Viitorul, noiembrie 1908 (Anul 2, nr. 353-382)
1908-11-25 / nr. 377
maiX' I ANUL n No. 377 Un număr vtchiu 30 bani ABONAMENTE .---r. •.'• UN AN «AM LWN< »ft M . ..................................IS UI O lei lift OtrtlnliftH..........................«OM I« tal £feoft*mtnt»lt fneap ia I f» ta «le ftaalral luni. »Hptru prvvțl At fnvkțttort prețul abonam. pa jurrvlL ț;v »<« RlDACjTIAi M, Oala* Vletarial, §8, «. Bucurați*. TSLIFON W/47 ■■■ ...IMl .MW Ce promite și cei promite d.Take Ionescu găsindu-se la banchetul din Botoșani între atâția prinți, d. Take Ionescu s’a arătat bon prince. Ca răsplată că conservatorii botoșăneni l’au urmat aproape cu toții după despărțirea sa de partidul vechiu conservator, d-sa li-a făgăduit că, la rândul lor, ei vor avea o parte hotârîtoare în conducerea partidului conservator-democrat. Entuziasmul, precum rezultă din darea de seamă, a fost mare. Și cu drept cuvânt. D. Take Ionscua înțeles prin această făgăduială că, din cabinetul pe care-l va forma, când va suna ceasul, va face parte și unul din eminenții bărbați de stat cari împodobesc, cu aristocratizmul lor mai mult sau mai puțin autentic sau cu cunoașterea lor mai mult sau mai puțin vagă a graiului românesc, partidul conservator-democrat din Botoșani. Și o asemenea perspectivă este întotdeauna plăcută, ori cât de problematică ar fi. Vedeți însă cât de inconsecvent e d. Take Ionescu cu sine însuși. Abia deunăzi d-sa s’a lăudat la clubul conservatordemocrat, în discursul ce l’a făcut asupra politicei externe că nu făgăduește nimănui nimic, nici particularilor, nici claselor sociale, nici târei. In dorința sa de a arăta că nu face demagogie, adică că nu face făgădueli irealizabile, și că nu apelează în lupta sa politică la egoismele individuale sau de clasă, a afirmat că nu ia nici un fel de angajament față de cetățeni și că nu se leagă asupra nici unui program —ceea ce însemnează a nu face nici un fel de politică, nici măcar politică rea, care încă este o politică! E exactă oare afirmația asta? D. Take Ionescu nu promite nimic nimănui, nici personal nici prin oamenii de încredere, nici direct nici indirect ? Să presupunem că așa este,—cu toate că faptele vorbesc împotrivă și avem motive serioase a crede că nu numai propaganda takistă e bazată mai ales pe făgădueli individuale, dar că se făgăduește chiar unul și acelaș lucru la mai mulți inși deodată. In cazul acesta e foarte interesantă excepția, ce a făcut-o șeful partidului conservator-democrat la Botoșani, când a promis partizanilor săi de acolo că va lua în guvern pe unul dintre ei. Iată un șef de partid, care își face un merit din faptul că e liber și vrea să rămâe liber de orice angajament, atât față de partizani cât și față de clasele sociale, — ca și când ar fi tot una de a făgădui slujbe și „compensații“, și de a spune diferitelor pături ale societăței ce înțelegi să faci întru satisfacerea nevoilor lor colective, și ca și când un partid are alt rost decât acela de a desluși și îndeplini trebuințele marilor categorii de interese ale țărei — și care în schimb se angajează în mod formal să declare, în mod extrem de anticipat, pe cine va lua în guvern! Escepția aceasta e caracteristică pentru interesul ce-l poartă d. Take Ionescu ceor mici și celor fără nume istorice din partidul său și pientru modul cum își înțeege datoria de om de stat? D-sa nu se crede obligat «& wreeomKftNiE 11« aiy da idei și idealuri, sub cuvânt că nu vrea să agite clasele. D-sa nu făgăduește nimic negătorilor... Aud ? In schimb, se crede dator să deschidă perspective ministeriale nu știm cărui purtător de nume slistru din jud. Botoșani... Nu vom spune că nu ne interesează cu cine are de gând d. Take Ionescu să guverneze țara asta — deși problema este încă de o foarte slabă actualitate. Constatăm însă că falnica atitudine a șefului partidului democrat de-a nu ne spune ce anume nevoi ale țarei îl preocupă, cum anume înțelege să le satisfacă, și cu ajutorul cui, se evaporează când e vorba de a însemna bătrânețele naturale sau premature ale vreunui purtător de nume istorice autentice sau apocrife. Discursul lui Fortis Toată Camera italiană aplaudă critica fostului prim-ministru Fortis în contra politicei austriace. Camera italiană a fost deunăzi unanimă în a aclama pe unul din cei mai eminenți parlamentari și oameni de stat ai Italiei contimporane, care într-un lung discurs a precizat, cu un tact perfect și tot odată cu o salutară francheță, nemulțumirie poporului italian împotriva politicei Austro-Ungaiei în genere, și a anexărei Bosnii-Herzegovinei îndeosebi. De la extrema Dreaptă până la extrema Stângă, inclusiv socialiștii de toate nuanțele, întreaga adunare din Montecitorio a aprobat cu entuziasm critica formulată de Fortis în numele celor mai înalte interese naționale și internaționale ale Italiei, în contra modului cum Austria înțelege să se poarte ca vecină și aliată față de regatul Italian, înșiși miniștrii, în frunte cu șeful guvernului, s’au asociat la această impunătoare demonstrațiune patriotcă, relietând călduros pe orator. Deputatul Barzilai a exlamat : „— E Italia însăși care vorbește !» Ferice de parlamentele în cari în ceasurile istorice se ridică glasuri car vorbesc de sufletul națiune* Întregi, realzănd unanitatea națională NOTE POLITICE Suntem foarte mulțumiți că splendidul discurs rostit de d-nul Al Ljumra la Craiova, a apărut după discuril eiu de la Galați. Căci dacă erau unii, cari atunci mai oieau oara cari nedumiriri asupra directivei hotărât naționale a politicei sale economice, după cetirea discursului din Craiova, se vor convinge că este vorba aci de o concepție adănc cugetată, de un bloc unitar, care nu se poate fărâmița, cum si fărâmițează conglomeratele. E adevărat că la noi se uită lesne. Cu toate acestea, „ Ordinea“ ar fi putut să mai aștepte, înainte de a redeschide coloanele sale d-lui Marcel Brânză.* D. Xeni ca orice tânăr are iluzi. Iluzia că partidul d-lui Take Ionescu este partidul Ordinei. Mulți se întreabă cum spiritul luminat și larg oare a scris „Marea Austrie și s’a putut rătăci azi intr’un reacționarism a la Pobiedono8zeff. Explicuția s foarte simplă. E Waterloo-ul d-lui Aurel Poppovici.* " Nemulțumit să dea cu lanceai in porțile cetății democratismului modern care, fie zis In treacăt, nu se prea Îngrijește de aceste inofensive lovituri. a. Aurel Poppovici ține cu orice preț acum să se răsboiască cu morile de vânt. Intr’una din expedițiunile sale Don Quichottești el și-a închipuit că democrații români sunt înpotriva oricărei clase conducătoare, și Îndată cavalerul reacționarismului și-a Îmbrăcat zalele, și-a închis corpul In coiful său, a Încălecat fie fugarul său spumos și cu lancea, ntius, s’a repezit — vai ! — ... asupra unei mori de vânt. D. Take Ionescu are câte un compliment pentru fiecare oraș unde vine. Așa la Botoșani a zis că acest oraș este leagănul tradițional al ideilor conservatoare Pe cât știm, la Botoșani nu s’a născut nici Barbu Catargiu, nici Lascar Catargiu, nici Alexandru Lahovary, nici Petre Carp, ci numai d-nui Gostăchel Ghica-Deleni si Prințul Leon Ghica-Dumbrăveni. ZIAR DE DIMINEAȚA INTERVIEW on P. S. L. Arhimandritul AGATOKIG șeful religios al comunității române din Salonic Cititorii Vistrului își aduc aminte de o scrisoare a corespondentului nostru din Salonic In care •se relata scandalul fără pereche, întâmplat în Macedonia bătrânului arhimandrit Agatonic. Ca epilod natural al acestui scandal, avem astăzi tn Capitală, sosit de curând, pe P. Sfinția Sa. Profitând de aceasta, am crezut necesar să aflăm chiar din gura P. S. S. în detalii împrejurările în cari s’a petrecut făptul. După cele ce urmează, s vede că declarațiunile P. S. Sale privesc Întreaga situație a acțiunei ornăm știrn Macedonia—și aceasta ne interesează în deosebi. Obosit de drum și slăbit, fie de emoțiile puternice, fie de numeroasele lovituri ce a primit pe toate pârțile corpului P.S.S. abia se poate ține pe picioare, și cu mare greutate a putut să ne vorbească cele de mai jos. P. S. S. ne-a spus despre suferințele ce a îndurat fiind persecutat de atâția ani de greci. N--a relatat cazul unei nepoate a P. S. S., care a fost arestată pe motive imaginare, și pusă Ia închisoarea de femei din Constantinopol, și ne-a vorbit de captivitatea P. S. S. la o mănăstire grecească din Constantinopol, timp de 3 ani, fiindcă avea sentimente românești. Ne-a vorbit apoi cu elogii de fostul revizor, d. Dan, care mulțumită numai unei stratageme ingenioase, l’a putut scăpa de captivitate. După aceea a trecut la scaunalul din S .Ionic și la situația generală a >hustiunei naționale românești din Macedonia. „Stăteam de vorbă, a continuat P S. S., cu comunitatea din Salonic, cu d-nul consul și d-nul inspector. Mi se propusese pe dată ca să părăsesc casa unde locuiam împreună cu tot ce aveam. Bu voiam să’mi întreb familia, dar când m’am suit în etajul de sus, am găsit mai mulți derbedei care pretindeau că sunt trimiși de inspectorul Bațaria ca sâ’mi dea hainele afară în zăpadă și să’mi bată familia. La opunerea mea, derbedeii s’au repezit pe mine lovindu-mă și înțepându-ma chiar cu cuțitele până ce am leșinat. Poliția înștiințată am fost transportat cu gineriie și nepoata mea cari deabia răsuflau într’un han. Acolo ni s’a dat ajutor de urgență și cu mare greutate ne au luat interogatoriul. „Excelența Sa Valiul viiietului Salonic a bine-voit să se intereseze de mine, consulatele Austriei, Italiei,Franței și a Germaniei au trimes de asemenea oameni speciali, cari să se intereseze de sănătatea mea, consulii și-au exprimat toată părerea de râu despre un alt fapt care e scandalizat toată lumea. Exc. Salaliul m’a îndemnat să vin la București spre a lămuri pe supe nori asupra cazului. Exc. Sa a binevoit să mă trimeată cu escortă până la gara din Salonic și să telegrafieze la toate stațiunile ca să nu mi se întâmple ceva. Junii Turci sânt foarte deziluzionați de noi. Ei au vroit la început să ne dea tot ajutorul, crezând că avem o organizație oarecare. Dar când au văzut harul în care ne găsim, după ce au văzut că inspectorul nostru din Salonic joacă rolul de spion față de ei și de filmi-Pașa, s’a scârbit, și dacă n’ar fi intervenit alte motive, n’am fi avut astăzi In parlament nici pe deputatul ce-l avem cu ajutorul lor și al albanezilor. Junii Turci sunt astăzi sufletul Imperiului, ei sunt autorii și susținătorii fericirii popoarelor din Turcia, prin urmare noi ar fi trebuit să avem bunele grații ale eroilor națiunei otomane. Cazul meu i-a desgustat peste măsură. Eu am fost reprezentantul bisericesc al Aromânilor față de autoritățile turcești. Când cu mine ei s’au purtat astfel, vă puteți închipui cum se poartă cu lumea cealaltă. Persoanele cari au comis scandalul au fost date în judecată. Cu toată bătrânețea mea, bolnav și rănit cum sânt, am fost nevoit să mi părăsesc familia măritoare de foame și să vin aici ca să cer dreptate“. Trecând la partea generală a chestiunii noastre, P. S. L. a declarat că conduita inspectorului este aceea a unui satrap Mai mult preoți au părăsit comunele noastre ne pmănd suferi regimul nefist de îmbogățire a conducătorilor de acolo. Toate școlile din ținutul Sres, Milena, etc, sânt inchise. Guvernul din țară des gură n’a luat cunoștință nici de aceste fapte revoltătoare. P. 8. S. rămâne pentru mai mult timp in Capitală, in care timp va cere o audiență I. P. g. G. Mitropolitului Primat.______________ Afacerea Steinheil Judecătorul de instrucție André, care instruește afacerea rimei din Impasse Renain, n’aputut interoga pe d-na Steinheil din cauza opunerei avocatului aesteia. S’a desgropat cadavrul d-nei Japy, mama d-nei Steinheil, și a fost din nou autopsiat. Judecătorul de instrucție a chemat la cabinetul său pe d-na Prévost sub numele căreia d na Stenheil închiriase vila Bellevue, dar aceasta nu a adus nimic nou asupra felului de viață al vinovatei. Circulă ipoteza că d-na Steinheil ar fi ucis și pe mama sa spre a se folosi de beneficiile unei asigurări contractată de d-na Japy in favoarea nepoatei sale, d-șoara Steinbell. Justiția a mai interogat pe un servitor care precedase pe Remy Canillard, dar nimic nou nu a fost cules. Balcanii în flăcări Dela proclamarea actului de la Târnova, ne așteptam la o complicare a situației balcanice, care a avut ca epilog anexarea Bosniei și Herțegovine și acea a Cretei. Desigur că războiul era inevitabil dacă Turcia ar fi fost pregătită, și de acea lucrurile la început au luat o cale pașnică. Noi am prognosticat de asemenea zădărnicia tratativelor turco bulgare, care erau un motiv de pregătire a Turciei pentru a câștiga timp. Acum tratativele sânt în suspensie ori rupte. Conferința este un miraj îndepărtat care poate să dispară din diferite cauze exterioare. Ne găsim în fața aceluiași pericol în care ar fost la început. O aș» de mare lovitură dată Turciei nu se înlătură fără sânge. Junii Turci cred că această loitură li s’a dat lor, regimului lor liberal, care va face de acum înainte imposibilă amestecarea Puterilor în afacerile Porții. Și toate acestea se crede că le-a făcut Austria, dușmana seculară a Imperiului otoman. Junii Turci, miniștrii și Sultanul știu foarte bine că Austria a pregătit loviturile, știu de asemenea că Austria a încurajat sistemul terorist fără pereche în Macedonia, fiind aliată pe față cu comitetul terorist din Atena, pentru o eventuală ocupare a Salonicului. Aceasta e politica urmărită de cabinetul din Viena de mai multe decenii, și în toate cazurile când Turcia era în pericol. Viena îi propunea acordare de privilegii, ori războiu. De aci marile prerogative de cari se bucurau comercianții austriaci în Turcia. Poporul turc, și în special, Albanezii au o ură mare în contra Austriei și acum e momentul ca să o domorească... Turcia umilită de Austria în atâtea iăți sub vechiul regim vrea să se răzbune sub cel nou... De aceia boicotajul mărfurilor austriaca continuă cu mai multă îndârjire și va continua desigur. Am mai arătat și altădată cuvintele unui om politic de seamă al Turciei, cari sânt și acelea ale opiniei publice . Primul nostru războiu va fi cu Austria. Ultimele telegrame venite din Viena și Constantinopol ne arată că relațiunile austro-turce sunt foarte încordate. Austria se pregătește de războiu și Turcia de asemenea. Vechea politică a Austriei de a răscoli pe creștinii Imperiului a început din nou. Sandanski ne declară că va răscoli populațiunea din Macedonia. Sântem siguri de o alianță militară austro-bulgară. Sârbii continuă cu pregătirile voluntarii ruși se înscriu la Belgrad în contra Austriei, muntenegrenii nu se lasă mai prejos. Opinia publică e îndârjită în toate părțile. Massele se mișcă. Criza devine din ce în ce mai acută și mai amenințătoare. E destul să izbucnească o scântee și flăcările vor coprinde vechile uri și idealuri ca în vârtejul valurilor de sânge să apară dreptatea celui mai tare. Marina franceză amenințată — Ce spune amiralul Germinet — Amiralul Germinet — comandantul flotei franceze din Mediterană— se zice că ar fi acordat unor ziariști un interview în care destăinuia lucruri de o extremă gravitate. In orice caz, presa franceză a dat un semnal de alarmă în ce privește depozitele de munițiuni ale artileriei. Se vorbea în deosebi de obuzurile de fontă cari ar trebu. Înlocuite toate prin ghiulele de oțel, și s’a vorbit din nou despre depozitele de pulbere. Amiralul Germinet, fiind întrebat de ministrul marinei asupra acestui interview, a răspuns că In adevăr și a permis să vorbească de acestea, și a confirmat faptulă armamentul suferă ; din cauza aceasta amiralul a vorbit spre a iii acordarea creditelor mari de de cari e nevoe spre a se îndrepta ăul, mai bine zis spre a se îndrepta pericolul. Ministerul de marină, printr’un comunicat susține că situațiunea a fost precară cu trei luni înainte dar că a fost îndreptată printr’oampanie febrilă care continuă țară. După cum se vede, e adevărat că marina franceză, suferă de lipuri mari, și că numai grație unor îndreptări urgente și cu socoteală făcute, marina franceză va scăpa de un pericol mare, care amenința marina ei. Anglia și țările de jos Atlanta dintre Anglia și Belgia Actuala criză europeană a făcut ca toate statele mici să se gândească serios la siguranța lor mai mult și mai puțin amenințată Depeșile aduc zilnic știri despre alianța lor ofensivă cu statele mai mari. Opinia publică este preocupată numai de ceia ce poate aduce ziua de mâine. In ultimul său număr ziarul belgian din Bruxelles Vlaamsche Gazel se ocupă cu situația micilor state din nordvestul Europei față de puternicile state vecine, cari își arată tot mai mult tendințele de cucerire atât in Europa cât și in celelalte continente, începutul l-a făcut Austria, un stat care se părea că trăește mai mult din amintirile trecutului, decât prin puterea lui de viață. Pornind de la acest exemplu, ziarul flamand afirmă că atât Belgia cât și Olanda, state mici și cu armata neorganizată, au tot dreptul să se teamă de vecinii lor puternici, amenințători și bine organizați militărește. Până arum Flamanzii din Belgia nu se temeau atât de mult de pericolul german, care amenința atâta țările de jos, cât se temeau de Francezi. Acum se pare însă că au ajuns la convingerea că și unii și alții sunt tot atât de periculoși pentru ei. Vizita împăratului Wlhelm al Germaniei in țările de jos n'a contribuit latru nimica la schimbarea acestei convingeri. N’a lăsat nici o impresie favorabilă. Descoperirile făcute de ziarul Vaderland cu prvire la uneltirile puternicilor verni au produs și mai multă îngrijorare la toate cercurile. Astfel stând lucrurile, este ușor de înțeles că înfloritoarele stat mărunte din nordvestul Europei să-și caute un aliat puternic, un aliat sigur. Vlaams de Gazet crede că acest aliat a fost găsit In Anglia, care dacă nu poate rămânea nepăcătoare față de noul curent pornit la politica unora dintre statele mari ale Europei. O alianță Intre Țările de Jos și Anglia se planuiște de multă vreme Greutatea pentru Incicerea unei alianțe Intre Anglia și Belgia ar forma-o numai chestiunea statului Congo. Anglia a făcut o mulțime de greutăți Belgiei în această privință, și ziarul flamand se intreabă dacă nu Anglia este vinovată de faptul că regele Leopold, la chestia Congului, s’a adresat, cerând sfat, la Berlin și nu la Londra. Dar acestea sunt lucruri peste cari ușor se poate trece. Astăzi Anglia și-a manifestat chiar ea dorința unei alianțe cu Țările de Jos. In special alianța cu Belgia o doresc Englezii. Neutralitatea acestui stat nu la convine și poate tocmai in vederea acestei alianți ofensive și defensive. In Belgia Se agită chestiunea reorganizării armatei și începutul acelui curent militarist, în fruntea căruia stă ministrul de război Hellebaut. Acesta a ținut zilele trecute un lung discurs la Camera belgiană, accentuând necesitatea reorganizării cât mai grabnice a armatei. Având în vedere că atât Belgienii cât și Englezii sunt pentru o alianță, putem fi siguri că aceasta se va face cât mu cărând. NOUTĂȚI Pon-Yi, noul împărat al Chinei, a fost încoronat Mercurea trecută. Noul împărat se știe că este in vârstă de 2 ani și jumătate. Puterile au prezentat felicitările lor regentului, care sta pe tron ținând pe genunchi pe micul împărat. In urma unei noui convenții poștale între Germania și Statele Unite, scrisorile germane vor fi taxate cu 10 ferigi în loc de 20, iar cele americane la 2 centime în loc de 4. * Un american propune ca oamenii, spre a fi mai bine deosebiți unul de altul să se numească prin cifre de exemplu baronul 1245, vicontele 600, etc. 11• Comisia pentru judecarea arbitrală a incidentului de la Casablanca se compune din Louis Renault jurisconsult al ministerului de externe și Sir Edward Fry pentru Franța. Germania nu a hotărât "încă decât un membru, d. Kriege. Alegerea de la Liga Culturală Emi s'a făcut alegerea comitetului Ligei Culturale, secția centrală București. Au candidat două liste pentru cele 7 locuri, afară de alte candidaturi izolate. La orele 4 lunii despuindu-se scrutinul au fost declarați aleși dnii I. Savici, Petre Liciu, Șt Lambru, Nic. Mirrea, dr. Ștefan Bogdan, Ion S rartu și Ștefan Popp Au mai candidat d-nii P. Grădișteanu, Take Pocrat, Magnus Răileanu, Al. D. Florescu, Butculescu, Gh. Adamescu și Maxim lian Popovici. La alegere au participat 65 membrii. Marți 25 Noembre (8 Deccin«,,,, 1908 Un număr vechi u 30 bani A&mpU) COMERORAUE Lini» de et»rp 7 pe o coloană în pag. III . 40 B*nl íd*m „ „ „ „ „ „ „ IV . 30 Bani Intordunl $1 reprime lini» ...... 3 Lai Anunciurila fl Insarațiuoii« «e primase la Adm!*“»tra l» ft ta Afențih* 4« PufelioKat* m— ADMINISTRAȚIA e Cala» Vietari»Lr^%uW«^;v TELEFON 18/47/ «ae=*aS *' " ACTUALITĂȚI ȘTIINȚIFICE ȘI INDUSTRIALE Tragediile subpamfitiene Viața tragică a lucrătorilor din minele de cărbuni, cari muncesc ducând o luptă continuă contra elementelor distrugătoare, este adusă iarăși la ordinea zilei prin înspăimântătoarea catastrofă Întâmplată acum câteva zile lângă Hiam în Germania, unde și de astă dată dezastrul a luat proporțiuni atât de mari, soarta a fost atât de crudă și nemiloasă, încât a îngrozit lumea întreagă. După cum vestesc telegramele aproape patru sute de vieți omenești au fost secerate deodată. In asemenea împrejurări triste atențiunea se îndreaptă cu durere spre acești umili muncitori, cărora cu drept cuvânt se datorește în prima lie progresul în care ne răsfățăm astăzi. Fără cărbuni de pernăut industria pe care o admiram au s’ar fi putut naște , fără această energie condensată în sânul pământului, pe care o extrage lucrătorii mineri pândiți la fiece clipă de numeroși dușmani ucigători, civilizațiunea nu s’ar găsi la înălțimea actuală de unde Își ia sborul tot mai sus. Tot confortul, toate înlesnirile, toate mulțumirile de care ne bucurăm se datoresc în primul rând acestor harnici și modești muncitori pierduți în fundul pământului, veșnic în întunerec, despre care lumea nici nu găndește decât în momente ca acestea de tristă amintire. Și ce viață duc acești martiri ai nevoilor noastre ! In cele mai multe mine, la ora 5 dimineața, vara ca și iarna, minerul se scoboarci în sânul pământului, unde odată ce a intrat, sabia lui Damocles este suspendată fără răgaz deasupra existenței sale. Aci, într’o galerie a cărei înălțime adesea nu trece de 60 dm., trebue să muncească ziua întreagă—zi lasă pentru cealaltă omenire — stând pe spate la noroiu cu un lemn sub căpătâi drept sprijin și lovind bolta cu târncopul spre a sfărâma cărbunele ce-i cade peste cap, peste piept, peste tot trupul. La fiece lovitură pericolul îl amenință. Dacă târnăcopul crapă stratul stâncos este foarte probabil să țâșnească un vârtij de apă care să măture totul în drumul său luând și pe lucrător ca pe un fir de pai și înecându-l ca pa un șoarece în gaura lui, îngroparea de viu, asfixia, focul, toți acești dușmani oe pândesce necontenit. Dar grizuul, gazul detunător, spaima minerilor, flagelul lumei subpământene . Acest gaz blestemat, care constitue una din pricinele de căpatenie a accidentelor, este resultatul descompunerei materiilor vegetale din care altă dată a fost formată huila sau cărbunele de pământ și care a luat naștere în acelaș timp ca această substanță din urmă, pe care o îmbibă ca și apa pe un burete. Expoatându-se un strat de huilă, gaiul scapă răspăndindu-se în toată întinderea galeriilor, producând un zgomot caracteristic pe care mineri îl numesc „cântecul grizuului“. Această transpiraț une a cărbunelui de pământ, care se produce pe toată suprafața goală a huilei, poate atinge proporțiuni considerabile. Afară de această exalațiune continuă și aproape reguată, în cele mai multe mine se produc și izbucniri bruște, provenite din spargerea unor pungi la care se grămădise grizual cu timpul sub o presiune înaltă. Grizuul nu este un gaz de o compozițiune bine difinita, ci un amestec complex de diferite gaze dintre care cel mai important este metanul sau hidrogenul protocarburat, mai numit și gazul bălților Celelalte, de obicei în proporții foarte mici, sunt oxigenul, azotul și acidul carbonic. Densitatea lui este mai mică decât a aerului așa că are tendința de a se ridica în sus și umple partea superioară a galeriilor de unde trebue evacuat. Hidrogenul protocarburat este un gaz combustibil care arde cu o flacăre lividă, domoală, dar care exploadează când este amestecat cu aer în proporțe de 6—16 la sută. Pentru a împedica formarea acestui amestec periculos, grizuul trebue deci necontenit diluat cu o cantitate mai mare de aer. Acesta «st» restul ventilațiunei minelor. Când Insă, din diferite pricini nenorocite, proporția de mai sus este atinsă, atunci o scânteie este dantul spre a transforma cariera intr’un furnal de mină, care să trăzească prăbușind chiar un întreg masiv geologic și zdrobind sub surpătri pe bieții lucrători. Iuțeala de propagațiune a exploziunei variază după proporția de metan conținuta în aer, atingând maximum când conține 12 la sută, și după cum aerul este mai liniștit sau mai agitat. Așa s’a putut observa iuțeli da propagațiuni care să atingă chiar 20 metri pe secundă sau mai mult, din care pricină iau naștere acele exploziuni de temut, cari produc efecte de o violență extremă. Când grizuul se aprinde în aceste condițiuni, se aude mai întâi o detunătură formidabilă după care dezastrul este înspăimântător. De sub surpături nu se mai pot scoate dacât bucăți de trupuri, de cadavre carbonizate, de oase mutilate într’o clipă ca cele extrase din sânul pământului unde ar fi suferit descompunerea mai multe veacuri. Nenorociții lucrători cari scapă efectelor directe ale exploziunei sunt asfixiați de gazele ucigătoare ce se degajează, sau sunt carbonizați de temperatura înaltă ce se produce. Ventilațiunea devine imposibilă, zidurile și lucrările de susținere ale acoperișului galeriilor sunt dărâmate, zăgazele rupte și incendiul, surparea și inundația devin înspăimântători complici ai funestului gaz. Cu acest gaz lista vrăjmașilor minierilor nu este însă isprăvită. Grizuul nu este singura pricină a dezastrelor. Adesea cauza e inflamațiunea prafului de cărbune — după cum se pare că s'a întâmplat acum la Haum—ce plutește în galeriile subterane și care se aprinde în anume împrejurări. Această apridere nu are însă nici o legătură cu prezența hidrogenului protocarburat. Se produce fără ca să txmte nici un pic de grizuu In mma, sau deodată cu prezența acestuia. Aceste aprinderi, care pot da naștere la accidente grave, la arsuri cumplite, se deosbesc de exploz unite datorite numai metanului, prin faptul că propagațiunea ardere! se face mult mai încet. In schimb însă, din cauza aerului neîndestulător ce se găsește la mină pentru a arde pulberea de cărbune, se degajezi cantități considerabile de oxid de cărbune ce asfixiază pe lucrători. Odată incendiul declarat într-o mină stingerea lui devine o operație extrem de grea. Pentru a lupta contra focului mineral astupă galeriile ce ard cu ziduri de pământ ca să mărginească câmpul dezastrului. Cât curaj însă, câtă abrigațiune și sacrificiu, câtă neclintire necesită construcțiunea acestor stăvoare ce trebuesc lucrate la schimbul unei adevărate torturi, în fața dogoririi focarului incandescent ce încălzește mina comunicândui adesea o temperatură de 60 de grade sau mai bine ! De multe ori însă acești eroi cad victimele gazelor otrăvitoare înainte de a și îndeplini sublima lor misiune de salvare. Câteodată toate sforțările rămân neputincioase și focul biruește. In acest caz mina se îneacă (ca acum la Haum) sau sa părăsește arzândă. Sunt asemenea făclii funebre cari ard de veacuri întregi. La auzul atâtor grozăvii se naște o Întrebare îoguitoare. Nu există nici un mijloc spre a preîntâmpina asemenea catastrofe înspăimântătoare? Da, sunt. Vai Insă puține. Ca mijloace preventiva contra accidentelor datorita grizuului sunt: arâtul minelor, despre carism vorbit, întrebuințarea lămpilor de siguranță și a grizumetrelor. Lămpile de siguranță se sprijină pe descoperirea făcută în 1819 de renumitul învățat englez Davy est o sită metalică cu ochiuri mici ce învăluie o flacăre o împiedică de a se întinde în afară. Grizumetrele sunt niște aparate care îngăduie unor oameni anume însărcinați cu acest lucru să-și dea seama în fiece clipă de cantitatea de grizu conținută în aerul din mină și la caz de nevoie să dea alarma. Contra pulberii de cărbune, până în ziua de astăzi nu a dat rezultate satisfăcătoare decât stropirea cu apă. Din nenorocire însă, cu toate precauțiunile luate survin împrejurări neprevăzute cari întrec orice prevedere și produc accidente grave sau catastrofe îngrozitoare ca cele întâmplate acum în Germania. O explozie într-o mină.