Viitorul, iulie 1908 (Anul 2, nr. 231-261)
1908-07-01 / nr. 231
ANUL I. No. 2312 jftn ftamSf techlu 80 b«n| ABONAmEMTE r ON AN SASE LUNI * t»r . . ............................18 1*1 • leita StrălAtata......................... 10 1*1 » WJStWMMI—tete Încep la I fi I* si* flactrel luni. JWn fi hsiptoH prețul abonam. pa jumăt. ÎACdAi W, Ciksa VlctBfteî, 5S.»București, #16e========!=~ TELEFON IS 147 ...... ...... instituția duelului Un vechi proverb latinesc, in mirări, prescrie că nu trebue să te mire nimic. Oricât de absurd și nerațional îți pare un lucru sau un eveniment, la prima vedere, nimic nu este nerațional. Absurditatea, mirarea, minunile, sunt gesturile unui spirit leneș, care pregetă să scoboare subt suprafața lucrurilor și să caute cauzele ascunse ale lucrurilor văzute, cari nu se ascund. Astfel, pentru epoca în care trăim, nimic nu poate părea mai absurd, mai scandalos chiar, decât instituția duelului. In acest veac de lumină științifică distrugătoare de idoli și prejudecăți, când toate noțiunile și uzurile au fost scrutate, verificate, rectificate și modernizate, este straniu să vezi ce putere de rezistență prezintă această monstruoasă prejudecată a duelului, care sfidează rațiunea și umilește spiritul. Duelul este într’adevăr mai mult decât o prejudecată. El este, nu o judecată anticipată, cum o pretinde etimologia firmei, ci o denegare de judecată, o sfidare a judecății. Nu este o ante-judecată, ci o anti-judecată, dacă ne putem exprima astfel. Mintalitatea, în care rezultatul duelului se înfățișează ca o dovadă a dreptății celui învingător, este o mintalitate de fetișist și încă prea primitiv. In vechime, și mai ales în evul mediu german, afară de duel, procedura timpului mai prescria și alte mijloace de acestea stranii pentru dovedirea dreptății cauzei tale. Așa, bunăoară justițiabilii de atunci, ca să dovedească că au sau n’au dreptate, trebuiau să țină mâna în apa fierbinte clocotindă, sau în foc, sau să strângă în mână un fier ars înroșit. Aceste procedeuri s’au eliminat unul câte unul, pe măsura în care ideia de dreptate și spiritul juridic au progresat și s’au desvoltat. Din această serie de procedeuri barbare și monstruoase, n’a mai rămas decât duelul, care astăzi este tot atât, dacă nu chiar și mai răspândit, ca in trecutele veacuri de beznă și ferocitate Față de progresele ideilor noastre juridice, dreptatea duelului este cea mai stranie și sălbatică erezie. După cum faptul că eu mi-am fript mâna in foc nu dovedește că eu sunt un om cinstit sau un mișel, tot așa insulta adversarului meu, pe care l-am provocat la duel ca să mi-o plătească, nu va contribui cu absolut nimic ca eu să triumfez înpotriva lui pe teren. De cele mai multe ori, cel care a fost insultat ese și rănit, și adesea nu rescumperi onoarea bănuită decât cu prețul vieții răpite pe teren. Dar dacă astăzi duelul este atât de anti-juridic, pentru orice spirit modern necunoscător și neversat în filosofia sau în practica juridică, ce trebue să fie el pentru un spirit care și-a făcut o vastă educație juridică, și a practicat, mult timp și cu mare strălucire, ideile juridice moderne ? Pentru un astfel de spirit, duelul trebue să fie sigur cea mai flagrantă și scandaloasă erezie, pe care trebue s’o condamne, s’o vestejească cu ultima energie și s’o aibă în eroare. Aceasta este atitudinea pe care te aștepți s’o aibă față de duel un fin sau un rafinat om de legi. Când însă constați contrariul, când vezi că ideia duelului stăpânește și pe astfel de oameni, se pare că proverbul latin—insmirări — pierde tot înțelesul și ai tot dreptul să disperi de puterea rațiunii omenești. Erezia duelului devine atunci o monstruozitate culminantă și ea înseamnă falimentul rațiunei omenești până chiar în incarnarea ei cea mai reușită. Un rafinat, un mare om de legi, provocând sau primind duelul,este ca un mare inginer electrician care, ca orice țăran superstițios, și-ar face cruce, când ar vedea fulgerând ; sau ca un mare savant de știință pozitivă crezând în prorocirile unei țigănci care „dă eu ghiocul“. Și cu toate astea, dacă un dr. Marinescu nu va crede în profefețiile ghiocului, un Al. Marghiloman se va bate în duel. Dacă aprofundezi mai mult și rostul acestei scandaloase erezii juridice, vei găsi că tot proverbul latin are dreptate. Cu cât această flagrantă erezie ne va scandaliza mai mult, cu atât mai mult ea trebue să aibă un rost și o explicare. Se știe că instituția duelului este mai mult un simptom al unei stări de lucruri răsboinice dintr-o societate și a spiritului corespunzător care trebue să domnească la ea. Filosoful englez, Herbert Spencer, a arătat de mult, că instituția duelului înflorește la popoarele cu apucături răsboinice, și la care, aceste apucături sunt o chestie de viață și de moarte, cum, spre pildă, Francezii, dar mai ales Germanii. Această instituție descrește, se atrofiază, însă, la popoarele pașnice și laborioase, cum, spre pildă, Englezii, și Americanii din Statele Unite. ) Practica duelului este redeșteptarea bestiei feroce, carnivore, care dormitează în fiecare din noi. Și această trezire are loc mai adesea în societățile iin care zând gănitul armelor dătătoare de moarte se aude mai des, și în care spiritul răsboinic este o condiție dintre cele mai de seamă în penibila luptă pentru existență. Duelul, deci, cu toate că nueste decât o scandaloasă erezie juridică, decurge din acest principiu suprem de conservare a neamului, și ca atare depășește resursele și mijloacele rațiunii individuale. Iată de ce chiar un mare și rafinat trist este câteodată nevoit să iasă pe teren. Intre națiuni, principiul juridic al echității este necunoscut. Națiunile trăesc încă in fata mâncătorilor de oameni. De aceia, cu privire la numeroasele dueluri cari, în timpul din urmă, la noi, s’au deslănțuit cu atâta furie, avem cuvinte să ne felicităm și să ne întristăm în același timp. Aceste dueluri probează, pe de-o parte, că la noi spiritul răsboinic, atât de necesar existenței noastre în condițiile în care trăim, este mai desvoltat decât am putea bănui. Ele dovedesc, pe de altă parte, ce zadarnice și înșelătoare sunt progresele omenirii de azi. Și cu toate acestea, constatăm că nimic nu ne poate scandaliza și revolta mai sincer și mai profund decât practica duelului, pe care cu toți o detestăm și o condamnăm ca pe o crimă ipocrită și sălbatică. Această revoltă este desigur și ea ceva, este dovada și sentimentul omenirii de mâini, care deja a început a trăi în sufletul omenirii de azi. XX. Marele congres panslavîsf dela Petersburg Consfătuirea de la Praga.—Atitudinea Polonilor. — Slavii din Ungaria. Praga, 28 iunie.—Ideea de a se ține la Petersburg un congres al tuturor popoarelor slave a stârnit un entuziasm de nedescris în toate cercurile panslaviste. Mâine se vor întruni la Praga delegații tuturor acestor popoare— mai ales publiciști—spre a discuta programul și ziua ținerii congresului. Această consfătuire va ține până Vineri. Din partea Rusiei au sosit de pe acuma o mulțime de delegați, asemenea și din partea celorlalți slavi. Numai Polonii par a nu se însufleți de toate aceste pregătiri Intre ei sunt trei partide. Polonii din Varșovia nu vor să știe nimica despre marele congres de la Petersburg, nici despre consfătuirea de la Praga, și au declarat că mișcarea panslavistă nu-i interesează. Al doilea partid, în fruntea căruia stă Dmowsky, și din care fac parte și membrii poloni ai dumei rusești sunt din contră aderenți ai congresului și susțin că, față de pericolul german, singura scăpare este panslavismul. Polonii din Galiția stau deocamdată în rezervă. Cei mai însuflețiți sunt Cehii Deputatul Kramarz, membru în Reichsrat, face o propagandă extraordinară pentru acest congres Spre a-i convinge și pe Poloni să ia parte cu toții la consfătuirea de la Praga, Kramarz a promis că primul punct, care se va discuta, va fi chestia îmbunătățirei relațiilor dintre Ruși și Poloni. Acest punct este cu atât mai important, cu cât în mișcarea panslavistă singura notă discordantă o formează dușmănia dintre Ruși și Poloni Odată aplanate certurilor dintre aceste popoare, panslaviștii cred că mișcarea lor va face progrese uimitoare. Bulgarii, Sârbii, Croații și Slovenii vor fi reprezentați la consfătuirea de la Praga prin câte patru membrii. Popoarele slave din Ungaria vor trimite și ele delegați la Praga, unde situația lor va fi de asemenea discutată amănunțit. Căci deocamdată în Ungaria slavii stau mai rău, atât din punct de vedere cultural cât și economic. Slovacii și Rutenii din Ungaria au multă nădejde că după ținerea congresului — poate în urma intervenției vreunui stat—situația lor se va ameliora. De aceia ziarele lor scriu cele mai elogioase articole despre consfătuirea de la Praga. După toate semnele însă, desbaterile acestei conferințe nu vor fi tocmai liniștite. Căci între multe popoare slave—din cauze politice— s’a încuibat vrajba și ura de moarte. Coresp. ZIAR DE DIMINEAȚA Charles Foley Dam astăzi portretul autorului romanului Roma, Orașul Misterios, pe care Viitorul îl publică în foiletonul său. Charles Foley deși tânăr încă, se bucură de o mare popularitate în Franța. Romanele lui se deosebesc printr-o observație subtilă și justă a vieții în toată complexitatea manifestațiilor ei. Cu noul său roman, autorul ne plimbă printr’unul din cele mai mari orașe ale Americei, despre care s’au povestit și se vor povesti încă, lucruri atât de minunate, încât multe din ele ne vor face impresia a fi produsul unei pure fantezii. De data asta în Roma Orașul Misterios, Charles Foley nu ne descrie decât ceea ce a văzut, a observat și a crezut de cuviință că e bine să fie știut și de Europeni. Ura năprasnică care există între Americani și populațiunea de rasă galbenă imigrată în Statele Unite, precum și mândria până la un punct nejustificată a acestor oameni extraordinari, sunt descrise de autor cu o mare măestrie. Din toate aceste pagini vom vedea cum mult trâmbițata civilizație americană, departe de a fi ceva real, este mai mult o afacere de reclamă. Printre cele mai principale opere ale lui Charles Foley, cităm : Les Cornalines, Au Telephone, Le Boi des Neiges, Un Trésor dans Ies mines, VAnneau fatal etc. etc. Actualmente,Charles Foley, afară de colaborația sa la cele mai mari reviste franțuzești, face Clinica Literară la ziarul cotidian l’Echo de Paris. HOUTATI _ Un magazin din Londra, zis universal fiindcă se presupune că are spre vânzare tot ca există pe patmont, a organizat un serviciu imens de excursion cari trebuesc să se sfârșească la acest magazin. Miile de femei mai ales, cari profită de avantagiile acordate, fac cumpărări colosale, așa că acest pannou de reclamă pare foarte bun. r * D-l Iordănescu, directorul liceului Unirea din Focșani, a adresat unui fruntaș român din Arad o scrisoare, prin care-i face cunoscut că zilele acestea vor vizita—împreună cu 40 de elevi ai liceului—Aradul și împrejurimile acestui oraș. De curând s-a descoperit la Viena, între tablourile consilierului dr. Klander un tablou al lui Murillo. Tabloul reprezintă un bărbat, tânăr cântând din harfă. Pe cocarda de la pălăria acestuia se poate citi foarte bine numele lui Murillo. Niște hoți, rămași până acum necunoscuți, au furat de la Muzeul Gastello Sforcesco mai multe obiecte de mare valoare. Intre altele au furat și cheile de aur ale orașului. Se crede că autorii furtului sunt niște femei. Se scrie din Londra că savanții Horael Manders și A.V. Sterman au inventat telefonul fără sârmă. Experiențele făcute cu acest nou telefon au dat resultatele cele mai satisfăcătoare. Beethoven își va avea în curând statuia la Paris. Autorul ei este cunoscutul sculptor José de Charmois, care până astăzi a eternizat în marmură figurile lui : Baudelaire, Villiers de lisle-Adam, Edgard Poe, Alfred de Vigny și Emile Zola. Noua statuie reprezintă pe Beethoven așezat pe un imens bloc de marmură și înconjurată de patru genii muzicale. Figura marelui muzicant, după cum se știe, a tentat pe mulți sculptori și pictori. Opera lui Jose de Charmousl se spune că întrece cu mult opera lui Max Klinger, care a făcut atâta zgomot și care fiind refuzatâ de Germani a fost cumpărată de locuitorii orașului Praga. Deportarea lui Ullmo trădătorul va costa pe an 50.000 lei. El a fost transportat pe insula ne din fața orașului la Voeholle. *• Anglia va cheltui cu manevrele navale din Marea Mănecei două milioane de franci pe căfușuni. Băile de mare de la Mamaia (Constanța). E ora 4. La stația Ovidiu lume multă așteaptă trecerea trenului ce duce deja Constanța la Mamaia. Vagoanele sunt mici și fără aer; călătorii, cari s’au suit mai de timpuriu, nu sunt mai fericiți decât cei ce au venit pe urmă, căci ei sunt înghesuiți ca sardelele și au și neplăcerea d’a fi loviți de cei ce stau în picioare, ori de câte ori aceștia își pierd echilibrul și cad într’o parte sau alta. Drumul nu e lung, dar, lehamete ! Fluerul mașinei anunță că am sosit la Mamaia. Aci sute de oameni mișună în dreapta și în stânga. Pe nisipul moale ca mătasea copiii în pielea goală sau cu pantaloni vărgați albi și roșui, fac palate și cetăți. Noi o luăm spre partea unde se scaldă bărbații, care, dealtminteri e foarte aproape de locul unde fac bac damele cele frumoase, cu brațe albe goale. Băiatul, care nu se gândește decât la sfântul bacșiș, ne aduse cearceafuri, papuci, lighene pentru spălat pe picioare de nisip, prosoape. Iacă-ne desbrâcați! — Mai stați puțin, ne spune băiatul ce are aerul de a se interesa foarte mult de sănătatea noastră. - Da ce să mai stăm? - Sunteți prea asudați, prea înfierbântați și apa e rece...foc. — Bine! Un vânt, o adiere răcoroasă ne sbicește numaidecât pielea. — Haidi I în apă ! — Unu, doi, trei ! înaintăm doi, trei pași. Apa mică, nici până la genunchi! Pe jos nisip moale care mângâie tălpile. Facem zece, douăzeci, treizeci de pași ; apa trece puțin de genunchi în sus. Un prieten se sperie de o stropitură de apă. Dar marea e perfidă cum nu-ți închipuești ! Hop! Un val înalt de apă venit pe furiș ne udă tot spatele și capul. Acum suntem înmuiați și n’avem de ce ne feri ! Ne lăsăm pe vine în apă! Ce plăcută senzație ! Simțim că întinerim. Ceva mai încolo, o scenă frumoasă : două mume cu trei fetițe încostumate ca de bac bălăcesc de ’ți-e mai mare dragul! Râsete s’aud până departe, in mare nu trebue să stai mult, că nu mai simți în urmă bunele efecte ale băii. Eșim, ne îmbrăcăm și fuga la berărie ! Aci mâncări, bere, vin, lăutari. Mai stăm, că e bine. Plecăm cu trenul de seara, cu trenul ce din urmă, începe un butoi nou de bere ! Toți cer ! Alunele prăjite și cornurile, ca și puii fripți—se svântează. Ii bate vânt de vară. Se înserează. Marea se face albastră ca micșuneaua. Ah ! ce albastru frumos ! De la orizont răsare o lună mare cât un fund de baniță roșie ca arama, și asvârle peste undele albastre o dungă lată și lungă până la țărm, o dungă de aur I D. Teleor. Franța și Germania Chestiunile asupra cărora o înțelegere ar fi posibilă D-l Erzberger, raportorul budgetului războiului în Reischtagul german, declară într-un articol scris în ziarul Tag, că a primit scrisori foarte numeroase din Franța, din care reese că condițiile pentru o împăcare Franco-Germană ar fi urmâtoarele: 1) Restituirea Alsaciei - Lorea. 2) Recunoașterea că Germania a atacat Franța prin surprindere în 1870. 3) In schimbul Alsaciei-Lorena, Franța să dea Germaniei Madagascar. D-l Erzberger răspunde în articolul său că tratatul din Frankfurt trebue să rămână baza unei apropieri Franco-Germană, și că restituirea Alsaciei-Lorenei e tot atâta de imposibilă ca și Germanizarea Parisului. D-l Erzberger constată că chestiunile coloniale pot constitui terenul cel mai favorabil al unui apropiat acord franco-german. El amintește recenta regulare a frontierei Congo-Camerum, și că diplomația germană nu a fost atât de abilă ca să se înțeleagă cu Franța în anul 1904 în privința Marocului. Raportul budgetului războiului regretă că prilejul acesta n’a folosit și adaugă, că sunt rari foarte rari astfel de ocaziuni. Ideea restituirei Alsaciei-Lorena, în schimbul Madagascarului a fost preconizată mai de mult de Waldek-Rousseau, care de ar fi avut când, ar fi stabilit un acord Franco- German pe această bază ; așa credea, cel puțin acest mare bărbat de stat. I Note Politice Takiștii amenință pe d. Filipescu cu publicarea unui document, care ar putea să-l zdruncine din temelie situația politică. Documentul în chestiune este o scrisoare a d-lui Filipescu către d. C. Arion, în care e vorba, sub o formă foarte nerespectuoasă, de șeful statului. Scrisoarea datează din Decembrie 1904, cu ocazia formării celui de al doilea guvern Cantacuzino, și conține un fel de prezicere a modului cum se va desfășura audiența în care a fost chemat d. Carp de către Suveran, după retragerea guvernului liberal. Era un fel de prinsoare din partea d-lui Filipescu, că în acea audiență nu va fi vorba de loc de criza de regim. Interesant este că acea scrisoare a dispărut de la d. Arion, împreună cu o importantă sumă de bani, astfel că d. Arion așteaptă darea în vileag a documentului, pentru ca să afle cine este autorul furtului. Cei mai plictisiți însă sunt d-nii Filipescu și... Take Ionescu. D-l Filipescu, pentru că nu-i convine să se afle cum a vorbit, nu la 1888, ci la 1905 despre șeful statului, și D-l Take Ionescu, pentru că a da publicității acea scrisoare, însemnează a mărturisi că profită de anumite acte de cambriolagiu, dacă nu le încurajează. Presa takistă—de ce tocmai ea?— ne-a amețit zilele astea cu tot felul de somațiuni ca să ne explicăm asupra pretinsei demisiuni a d-lui C. Nacu din partidul liberal- Distinsul nostru fruntaș a desmințit categoric știrea demisiunei Poate la rândul ei presa takistă să ne explice care este situația d-lui Bădărău, în urma protestărilor ce s’au ridicat din partea tuturor cuhurilor conservator-democrate din Moldova, in contra pretenției fostului ministru de justiție de a se amesteca în afacerile lor interne și a le conduce după placul si îi P Poate să ne spună prea takistă, care este azi situația d-lui Bădărău, în special fața de cluburile conservator-democrate din Piatra-Neamț, Fălticeni, Dorohoiu, Huși și Vasluiu . Așteptăm răspuns. Legislaticin^a Muncii VI Repauzul Duminical este o formă specială a alternării lucrului muncitorilor, care folositor și necesar întregei vieți omenești, a putut răspunde, în mare parte, nevoilor din trecut, dar nu mai este îndestulător condițiunilor de astăzi. Cu cât munca s’a mărit și a ajuns permanentă și nu sporadică, cu atât și nevoia reculegerei, odihnei, repauzului înviorător, s’a simțit mai mult. In numele umanităței de astăzi și în numele viitorului omenirei, s’a născut datoria Statului de intervenire, și de protecțiune a rasei omenești, a poporului. Nu s’a mai putut îngădui speculațiunea sudoarei, fiindcă mizeria era prea strigătoare, și pericolul degenerării prea vădit. Lupta între Stat— care trebuia să apere pe muncitori—și patroni, a fost din cele mai încordate. Până astăzi s’a câștigat ceva, dar nu destul, nu tot. S’a afirmat totuși nevoia protecțiunei muncitorilor, direcțiunea în care merg măsurile, limite către care trebue să tindă, precum și mai ales propriul folos al industriei, al patronilor, al capitalurilor, din coordonarea intereselor lor, cu ale muncitorilor, care, în realitate, nu pot fi decât aceleași: sistemă cât mai științifică în producțiune, muncă întinsă fără sforțare și mai ales fără istovire din partea muncitorilor, produse utile și eftine vieței omenești, remunerare îndestulătoare și dreaptă, celor două factori cooperativi. Principiile acestea generale nu pot fi aplicate cu aceiași măsură pretutindeni și în orice timp. Intr’un fel este condiționată o țară, altfel alta. Condițiunile industriei și muncei noastre sunt cu totul altele ca cele din apus. Principiul dreptăței sociale trebuie să fie același la noi, ca și acolo Aplicarea lui va varia după condițiile noastre specifice. Activitatea cea mai mare a noastră este agricultura. Industria petrolului și industria în genere s’au născut de curând, deși s’au desvoltat destul de îmbucurător. Desvoltarea industriei propriu zisă s’a făcut cu un sistem de protecționism, ce cere sacrificii enorme Statului și populațiunei. Roadele ei bune s’au plătit prea scump. Iar rezultatul final, de nu se moderează sistemul de protecțiune, va fi desigur fatal. Sistemul nostru de producțiune agricolă fiind în majoritate comunitatea, comerțul și desvoltarea țărei ar trebui îndreptate, mai cu seamă spre liberul schimb. Când acum 50 ani, Ion Ghika a susținut această idee, s-a strigat utopie. Și cu toate astea critica economică modernă afirmă însă odată acest adevăr. Leon Poinsard în «Le Production, Le travail et La Probleme Social, dans tous ses pays», vorbind de România, afirmă și el că sistemul liberului-schimb i s’ar potrvi mai bine. Dar, fie că acest adevăr se înțelege cu o Luni (1—14 Iulie) 1908 Un număr Si ve d hu 80 ban! Linia da petit pe o coloană în pag. j. ș . SO Sara! W«m » .. „ „ „ .. „ IV . 20 Sâni Inserț sunt si reclame linia ...... 3 La Anunclurile si Inserxțiville ce primesc numai la AdmipsitifțlS ADMINISTRAȚIA TELEFON 18137 ISf&msms&Bmmmmm****TM** Bucc'fistl ANMNBllBRä greu, fie că aplicarea lui ar însemna părăsirea cu desăvârșire a cunoscutului pentru necunoscut, deși sistemul ultim va fi acesta o preface.f k [absolută, nu se poate cere acum. . In sistemul, dlar al protecțiune, ce folosește mai ales patronilor și capitaliștilor, trebuesc luate măsuri pentru sprijinirea muncitorilor, în tot restul vieței lor. După natura lucrului, după sforțările ce le cere, după timpul dat , trebuește regulat și salariul. Minimi j de salar este astăzi o bază de Stat fiindcă el trebuie să răspunză la iotreaga viață familiară și socială , muncitorului. , Timpul de lucru, pentru copii, pentru bărbați—odihna — obligatorie ; remunerată a femeei însărcinați , înainte și după naștere; ajutorarea familiilor, pentru creșterea copiilor pentru caz de boală, pentru lipsă d lucru, pentru bătrânețe. Și toate aceste sub forma demnă și adevăr și economică, a caselor de economie, de prevedere, de asigurare și sprijin mutual și reciproc. Cu alte cuvinte, ai economiei sistematizate al salariulii și al contribuțiunei obligatorie a pe tronului și a capitalului, destul de remunerați, ca să fie ținuți la aceast fără nici o perdere pentru ei. j Măsuri, tot așa de esențiale ca în resnirea cooperativelor, societățile de producțiune și consum , percum prohibirea riguroasă a cantinelor ținute de patron, care sunt mijloacele cele mai nedemne și neumane de speculațiune ale muncitorilor. Un astfel de sistem de organizare și prevedere înlătură de la sine o mulțime de cauze ale luptelor social și apropie cele două tabere, atât de înverșunate astăzi. Niciodată, o măsură de prevedere oricât de nouă și de grea ar părea ca, la început, nu a putut contrarii sau nimici o situațiune, ca urmăriri nenorocite ce au venit, fără acea prevedere. Când fabrici cu capitaluri enorme au fost distruse și stăpânii ai ajuns în mizerii prin crizele violente al supraproducției, ale șomagiului sau ale grevei, niciodată enormitatea acestui dezastru n’a fost nici pe departe comparabil, cu micile, sau chiar cu marile sacrificii ce s’au impus patronilor, prin mărirea salariilor, reducerea orelor de lucru și participarea la casele de sprijin și protecțiune ale muncitorilor și familiilor lor. Și tot așa urmările triste, cu cortegiul lor întreg de mizerii, ale unei greve de muncitori n’au fost nici pe de parte asemănătoare sacrificiilor ce li s’au cerut, prin contribuțiunile de economii sau amânarea unei greve, în speranța că sacrificiul lor conttinuu va înlesni înțelegerea cu patronnii. Dar, dacă conflictul se ivește, organizarea de Stat trebue să aibă la îndemână mijloacele de îndreptare. In acest sens, o largă și amănun■țită legiferare se impune. Situațiunea în țara noastră, este desigur diferită celei din alte țări,va fi deci nevoe și de măsuri speciale. In genere, însă, muncitorimea are dreptul să fie sprijinită. Ea este un factor esențial, poate cel mai esențial, al trecutului, al zilei de astăzi și mai ales al viitorului nostru. In vremea aceasta, în care lumea se solidarizează tot mai mult, sprijinul acesta se datorește tuturor. Muncitorul național are însă un drept mai mare. El trebue ferit și sprijinit contra concurenței muncitorilor streini, cari emigrează la noi, numai un timp scurt, adună un bun produs al muncii și plecând duc cu ei, salariu de milioane, ce s’ar fi împărțit muncitorilor naționali, sau cel puțin locatarilor permanenți în țară. Concurența ce-o sufăr aceștia din urmă nu vine din cine știe ce superioritate, ci din o specială sobrietate a muncitorului străin, aruncat de mizerie din țara lui și venit la noi, ca cu orice preț să adune ceva, pentru reîntoarcerea la pământul ce-l iubește cu toată ingratitudinea ce a suferit’o. Din sistemele preconizate, pentru înlăturarea acestei concurențe, s’au înlăturat multe, ca ne potrivite timpului și moravurilor civilizate. Unul singur a fost găsit eficace și legal ; obligațiunea absolută pentru cei ce aduc și se servesc de astfel de muncitori, de a-i plăti egal cu muncitorii autohtoni. Lipsind folosul reducerei de salar, lipsește și singurul motiv de a te servi cu brațe străine—dar sinceritatea aplicării tuturor acestor măsuri de prevedere și protecțiune legală se asigură cu mijlocul unui control neadormit din partea Statului, prin funcționări pregătiți, cinstiți și harnici. Cu astfel de considerațiuni generale, să vedem amănunțit care sunt măsurile de luat ? ce organizări se pot realiza? și ce prevederi se pot stabili ? Sir H. 'i, onomastica regelui Serbiei din 29 Iunie, fiind ziua onomastică a M. S. Regelui Serbiei, colonia sârbească din Capitală a ținut să ea ia sărbătorească cu o deosebită sole milenitate această zi. Tedeumul de la Biserica Kalinderu anite La orele 11 dim. s’a oficiat un ii tedeum la Biserica Kalideru. Pa arosinghelul Gherontie Temesen în - peconjurat de 4 preoți a făcut slujba au religioasă. i- Răspunsurile au fost date de rotirul bisericei. i- Au participat la acest tedeum o- ministrul Serbiei, la București, secrcretarul legației și toți atașații. M. S. Regele era representat prin >rd. comandor Grazeschi, aghiotant șer regal iar guvernul român, prin pe d. Dimitrie Sturza, prim-miniseetru. Au mai luat parte d-nii: de I. Kalinderu, general Năsturel, col, Ionel Tătărăscu comandantul pienței, Trăsnea Greceanu, Cihoschi, o avocat etc. r La ora 2 p. m. colonia sârbească la din Capitală a avut o recepție e. la legație. a_ ' ' *re M. S. Regele Petru al Serbiei, CUVINTE LIBERE tE ___ In amintirea d-rului Radovici Lista de subscripție Acei cari l’au iubit și stimat pe regretatul dr. I. Radovici n’au putut avea nici măngâerea de a depune o floare pe sicriul bunului lor amic. Deschidem deci o listă de subscripție, iar fondul ce se va aduna, va fi încredințat „Societatei pentru profilaxia tuberculozei, pentru ca din venitul său să se dea un premiu anual celei mai buneucrări românești privitoare la profilaxia tuberculozei. Cei cari doresc să contribuiască a formarea acestui fond, vor binevoi să înainteze sumele ce voesc i depune la administrațiunea acestui ziar cu indicațiunea că le trimite pentru fondul Radovici. Suma din urmă . . lei 8685 Dr. Bordea, Vaslui . . „ 20 Total ... r »/vb Violența în Presă s*nu Vreți să știți în mod neîndoios dacă am intrat definitiv în valcanță? Consultați ziarele, ca să le vedeți dacă se discută despre.... ai presă, cum este, cum ar trebui să n_ fie — cum nu va fi nici o dată. j îndată ce veți vedea că presa sa ’ ocupă de ea însăși, să știți că au început vacanțele ! ]g Numai în vacanță au timp ziarerele să se mai gândească și la siituația lor proprie. In schimb discuțiunea aceasta se face cu toata n amploarea cuvenită, și pot zice că nu este loc comun și banalitatea care să nu fie debitate cu acest ! Prilej. a Banalitatea de predilecție estau aceea de a regreta violența de bm,e bagiu. ! Ah, violențele !... Ele seamănă ! dușmănie, înveninează spiritele, desbină clasele... O adevărată pacoste, domnule ! Ce bine ar merge , lucrurile, și cât de ușor ne-am înțelege asupra intereselor mari și permanente ale Țărei, dacă n'ar fi ele, cari să ne îndârjească pe unii •i contra celorlalți.... ,j Oamenii politici și ziariștii sunt de perfect acord în această privință. Cei dintâi aruncă vina pe ‘ pe cei din urmă că ar face exces " de zel. Cei din urmă pe cei dintâi, ’* că scot castanele din foc cu mâinile lor. Și toți împreună n’au destule cuvinte spre a înfiera violența, ca isvor al tuturor relelor. întrebarea cea mai firească ar fi , de unde vine totuși această violență în contra căreia pare a fi , toată lumea. Aici însă vreau numai să observ, că ceea ce mă mâhnește nu este faptul în sine al violenței de limebaj, ci necesitatea ei. I Nu violența e rea și periculoasa. Ar fi o adevărată crimă dacă s’ar amputa scrierile politice și sociale , ale unui Carly sau Treitschke, sau ale lui Eminescu la noi, de acele pagini în cari Invectiva și Im, precațiunea, venite din profunzimile unor suflete rănite, se ridică la înălțimea unor adevărate acte de conștiință. Rea și primejdioasă, și mai ales , urâtă, este numai violența voită și silită, violența falsă. In contra acestei Violențe trebue să protesteze orice cuget, orice om de gust. Cealaltă însă, isvorâtă dintre adâncă și sinceră indignare, e dreaptă și frumoasă, căci e nobilă și utilă. _ ____