăsa d-lui Plesnilă condu­cerea partidului conservator-carpist din localitate. In legătură cu această convorbire, un fruntaș conservator din anturajul d-lui Robescu, d. Nicu Doiciu, a de­clarat ori următoarele: O sciziune exista în partidul con­servator carpist din Galați și d. P. Carp va fi pus într’o mare încurcă­tură din pricina președinției clubu­lui. Cad de va fi numit președinte d. Aslan, atunci se vor retrage din par­tid d-nii Vulpe, Chiriac și Plesnita; iar dacă se va da șefia d-lui Plesnita, atunci d. Aslan și cu toți amicii d-sale, foștii junimiști, vor părăsi gruparea bătrânilor conservatori Afară de aceste doua grupuri mai este și d. Nicolescu, care, de aseme­nea pretinde să aibă conducerea par­tidului conservator și amenința cu re­tragerea, de nu i se va satisface cererea. * E probabil ca micul grup al car­­piștilor din localitate să se fragmen­teze în alte trei grupulețe în care fruntașii să fie singurii partizani. De-ale zilei iar tavanul Se știe că, cu prilejul ultimei întru­niri ținută la d. Take Ionescu acasă, tavanul casei șefului partidului con­servator-democrat a crăpat din cauza imensei mulțimi ce a luat parte la a­­cea întrunire. Un takist, făcând aluzie la această întâmplare, spunea er­: — Lui Nicu Filipescu nu-i crapă ta­vanul. In schimb, îi crapă.. de necaz obrazul că nu i se crapă tavanul Deci, crăpătură pentru crăpătură. Democrat Vreți o dovadă că d. Take Ione­scu este democrat până și în cele mai private îndeletniciri ale sale ? Iat-o: D-sa este singurul bărbat po­litic, mai mult, singurul șef de par­tid, care stă vara și iarna, la țară, în m­jlocul poporului, într’un biet cătun, — căci locueșt­e în strada... Cătunului. Care din șefii noștri de partid ce se pretind democrați, pot susține că ar merge cu democratizmul atât de departe, în­cât să se mute în... strada Cătunului ? ! Aghiuță. Telegramele de aderări D. Take Ionescu primește zilnic telegrame de aderări din țară. Ziarele. Ancheta noastră asupra rupturei Convorbire cu d. L. Ghica-Dumbrăveni M ■ [UNK]... ■ ■ [UNK] 0 ... Arta și politica —Vechii conservatori­ moldoveni văd In Take Io­nescu pe continuatorul direct al lui Lascar Catargat— In parti­dele moderne fie­care soldat are ,infranița ca bastonul de mareșal. —rulienabilitatea pământurilor și colegiul unic. ^Iubitor, și mai­­ ales cunoscător de artă,, d. Ghica- Dumbrăveni e mai familiar în cercu­rile artistice, unde e foarte simpatizat ca om și Mecena, decât în cele poli­tice. Și, de fapt, po­litica nu prea îl pa­sionează. Pentru a­­ceasta are sufletul prea diferențiat și preocupări prea subtile. O pictură alea-D. S. Ghica-Dumbrăveni, să, o sculptură expresivă, o pagină literară originală îl atrage mult mai mult decât politica, cu numeroasele ei «lovituri» și incidente. Admirator al frumosului artistic, luptele dintre partide și din partide nu intră tocmai în sfera predilecțiilor sale. Cu toate acestea, în noua și hotă­râtoarea criză ce s’a deschis în par­tidul conservator, n’a rămas nepă­sător sau reservat, ci a fost printre cei dintâi cari au luat poziție—în fa­voarea d-lui Take Ionescu. Ce a pu­tut determina pe d. Leon Ghica să se arunce într’o astfel de învălmă­­șală, și încă să fie alturi de stegarul conservatismului-democratic ? Am putut vedea, ce e drept, încă de astă vară, din broșura sa asupra chestiei țărănești, scrisă într’un stil massiv și substanțial, și prin care stabilea că una din principalele cauze ale relei stări ale țărănimei e inalie­nabilitatea pământurilor improprietă­ților, că nu se închide într’un turn de fildeș și că urmărește problemele so­ciale cu un deosebit interes. Voiam să aflu însă de la d-sa per­sonal, ce anume îl mișcă și-l intere­sează în această criză, și d-sa, în frumoasa românească pe care o vor­bește, găsind în­totdeauna cuvântul cel mai potrivit și expresiv spre a-și arăta gândirea, mi-a dat răspunsurile cele mai limpezi, că n’au făcut ni­mic ca să fie duș­măniți și cu toate că nu mai există la noi nici­ un pri­vilegiu de castă, ei sunt urmăriți de o ură­ adâncă, a că­­rei substrate de na­tură deSitil decO­­plexă, și pe care au alimentat’o aceia cam­ dela moartea lui Lascar Catargi dirigase partidul conservator prin felul lor de a lucra arca și chiar acum pr­i modul lor de a lupta împotriva d-lui Take Ionescu. Este clar din punctul de vedere al interesului lor de clasă un act cu minte că, în loc să întreb­e această ură neîntemeiată, țin să arate, din contră, că au destulă cultură mo­dernă, spirit de progres și simț de dreptate, ca să pue mai presus de toate considerațiile valoarea perso­nală și să urce la supremul loc de onoare în partid pe plebeul care s’a dovedit vrednic de această înălțare. «Este bine și drept să aibă fiecare soldat, într’un partid bastonul de mareșal în ranița lui. Altfel nu pot înțelege un partid într’un Stat mo­dern». — Ce reforme va preconiza la Con­gres d. Take Ionescu în discursul său program ? — Eu personal nu știu nimic în privința asta ! N’am avut ocazie să vorbesc despre aceasta cu d. Take Ionescu, care n’are nici un moment liber. Presupun însă, după ce se spune în gara Craiova, că un punct din program va fi emanciparea țăranului și a bunurilor țărănești. Consider că ar fi o idee conservatoare de a face să intre într’o pătură așa de întinsă, cum e țărănimea, iubirea și respectul proprietăței. — Tot în alienabilitatea păturilor țărănești vedeți soluția ? — Nu soluția, dar una din cele mai reale și fundamentale mijloace de îndreptare. Cred dar că s’ar pu­tea asimila bunurile țărănești cu bu­nurile dotate, admițându-se printr’o lege interpretativă idea majorităței tribunalelor, după care țăranul își poate înstreina pământul sau casa lui. Să iau un exemplu : Un țăran posedă 1 falce de pământ, a cărui valoare mijlocie e de 1000 lei, și o casă care prețuește 500 lei, dar nu poate lua un franc asupra acestei averi, de­oarece nu e urmăribil. Fiind urmăribil însă și putând vinde, el poate găsi foarte ușor a treia parte din valoarea to­tală a proprietăților sale, adică 500 lei, cu care după legea Casei Rurale, va putea cumpăra lesne, fără sacrifi­ciul nimănui, alte două fălci, depu­­nând numai de­cât avansul prevăzut de 15 la sută și prinzându-și tot o dată și unele nevoi imediate. El va poseda 3 fălci în loc de una, Casa Rurala va avea pe ce conta, și orice risc va fi exclus. «Cu aceasta se va prepara țăranul în cei 8 ani ce mai sunt până la in­trarea sa în dreptul comun, pentru capacitatea întreagă. El va deveni mai întâi preparat fiind, cu toate drepturile civile, un cetățean conș­tient, iubitor de ordine, iubitor de libertate, și o dată țărănimea trans­formată în cetățeni liberi și conștienți, s’a ajuns pe calea cea mai sigură și firească la colegiul unic, pe care-1 cere echitatea. Nu se poate face o deplină unitate politică și națională * — Amicii d-lui Carp, începu­ț. Ghica-D­umbră­veni, au o mentalitate curioasă. Ei nu-și dau seamă, se vede, că sunt lucruri care atrag și altele care resping. Nu poate fi cine­va mâ­nuitor de oameni, dacă nu-i bun, și Take Ionescu e bun, bun în cel mai ales și înalt înțeles al cuvântului. Cât de drept să fie cine­va, ori­cât de pri­ceput și cinstit în afacerile sale pri­vate, ori­cât de integru ca gândire, răutatea sa extrem respinge. Cunosc oameni politici cari n’au devenit di­baci conducători decât după ce, prin citirea asiduă a evangheliei, s’au făcut mai buni și mai îndurători. — Cum se explică că mai ales ve­chii conservatori moldoveni îl ur­mează pe d. Take Ionescu ? — N­ urmăm pentru că credem că numai d-sa continuă politica lui Las­car Catargi. Lascar Catargi a guver­nat în­totdeauna cu curente, iar nu după idei socotite ca un fel de reve­lație divină și întrupate într’o coterie. Lascar Catargi avea în toate județele oameni de bun simț și cu spiritul realităței, cari reprezentau pentru el nevoile și părerile județului, și cu cari guverna. Tocmai asta face d. Take Ionescu, și nu fac ceilalți. «E explicabil de asemeni, urmă d. Ghica-Dumbrăveni, că pe d. Take Ionescu îl urmează și încă cu o vie simpatie și încredere, o bună parte din urmașii vechei aristocrații. Aceș­tia își dau perfect socoteală, cu toate

Next