Viitorul, aprilie 1908 (Anul 2, nr. 144-170)

1908-04-01 / nr. 144

ANUL II. — No. 144 ABONAMENTE Un număr vechiu 30 bani UN AN ȘASE LUNI In țară................................ 18 lei 9 lei In Străinătate..........................30 lei 18 lei Abonamentele încep la 1 .1­15 ale fiecărei luni Pentru preoți și învățători prețul abonat, pe jumăt. REDACȚIA­ 56, Calea Victoriei, 58, București =-----rrr­== TELEFON 13/47 ========== ÎNLĂTURAREA arendașilor DIN Economia noastră națională și­tr’un articol precedent, publicat în aceste consoane, noi ne-am măr­ginit a analiza pe cât ne permite cadrul unui ziar, împrejurările cari au determinat aparițiunea arendași­lor în economia națională modernă în genere. Să analizăm acum consecințele seti­­vității acestei grupe sociale și mijloa­cele de prevenire a consecințelor rele, pentru a ne lămuri cu privire la aceste preîntâmpinări pe care d. Baroncea le-a adus celor susținute de mine. Pentru a stabili odată pentru tot dauna acest adevăr, vom spune ur­mătoarele : In agricultură, spre deo­sebire de industrie și comerț, tot ceea ce se întreprinde, nu-i urmat de consecințe imediate. O ameliorațiune, o S­chimbare de cultură, o cultivare de pomi roditori nu-și arată conse­cințele imediat. Trebuește trecerea unui anumit timp, până ce conse­in­­țele să fie vizibile. De aceea, de caracterul permanent al legăturilor dintre cultivator și pă­mânt, va depinde că cultivatorul va avea în vedere nu sporirea câștigului mome­ntan ci sporirea pe­rmanentă a câștigului. Altfel se va purta cineva când va fi conștient că din p­ămân­­tul udat cu sudorile lui se vor hrăni și copiii lui. Pentru a deveni culturei mizera­bile a arendașului, trebue să-i pro­curăm situațiunea identică a proprie­tarului, care, prin caracterul perma­nent al legăturei cu pământul, va fi determinat a cultiva rațional. Aceasta Se poate dobândi la arendași prin­­tr-un termen îndelung de arendare. Când și aredașul va fi conștient că de vandalismul lui va suferi și copiii lui, își va schimba modul de cultură ! Iar în privința afirmațiunei că îm­prejurările la noi sunt deosebite, răs­pundem că principiile fundamentale ale psihologiei omenești n’au gra­niță. Măsurile preconizate de noi, întru a lărmuri setea de câștig a arenda­șilor, au fost calificate drept neefi­­cace și tangente. Spre a dovedi inexactitatea acestei aprecieri, vom analiza pe scurt fiecare din măsurile de noi preconizate. Impunându-se arendașului îmbu­nătățiri prin care să fie despăgubit de capitalul cheltuit pe moșie și prin asigurarea că el se va folosi de spo­rul venitului, este evident că va fi provocat la o cultură mai rațională. Când i se va înapoia arendașului capitalul băgat în­meliorări, când îi se va asigura o îndelungă aren­dare, punându-i în aceiași poziție ca însuși propneta­rul, știind că de gre­șelile și de o rea cultură vor suferi și copiii lui, atunci împrejurările se vor schimba de la sine. Proprietarul va despăgubi îmbu­nătățirile nu de odată ci prin scă­derea procentuală și anuală a aren­­dei pe un timp anumit, până se va amortiza capitalul. Dar această mo­dalitate presupune un lucru. Aren­dașul trebue să aibă capitalul dispo­nibil necesar îmbunătățirilor. Atunci nu se va mai întâmpla ca până a­­cum, ca ori­ce individ care a strâns un mic capital ce formează minimum prețul arendei pe primul an, să de­vie arendaș. In actuala stare de lucruri, cei mai puțini au capitalul necesar pri­melor cheltueli de producții, une­ori acest capital sunt brațele ță­ranilor exploatați. Prin impunere de îmbunătățiri arendașilor li se cere indirect capi­tal și se îngreunează astfel succesul or și­cui la această ocupațiune, care cere aptitudini speciale. Impunerea în contractul de aren­dare a unui anumit plan de cul­tură, sub sancțiunea rezilierei con­tractului, nu se mai obiectează, nu va opri pe arendaș de la un Raub­leau pronunțat. Nu este acelaș lucru, dacă se lasă în latitudinea arendașului de a cul­tiva cum îl tac capul, de a semăna ani îndelungați și succesivi pe ace­laș loc, plante pe care știința le-a constatat că secătuește producția pământului, sau dacă ai determine un plan de cultură care corespunde progresului științei aplicate în agri­cultură. Este naiv de a mai contesta evi­dența acestei consecințe. Dar nu se obiectează, întru cât se va folosi de toate aceste măsuri țăranul ? De­sigur foarte mult. Prin fixarea acestor planuri se introduce indi­rect o cultură intensivă de capital, se cere arendașului o anumită cul­tură tehnică și i se îndreptează a­­tențiunea către exploatarea raio­nală a pământului și nu a muncei. Cerându-se capital pentru ame­liorări și o cultură tehnică pronun­țată, se va micșora numărul aren­dașilor incapabili și neluminați. In locul măsurilor preconizate de noi, se preconizează înlăturarea com­plectă a arendașilor din economia noastră națională, prin impunerea la un impozit foarte urcat, a tuturor acelor proprietari cari își vor arenda pământul. Oamenii competenți știu că schim­barea unei direcțiuni evolutive, nu se poate schimba nici de azi pe mâini, nici prin manifestări de bune inten­­țiuni. Până ce măsurile destinate a schim­ba o stare anumită de lucruri, își vor arăta roadele, starea actuală va mai dăinui. In soluționarea chestiunilor cari se impun Statului, acesta din urmă poate urma două căi. Sau va da so­­luțiuni cari să nu contrazică princi­piile fundamentale ale actualei orga­nizări sociale, între cari se numără și dreptul de proprietate cu toate drepturile de a dispune, respectiv și de a arenda, văzând, cu alte cuvinte, posibil progresul în actuala organi­zare a societății. Sau va lua măsuri cari vor contrazice însăși principiile fundamentale ale actualei organizări, văzând progresul în noi concepțiuni. Noi preconizăm soluțiuni de prima natură și vedem progresul numai în actuala organizare socială, care nu poate dăinui decât respectând prin­cipiile ei fundamentale. Ni se va putea obiecta că măsu­rile noastre sunt incomplecte și tan­gente. Noi vom răspunde că ele sunt consecința analizării actuale a eco­nomiei noastre naționale, fiind bazate pe analogie și pe convingerea că nu putem preconiza măsuri cari să fie contrarii principiilor fundamentale ale actualei organizări a societăței noastre. DESFIINȚAREA Creditului Viticol Iată textul legei promulgat prin Monitorul Oficial de elt, prin care se desființează de drept creditul viti­col, rămâind ca operațiunele acestei instituțiuni să se facă de creditul agricol. Art. I se modifică astfel: Se înființează o casă de credit viti­col cu menirea de a acorda împrumu­turi pentru replantarea viilor distruse de filoxeră. Această Cassă este per­soană morală. Art. II se modifică astfel: Cassa de credit viticol se admini­strează sub autoritatea ministerului finanțelor, de consiliul de administra­­țiune al creditului agricol, prin direc­torul Creditului agricol, în conformi­tate cu prevederile legii de față. Art. 11. Legea de față se va pune în aplicare la 1 Apri­lie 1908. Art. III. Consiliul Creditului viticol instituit prin legea dela 19 Ianuarie 1906, se desființează, fiind înlocuit prin consiliul Creditului agricol.­­ D. Vivescu, directorul Creditului Viticol, a fost numit procuror la In­­nalta Curte de Compturi, iar d. Râm­­niceanu, subdirectorul acelei institu­țiuni, va fi numit pe 1 Aprilie, sub­director la serviciul secretariatului din ministerul de finanțe. Ceilalți funcționari vor trece la Creditul Agricol. Chefurile lui Ionel Ușurelu D. Ionel Ușurelu, poreclit și Grădiș­­teanu, fost ministru de lucrări publice și viitor sub-prefect sub guvernul lui Cc. Petrache, a spus mai deunăzi in Senat că desfide pe ori­cine din Eu­ropa și chiar din lumea întreagă sa poată dovedi că d-sa cât a fost... sub­prefect la lucrările publice ar fi plătit nu un chef, dar măcar un șpriț, din banii Statului. Dacă Europa n’are de unde să cu­noască chefurile și chiulhanurile ce le trăgea­u. Ionel Ușurelu, zis și Gră­­dișteanu, la vremea când era ministru, nu tot același lucru se poate spune însă și despre unii funcționari di­n di­recția desființatului serviciu maritim. Aceștia spun că ar ști despre un chef făcut sub patronagiul d-lui Ionel Ușu­relu, zis și Grâdișteanu, la care numai țigări s’au fumat de... 300j (trei mii) lei, bani plătiți din casa direcției ser­viciului maritim ! A fost un chef monstru de... intimi. Iar țigările se zice că au fost.. intime adică intim-club. In cazul acesta s’a fumat peste 40000 de intime ! Mare jumiste—vorba francezului—mai e și junele senator Ion­­ Ușurelu. Eu nu zic că cine e ministru n’are voe să mai facă chefuri și petreceri. Nu susțin nici că banii Statului tre­­buesc cheltuiți numai pentru lucruri de utilitate publică. Dar nici cum se făcea fostul ministru al... petrecerilor publice nu merge! Dacă numai... inti­mele au costat 3000 lei, vă puteți în­chipui cât trebue să se fi cheltuit cu acel prilej pe băuturi că și pe alte lucruri, mai mult sau mai puțin in­time ! Dragă Ionel, ascultă sfatul meu: prea scump te-a costat un chef, de pe urma căruia nu te-ai ales de­cât cu... fumurile de la cele 40000 de țigări și cu s­ăpuneala ce ți-a tras’o mai deu­năzi în senat simpaticul ministru de azi al lucrărilor publice, d. V. G. Mor­­țun. Dar dacă pe viitor vei mai avea S­oftă de asemenea zaiafeturi, să te a­­resezi amicului și confratelui meu Stavăr din Ploești care a deschis un restaurant «La­­ gâște cherchelite» și unde pentru 2-3 lei mănânci și bei până ce te cherchelești ca gâștele de pe firmă. Acolo e de d-ta Sfredeluș. II EROUL ZILEI D-l TRUST Redactorul nostru fotograf, a cre­zut că face un adevărat serviciu ci­­titorilor noștrii prinzând un instan­taneu al d-lui Mot­hi Fischer, a cărui figură este poate tot atât de necu­noscută, pe c­ât de cunoscut îi e nu­mele: D. Mochi Fischer. NOUTATI D. Const. M. Kogălniceanu, consul oneral al României la Cernăuți, a ost mutat în aceeași calitate la Rus­­ciuk, în locul d-lui D. Georgescu, care trece la Cernăuți.»< A apărut numărul 7 al interesan­tei publicațiuni «Revue du Pétrole», de sub direcțiunea d-lui dr. G. M. Murgoci, cu un interesant și bogat material, între care : Industria petro­lului în 1865; Industria minieră din România în 1907 etc. * Expoziția jubiliară din Praga se va deschide la 14 Mai, împăratul. Frantz Iosef va fi reprezentat de către prin­cipele Fritz­ Ferdinand. Cea mai însemnată opere a lui Hans Mackart «împăratul Carol al V-a in­trând la Anvers» a fost găsită în pimnițele muzeului din Hamburg, unde spre a nu ocupa loc mult pânza lată de 12 metri și înaltă de 9, a fost îndoită și atârnată de perete. Niște escursioniști germani, aflând de ea, au cumpărat-o cu o sumă de 70.000 mărci.* Artiștii operei din Dentmold s’au pus în grevă ... din cauza unei cri­tici apărute în «Lippischen Landes­­zeitung» după a patra reprezentație a operei comice «Der gräbe Märker». Criticul susținea că opera ar fi fost­ mai valoroasă dacă rolurile ar fi fost susținute de alți artiști. Pentru Miercurea viitoare s’a fixat prima reprezentație a unei opere noi; artiștii nu o vor juca dacă ziarul nu va spune pater peccavi. * Prefectul poliției din Paris, Lépine a luat măsuri contra orgilor de bar­barie—flașnetelor— cu cari nimeni nu va mai avea voe să cânte pe străzi. Vechile permisii se mențin, dar nu e decât chestiune de timp dispariția posesorilor lor.­ Uniunea comercianților chinezi a telegrafiat agenților comerciali chi­nezi din Nagasaki, Kobe și Yoko­­hama, ordonându-le să nu mai facă nici o comandă de mărfuri japoneze și să întoarcă pe cele comandate. Co­mercianții detailiști s-au unit cu an­grosiști pentru boicotarea complecte a mărfurilor japoneze. Scrisori din Sofia Resoluțiiunea meetingului macedo­nean. — Ofițerii români în Bulga­ria. — Sanatoriul Ferdinand.—In­dustriași germani în Sofia. — Dela Palatul Princiar. • Sofia, 29 Martie. După cum v’am telegrafiat, Marți 25 c., la orele 3 și un sfert p. m., a avut loc un mare meeting macedo­nean sub cerul liber, pe piața «Po­­zitano». Au luat parte la meeting, vre-o 2500 persoane. Au vorbit d­in: D. Mihailoff, profesor la liceul local și S. Galabceff, funcționar. Citindu-se, s’a aprobat cu aplauze furtunoase, resoluțiunea, prin care­ se mulțumește lui, Sir Eduard Grey, pentru propunerea sa, se apelează, la susț­nerea acestui proect, de că­tre poporul englez , roagă, guvernul englez, ca să bine­voiască, a realiza acest proect, prin toate sforțările sale și se apelează, în sfârșit la ener­gica susținere, a acestei nobile pro­puneri, de către guvernul bulgar. S’a hotărât trimiterea unei adrese de mulțumire, lui Sir Ed. Orej. S’a exprimat dorința ca după meeting sä se manifesteze prin străzile ora­șului, fâcându-se ovațiuni consulatu­lui englez, dar, aceasă dorință, nu s’a realizat. La orele 5 seara, toată lumea a părăsit piața «Pozitano».­­ Ofițerii români în frunte cu ge­neralul Boerescu, au sosit în orașul Vidin, ori dimineață. Au fost întâm­pinați de către corpul ofițeresc din acea localitate și de către primarul orașului, In Plevna, pe care ofițerii noștri o vor visu­i, li se vor da un ban­chet din partea colegilor lor bul­gari. Ofițerii noștri vor avea frumoasa ocaziune de a vizita câmpul de luptă, pe care gloriosul nostru Rege Caro­ l-a călcat cu bărbăție în anul 1877. Ofițerii români vor avea ocaziunea a vizita capela-mausoleul românesc din Grivița, precum și Museul «Carol I» din satul «Poradim». Ministerul de râzboiu a ordonat celor în drept, ca să li se facă o pri­mire cordială ofițerilor români. Industriașii germani, după cum am arătat în corespondența mea trecută, au sosit Marți dimineața, venind din Belgrad. In localitate li s’a dat un banchet, la care au asistat d-nii­­ Liapceff, ministru industriei, agricul­­turei și comerțului. Etc. Sa Von Rom­berg, ministrul Germaniei în Sofia. Cu această ocazie s’au ținut mai multe toasturi. A. S. R. Principele Ferdinand a primit în audiență pe d-l. Emil Iacob, președintele voiajorilor. Dii seară, escursioniștii au părăsit orașul plecând spre Constantinopole. P Astă seară la orele 8, va avea loc la Palatul Princiar din localitate, un prânz de gală la care vor asista­ șefii misiunilor diplomatice, foștii și actualii miniștrii și o mare parte din elită, toți cu doamnele. Sâmbătă seara, va avea loc o mare recepție la acelaș Palat. Seara­ îl îanin­a. Marțir 1 (14) Aprilie 1908. AHUMCIURI Linia de petit pe o coloană In pag. III. 30 Bani Idem » »­»» » » »IV. 20 Bani Inserțiuni și reclame linia. ................ 3 Lei Anunolurile și Inserațiunite se primesc numai la —.... ........ Administrație­­ [UNK].......... ■—»» ADMINISTRAȚIA: Calea Victoriei, 66, București ============ TELEFON 13/37 ============= B­A­N­I­I RESTAURAREA MONASTIREI COM­ANA Când a fost zidită mânăstirea Comana.—Cum e situată. Notițe istorice —Cine o restaurează și cum. Cu­­ începere de la Ianuarie 1908, Ministerul instrucțiunei publice a luat inițiativa de a se publica în edi­tura administrației Casei Bisericei, un buletin al comisiunei monumen­telor istorice, a cărei redactare a fost încredințată d-lor Ion Kalinderu, Gr. G. Tocile­scu, Gr. Cerkez, N. Gabrie­­lescu și P. Gârboviceanu. Primul număr al acestei interesante publicațiuni trimestriale, a apărut zi­lele acestea, cuprinzând descrierea amănunțită a monastirei Comana, is­toricul monastirei, precum și note privitoare la arhitectura acestui mo­nument național, care se află în curs de restaurare.­­ Monăstirea Comana se găsește la jumătatea drumului între București și Giurgiu, zidită pe un delușor care înainte de anul 1876 era înconjurat de o mulțime de lacuri și băltoace, cari nu înghițțau nici în timpul iernei celei mai friguroase. Pe vre­muri, dar, mânăstirea nu servea nu­mai de locaș de rugăciune, ci și de cetățile de apărare contra dușma­nilor. Ea a fost zidită pe la anul 1462 de către Vlad-Vodă Țepeș, și înzes­trată cu moșia Călugăreni. Pe la­ 1588, ea fuse complect restaurată de către Radu-Vodă Șerban, care a fost și este considerat ca adevăratul ei ctitor, iar pe timpul lui Neagoe-Vodă Basarab, mănăstirea mai fuse înzes­trată cu moșia Tătărești. Paul de la Alep, care vizită această monastire pe la jumătatea secolului al XVII-lea, spune că ea se găsește în mijlocul unor bălți de nepătruns, și c­­ le-au trebuit să se urce în bărci pentru a putea răsbi până la ea. Lo­cuitorii de prin împrejurimi se laudă că nici Sultanul Turciei, cu toată ar­mata lui, nu le-ar putea cuceri mo­­nastirea. Mânăstirea dar, care fusese zidită mai mult pentru a ține loc de cetă­­țuie contra Turcilor care ar fi trecut Dunărea, nu avu ocazia să-și înde­plinească mis­unea și din an în an se ruină tot mai mult până ce Voe­­vozii de mai târziu se hotărâră să o reclădească și să o înzestreze din nou. A doua restaurare a bisericei se făcu în timpul lui Șerban Cantacu­­zino care o înzestră cu argintării, cu țigani și cu nouă moșii. Fiind dată însă pe mâna călugări­lor greci, biserica deși dispunea de o avere colosală, începu să se rui­neze din nou, și toate operele de artă să fie parte distruse, parte furate, parte vândute. Cesar Boliac descrie în pagini foarte duioase decăderea monasti­­rei Comana. Singura dată când mânăstirea a servit de apărare împotriva păgâni­lor a fost în timpul răsboiului dintre Ruși și Turci (1769—1774) când scă­pă pe cei 2000 de cazaci ai lui Cazazin a nu fi măcelăriți de Turci. Astăzi, monăstirea Comana se res­taurează sub supravegherea și după planurile d-lui inginer Ghica-Budești.­­ Biserica actuală se află în mijlo­cul unor ziduri în formă de pătrat neregulat ale cărui laturi numără câte 60 de metrii de lungime. Zidul este înalt de peste 8 metri și prezintă mai multe foișoare dintre, cari cel cu fața spre lac este o adevărată capo d’o­­peră de artă. Coloanele foișorului sunt formate din câte o singură bucată de piatră tare cu baza și capitelul sculptate. Cu ocazia noii restaurări s’a dis­pus ca în interiorul curței bisericei precum și prin prejur să se planteze arbori, pentru a se da un aspect mai plăcut acestei scumpe rămășițe din podoabele noastre de altă dată. Mânăstirea Comani, latura de Nord. Foișorul Mănăstirei. Serviciul maritim Noua direcție. — Reparațiile vapo­rului «Principesa Maria.—Ce trebue facut Reparațiile vaporului «Principesa Maria» fiind terminate, el va fi redat în curând navigației. Faptul că a­­ceastă împrejurare coincide cu ple­carea d-lui Colonel Coandă din capul serviciului maritim român, a dat pri­lej ziarelor să revie asupra penibilu­lui accident suferit anul trecut­ în dimineața zilei de 12 ianuarie, de vaporul «Principesa Maria». II regretăm cu toții, dar trebue să C­EI DOI ȘEFI ȘI ȚAR­ANI ! 1. Take Ionescu : Domnilor, noi suntem adevărații urmași ai lui Lascar Cata­gi... P. P. Carp : Cine alții decât noi, bătrâni încercați, să fie urmașii lui Lascar Catargi ? 1... 2. Take lor eseu : Ana! Domnilor, ni s’a reproșat că suntem partidul Ioneștilor și al Dumitreștilor... P. P. Carp : Păi bine, Domnilor, ni s’a reproșat că suntem reacționari cu blazon... 3. Take Ionescu : ....Dar noi, adevăratul partid conservator-de­mocrat ne vom gândi la majoritatea acestui popor, care e țăranul. P. P. Carp: Cine, Domnilor, mai mult decât noi s’a ocu­pat de soarta țăranului î­n­ țăranii. Degeaba am «vorbit» noi primăvara trecută, nici nu ne-au înțeles, și nici între ei nu se înțeleg.

Next