Viitorul, noiembrie 1908 (Anul 2, nr. 353-382)

1908-11-01 / nr. 353

ANUL n No; 853 UW *N SASS U/*fc IS io! 9 le* SO le! IS ial Abatmanul« f­eep­le­f­f! (S­ele f!*cSref sung Pentu preoți «I tnvid­tef! prețul ebenem» ps Jorto& RSBAOrȚI»! Sft. Cele* Victoriei, W, — sassam, TEUTON !*/<*? mexastms BO Bm fe!>n fel B*r*b­lttl D-l Carp și cârciumarii D-l Alexandru Marghilo­man a afirmat Marți seara la Dacia, că e autorizat de d-l Carp să declare că-și ia angajamentul de a acorda cârciumarilor d­e la sate des­păgubiri și de a reda câr­­ciumăritului dela orașe li­bertatea absolută. Afirmarea aceasta venind de la d. Marghiloman, a cărui grijă de riguroasă exactitate e cunoscută, n’ar putea să’i treacă prin cap nimănui să’i pună la îndoială, câtuși de puțin autenticitatea. Cu toate că am putea să ne expri­măm mirarea că d. Carp, care se află în țară, și care, pre­cum cu plăcere știm, se gă­sește în perfectă stare de sănătate, recurge de câtă­va vreme sistematic la inter­preți spre a-și rosti cugeta­­rea, în loc să vie în per­soană ca să arate cum în­țelege chestiunile zilei și ce a hotărât pentru ziua de mâine. Ne va fi permis, în schimb, să constatăm că declarația făcută de d. Marghiloman în numele d-lui Carp, cons­tituie— pentru a ne sluji și noi de una din vorbele mari și dramatice pe cari le în­trebuințează carpiștii cu o vădită predilecție—un ade­vărat faliment al bătrânului șef al partidului conservator. Un faliment atât al tradi­ționalei sale intransigențe, care este și rămâne suprema mândrie a vieței sale de om public, cât și al unui punct precis, nu dintr’o declarație de principii, ci din progra­mul său propriu zis de gu­vernământ, formulat și re­dactat sub forma de proecte de legi exact acum un an. Căci, dacă vorbele mai au un înțeles, ce este dacă nu faliment, când, după ce te-ai lăudat că legea guvernului nu este decât realizarea unui proiect al tău, după ce i-ai dat aprobarea ta cea mai complectă, după ce nici în discuția generală nici în dis­cuția pe articole n'ai pome­nit de despăgubiri, după ce pe cârciumari cari s’au agi­tat pentru despăgubiri și pen­tru libertatea absolută a co­merțului de spirtoase la o­­rașe i-ai amenințat cu îm­pușcare,—vii și declari carei acorda și despăgubiri și liber­tatea cârciumăritului urban ? Oare acum un an, la re­dactarea propriului său con­­tra-proiect și la aprobarea și votarea proiectului guver­nului; d. Carp nu aflase încă că: 1) comerțul băuturilor­ spirtoase este în legătură cu producția solului nostru pe toată întinderea muntoasă și deluroasă de la Severin până la Dorohoiu ; 2) interesează mii și mii de locuitori ai ța­rei cari produc vin și țuică și d­­e un comerț care a ră­mas în imensa lui majoritate în mâinile românilor ? Ce s’a întâmplat de atunci, pentru ca d. Carp să-și schimbe atât de radical punc­tul de vedere, d. Carp, care se­­ mândrea, și cu drept, cuvânt,­­ cu admirabila unitate, cu in­ , comparabila consecvență a­­ vieței sale politice ? . In zadar căutăm să găsim­­ alt­ceva în acest scurt in­­­­terval, de­cât apropiata ale­gere din Capitală, în care­­ cârciumarii vor avea de­si­­n­gur un rol însemnat, și­ care j­ de mai multe luni exercită­m o adevărată putere fonotică­­ asupra partidului d-sale ca și­­ asupra partidului d-lui Take I Ionescu. j Ne aducem aminte că încă­­ astă primăvară, la banche­­­­tul de la Buzău, d. Marghi­­­­loman nu cutezase să tăgă­timici abia îndrăzni să spue câteva cuvinte, foarte în trea­căt, despre necesitatea și le­gitimitatea despăgubirilor. Apropierea alegerei a pre­cipitat convertirea. Luptat-a mult cu sine d. Carp până să-l autorize pe d. Marghiloman de a face de­clarațiunea în chestie ? Pro­babil că ușor nu i-a venit să se dezică într’un timp a­­tât de scurt asupra un­ei ches­tiuni care ca principiu și mo­dalitate face parte integrantă, nu numai din programul său, dar și din metoda sa de gu­vernământ. Suntem convinși că declarația i-a fost literal­mente smulsă. Dar, ușor ori greu, aceea ce a făcut d-nul Carp nu se poate numi altfel de­cât fa­liment. Și, din partea d-sale, este mai mult dureros de­cât urât. .... Domnule Marghiloman, domnule Filipescu, de ce l-ați împins la această capitulare ? Zis-a d. Mihalcea că trebue, că nu se poate altfel ? NOTE POLITICE „Epoca" în numărul ei de oni a publicat un articol intitulat „Dis­cuții umilitoare“, în care zice că e umilitor să discute cu noi, fiindcă i-am făcut manchesterianiști. Dar manchesterianist nu e o înju­rătură!...* Junimiștii ii acuză pe takiști de demagogie iar takiștii întorc acum —și cu drept cuvânt — aceiași acu­zare junimiștilor. Iar noi ne mulțumim cu formula biblică : — Voi ziceți! * „Conferințele noastre, zice Con­servatorul, tinzând la formarea ca­racterelor, la adevărata educație „politică a masselor poporale, se „acomodează spiritului timpului, „care cere luminarea poporului iar „nu seducerea lui cu promisiuni, „cari întotdeauna au ca urmare „amărăciunea și desgustul“. Am înțeles. Declarația d-lui Mar­ghiloman că un eventual guvern carpist va acorda cârciumarilor de la sate despăgubiri, nu este o promisiune... Dar atunci ce este, dacă nu o promisiune ? Te pomenești că va intra la grijă d. Mihalcea,—conferențiarul Ligei de propagandă conservatoare.... Congresul din B­erlin nu mai există pentru bulgari Corespondentul ziarului „Corriere della Sera", întrebând pe d. Cle­­menceau, ministrul președinte al Franței, asupra congresului din Berlin, a primit următorul răspuns: „Nu există un asemenea congres“ a zis d. Clémenceau, „el e călcat în pi­cioare". Ziarul „ Vecerna Posta“ răspunde următoarele cuvinte semnificative la răspunsul d-lui Clemenceau: Intr’adevăr nu există congresul din Berlin. Dar de când aceasta"! Oare de la anexarea Bosniei și Herțegovinei și declararea independenței bulgare Congresul din Berlin nu s’a călcat a­­cum. Noi încontinuu, în timp de ani, am reclamat Europei: împliniți con­gresul din Berlin! La acel congres se prevedea reforme în Turcia europeană și acestea nu s’au dat niciodată. Eu­ropa nu s’a îngrijit niciodată ca să pue în aplicare congresul din Berlin. Mai ales Turcia, care l-a iscălit. Con­gresul din Berlin a avut o parte slabă, dar, după cum spune d’Avril, a dat și un lucru bun. Tot binele ce a făcut a fost înlăturarea congresului de la San Stephano. Europa a călcat acest congres, și din inițiativa Angliei s’a făcut cel din Berlin. Și astăzi Anglia plânge după acel congres, care pentru interesele ei a împărțit Bulgaria. Bulgaria nu numai că n’a iscălit con­gresul din Berlin, dar a protestat în contra lui. Și tocmai acele puteri cari l'au dat, car’i l’au iscălit, nu s’au ținut de articolele acelui congres, și au lă­sat popoarele creștine din imperiul turcesc în robia cea mai neagră, ca să fie sfâșiate, nimicite. Și acum când am devenit liberi, avem și noi drepturi politice și am călcat acel tratat, care ne amenință în existența noastră, tot Anglia e cea dintâi care protestează în contra noa­stră și cere întrunirea conferinței eu­ropene ca să plătim milioane Turciei și să cumpărăm independența noastră ! Clemenceau are dreptate că nu mai există și nu trebuia să existe. Și dacă d. Leopceff tratează la Constantino­­pol pentru cumpărarea neatârnarei noastre, noi vom aștepta ca să as­cultăm ce va spune un Gladstone bul­gar, pentru acel drept bulgar pe care îl urmărim de veacuri, și atunci se va vedea cât poate face un popor, care nu e mai mare ca altul...“. ZIAR DE DIMINEAȚA CRONICA COOPERATIVA Lipsa cea mare în cooperația noastră — Școala, școala și iar școala L. — Avem bănci populare și tovărășii de foarte multe feluri la sate. Mai avem organe de control al statului, a cărui grijă constă în supravegherea și în­drumarea mersului bun și cinstit al cooperatismului nostru. Se găsesc și conducători sîrguitori,­­ cu destulă bunăvoință, în mișcarea solidaristă a țăranilor. Avem multe lucruri bune, și afir­măm aceasta, fără să exagerăm, dar ne lipsește încă ceva... încă ceva de­­ căpitenie. Avem — și s’o spunem des­chis, de la început,­­­­ o mișcare coo­perativă, dar nu avem cooperatori! Nevoia cea mare a cooperației în România nu e atât de ordin material — cât de cel intelectual și moral. In băncile populare, se găsește destul ca­pital disponibil, care astăzi de sigur că a ajuns cifra de 45 milioane lei. O sumă ce nu se poate disprețui nici chiar de marele institute financiare. O sumă care, — dacă o întrebuințezi bine — poate însemna, și de fapt în­semnează, o puternică înlesnire în tra­iul plugarilor noștri. Dar, poate însemna puterea mate­rială, adevărata față a unei coopera­­țiuni . In nici un caz ! Cooperatismul nu este unul și acelaș lucru cu capi­talismul. O cooperație clădită pe un fond ma­terial, și lipsită în totul sau în mare parte de fondul intelectual, moral spe­­­cifice ei, nu mai e cooperație ! Coope­­rațiunea are ca bază, reflectează în viața economică, tendințele unui idea­lism înalt și ale unui creștinism cu­rat. Capitalul e întrebuințat ca mijloc, nu ca scop, în cooperație! „Capitalul e salariatul muncei.“ Deci, valoarea socială și națională a cooperațiunei e hotărâtă în deosebi de pătrunderea lucrurilor, de înțele­gerea și iubirea scopurilor coopera­tive, din partea celor întovărășiți. Nu, spun încă odată, nu puterea banului îmbracă mișcarea tovărășiilor în ade­­vărata-i însemnătate, ci spiritul și ini­ma tovarășilor !* Și, dacă cercetăm lucrurile la noi ce găsim ? In epoca începutului, — când s’a a­­runcat sămânța, — mișcarea coopera­tivă și-a întins sfera peste întreaga țară ; aproape în toate satele noastre, avem astăzi câte o tovărășie. In epoca organizării, astăzi mai a­­les, când a încolțit și a răsărit sămânța aruncată în pământ fertil, — trebue să­­ cugetăm cât de mult la îndrumarea­ cooperației pe adevărata cale, către adevăratele țeluri ! Nu am făcut totul pentru coopera­ție! Am muncit mult, dar ne rămâne încă foarte mult de muncă ! Dealtminteri, acest lucru e prea clar. O organizație socială, serioasă, în­ dezvoltare, cum e mișcarea noastră , cooperativă, nu poate fi modelată, înzestrată cu toate organele necesare, decât în decursul unei vremi înde­­­lungate. Și vremea rodului — deplina desvă­­luire a însemnătății sociale și națio­nale—nu este, ci va veni, pentru cooperația noastră! Va veni, fără în­doială ! Ce vedeți astăzi în tovărășiile sătești, e mai mult făgăduința unei­ îmbogățiri sufletești a poporului nos­tru— decât însăși înfăptuirea acestei îmbogățiri. Insă vremea rodului nu trebue aș­teptată în tihnă, căci nu vine de la sine ; ea trebue pregătită... In acest scop, trebue să îngrijim de instrucția și educația cooperatorilor — și până azi nu ne-am îngrijit îndeajuns, iar fără o educație și instrucție, mișcarea noas­tră, să se știe lămurit, e lipsită de adevăratele puteri, nu va însemna în viața neamului nostru, ce dorim atât de mult să însemneze. Că stăm rău, întrucât privește ins­trucția și educația tovărășiilor dela sate, nu e de vină o anumită cauză personală, ci împrejurările economico­­sociale, întreaga stare culturală, în care mișcarea cooperativă din România s-a­­ născut și a crescut!­­ Viitoarea politică (mă rog, nu poli­­­­ticianism !) a cooperației noastre va­­ trebui să aibă ca problemă capitală: pregătirea minței și sufletului tovară­­­­șilor în sensul ideilor solidariste ! ! In multe părți, mișcarea noastră e­­ lipsită chiar de conducători! Sătenii­­ nu pot îndruma decât rar de tot, ci tovărășie de-a lor, iar preoții și în­­­­vățătorii, ocupați cu prea multe (mai ales majoritatea învățătorilor sunt surmenați), din ce în ce se vor înde­letnici mai puțin — cu cât coopera­tivele vor crește ca număr și ca im­portanță. .. Nu avem o pregătire îndestulătoare a conducătorilor, chiar preoții și în­vățătorii nu au de unde să dobân­dească instrucțiunea cooperativă. O inspecție făcută de către elemente pregătite, odată la un an, e o școală 4 luna — dar e prea puțin! Lămuririle, pe cari conducătorul de bancă le-ar găsi în foile de publicitate Curierul băn­cilor populare și Tovărășia ce apar lunar sunt folositoare, dar iarăși neîndestu­lătoare ! Trebue, — e o cerință impe­­rioasă — să facem ceva mai mult pe­­ tărâmul educației și instrucțiunei în­ cooperație. I Dacă vom lăsa, pe viitor, greul miș­­­­carii asupra conducătorilor de astăzi, î­i se va întâmpla ca mișcarea să sufere 1 1 din ce in ce mai mult de lipsa perso­­­nalului conducător — nu poți cere de 11 la un biet învățător să fie de toate,­­ să aibă o putere titanică—sau să le apuce alte căi, pe cari nimeni nu lej] dorește! Avem nevoe de un personal ] pregătit, care să lucreze în tovărășiile­­ sătești și să îndeplinească în acelaș­­i timp, rolul de dascăl convins, dezin­­­­­­teresat... nu de apostol, prea s’a uzat l­a această monedă azi fără valoare pe f­a piață ! — în mijlocul plugarilor. (I Acești dascăli modești, dascălii cop­ii rațiunei, s’ar putea recruta dintre­­­ copiii de plugari. Ei ar urma, după și terminarea claselor primare, o școală 11 cooperativă de un an sau 6 luni, unde s - ar dobândi cunoștințele cerute în con­­­­ducerea tovărășiilor! Dascăli cooperațiunei nu ar asigura­­ numai bunul mers al instituției, ci ar­­ fi necontenit pilda vie pentru plugari,­­ p e care ’i ar convinge mai mult de i­nsemnătatea întovărașiilor în viața e­­­­conomică, ] i­na­­­tiv.­ Și în străinătate, unde analfabe­tismul nu e atât de răspândit, sunt o mulțime de mijloace pentru educarea tovarășilor. Sunt școli cooperative, pentru vii­torii conducători, sunt cursuri de pregătiri p­entru cei ce stau în frun­tea tovarășilor,­fără să mai vorbim de cursurile despre cooperațiune, ce se țin în școlile superioare de agri­cultură, și chiar la universitate (la fa­cultatea de teologie) recunoscându-se deci și de știință marea valoare po­­litico-socială a mișcării cooperative. Propuneri pentru organizarea ins­trucțiunei cooperative, s’au făcut și­­ a noi! Ar trebui luate în­deaproape cercetare! Nu­mai ne este îngăduit să întârziem... „Cursuri de pregătiri“, cari durează câte­va zile, pentru conducători sunt bine cunoscute și la români bucovineni unde au fost subvenționate chiar de guvernul țarei. La noi, din inițiativa băncilor po­pulare, avem de amintit numai 2 cursuri de pregătiri pentru conducă­torii de tovărășii. Prea puțin! Ținerea cursurilor ar trebui organizată pe o bază mai largă! Am toată nădejdea că se va lua în seamă, de către autoritățile în drept, problema instrucțiunei și educațiunei cooperative. „Căci dacă avem cooperative nu însemnează că avem neapărat coope­ratori, dispunând de cooperatori vom vedea în chip firesc propășind un cooperatism puternic“. R. ACTIVITATEA porturilor Bulgariei pe Dunăre și marea Neagră Direcțiunea serviciului de sta­tistică a Bulgariei a publicat zi­lele trecute statistica comerțului exterior al Bulgariei însoțită de o statistică priv­toare la activitatea p­orturilor de pa Dunăre și marea­eagră. Mișcarea navigației în porturile bulgarel» Mare și Dunăre, în cursul anului 1906, prezintă o cifă de 38.220 de năvi cu un echipaj de 433 186 oameni, o încărcătură de­­ 969.847 tone și 629 192 de pasa­geri. Rezultatele obținute în anul 1906 nu sunt cu mult superioare celor din anul 1905, când numărul bas­timentelor cari au frecventat por­turile bulgare, a fost de 33.425 năvi cu un echipaj de 403.892 oa­meni, o încărcătură de 1.144 178 jtone și 532.732 de pasageri. ] In porturile bulgare la marea Neagră, în cursul anului 1906, au sosit 6 296 de năvi cu un tonaj net de 1 485.916 tone cu 60.131 oa­meni de echipaj. In cursul ace­luiași an au eșit 6 283 de năvi cu un tonaj net de 1.489 538 tone cu 60.041 oameni de echipaj. Comparată ceiei din 1905, so­sirile în porturile mărei Negre prezintă pentru 1906 o augmentare de 46 la sută asupra număru­lui năvilor, de 13 la sută asupra echipajului, și o scădere de 4 la sută asupra tonajului. Năvile ple­cate prezintă o augmentație de 46 la sută asupra celor din 1905, de 14 la sută asupra echipajului și o scădere de 3 la sută asupra tona­­jului. In porturile bulgare ale Dună­rei în timpul anului 1906 au in­trat 9.318 năvi (navigația streină și cabotajul reunit) cu un tonaj net de 1 819.192 tone, având 145 325­­oameni echipaj. In timpul aceluiași­­ an au eșit 9 277 năvi cu un tonaj I’de 1 802.283 tone având 144 844­­ oameni de echipaj. Aceste cifre a­­j­­uză pentru anul 1906, în compa­­­­rație cu 1905, o sporire de 4 la­­ sută asupra echipajului. De ase­­­­menea bastimentele elite prezintă­­ o augmentație de 5 la sută asupra tonasiului și de 4 la sută asupra echipajului. In definitiv mișcarea bastimen­telor în porturile Mărei Negre și Dunărei este aproape neînsemnată. Scrisori din lanina Sosirea domnului Rallys în orașul nostru lanina, 23 Octombrie 1908. — După cum v-am anunțat telegrafic, se aștepta sosirea fostului Prim ministru al Gre­ciei, Rallys, care a și avut loc Marți 21 cor. Grecii înflăcărați de sosirea acestui personagiu începură să se agite, să arboreze drapeluri grecești, ca și cum ar fi fost în Grecia, fără să ia în ve­dere că sunt cetățeni ai împăratului Turcesc. Incă de pe la orele 10 a. m. Grecii începură să închidă magaziile, iar pâlcuri,­pâlcuri de indivizi de tot soiul începură să se îndrepteze către bariera de unde se aștepta sosirea lui Rallys. Elevii și elevele școalelor gre­cești porniră spre direcția Prevedei ca să preîntâmpine pe Rallys la locul numit Sântu Ion. Un grup de derbe­dei grecii imbrăcați în fustanele și cu steaguri grecești se îndreptă la Me­­tropolie și în cap cu Metropolitul por­niră cu mare alai spre Caluciosmia Sfântu Ioan. Ajungând în piața Infră­­țirei în dreptul Palatului Adminis­trativ, se eși în cale ofițerul Ah­met Efendi, întrebând pe purtătorii de stea­guri dacă sunt supuși greci sau cetățeni turci, și după ce aceștia răspunseră că sunt cetățeni turci, fură somați ca să ia și drapeluri turcești sau să meargă fără drapeluri. Grecii în loc să as­culte de sfatul bravului ofițer și să ceară scuze de imprudența și fapta lor anti-patriotică, se încăpățânară și­­ ■ -■ -----Ui—-"i’iirvii. le spuse că ori ca drapeluri turcești ori se va întâmpla ceva grav. Albanezii cari se adunaseră de cu­riozitate văzând pe bravul lor ofițer înconjurat de derbedei greci, și iritați de impertinența grecilor se repeziră la arme și era să fie o luptă sânge­roasă și poate chiar măcel, dacă nu alergau la fața locului atât șeful jan­darmeriei energicul Zya Bey, preșe­dintele clubului Albanez, și alți dis­tinși Albanezi, cari liniștiră pe soldați și popor, evitând o mare vărsare de sânge. Norocul a fost că nu s’a tras nici un foc de revolver sau de pușcă, căci atunci ar fi izbucnit o adevărată încăerare cu consecințe grave și fu­neste La orele 4 p. m. sosi­rir Rallys în dreptul mânăstirei Sfântu Ioan, unde fu preîntâmpinat de consulul grec, de metropolitul laninei și toată grecozi­­mea de aici. In curtea mânăstirei se ținură mai multe discursuri. Astfel mitropolitul zise că se simte prea fe­ricit că salută pe un așa de marcant personagiu al Elinismului, iar Kir Rallys răspunde că Elinismul dato­­rește totul Clerului. Au mai vorbit alți greci și apoi în alai porniră spre oraș. Din partea au­­torității era numai primarul orașului și dragomanul Vilaetului. Când tot alaiul trecu prin piața In­­frățirei, începură Grecii să strige zita (ura) trăiască Turcia. Trăească Grecia dar nici Turcii, nici Albanezii, cari pri­veau de curiositate nu se sinchesiră de loc, cea ce a usturat pe Greci, văzându-se desconsiderați de modul lor de purtare anti-patriotic. Tot alaiul se opri în fața palatului administrativ și d. Rallys cu suita lui compusă din câțiva deputați greci veniți în adins cu el din Grecia, din consulul grec de aci și din mitropolit, se presentară in vizită la guvernator. Ern Mercur­ 22 c., d. Rallys primi vizita guvernatorului și a Grecilor din Ianina, cărora le-a tras o săpuneală pentru imprudența ce au făcut cu o­­cazia primirei sale, de a permite der­bedeilor să facă nerozii cu drapeluri și să provoace scandaluri prin felul lor de conduită banditească. Câțiva Greci cuminte au făcut aspre repri­­mande cluburilor grecești, cari asmu­țiseră pe toți pungașii și ocnașii la acte de revrăstire în contra autorită­ților militare și polițienești. Astăzi Joi 23 d. Rallys va vizita clu­bul albanez, căci era președintele clu­bului Zi­a Bey l-a vizitat oficial, și în micul discurs ce s’a ținut i-a spus că îi urează bună sosire în patria Alba­­nesilor, iar d. Rallys i-a mulțumit zi­când că pe jumătate este­ și el alba­nez, ceace nu e curios, căci în Grecia locuesc destui Albanesi prin insule și prin împrejurul Athenei. Aseară i s’a oferit un supeu de că­tre Valiul la care au asistat 30 de persoane. De aci se zice că se va duce sau la Arghiro Castra sau la Meu­ra. Basile. Delegația bosniacilor la Viena —Dela coresp. nostru particular— Viena, 28 Octombrie.—Deputați; Bosniacilor mahomedani, sub con­­ducerea primarului din Seraievvo Esad Culovici, a fost primită ieri în audiență din partea împăratu­lui. Culovici, în numele musulma­nilor din Bosnia, a adresat mo­­narhului următorul discurs : Maestate, musulmanii din Bos­nia și Herțegovina au venit cu su­punere și cu adevărată dragoste de fii în fața tronului M. Voastre. Deși numărul nostru este mic în Bosnia și Herțegovina, și deși po­­ziția geografică a acestor provincii a fost cât se poate de nefavora­bilă pentru noi, totuși în decur­sul veacurilor am știut să impu­nem în provinciile acestea domi­nația noastră. Când acum treizeci și mai bine de ani nori negri amenințau țara noastră, amenințau viața noastră, s’a îndreptat și spre noi o rază de lumină. Glorioasa armată a M. Voas­tre a venit la noi, ne-a apărat de primejdie și ne-a asigurat liberta­tea limbei și a religiunei noastre. A fost o zi fericită aceia, în care armatele M. Voastre au ocupat Bosnia și Hertzegovina. Ele ne-au apărat în desvoltarea noastră cul­turală și economică și ne-au asi­gurat și mai departe dominația a­­supra celor două țărișoare. Sub domnia M. Voastre ni s’a păstrat tot ce am avut mai scump și mai sfânt, tot ce ne era amenințat cu peirea. Musulmanii au știut să a­­precieze totdeauna binele ce ni-­ ați adus. Și acum, când cu sfială venim înnaintea tronului M. Voas­tre, avem toată încrederea, că drep­turile noastre­­ vor fi și mai de­parte apărate. Suntem convinși că, prin legi bine­făcătoare, ne veți apăra drep­­tul nostru de proprietate, veți a­­sigura autonomia bisericei noastre. In această credință, am venit să Vă aducem închinarea fraților noș­tri. Cerul să Vă păstreze mulți ani spre fericirea noastră !“ La aceste cuvinte monarhul a răspuns următoarele: „Cu plăcere iau cunoștință frumoasele sentimente de cari D, Voastră ați fost conduși, când ați venit , aici. Cuvintele D-voastră mă fac să cred că ați înțeles pe deplin intențiunile mele și ați dat crezământ cuvintelor mele, când am promis supușilor mei absoluta libertate confesională și absoluta egalitate în fa­ța legilor. Fiți si­guri că guvernul meu va face to­tul, pentru ca cetățenii din Bosnia și Hertzegovina să se simtă feri­ciți.“ După ce deputații va vizita in­­stituțiunile cele mai de seamă din Viena, va pleca spre Budapesta, unde va rămânea de asemenea câ­teva zile. Coreap Sâmbătă (1—14) N­­cembrie 1908 momim 'iiii'mi.musui UnSe ce «wși T pe o coloanâ în p*g, jji . 4­ 0 Birt «dem M­n » * ii­a », ^ I Incerțiuai și lini» ...... 3 Lei An«s«fe**ii*­ și K­MW*ținnlU a» s* iuSmb­le­*®»sa» fragt 0 te Agențiile .de Publicfe*?« Amm&mm gomerd­ăuz E­scu­rsiunea IN BOSNIA ȘI HERZEGOVINA Organizată de „CERCUL AGRICOL“ București O gospodărie țărănească model Unul din scopurile excursiunei noastre a fost de a cunoaște prin cercetarea la fața locului, gospodă­riile țărănești model, prin care gu­vernul bosniac își-a propus a in­fluența direct asupra prăpășirii e­­conomice a săteanului. După ce d. dr. Maximilian Po­­povici vizitând mai acum 10 ani Bosnia și Herzegovina, ne-a dat pentru întâia oară o descriere a unei asemenea gospodării, multă lume de la noi care cugetă la mij­loacele cele mai prielnice de a ri­dica starea economică a sătenilor noștri, a început a se interesa de opera bosniacă în această direc­țiune. Este poate cel mai intere­sant și mai original experiment social din câte s’au făcut, nu nu­mai în Bosnia și Herzegovina, dar și aiurea. Intru­cât mă privește, am con­vingerea că acest mijloc de cul­tură economică pentru săteni este dintre cele mai puternice și mai bogate In­succese, dacă nu chiar cel mai eficace. De aceia mă bucur că a început a se pune în practică și la noi, de către Cassa Școalelor, în urma unor recente măsuri luate de d. ministru Haret, precum și de către Regia Monopolurilor Sta­tului, în urm­a inițiativei fostului inspector d. M. Popovici, cum am arătat și cu alt prilej în coloanele Viitorului. Ca un sprijin al expunerilor mele de atunci, să servească rân­durile de mai la vale. In Bosnia și Herzegovina sunt trei categorii de gospădării țără­nești : unele sunt organizate și su­pravegheate de stațiunile agricole, altele de învățătorii rurali și al­tele sunt încredințate învățătorilor înșiși. Cele dintâi două categorii cuprind în total vre-o 70 de gos­podării răspândite în­ diferite părți ale țarei. In fond sunt organizate la fel și urmăresc scopul de a servi de pildă sătenilor, cu deo­sebire că cele conduse de învăță­tori mai au menirea de a se face în ele demonstrații practice cu e­­levii școalelor rurale în care se predau cunoștințe de agricultură, precum și ca mijloc de demonstra­­țiune în cursurile agricole de Du­minică. Gospodăriile învățătorești până acuma 6 la număr s’au înființat de către învățători pe proprietatea lor, cu un ajutor bănesc acordat de stat, sub formă de împrumut. In acest mod se urmărește sco­pul de­ a sa da învățătorului prile­jul de­ a practica el însuși cunoștin­țele pe cari este chemat a le răs­pândi, fie în școală, fie prin con­ferințe . Am vizitat gospodăria țărăneas­că din satul Ottoka, de pe pro­prietatea Aii Pași Most, la depăr­tare de 6 km., de Serajevo. La intrarea noastră în curte— conduși de d. consilier economic Bautz și de alte persoane oficiale și însoțiți de membrii coloniei ro­mâne din Sarajevo, săteanul—un om voinic și chipeș—ne-a eșit îna­inte voios și ne-a întins mâna, fără sfială, ceea ce dovedește că autoritățile care îl călăuzesc se bucură de încrederea lui. Vrednică de luare aminte era casa nouă : o clădire dreptunghiu­lară de 14 m. de lungă și 10 m. lățime, împărțită în trei camere, toate nepardosite, două de câte 5 și una de 4 m., lățime. încăperea de la mijloc era fără pod, servește ca bucătărie și odae comună. Celelalte două aveau pod și anume podul uneia era deschis iar al celeilalte transformat în o­­daie. Mobilierul casei era destul de primitiv , afară de lăzi și paturi mai nimic de seamă. Autoritatea se felicită a fi introdus paturile și o mașină de bucătărie ; inainte de aceasta se gătea pe o vatră fără coș, așa că fumul umplea toată odaia, ceace se vede și la noi destul de des încă la țară. In această casă spațioasă, dar simplă și lipsită de orice podoabă exterioară se dă înfățișarea plăcută a caselor țăranilor noștri chiaburi. Ea adăpostește nu mai puțin de 9 familii înrudite de aproape între ele și formate din 23 persoane, din cari 2 femei bătrâne și 3 copii mici incapabili încă de muncă. In fața casei e un cuptor nou și sistematic, de care se servesc și vecinii. Casa veche—de asemenea de că­rămidă—e încă în ființă , ea con­stă din o singură odae, un prid­vor transformat în cramă și un ald alăturat. ot de cărămidă, dar netencuit, e un grajd de boi. Celelalte acarete vechi­­ sunt de scânduri, 2 hambare pentru grâne, 3 pătule de porumb, un coteț de porci, două de pasări, un șopron, toate așezate fără nici o regulă împrejurul casei vechi. O latrină închisă complecta totul. Grajdul nou este în fine cea mai de seamă clădire economică a acestei gospo­dării model. El are o lungime de 17­5 m. și o lățime de 10 m. Dis­pozitivul interior e pe două rân­duri, cu coridor la mijloc cu canal pentru scurgerea uzinei la plat­forma de băligar de lângă grajd. In el încap 20—23 vite mari. La construirea grajdului sătea­nul a fost ajutat cu 600 coroane și lemnăria brută gratis din pădurile statului. Săteanul a cheltut afară de aceasta 2300 coroane. Podul grajdului servă ca depo­zit de nutreț. In pod e mașină de tocat pae, jos una de tocat sfecle și dovleci. La un perete lateral al grajdului e camera pentru lapte. Platforma de gunoi are 10 m. lungime, 5 m­. lățime și 1 m. adân­cime ; gunoiul este bine îngrijit. Săteanul posedă : plug și grapă de fer, vânturătoare, zb­or, căru­ță etc. întinderea cultivată de acest să­tean, care e kmet, se urcă în total la 28­ 07 Ha și anume : I. Teren propriu : 1 Ha 32­36 mp. arătură. 11­40 „ grădină. 600 „ clădiri. II. Ca kmet : 20 Ha 3600 mp. arătură. 7740 „ fâneață. 2130 „ clădiri. 2270 „ grăd. pomi. III. In bani: 5 Ha a 100 coroane Intre Aga (boer) și Kmet este o relațiune agrară particulară . Aga nu poate vinde terenul cultivat de Kmet, fără consimțământul aces­tuia . Kmet la rându-i este dator a da o anumită parte din produs de regulă o treime. Vitele Kmetului sunt: 15 vaci, lin cari 10 da Pintzgau și 5 corci­turi, 3 capra și 2 ezi de rasa Sa­­snen—o capră de acestea dă 2 și jum. litri lapte pe zi—; va căpăta un țap gratuit de la ferma Ilidze; O casă de Kmet. Un n'noiil 1 ol

Next