Viitorul, iunie 1908 (Anul 2, nr. 202-230)

1908-06-25 / nr. 225

ANUL VII. No *225 Ut» număr ABONAMENTE ON AN «ALE LUNI ft« ț*r* ..........................18 lei 8 lei fn StriUnfinte................................80 lei 16 lei Vmamentele încep !» l ț­ 15 ale fiecă rei luni. (lenini preoți și învățător! prețul abonam, pe sumă. “REDACȚIA:58, Calea Victoriei, 68, — TELEFON 13|47 == • București. Cina cea de Taina Către sfârșitul vieții sale pă­mântești, după cum prea știut este, întemeetorul bisericei noastre a fost sărbătorit de ucenicii săi prin­­tr’un banchet care în urmă s’a numit cina cea de taină. Acest banchet a despărțit viața mântu­itorului în două părți atât de dife­rite : de-o parte epoca de elan, de cucerire și triumf și tragedia patimilor și agoniei pe calvar de altă parte. De la acest banchet, s-a sculat trădătorul care a mers ca să vânză pe stăpânul său și după această cină, Christos a avut să se despartă pentru totdeauna de credincioșii săi. Tragedia desti­nului său pe pământ trebuia să înceapă chiar de la primii pași, după ridicarea sfintei mese. Prin urmare, banchetele pot fi câte­odată premergătoare de ne­­­norocire și în atmosfera lor, sub fățărnicia veseliei, poate încolți sâmburile zavistiei, al pizmei și al trădărei. Ori­cât de nepioasa va părea apropierea ce voim să facem noi aci, intre sfânta cina cea de taină și banchetul sgomotos pe care a­depții d-lui Take Ionescu, săr­bătoresc pe stăpânul lor, nu ne putem impedeca de a o face totuși Comicul situației reese așa de profund din această superficială paralelă, și această apropiere este și așa de sugestivă în indicațiuni pentru desfășurarea ce va trebui să ia, chiar de acum, mișcarea democrato-takistă. Căci se poate foarte bine ca mișcarea takistă să se găsească de acum la o cotitură a drumului său, de la care va fi având s-o a­­ștepte numai zile negre de dez­amăgire și de amărăciuni. Se poate ca să fi încetat con­cursul de împrejurări fericite, care i-a hărăzit până acum câteva suc­cese și multe speranțe nesăbuite și care a ajutat atât de mult ela­nul acestei mișcări și a crescut puterea ei de expansiune și de cucerire. Este posibil ca de acum o altă serie de împrejurări, mai puțin norocoase, să stăvilească succesele aceste, și efectul lor să împrăștie armia de partizani adu­nați așa de repede și așa de ete­rogen. De acum până la iarnă, câte evenimente nu pot interveni, cine le poate bănui, și cine le poate calcula gravitatea și conse­cințele ? Cine ne poate asigura că acest banchet, deși atât de însuflețit și gălăgios, nu va fi cina cea de taină, sau mai propriu zis ban­chetul cel din urmă al takismului ? Căci se poate că și la cina ta­kistă să fi răsărit invidia și tră­darea printre apostolii și admira­torii profetului. Și câți din ei n’or fi având sufletul lui Iuda, cu se­tea de câștig și pricopseală care stăpânea viața celui de al trei­sprezecelea apostol ? Date fiind persoanele politice cari urmează pe d. Take Ionescu, — ambițioșii și nemulțumiții din cele două partide istorice—iți vine să crezi că întradevăr această gru­pare se compune mai mult de fscarioteni decât de Brătășeni și Cămărășești. Ziua periculoasă pentru d. Take Ionescu va fi acea, în care indi­cațiuni prevestitoare îl vor a­­vertiza că harul împărăției ceru­rilor—puterea—se va îndepărta de la dânsul. Atunci numeroșii săi Iscarioteni se vor întrece poate, care să-l vândă mai întâi și mai cu preț și să-l dea pe mâinile fariseilor și Cărturarilor din par­tidul vechi conservator. In aceea zi d. Take Ionescu va fi purtat și împins de la d. Carp la d. Cantacuzino, ca de la Ana la Caia­fă. Pe la curțile acestora îl va mai urma de­sigur d. Brătășanu, acest Pavel takist, care față de șeful conservatorilor democrați pare a juca rolul schimbat al lui sf. Petru. Putem chiar admite că d. Pavel Brătășanu, în speranța cheilor Raiului politic, va fi mai constant decât altă dată aposto­lul Petru, și nu va tăgădui de trei ori pe stăpânul său. Pe calvarul politic care așteaptă pe d. Take Ionescu, la suferințele și umilirile la care ar putea fi supus de către cărturarii junimi­ști și farisei conservatorii puținii partizani, îl vor asista ca să-l compătimească și să-i dea cura­jul și ajutorul necesar pentru su­portarea suferințelor a însânge­­rărilor ambiției și amorului său propiu, dar după ce va fi ispă­șit, astfel, succesele banchetelor ca cel de aseară, și va fi grațiat și reprimit în casa oficială a par­tidului, este evident că șeful con­­servatorilor­ democrați va scoborî după crucea suferințelor sale po­litică, așa de schimbat și de mic­șorat, că va fi greu credincioși­lor săi să-l mai recunoască și să-l mai urmeze, însuși "d. Toma Cămărășescu, la altă dată omonimul său din­tre apostolii lui Christos, va sta la îndoială și va cere ca să pi­­păe cu degetul rănile politice ale reînviatului profet al democrației. In tragedia takistă, care poate să urmeze după cina cea de taină din grădina Blanduziei, este evi­dent că totul va depinde de ges­tul marelui Pilat. Dacă acesta se va spăla pe mâini și va aban­dona Fariseilor și cărturarilor con­servatori pe profetul falsei de­mocrații, soarta mișcărei takiste nu este de invidiat. Ea este cu atât mai tristă, cu cât nici o re­înviere și nici o împărăție a ce­rurilor nu-i este dat să-i mai su­­râdă într’o perspectivă măcar, ori­cât de îndepărtată. Recompensa takiștilor pare a fi, deci, infernul opoziției, căci ei, în entusiasmul lor orb, crezând că urmează un Christos, au ur­mat pe Belzebuth. Iar acesta din urmă este știut că dacă are pu­terea să­ te amăgească cu iluzia împărăției cerești, intenția lui este de a te prăbuși în întunecimile iadului. XX. ZIAR DE DIMINEAȚA BANCHETUL... încă un discurs al d-lui Take Ionescu! Frumos discurs, fără în­doială. Bar, acei cari sau sunt, acei cari îl vor citi, cu ce se vor alege ? ,N­­u vedem nici un câștig, dar nici unul, pentru gândirea po­­­litică, nici o contribuție, cât de slabă, la înțelegerea și lămurirea grijilor orei prezente. O fi interesantă analiza politică și psihologică ce a făcut'o lui Ca­­tilina, obârșiei sale, legăturilor sale, mediului său istoric și ambițiu­nilor sale. O fi isbutit chiar să dovedească că, în duelul politic pe viață și pe moarte în care se află angajat, d-sa e Cicero iar cel­alt e Catilina. Ce nu poți dovedi când ai ta­lent și spirit dialectic. Politicește însă, cum am zis și în ajunul banchetului, din punct de vedere al politicei generale, toate astea nu sunt de nici o însemnă­tate, deci fără de nici o urm­are. Un banchet mai mult, — dacă vreți, un banchet cum nu mai fost — și atâta tot. Or, ceea ce așteptăm noi de la șeful unui nou partid care abia constituit se consideră ca partid de guvernământ, și încă drept cel mai puternic partid de guvernă­­mănt, este un mănunchiu de ve­deri pozitive, de soluțiuni precise, iar nu eternizarea unui intermi­nabil duel, în care chestia perso­nală nu e nici într'un fel expre­­siunea unor divergințe de idei. Auzindu’l Duminică seara pe d. Take Ionescu am avut aceeași im­presie ca la toate discursurile ce le-a rostit de când s'a pus în capul unui nou partid. L'am admirat și Vam­ plâns. L’am admirat odată mai mult pentru vioiciunea, claritatea, verva nesecată, pătrunderea și bogăția e­­locinței sale, și că nu cade în ba­nalitate. L’am plâns că, prin însăși me­toda sa politică precum și­­ prin lipsa sa de adevărat curagiu de a gândi și de a trage toate consecven­țele dintr’un act, e condamnat să cheltuiască nouăzeci și nouă la sută din talentul său, din inteligența sa din puterea sa de muncă și din di­băcia sa, într’o polemică din ce în ce mai personală și mai stearpă, și pentru o politică detestabilă, garnizoana turcească, care se găsea în insulă. Vestea că în insula Samos a iz­bucnit revoluție, a produs mare con­­sternație la Isdaz. Ordine severe l-au dat autorităților din Salonic. O parte din corpul al III-lea de armată împreună cu guver­natorul acelui vilaet, Rauf Pașa, in calitate de comisar imperial, a ple­cat spre Samos. La debarcarea trupelor în insulă, revoluționarii au încercat să atace armata, dar când bubuitul tunului a început, debarcarea a fost făcută în liniște și în scurt timp armata de­veni stăpână pe întreaga insulă. încă nu se împrăștiase bine miro­sul prafului de pușcă in imperiul tur­cesc și incă cei din Stambul primesc o nouă veste tristă și mult mai în­grijitoare pentru turcii cari trăesc în trândăvie și intrigă pe malurile Bos­forului. Această veste este turbură­­rile din Persia, care au pus in mare neliniște toate cercurile de aici. Cea ce supără pe turci mai mult este a­­mestecul Angliei și Rusiei. Protestă­rile făcute de reprezentanții acestor două puteri la Constantinopol, pe lângă Marele Vizir în care spun că Ru­sia nu poate de aci înainte să stea indeferentă față de sălbătăciile să­vârșite de kurzi— vorbă să fie, asta e nod în papură—și care pe zi ce trece se înmulțesc precum și înaintarea tru­pelor turcești pe teritoriul străin, a făcut pe unii dintre luminații turci (cari nu sunt puțini la număr dar de frica Bosforului nu îndrăznesc să se manifeste) să dovedească prin probe, Marelui Vizir, că protestările Rusiei sunt ne­fundate, de­oarece nici kurzii nu au comis excese nici armatele nu au înaintat pe vre­un teritoriu străin. Toate aceste șicane pe care Rusia le născocește zilnic a făcut ca Tur­cia să-și mobilizeze întreaga armată și s'o îngrămădească la hotarul de unde crede că e amenințată. Pe fie­care zi nouă trupe sosesc cu destina­ție pentru hotarul persan. Ordine s’au dat pentru mobilizarea redifilor (rezerviști) și chemarea sub drapel a nouilor recruți. Situația actuală în Orient este o adevărată stare de rezbel cu singura deosebire că nu este un rezbel decla­rat oficial. Complicațiile de azi, cari amenință Orientul și vor continua să-l amenințe în tot momentul, va avea ca rezul­tat ca într'o bună zi să ne pomenim cu întreg Orientul în flăcări și nu va fi mirare dacă acest vulcan va asvârli focul până la cealaltă extremitate a Europei. In tot cazul pacea nu num­ai că nu este asigurată, dar nici nu-și are lo­cul"“cuvântul de pace in secolul XX. . Taki/ Caesarom, Regelui, adică apelativ, pe când din partea conservatori­­lor-carpiști e o apostrofă, o ame­nințare, o invectivă la adresa Co­roanei,—deci compelativ. Pe urmă, d. Jake Ionescu a vor­bit despre Catilina, Cicero, patri­cieni, plebe, Senat, etc. Și, dacă nu ne înșelăm, orato­rul cel mai răsunător dintre toți, domnul Guță Paraschivescu, care a încheiat seria toasturilor, a vor­bit deasemeni despre străbunii no­ștri romani. Adevărul este că takismul are premergători iluștrii în istoria ro­mană. Iată-l pe Cicero procuror al d-lui Take Ionescu Caragiale a reușit în fine să sta­bilească exacta stare civilă a d-lui Take Ionescu. in toastul său dela Manduzie l-a botezat: Copilul Ro­mâniei. Maestrul e un adevărat—­fiindcă vorba­ de copii — enfant terrible al partidului sau. Scrisori din Constantinopol Nesiguranța păcei. — Tulburările din Samos și cele din Persia.—Pro­testările Angliei și Rusiei —Mobi­lizarea rezervelor turcești. — Ori­entul în flăcări. Constantinopol, 16 iunie. — Asigu­rările pe cari șefii statelor le fac în tot momentul și mai cu seamă cu o­­cazia diferitelor întrevederi, cari au avut loc de curând între atât­puter­nicii împărați și regi — au făcut pe limitații diplomați turci să creadă că ele sunt sincere și că de acum îna­inte pot fi lăsați în pace să admi­nistreze și să domnească, după cum vor crede de cuviință. Nu trece mult timp, însă,­­de la a­­ceste întrevederi, și iacă că pe ori­zontul Orientului apare un nor negru, care vroește să dezaprobe formulele de etichetă schimbate între capetele încoronate. Nenorocirea de astă dată a căzut pe frumoasa insulă Samos, unde înțeleptul prinț român Ghica a guvernat câtva timp și a făcut ca acest ostrov turcesc să devie un a­­devărat rai. De atunci și până azi insula fu­sese guvernată de greci trimiși din Constantinopol în condițiunile prin­ților, cari pe vremuri, cei din Stam­­bul îi trimeteau în România. Acești guvernatori, înfumurați și orbiți de megalomania lor, n’au cău­tat să administreze populația încât să poată progresa, ci din contra, au indus biata populațiune în irepa­rabila greșală, îndemnând-o a se răs­­cula în contra șefului superior—Sul­tanul, și a cere de la Puteri sprijin spre a fi anexată la Grecia. Sofulis delegat în adunarea samoită împreună cu partizanii săi crezând că vor reuși să facă ceea ce s’a fă­cut cu Creta, au împins lucrurile prea departe și revoluționarii au început să atace conacul prințului precum și Note Politice S’a vorbit mult despre „maica Roma cea bătrână" la banchetul din grădina Blanduziei. D. Disescu, mai cu temperament și mai fericit în formule decât ori­când, a evocat timpurile de deca­dență ale Romei, cu ale ei apelativ și compelativ, găsind firește că din partea conservatorilor­ democrați e un apel cinstit și respectuos ad K­OUTATI Maiorul Gross din armata germană, că­ruia i se datorește un balon dirigeabil nou, n’a reușit în experințele sale făcute Vinerea trecutä. Totuși sborul și performanța de câ­teva clipe, au dat­ dovezi, că îmbunătă­­țindu-se unele aparate, balonul Gross, va fi un aparat serios.­­ D. Wright, a luat în posesiune func­țiunea de secretar al războiului în locul d-lui Taft demisionat. ..Monitorul Pleter“ din Paris publică tema exercițiilor pe cari trebue să le e­­xecute escadra franceză între Vizerte și Toulon. Relațiile diplomatice între două națiuni A și B sunt încordate, dar A nu prevede o ruptură imediată și sprijinindu-se pe faptul că forțele navale ■ se află departe și­ a concentrat forțele sale. A: are la Salins'-d’Hyéres pe Bouvet, Suffren, -I avrér/niberry și Saint-Louis iar la .Porto-Vechio pe .Justice și Liberty. Apărări mobile între Toulon și d'A­­jaccio. Comunicări telegrafice cu Corsica, Al­geria și coastele Franței. H­are­pe, Patrie, Hepublique, Democratic Jules-Ferry, V­ictov-Uugo, La Ilire și o es­cadrilă de torpiloare. Manevrele se vor fixa într'o zi la prânz și vor începe în după amiază în aceleași z­ie, ele se vor sfârși a doua zi la opt seara.­­ La începutul manevrelor A, va ocupa punctele ii­dicate și va fi gata pentru ori­ce eveniment. Bastimentele­­ vor avea o jumătate din lumini aprinse, viterș, nu va fi deci limitată. Tema prezintă două originalități : 1) Nu e nici o țintă precisă; părțile vor face tot ce vor putea spre a distruge vrăjmașul. 2) NU e nici convențiune, fiecare în­trebuințează mijloacele sale, pe cari le va întrebuința până la sfârșit.f) Muzeul național din New­ York a co­mandat sculptorului Rodin o copie în bronz după noul său grup Tritonul și Xe­­reida care a fost expu­s la salon anul a­­cesta. În Statele­ Unite se primesc la colete cu animale vii. poștă Un american, inteligenți vroind să-și trimeată un copilaș dintr’o localitate în­­tra’lta, a făcut din el un colet cu inscrip­ția „Animal viu‘­ și l’a expediat prin poștă. De la românii de peste munți Adunările populare din Zarand.— Deputatul V.—Damian între ale­gătorii săi.—Pentru școale. Brad, 21 luni.—După închiderea sesiunei parlamentare, d. deputat al Zarandului V. Damian va face un turneu printre alegătorii săi. Cu această ocaziune deputatul na­ționalist va presenta însuflețiților țărani români, cari l’au trimes în parlament, o amănunțită dare de seamă despre activitatea deputați­lor români în dieta ungară. Cu d. Damian vor merge și alți deputați naționaliști, cari vor lua cuvântul în adunările poporale a­­ranjate cu această ocaziune. Prima adunare poporală va avea loc la Baia de Criș. S’a ales anume această localitate, de­oarece,­­ sub influența streină, sentimentul na­țional în această parte a început să scadă. Numai astfel ne putem explica cum candidații români au căzut la toate alegerile pentru co­mitat, fie că poporul s’a lăsat te­rorizat de amenințările organelor administrative, fie că conducătorii firești ai poporului, preoții și în­vățătorii s’au arătat foarte slabi, și au vânat­ merite patriotice. De adunările acestea sunt legate o mulțime de speranțe. Ele vor mijloci întărirea raporturilor între popor și aleșii săi, vor întări inimele sătenilor, și vor contribui mult la întărirea sufletelor celor slabi. De aceea se și fac de pe acuma pregă­tiri pentru primirea cât mai fru­moasă a deputaților naționaliști. Afară de darea de seamă despre activitatea parlamentară a depu­taților români, cu ocazia acestor adunări se va discuta și chestia salvării școalelor românești. D-l deputat Damian a promis că va da din partea d-sale ajutoare școa­lelor din comunele Mesteacăn, Vața, Lunca, Terățel, Blăjeni, Buceș, N­erțegani și alte comune. Alți români cu dare de mână vor contribui și ei după puterile lor, pentru a veni în ajutorul școa­lelor noastre. In chipul acesta nă­dăjduim să ne putem scăpa de ma­ghiarizare cel puțin o parte din școalele ridicate cu atâtea jertfe pentru propoveduirea culturei na­ționale. Sacagiu­ bucureștilor — Un negoț care dispare — — Arrehopo ! — Oooo! — Apă de pomană doco! Iată ceea ce ar trebui să se înre­gistreze pe plăci fonice, căci cam­pania de înălțare a stărei generale Bucureștilor, suprimă și acest cântec duios care mai acuma câțiva ani se auzea și prin centrul orașu­lui, nu numai la mahala. Pe vremea când „apa in curte“ era un motiv al proprietarilor să denumească casa lor „boerească“ și să-ți ceară preț mai mare, sacagiii formau o breaslă puternică și avută. Apa nu se culegea din fântânile Primăriei ci din­­ Dâmbovița. Bieții sacagii adunau cu donițele apă, co­borând și urcând mereu numeroa­sele trepte ale malurilor Dâm­bo­­viței. ji era drept că pe vremea aceea, ioniță cu apă să fi costat ch­iar 10 bani, mai ales pe timp de iarnă. Pe atunci gospodina căuta ca do­nița să fie plină cu apă când i-o aduce sacagiul fiindcă vre­o câți­va decilitrii de apă însemnau ce­va pentru economia casei. Sacaua, costa într’o iarnă 1 franc, și-mi aduc aminte că un vecin al meu a curățat un butoi, ca să poată înmagazina apă din două sacale , căci se temea ca a doua zi să nu coste mai scump. Singur obiceiul de a se da apă de pomană, arată prețul mare pe care-l punea populația bucureș­teană asupra ei, aproape ca în Asia mică pe unde nu se îndură nimeni să-ți dea un pahar cu apă. Și apoi sterilitatea ei în ce pri­vește un microbii fiindcă noi nu prea ii cunoșteam pe atunci, dar alte materii cu pondere și volum mai pronunțate, nu puteau desigur să lipsească din apa adusă direct din albia Dâmboviței. S’au mai schimbat lucrurile și de la un timp, sar­alele luau apă de la cijmele de-ale Primăriei și desigur nu aceiași apă galbenă de mai îna­inte, ci apă potabilă. Luxul de a avea „apă în curie“ s’a prefăcut într'altul, acela de a avea „apă la etaj" și încetul cu în­cetul toți proprietarii din centrul orașului „au introdus apă în curte“ cel puțin. Sacagiii cu toate acestea, își mai cântau melodia lor neînțeleasă, care ne va aminti totdauna cât preț pu­neam pe apă înainte, deșteptând poate gândul, acuma când sacagii sunt împinși către periferie și chiar dincolo de ea ne batem joc de ea, fiindcă n-o mai plătim deloc a­­proape. Un sacagiu Membrii delegați ai fiscului și supleanții în comisiile de ape Au fost confirmați membri dele­gați ai fiscului și supleanți în co­misiile de apel pe un period de 3 ani d-nii: Anton Ionescu, membru și Florea S­mionescu supleant la jud Argeș; I. Petrescu membru, 1­. Caragea supleant la jud. Boto­șani ; G. Ionescu membru și I. Mândroviceanu supleant la jud. Brăila ; Gh. Teișanu membru și D. Stivei supleant la jud. Buzău ; I. Sântu membru și Panait Hulban supleant la jud. Constanța ; V. P. Vasiliu membru și G. Ioanid su­pleant la jud. Covurlui; Aristide B. Dimitriu membru la jud. Dâm­­bovița ; D. Constantinescu membru și I. M. Ciocâlteu supleant la jud. Dolj; loan Coroi membru la jud Dorohoi; V. Velican membru și Al. Marinescu supleant la jud. Gorj; Anghel Nicolau membru și Al. Nițescu supleant la Ialomița ; Nae M. Pompilian membru și Ș­te­fan Crosui supleant la jud. Iași; N. Constantinescu membru și­­ P. Ionescu supleant la jud. Ilfov ; P. Ch­ristescu membru și I. Ber­nescu supleant la jud. Mehedinți; D. Hogea membru și Valeriu Ka­llana supleant la jud. Neamț; Toma Popescu membru la jud. Olt; Lupii G. Lupescu membru și V. T. Ni­colau supleant la jud. R.­Sărat; G. Tăuc, supleant la Roman ; Const­eanti membru și P. Varlam su­pleant la jud. Romanați; Th. Berza supleant la Tecuci; I. M. Ivănuș membru și T. Necșulescu supleant la jud. Teleorman ; Mihalache Pe­trescu supleant la jud. Tulcea; C. C. Dinu supleant la jud. Tutova; Cezar Dimam­as membru și I. Con­stantinescu supleant la jud. Vas­lui, Marin Popescu membru și I. I. Popescu supleant la jud. Vâlcea. Cscursiunile absolvenților Am vorbit la timp despre dispo­­zițiunea ministerului instrucțiunei relativ la escursiunile absolvenți­or de licee din țară. Absolvenții din Muntenia vor pleca în ziua de 28 Iunie, din gara de Nord la orele 8 a. m., în jude­­dețul Bacău. Escursioniștii în număr de 42 vor fi conduși de d-nii profesori C. Dă­­nescu, Sc. Dumitrescu, P. Haneș și Oscar Lăzărescu secretarul liceului Lazăr din Capitală. Acest grup de escursioniști var fi însoțit și de d. D. R. Teodoru,secre­tarul general al ministerului in­strucțiunei. Din județul Bacău, unde vor vi­zita instalațiile forestiere, escur­­sioniștii vor trece în Transilvania de unde apoi vor intra în țară pe la Predeal și vor vizita valea Pra­­hovei. Absolvenții din Moldova vor sosi o Capitală în seara zilei de 28 Iu­nie, când vor pleca la Giurgiu unde se vor îmbarca pe un vapor al ser­viciului navigației fluviale și vor porni în susul Dunărei până la Por­țile de fier. De aci escursioniștii se vor îna­poia tot pe Dunăre până la Galați. La întoarcere escursioniștii vor vizita toate porturile românești, cum și Belgradul, Vidinul, Rusciu­­cul și Turtucaia. ____________ de liceu Un număr v­e­c­h­i u 80 bani Linia de petit pe o coloană în pag. nr . 30 Ban) Idem ,, „ „ „ a ., „ „ IV . 20 Bani Inserțiuni și reclame linia.......................... 3 l«1 Anunciu­rile și Inserațiunile se primesc numai­­ s gțrcție . = ----­_.1%vjtrH? Ț O ales Victoriei, 58, București. •­TELEFON 13­37 .­L­ ANUNOIURI ROMANIA PlOP$­EA’5EA •• • STAN­ELE DE OI . ______________ _________ • 7 . Cetitorul e sentimental, să nu crezi că vom vorbi aci despre vre­­mile pastorale când Cloe iubea pe Dafnis, când păstorițele lui Flo­rian lăsau să se culce pe sâniil­or păstorii îndrăgostiți. Toate a­­cestea au fost mofturi sau cum zice francezul, des blagues. De asemenea nu vom vorbi nici despre: Mioriță lae Lae, bucălae, nici despre toate legendele și ba­ladele, sute la număr, pe care le-a scris poporul. In cursul veacurilor, nici despre romanțele cântate ca Bâr oiță Din poiană, Bâr, oiță, bâr, Că te ia lupii La goană ! Bâr oiță, bâr! sau sau Stâna Regală dela Sinaia, Mult îmi plac oițele, Cu părul bălan, Nu ca cuconițele, Ce dau suliman... Ciobănaș cu­ patru oi, Mută’ți târla lângă noi, Să ne iubim amândoi! Eu sunt Ni­u cela care N’am nimica pe sub soare De cât portul ciobănesc Și graiul moldovenesc, nu vom vorbi despre toate aces­tea ca să­ arătăm istoricul lor, ve­chimea lor, cum au fost făurite, de cine și când. Și la urma urmei de ce? Viața ciobănească e cu totul alt­fel: e grea, o aspră, e dureroasă; ciobanii dorm pe iarbă, ei stau în ploaie ore și zile întregi, rezimați in bâte, au aceiași mâncare su­mară ca orice țăran sărac; sunt mereu în luptă nu numai cu in­temperiile, dar și cu lupii, vul­pile și chiar cu tâlharii ce vin narmați să le fure îmieii, iezii, caprele, oile, berbecii. Mai ales spre fruntariile despre Ardeal, păstoria e foarte întinsă, m­ocanii, atât de admirați de poe­tul Eminescu, care zice că: un cap de mocan e lucru mare, mocanii zic, fac din păstorit o industrie mare, o carieră, în care baciul, sau șeful stânei e ca și un rege. Am auzit odată pe o Româncă, spunând că soțul ei Nițu Bredea a ajuns baciu ! „Și ce e oare pe lume mai mândru ca un baciu! Ba noi în țară, în lunile de vară, stânele de oi de prin munți sunt foarte pitorești și lumea care pleacă din căldura înăbușitoare a orașelor mari, slăbiții și anemiații din cursul unui an lung de muncă, damele care poartă corset și se subțiază peste măsură, tinerele fete galbene, cloratice, elegant îmbră­cate, flirtând cu tineri snobi sau cu tineri inteligenți, merg dimi­neața în revărsatul zorilor, la ase­menea stâne, unde li se mulge apte in fața lor, lapte proaspăt, cald din uger, pe care îl beau cu sete, cu poftă, cu nesațiu.... Cele temute pentru oftică — și sunt foarte multe — beau lapte de la capre roșii, fiindcă au auzit că e folosește mult. Ah !... ce trebue să fie pe câmpiile Elveției in lu­nile de vară ! La Sinaia e o stână van­ată munistl unfit« liimga al­ mr^X cu duiumul, căci e cu totul alt­ceva : aranjamentul e luat după stânele din străinătate, curățenia care e principalul lucru in ase­menea cazuri, îți dă o poftă de a sorbi lichidul alb și hrănitor care îți străbate corpul, mușchii, oa­sele și îți redă fericirea de a trăi, cel puțin respirând aerul de munte, privind oile albe și pe: Cine le paște, și... Le cunoaște ! D. Teleor MIȘCARE In învățământul primar In învățământul primar s’a făcut următoarea mișcare : Teodor Ștefănescu, învățător la școala din com. Jigălia, jud. Ialo­mița a fost permutat la Fetești, la catedra d-lui C. Pavel, pus în con­cediu din oficiu. Ion I. Antonescu, dela Dobriceni la Mureasca de sus, corn. Murești jud. Vâlcea. D-na A­­tena Ștefănescu, dela Țigănești-Ca­­lompești, la Slătioarele, din jud. Vâlcea. Normalistului cu diplomă Ion Nicolau, care avea locul din corn. Andreiași se rezervă pe ziua de 1 Aprilie postul I, com. Fara­­oanele, din jud. R.­Sărat. Gr. Pin­­tea dela Petreștii de jos postul II în același loc în postul I. Locul din com. Cojocaru, jud. Putna se re­zervă normalistului Iancu C. None. Marin Popescu de la Gligani la Țu­­țulești, Argeș, în locul lui Badea Pavel, încetat din viață, Pimtea Io­­nașcu dela Dăniceni la Gligani. Următorii institutori se recheamă în învățământul rural : C. Nichita, dela școala No. 3 din Bârlad ; Gh. Luzu, de la No. 3 din Câmpul-Lung ; Ion Mihăilescu de la școala de aplicație de pe lângă școala normală­­ din Galați; Const. Baicu de la Țigănești la Focșani. Iancu Popiciu de la Găiceni la Matca, din jud. Tecuci.______________ sau O turmă de oi. Clasificarea notarilor din Județul Ilfov Iată comunele unde vor funcți­ona notari de clasa I-a : Afumați, Aprozi, Balotești, Băneasa, Bor­­ceni, Dobreni, Bobeștii-Bălăceanca, Bolintinu din deal, Bolintinu din vale,, Bragadiru, Brănești, Bre­­zoaia, Bucoveni, Buda, Cornet, Bu­­dești, Butimanu-Luceanca, Căciu­­lați, Căscioarele, Cătrunești-Măi­­neasca, Cernica-Tânganul, Chiajna- Chirnogi, Chiroiu-Roșiori, Chise­­letu, Ciocănești, Cocioc, Colentina- Fundeni, Colibași-Gostinari, Copa­­ceni, Corbeanca, Cosoba, Crângu- Fundulele, Creața-Leșile, Crețeștii- Sintești, Crevedia, Cucueții-Plătâ­­rești, Curcanii, Dascălu - Creața, Darvarii-Ciorogârla, Dobrenii-Câm­­purel, Dridu-Sărindarele, Dudești Cioplea, Fierbinți, Frăsinetu, Fru­­mușani-Fundeni, Frunzănești, Gră­­dinarii-Fălcoianca, Gurbănești, Ha­­gieștii-Mariuța, Herăști, Hotarele- Crivățul, Ileana, Isvoarele,­Jilava- Mierlari, Joița, Lipia-Bojdani, Mă­gurele, Monastirea, Moara- Dom­nească, Merii-Petchii, Micșunești- Grădiștea, Militari, Mireni, Nana, Obilești, Ogrezeni-Bălășoieni, Ol­­tenița­ rurală, Otopeni, Pantelimon- Dobroești, Pârlita-Sărulești, Poe­­narii-Ulmi, Poenarii-Vulpești, Po­­pești-Dragomirești, Domnești, Popești-Leordeni, Prundu, Rado­van, Rădulești-Malu, Roșu, Slobo­­zia-Clinceni, Suhatu-Spanțov, Stoe­­nești - Florești, Străinii - Dobreni, Ștefăneștii-Lipovăț, Știubești - O­­răști, Tăriceni, Vărturești, Tâncă­­bești, Tămădău, Tunari-Dimien, Turbești, Țigănești, Ulmeni, Valea Dragului, Vasilați-Popești, Vărăști- Obedeni și Vârteju-Nefiru. In celelalte comune vor funcționa notari de clasa II-a. Circulara prefecturei de Ilfov Prefectura județului Ilfov a tri­mis primarilor rurali, inspectorilor comunali din județ, precum și pri­marului și polițaiului urbei Olte­nița o circulară, prin care se face cunoscut că s’a prelungit până la 1 ianuarie 1910, termenul fixat prin art. 20 al regulamentului poliției rulagiului și circulațiunei pe căile publice pentru punerea în vigoare a dispozițiunilor art. 1,2 și 23, din regulament, relativ la dimensiu­nile diferitelor părți ale vehiculelor. Sătenii vor fi sfătuiți a-și construi noile vehicule după regulament, iar constructorii de vehicule, vor fi o­­bligați să nu mai construiască ve-

Next