Viitorul, iulie 1908 (Anul 2, nr. 231-261)

1908-07-01 / nr. 231

ANUL I. No. 2312 jftn ftamSf techlu 80 b«n| ABONAmEMTE r ON AN SASE LUNI * t»r­ . . ............................18 1*1 • lei­ta Străl­Atata......................... 10 1*1 » W­­­JStWMMI—tete Încep la I fi I* si* flactrel luni. JWn­ fi hsiptoH prețul abonam. pa jumăt. ÎACd­Ai W, Ciksa VlctBfteî, 5S.­­»București, #16e========!=~ TELEFON IS 147 ...... ...... instituția duelului Un vechi proverb latinesc, in­ mirări, prescrie că nu trebue să te mire nimic. Ori­cât de absurd­­ și nerațional îți pare un lucru sau un eveniment, la prima vedere, nimic nu este nerațional. Absur­ditatea, mirarea, minunile, sunt gesturile unui spirit leneș, care pregetă să scoboare subt supra­fața lucrurilor și să caute cauzele ascunse ale lucrurilor văzute, cari nu se ascund. Astfel, pentru epoca în care trăim, nimic nu poate părea mai absurd, mai scandalos chiar, de­cât instituția duelului. In acest veac de lumină științifică distru­gătoare de idoli și prejudecăți, când toate noțiunile și uzurile au fost scrutate, verificate, rectificate și modernizate, este straniu să vezi ce putere de rezistență pre­zintă această monstruoasă preju­decată a duelului, care sfidează rațiunea și umilește spiritul. Duelul este într’adevăr mai mult de­cât o­­ prejudecată. El este, nu o judecată anticipată, cum o pre­tinde etimologia firmei, ci o de­negare de judecată, o sfidare a judecății. Nu este o ante-judecată, ci o anti-judecată, dacă ne putem exprima astfel. Mintalitatea, în care rezultatul duelului se înfățișează ca o do­vadă a dreptății celui învingător, este o mintalitate de fetișist și încă prea primitiv. In vechime, și mai ales în evul mediu german, afară de duel, procedura timpului mai prescria și alte mijloace de acestea stranii pentru dovedirea dreptății cauzei tale. Așa, bună­oară justițiabilii de atunci, ca să dovedească că au sau n’au drep­tate, trebuiau să țină mâna în apa fierbinte clocotindă, sau în foc, sau să strângă în mână un fier ars înroșit. Aceste procedeuri s’au eliminat unul câte unul, pe mă­­­­sura în care ideia de dreptate și spiritul juridic au progresat și s’au desvoltat. Din această serie de procedeuri barbare și monstruoase, n’a mai rămas de­cât duelul, care astăzi este tot atât, dacă nu chiar și mai răspândit, ca in trecutele veacuri de beznă și ferocitate Față de progresele ideilor noastre juridice, dreptatea duelului este cea mai stranie și sălbatică ere­zie. După cum faptul că eu mi-am fript mâna in foc nu dovedește că eu sunt un om cinstit sau un mișel, tot așa insulta adversarului meu, pe care l-am provocat la duel ca să mi-o plătească, nu va con­tribui cu absolut nimic ca eu să triumfez în­potriva lui pe teren. De cele mai multe ori, cel care a fost insultat ese și rănit, și adesea nu rescumperi onoarea bănuită de­cât cu prețul vieții răpite pe teren. Dar dacă astă­zi duelul este atât de anti-juridic, pentru ori­ce spirit modern necunoscător și ne­versat în filosofia sau în practica juridică, ce trebue să fie el pen­tru un spirit care și-a făcut o vastă educație juridică, și a prac­ticat, mult timp și cu mare stră­lucire, ideile juridice moderne ? Pentru un astfel de spirit, due­lul trebue să fie sigur cea mai flagrantă și scandaloasă erezie, pe care trebue s’o condamne, s’o ves­tejească cu ultima energie și s’o aibă în eroare. Aceasta este atitudinea pe care te aștepți s’o aibă față de duel un fin sau un rafinat om de legi. Când însă constați contrariul, când vezi că ideia duelului stă­pânește și pe ast­fel de oameni, se pare că proverbul latin—ins­mirări — pierde tot înțelesul și ai tot dreptul să disperi de puterea rațiunii omenești. Erezia duelului devine atunci o monstruozitate culminantă și ea înseamnă fali­mentul rațiunei omenești până chiar în incarnarea ei cea mai reușită. Un rafinat, un mare om de legi, provocând sau primind duelul,este ca un mare inginer electrician care, ca ori­ce țăran superstițios, și-ar face cruce, când ar vedea fulge­rând ; sau ca un mare savant de știință pozitivă crezând în proro­cirile unei țigănci care „dă eu ghiocul“. Și cu toate astea, dacă un dr. Marinescu nu va crede în profe­­fețiile ghiocului, un Al. Marghi­loman se va bate în duel. Dacă aprofundezi mai mult și rostul acestei scandaloase erezii juridice, vei găsi că tot proverbul latin are dreptate. Cu cât această flagrantă erezie ne va scandaliza mai mult, cu atât mai mult ea trebue să aibă un rost și o expli­care. Se știe că instituția duelului este mai mult un simptom al u­nei stări de lucruri răsboinice dintr-o societate și a spiritului co­respunzător care trebue să dom­nească la ea. Filosoful englez, Herbert Spencer, a arătat de mult, că instituția duelului înflorește la popoarele cu apucături răsboinice, și la care, aceste apucături sunt o chestie de viață și de moarte, cum, spre pildă, Francezii, dar mai ales Germanii. Această ins­tituție descrește, se atrofiază, însă, la popoarele pașnice și laborioase, cum, spre pildă, Englezii, și Ame­ricanii din Statele­ Unite. ) Practica duelului este redeștep­tarea bestiei feroce, carnivore,­­ care dorm­itea­ză în fiecare din­­ noi. Și această trezire are loc mai­­ adesea în societățile iin care zân­­d gănitul armelor dătătoare de moar­te se aude mai des, și în care spiritul răsboinic este o condiție dintre cele mai de seamă în pe­nibila luptă pentru existență. Duelul, deci, cu toate că nu­­este de­cât o scandaloasă erezie juridică, decurge din acest prin­cipiu suprem de conservare a nea­mului, și ca atare depășește re­sursele și mijloacele rațiunii in­dividuale. Iată de ce chiar un mare și rafinat trist este câte­o­­dată nevoit să iasă pe teren. Intre națiuni, principiul juridic al echității este necunoscut. Na­țiunile trăesc încă in fata mân­cătorilor de oameni. De aceia, cu privire la nume­roasele dueluri cari, în timpul din urmă, la noi, s’au deslănțuit cu atâta furie, avem cuvinte să ne felicităm și să ne întristăm în același timp. Aceste dueluri probează, pe de-o parte, că la noi spiritul răsboinic, atât de ne­cesar existenței noastre în con­dițiile în care trăim, este mai desvoltat decât am putea bănui. Ele dovedesc, pe de altă parte, ce zadarnice și înșelătoare sunt progresele omenirii de azi. Și cu toate acestea, constatăm că nimic nu ne poate scandaliza și revolta mai sincer și mai pro­fund decât practica duelului, pe care cu toți o detestăm și o con­damnăm ca pe­ o crimă ipocrită și sălbatică. Această revoltă este de­sigur și ea ceva, este dovada și senti­mentul omenirii de mâini, care deja a început a trăi în sufletul ome­nirii de azi. XX. Marele congres pans­­lavîsf dela Petersburg Consfătuirea de la Praga.—Atitu­dinea Polonilor. — Slavii din Un­garia. Praga, 28 iunie.—Ideea de a se ține la Petersburg un congres al tuturor popoarelor slave a stârnit un entuziasm de nedescris în toate cercurile panslaviste. Mâine se vor întruni la Praga delegații tuturor acestor popoare— mai ales publiciști—spre a discuta programul și ziua ținerii congre­sului. Această consfătuire va ține până Vineri. Din partea Rusiei au sosit de pe acuma o mulțime de delegați, asemenea și din partea celorlalți slavi. Numai Polonii par a nu se în­sufleți de toate aceste pregătiri Intre ei sunt trei partide. Polonii din Varșovia nu vor să știe ni­mica despre marele congres de la Petersburg, nici despre consfătui­rea de la Praga, și au­ declarat că mișcarea panslavistă nu-i inte­resează. Al doilea partid, în fruntea că­­ruia stă Dmowsky, și din care fac parte și membrii poloni ai du­mei rusești sunt din contră ade­renți ai congresului și susțin că, față de pericolul german, singura scăpare este panslavismul. Polonii din Galiția stau deocam­dată în rezervă. Cei mai însuflețiți sunt Cehii Deputatul Kramarz, membru în Reichsrat, face o propagandă ex­traordinară pentru acest congres Spre a-i convinge și pe Poloni să ia parte cu toții la consfătuirea de la Praga, Kramarz a promis că primul punct, care se va discuta, va fi chestia îmbunătățirei rela­țiilor dintre Ruși și Poloni. Acest punct este cu atât mai important, cu cât în mișcarea panslavistă sin­gura notă discordantă o formează dușmănia dintre Ruși și Poloni Odată aplanate certurilor dintre a­­ceste popoare, panslaviștii cred că mișcarea lor va face progrese ui­mitoare. Bulgarii, Sârbii, Croații și Slo­venii vor fi reprezentați la­ cons­fătuirea de la Praga prin câte pa­tru membrii. Popoarele slave din Ungaria vor trimite și ele dele­gați la Praga, unde situația lor va fi de asemenea discutată amă­nunțit. Căci deocamdată în Unga­ria slavii stau mai rău, atât din punct de vedere cultural cât și economic. Slovacii și Rutenii din Ungaria au multă nădejde că după ținerea congresului — poate în ur­ma intervenției vre­unui stat—si­tuația lor se va ameliora. De a­­ceia ziarele lor scriu cele mai elo­gioase articole despre consfătui­rea de la Praga. După toate semnele însă, desba­­terile acestei conferințe nu vor fi tocmai liniștite. Căci între multe popoare slave—din cauze politice— s’a încuibat vrajba și ura de moarte. Coresp. ZIAR DE DIMINEAȚA Charles Foley Dam astă­zi portretul autorului romanului Roma, Orașul Misterios, pe care Viitorul îl publică în foile­tonul său. Charles Foley deși tânăr încă, se bucură de o mare popularitate în Franța. Romanele lui se deosebesc printr-o observație subtilă și justă a vieții în toată complexitatea ma­nifestațiilor ei. Cu noul său roman, autorul ne plimbă printr’unul din cele mai mari orașe ale Americei, despre care s’au povestit și se vor povesti încă, lucruri atât de minu­nate, încât multe din ele ne vor face impresia a fi produsul unei pure fantezii. De data asta în Roma Orașul Misterios, Charles Foley nu ne descrie de­cât ceea ce­ a văzut, a observat și a crezut de cuviință că e bine să fie știut și de Euro­peni. Ura năprasnică care există între Americani și populațiu­nea de rasă galbenă imigrată în Sta­­tele­ Unite, precum și mândria până la un punct nejustificată a acestor oameni extra­ordinari, sunt descrise de autor cu o mare măestrie. Din toate aceste pagini vom vedea cum mult trâmbițata civilizație ameri­cană, departe de a fi ceva real, este mai mult o afacere de reclamă. Printre cele mai principale opere ale lui Charles Foley, cităm : Les Cornalines, Au Telephone, Le Boi des Neiges, Un Trésor dans Ies mines, VAnneau fatal etc. etc. Actualmente,Charles Foley, afară de colaborația sa la cele mai mari reviste franțuzești, face Clinica Li­terară la ziarul cotidian l’Echo de Paris. HO­UTAT­I _ Un magazin din Londra, zis universal fiindcă se presupune că are spre vânzare tot ca există pe patmont, a organizat un serviciu imens de excursion­ cari tre­­buesc să se sfârșească la acest magazin. Miile de femei mai ales, cari profită de avantagiile acordate, fac cumpărări co­losale, așa că acest pan­nou de reclamă pare foarte bun. r * D-l Iordănescu, directorul liceului Uni­rea din Focșani, a adresat unui fruntaș român din Arad o scrisoare, prin care-i face cunoscut că zilele acestea vor vi­zita—împreună cu 40 de elevi ai liceu­lui—Aradul și împrejurimile acestui oraș. De curând s-a descoperit la Viena, în­tre tablourile consilierului dr. Klander un tablou al lui Murillo. Tabloul repre­zintă un bărbat, tânăr cântând din harfă. Pe cocarda de la pălăria acestuia se poate citi foarte bine numele lui Murillo. Niște hoți, rămași până acum necu­noscuți, au furat de la Muzeul Gastello Sf­orcesco mai multe obiecte de mare valoare. Intre altele au furat și cheile de aur ale orașului. Se crede că autorii fur­tului sunt niște femei. Se scrie din Londra că savanții Horael Manders și A.­­V. Sterman au inventat telefonul fără sârmă. Experiențele făcute cu acest nou telefon au dat resultatele cele mai satisfăcătoare. Beethoven își va avea în curând statuia la Paris. Autorul ei este cunoscutul sculp­tor José de Charmois, care până astăzi a eternizat în marmură figurile lui : Bau­delaire, Villiers de lisle-Adam, Edgard Poe, Alfred de Vigny și Emile Zola. Noua statuie reprezintă pe Beethoven așezat pe un imens bloc de marmură și înconjurată de patru genii muzicale. Figura marelui muzicant, după cum se știe, a tentat pe mulți sculptori și pictori. Opera lui Jose de Charmousl se spune că întrece cu mult opera lui Max Klin­ger, care a făcut atâta zgomot și care fiind refuzatâ de Germani a fost cumpărată de locuitorii orașului Praga. Deportarea lui Ullmo trădătorul va costa pe an 50.000 lei. El a fost transportat pe insula ne din fața orașului la Voeholle. *• Anglia va cheltui cu manevrele navale din Marea Mănecei două milioane de franci pe căfușuni. Băile de mare de la Mamaia (Constanța). E ora 4. La stația Ovidiu lume multă așteaptă trecerea trenului ce duce deja Constanța la Mamaia. Vagoanele sunt mici și fără aer; călătorii, cari s’au suit mai de tim­puriu, nu sunt mai fericiți de­cât cei ce­ au venit pe urmă, căci ei sunt înghesuiți ca sardelele și au și neplăcerea d’a fi loviți de cei ce stau în picioare, ori de câte ori a­­ceștia își pierd echilibrul și cad într’o parte sau alta. Drumul nu e lung, dar, lehamete ! Fluerul ma­­șinei anunță că am sosit la Mamaia. Aci sute de oameni mișună în dreapta și în stânga. Pe nisipul moale ca mătasea copiii în pielea goală sau cu pantaloni vărgați albi și roșui, fac palate și cetăți. Noi o luăm spre partea unde se scaldă bărbații, care, dealtminteri e foarte aproape de locul unde fac bac damele cele frumoase, cu brațe albe goale. Băiatul, care nu se gândește de­cât la sfântul bacșiș, ne aduse cear­ceafuri, papuci, lighene pentru spă­lat pe picioare de nisip, prosoape. Iacă-ne desbrâcați! — Mai stați puțin, ne spune bă­iatul ce are aerul de a se interesa foarte mult de sănătatea noastră. - Da ce să mai stăm? - Sunteți prea asudați, prea în­fierbântați și apa e rece...foc. — Bine! Un vânt, o adiere răcoroasă ne sbicește numai­de­cât pielea. — Haidi I în apă ! — Unu, doi, trei ! înaintăm doi, trei pași. Apa mică, nici până la genunchi! Pe jos nisip moale care mângâie tălpile. Facem zece, două­zeci, trei­zeci de pași ; apa trece puțin de genunchi în sus. Un prieten se sperie de o stropitură de apă. Dar marea e perfidă cum nu-ți închi­­puești ! Hop! Un val înalt de apă venit pe furiș ne udă tot spatele și capul. Acum suntem înmuiați și n’avem de ce ne feri ! Ne lăsăm pe vine în apă! Ce plăcută senza­ție ! Simțim că întinerim. Ceva mai încolo, o scenă frumoasă : două mume cu trei fetițe încostumate ca de bac bălăcesc de ’ți-e mai mare dragul! Râsete s’aud până departe, in mare nu trebue să stai mult, că nu mai simți în urmă bunele e­­fecte ale băii. Eșim, ne îmbrăcăm și fuga la be­rărie ! Aci mâncări, bere, vin, lău­tari. Mai stăm, că e bine. Plecăm cu trenul de seara, cu trenul ce din urmă, începe un butoi nou de bere ! Toți cer ! Alunele prăjite și cornurile, ca și puii fripți—se svân­­tează. Ii bate vânt de vară. Se înserează. Marea se face al­bastră ca micșuneaua. Ah ! ce al­bastru frumos ! De la orizont răsare o lună mare cât un fund de baniță roșie ca arama, și asvârle peste un­dele albastre o dungă lată și lungă până la țărm, o dungă de aur I D. Teleor. Franța și Germania Chestiunile asupra cărora o înțe­legere ar fi posibilă D-l Erzberger, raportorul budge­tului războiului în Reischtagul ger­man, declară într-un articol scris în ziarul Tag, că a primit scrisori foarte numeroase din Franța, din care reese că condițiile pentru o împăcare Franco-Germană ar fi ur­mâtoarele: 1) Restituirea Alsaciei - Lorea. 2) Recunoașterea că Germania a atacat Franța prin surprindere în 1870. 3) In schimbul Alsaciei-Lorena, Franța să dea Germaniei Mada­gascar. D-l Erzberger răspunde în arti­colul său că tratatul din Frank­furt trebue să rămână baza unei apropieri Franco-Germană, și că restituirea Alsaciei-Lorenei e­ tot atâta de imposibilă ca și Germa­­nizarea Parisului. D-l Erzberger constată că ches­tiunile coloniale pot constitui te­renul cel mai favorabil al unui a­propiat acord franco-german. El amintește recenta regulare a fron­tierei Congo-Camerum, și că diplo­mația germană nu a fost atât de abilă ca să se înțeleagă cu Franța în anul 1904 în privința Marocului. Raportul budgetului războiului regretă că prilejul acesta n’a folo­sit și adaugă, că sunt rari foarte rari astfel de ocaziuni. Ideea restituirei Alsaciei-Lorena, în schimbul Madagascarului a fost preconizată mai de mult de Wal­­dek-Rousseau, care de ar fi avut când, ar fi stabilit un acord Franco- German pe această bază ; așa cre­dea, cel puțin acest mare bărbat de stat. I Note Politice Takiștii amenință pe d. Filipescu cu publicarea unui document, care ar putea să-l zdruncine din teme­lie situația politică. Documentul în chestiune este o scrisoare a d-lui Filipescu către d. C. Arion, în care e vorba, sub o formă foarte nerespectuoasă, de șeful statului. Scrisoarea datează din Decem­brie 1904, cu ocazia formării celui de al doilea guvern Cantacuzino, și conține un fel de prezicere a modului cum se va desfășura au­diența în care a fost chemat d. Carp de către Suveran, după re­tragerea guvernului liberal. Era un fel de prinsoare din par­tea d-lui Filipescu, că în acea au­diență nu va fi vorba de loc de criza de regim. Interesant este că acea scrisoare a dispărut de la d. Arion, împreună cu o importantă sumă de bani, astfel că d. Arion așteaptă darea în vileag a documentului, pentru ca să afle cine este autorul fur­tului. Cei mai plictisiți însă sunt d-nii Filipescu și... Take Ionescu. D-l Filipescu, pentru că nu-i convine să se afle cum a vorbit, nu la 1888, ci la 1905 despre șeful statului, și D-l Take Ionescu, pentru că a da publicității acea scrisoare, în­semnează a mărturisi că profită de anumite acte de cambriolagiu, dacă nu le încurajează. Presa takistă—de ce tocmai ea?— ne-a amețit zilele astea cu tot felul de somațiuni ca să ne explicăm a­­supra pretinsei demisiuni a d-lui C. Nacu din partidul liberal- Distinsul nostru fruntaș a des­­mințit categoric știrea demisiunei Poate la rândul ei presa takistă să ne explice care este situația d-lui Bădărău, în urma protestări­lor ce s’au ridicat din partea tu­turor cuhurilor conservator-demo­­crate din Moldova, in contra pre­tenției fostului ministru de justiție de a se amesteca în afacerile lor in­terne și a le conduce după placul si îi P Poate să ne spună pre­a takistă, care este azi situația d-lui Bădărău, în special fața de cluburile conserva­tor-democrate din Piatra-Neamț, Fălticeni, Dorohoiu, Huși și Vas­­luiu . Așteptăm răspuns. Legislaticin^a Muncii VI Repauzul Duminical este o formă specială a alternării lucrului munci­torilor, care folositor și necesar în­­tregei vieți omenești, a putut răs­punde, în mare parte, nevoilor din trecut, dar nu mai este îndestulător condițiunilor de astăzi. Cu cât munca s’a mărit și a ajuns permanentă și nu sporadică, cu atât și nevoia reculegerei, odihnei, repau­­zului înviorător, s’a simțit mai mult. In numele umanităței de astăzi și în numele viitorului omenirei, s’a năs­cut datoria Statului de intervenire, și de protecțiune a rasei omenești, a poporului. Nu s’a mai putut îngădui specu­­lațiunea sudoarei, fiindcă mizeria era prea strigătoare, și pericolul dege­nerării prea vădit. Lupta între Stat— care trebuia să apere pe muncitori—și patroni, a fost din cele mai încordate. Până astăzi s’a câștigat ceva, dar nu destul, nu tot. S’a afirmat totuși nevoia protecțiu­­nei muncitorilor, direcțiunea în care merg măsurile, limite către care trebue să tindă, precum și mai ales propriul folos al industriei, al patro­nilor, al capitalurilor, din coordona­rea intereselor lor, cu ale muncito­rilor, care, în realitate, nu pot fi de­cât aceleași: sistemă cât mai știin­țifică în producț­iune, muncă întinsă fără sforțare și mai ales fără isto­vire din partea muncitorilor, produse utile și eftine vieței omenești, remu­nerare îndestulătoare și dreaptă, ce­lor două factori cooperativi. Principiile acestea generale nu pot fi aplicate cu aceiași măsură pretu­tindeni și în orice timp. Intr’un fel este condiționată o țară, altfel alta. Condițiunile industriei și muncei noastre sunt cu totul altele ca cele din apus. Principiul dreptăței sociale trebuie să fie același la noi, ca și acolo Aplicarea lui va varia după condi­țiile noastre specifice. Activitatea cea mai mare a noastră este agricultura. Industria petrolului și industria în genere s’au născut de curând, deși s’au desvoltat destul de îmbucurător. Desvoltarea industriei propriu zisă s’a făcut cu un sistem de protecțio­­nism, ce cere sacrificii enorme Sta­tului și populațiunei. Roadele ei bune s’au plătit prea scump. Iar rezulta­tul final, de nu se moderează siste­mul de protecțiune, va fi de­sigur fatal. Sistemul nostru de producțiune a­­gricolă fiind în majoritate comuni­tatea, comerțul și desvoltarea țărei ar trebui îndreptate, mai cu seamă spre liberul schimb. Când acum 50 ani, Ion Ghika­­ a susținut această idee, s-a strigat utopie. Și cu toate astea critica economică modernă a­­firmă însă odată acest adevăr. Leon Poinsard în «Le Production, Le travail et La Probleme Social, dans tous ses pays», vorbind de Ro­mânia, afirmă și el că sistemul li­berului-schimb i s’ar potrvi mai bine. Dar, fie­ că acest adevăr se înțelege cu o Luni (1—14 Iulie) 1908 Un număr Si v­e d h­­­u 80 ban! Linia da petit pe o coloană în pag. j. ș . SO Sara! W«m » .. „ „ „ .. „ IV . 20 Sâni Inserț sunt si reclame linia ...... 3 La­ Anunclurile si Inserxțiville ce primesc numai la AdmipsitifțlS ADMINISTRAȚIA TELEFON 18137 ISf&msms&Bmmmmm****TM** Bucc­'fistl ANMNBllBRä greu, fie­ că aplicarea lui ar însemn­a părăsirea cu desăvârșire a cunoscu­­­tului pentru necunoscut, deși siste­­­mul ultim va­ fi acesta o preface.f­ k [absolută, nu se poate cere acum. . In sistemul, dlar al protecțiune, ce folosește mai ales patronilor ș­i capitaliștilor, trebuesc luate măsur­i pentru sprijinirea muncitorilor, în to­t restul vieței lor.­­ După natura lucrului, după sfor­țările ce le cere, după timpul dat , trebuește regulat și salariul. Minimi j de salar este astăzi o bază de Sta­t fiindcă el trebuie să răspunză la i­­o­treaga viață familiară și socială , muncitorului. , Timpul de lucru, pentru copii, pen­­­tru bărbați—o­dihna — obligatorie ; remunerată a f­em­eei însărcinați , înainte și după naștere; ajutorare­a familiilor, pentru creșterea copiilo­r pentru caz de boală, pentru lipsă d lucru, pentru bătrânețe. Și toate a­­ceste sub forma demnă și adevăr ș­i economică, a caselor de economie, d­e prevedere, de asigurare și sprijin mu­­­tual și reciproc. Cu alte cuvinte, a­i economiei sistematizate al salariuli­i și al contribuțiunei obligatorie a pe tronului și a capitalului, destul d­e remunerați, ca să fie ținuți la aceast fără nici o perdere pentru ei. j Măsuri, tot așa de esențiale ca în resnirea cooperativelor, societățile­­ de producțiune și consum , percum­­ prohibirea­ riguroasă a cantinelor­ ți­­­nute de patron, care sunt mijloacel­e cele mai nedemne și neumane de spe­­­culațiune ale muncitorilor.­­ Un astfel de sistem de organizare și prevedere înlătură de la sine o mulțime de cauze ale luptelor social și apropie cele două tabere, atât d­e înverșunate astăzi. Nici­odată, o măsură de preveder­e ori­cât de nouă și de grea ar părea ca, la început, nu a putut contrarii sau nimici o situațiune, ca urmărir­i nenorocite ce au venit, fără acea pre­vedere. Când fabrici cu capitaluri e­norme au fost distruse și stăpânii ai ajuns în mizerii prin crizele violente al supraproducției, ale șomagiului sau ale grevei, nici­odată enormita­tea acestui dezastru n’a fost nici pe de­parte comparabil, cu micile, sau chiar cu marile sacrificii ce s’au im­pus patronilor, prin mărirea salarii­lor, reducerea orelor de lucru și par­ticiparea la casele de sprijin și pro­tecțiune ale muncitorilor și familiilor lor. Și tot așa urmările triste, cu cor­tegiul lor întreg de mizerii, ale unei greve de muncitori n’au fost nici pe de parte asemănătoare sacrificiilor ce li s’au cerut, prin contribuțiunile de economii sau amânarea unei greve, î­­n speranța că sacrificiul lor contt­­i­nuu va înlesni înțelegerea cu patro­­nnii. Dar, dacă conflictul se ivește, or­­­­ganizarea de Stat trebue să aibă la­­ îndemână mijloacele de îndreptare. I­­n acest sens, o largă și amănun­­■­țită legiferare se impune.­­ Situațiunea în țara noastră, este de­sigur diferită celei din alte țări,­­va fi deci nevoe și de măsuri spe­­­­ciale. In genere, însă, muncitorimea­­ are dreptul să fie sprijinită. Ea este­­ un factor esențial, poate cel mai e­­­sențial, al trecutului, al zilei de as­­­­tăzi și mai ales al viitorului nostru. In vremea aceasta, în care lumea se solidarizează tot mai mult, spri­jinul acesta se datorește tuturor. Mun­citorul național are însă un drept mai mare. El trebue ferit și sprijinit con­tra concurenței muncitorilor streini, cari emigrează la noi, numai un timp scurt, adună un bun produs al mun­cii și plecând duc cu ei, salariu de milioane, ce s’ar fi împărțit munci­torilor naționali, sau cel puțin lo­catarilor permanenți în țară. Concurența ce-o sufăr aceștia din urmă nu vine din cine știe ce supe­rioritate, ci din o specială sobrietate a muncitorului străin, aruncat de mi­zerie din țara lui și venit la noi, ca cu orice preț să adune ceva, pentru reîntoarcerea la pământul ce-l iubește cu toată ingratitudinea ce a suferit’o. Din sistemele preconizate, pentru înlăturarea acestei concurențe, s’au înlăturat multe, ca ne potrivite tim­pului și moravurilor civilizate. Unul singur a fost găsit eficace și legal ; obligațiunea absolută pentru cei ce aduc și se servesc de astfel de mun­citori, de a-i plăti egal cu muncitorii autohtoni. Lipsind folosul reducerei de salar, lipsește și singurul motiv de a te servi cu brațe străine—dar sin­ceritatea aplicării tuturor acestor mă­suri de prevedere și protecțiune le­gală se asigură cu mijlocul unui con­trol neadormit din partea Statului, prin funcționări pregătiți, cinstiți și harnici. Cu astfel de considerațiuni gene­rale, să vedem amănunțit care sunt măsurile de luat ? ce organizări se pot realiza? și ce prevederi se pot stabili ? Sir H. 'i, onomastica regelui Serbiei din 29 Iunie, fiind ziua onomas­tică a M. S. Regelui Serbiei, colonia sârbească din Capitală a ținut să ea­­ ia sărbătorească cu o deosebită sole m­­ile­nitate această zi. Tedeumul de la Biserica Kalinderu an­ite La orele 11 dim. s’a oficiat un ii­ tedeum la Biserica Kalideru. Pa­­ a­­rosinghelul Gherontie Temesen în - pe­conjurat de 4 preoți a făcut slujba au religioasă. i­- Răspunsurile au fost date de ro­ti­­rul bisericei. i­- Au participat la acest tedeum o- ministrul Serbiei, la București, se­­cr­cretarul legației și toți atașații. M. S. Regele era representat prin >r­­d. comandor Grazesch­i, aghiotant șer regal iar guvernul român, prin pe d. Dimitrie Sturza, prim-minis­­ee­tru. Au mai luat parte d-nii: de I. Kalinderu, general Năsturel, co­­l, Ionel Tătărăscu comandantul pie­n­­­ței, Trăsnea Greceanu, Cihoschi, o­ avocat etc. r­ La ora 2 p. m. colonia sârbească la din Capitală a avut o re­cepție e. la legație. a_ ' ' *re M. S. Regele Petru al Serbiei, CUVINTE LIBERE tE ___ In amintirea d-rului Radovici Lista de subscripție Acei cari l’au iubit și stimat pe regretatul dr. I. Radovici n’au pu­tut avea nici măngâerea de a de­pune o floare pe sicriul bunului lor amic. Deschidem deci o listă de subscripție, iar fondul ce se va a­­duna, va fi încredințat „Societatei pentru profilaxia tuberculozei, pen­tru ca din venitul său să se dea un premiu anual celei mai bune­ucrări românești privitoare la pro­filaxia tuberculozei. Cei cari doresc să contribuiască a formarea acestui fond, vor bine­voi să înainteze sumele ce voesc i depune la administrațiunea aces­tui ziar cu indicațiunea că le tri­mite pentru fondul Radovici. Suma din urmă . . lei 8685 Dr. Bordea, Vaslui . . „ 20 Total ... r »/vb Violența în Presă s*nu Vreți să știți în mod neîndoios dacă am intrat definitiv în va­­l­­canță? Consultați ziarele, ca să le vedeți dacă se discută despre.... ai presă, cum este, cum ar trebui să n_ fie — cum nu va fi nici o dată. j îndată ce veți vedea că presa sa ’ ocupă de ea însăși, să știți că au început vacanțele ! ]g Numai în vacanță au timp zia­­re­rele să se mai gândească și la si­­­i­tuația lor proprie. In schimb dis­­cuțiunea aceasta se face cu toata n amploarea cuvenită, și pot zice că nu este loc comun și banalitate­a care să nu fie debitate cu acest !­ Prilej. a Banalitatea de predilecție esta­u aceea de a regreta violența de b­m­­,e bagiu. ! Ah, violențele !... Ele seamănă ! dușmănie, înveninează spiritele, desbină clasele... O adevărată pa­coste, domnule ! Ce bine ar merge , lucrurile, și cât de ușor ne-am în­­­­țelege asupra intereselor mari și­­ permanente ale Țărei, dacă n'ar fi ele, cari să ne îndârjească pe unii •i contra celorlalți.... ,j Oamenii politici și ziariștii sunt­­ de perfect acord în această pri­vință. Cei dintâi aruncă vina pe ‘ pe cei din urmă că ar face exces " de zel. Cei din urmă pe cei dintâi, ’* că scot castanele din foc cu mâi­nile lor. Și toți împreună n’au des­­­­tule cuvinte spre a înfiera vio­­­­lența, ca is­vor al tuturor relelor. întrebarea cea mai firească ar fi , de unde vine totuși această vio­­­­lență în contra căreia pare a fi , toată lumea. Aici însă vreau numai să observ, că ceea ce mă mâhnește nu este faptul în sine al violenței de lim­­e­baj, ci necesitatea ei. I Nu violența e rea și periculoasa. Ar fi o adevărată crimă dacă s’ar­­ amputa scrierile politice și sociale , ale unui Carly sau Treitschke,­­ sau ale lui Eminescu la noi, de a­­­­cele pagini în cari Invectiva și Im­­, precațiunea, venite din profunzi­­­­mile unor suflete rănite, se ridică­­ la înălțimea unor adevărate acte de conștiință.­­ Rea și primejdioasă, și mai ales , urâtă, este numai violența voită­­ și silită, violența falsă. In contra acestei Violențe tre­bue să protesteze orice cuget, ori­­­­ce om de gust.­­ Cealaltă însă, isvorâtă dintr­e­­ adâncă și sinceră indignare, e­­ dreaptă și frumoasă, căci e nobilă și utilă. _­ ____

Next