Viitorul, decembrie 1908 (Anul 2, nr. 383-410)

1908-12-01 / nr. 383

ANULp’No. 3815o Culturasuperioară ȘTIINTA ȘI CONȘTIINȚA ceste două condițiuni încep a fi realizate, și deci putem nădăjdui în reușita unei ac­țiuni de popularizare a ști­ințelor și a culturii mai su­perioare. Semne v­ădite s’au arătat și se arată tot mai mult în ultimul timp că cu­rentul democratic se întro­nează și în țara noastră. Pe de altă parte, numărul inte­­ectualilor devine pe fie­ce zi atât de mare în­cât oa­menii practici au început deja să strige că este prea mare. Or cât ar fi de mare numărul intelectualilor nu constitue, însă, nici un peri­col, căci până azi nu s’a văzut încă popor care să fi dispărut din prea multă lu­mină. Departe de a fi periculoși, intelectualii, înmulțindu-se, se vor aplica forțat ca să in­­struească massele populare, căci cultura lor, ca și un far puternic aprins, radiază fa­tal cu sau fără voia lor. Iată cum ne explicăm noi cauza pentru care a prins, pentru care prinde pe fie­care­ zi, și va prinde și, va reuși pe fie­care zi mai mult, ideia unei universități popu­lare în București. Această idee capătă zilnic adeziuni Știința, or care ar fi pre­a număr de intelectuali în in­­tențiile ei, nu poate fi de nul acelei societăți, cât o formă mai lucidă, mail­­a noi putem spera că a precisă și mai clară a con­științei. Ea este deci o for­mă superioară la care con­știința omenească se poate ridica în cazurile cele mai fericite, și la care este de dorit ca ea să se ridice, dacă nu în toate cazurile, cel pu­țin în cele mai multe ca­zuri. De fapt, știința nu are altă menire de­cât să reia conținutul conștiinței, fie­care idee, noțiune sau sen­timent în parte, să-l delimi­teze și să-l precizeze, din confuz și nelămurit să-l facă limpede și determinat. Me­nirea ei este, cu alte cuvinte, să lărgească marginile con­științei, să pue ordine și mă­sură în conținutul h­aotic al conștiinților, să lumineze conștiința. Pentru acest sfârșit este nevoe de un îndoit curent, unul ridicându-se de la co­n­știință spre știința, altul sco­borând de la știință spre conștiință. Primul curent se înfăptuește și se desăvârșe­ște în opera științifică a sa­vanților; cel de al doilea curent ia f­iință în acțiunea de popularizare a rezulta­telor și datelor științifice, în opera de instrucțiune și cul­tură superioară, care trebue întreprinsă asupra masselor celor mai largi ale popula­ți­ei. Dacă știința se mărgineș­te a rămâne apanagiul unei caste închise de savanți, ac­țiu­nea ei binefăcătoare este nulă și progresul culturii este paralizat la calea ju­mătate. In acest caz, știința este ca și inexistentă. Mai mult, ea este chiar vătămă­toare, căci poate pune în conflict clasele sociale, ace­lea cari o posedă cu acelea cari nu o posedă. De aceia, nu poate fi ac­țiune mai folositoare pentru știință și pentru progresele ei de­cât acțiunea de răspân­dire a cuceririlor științei. Cu tendințile democratice pe care le manifestă socie­tățile progresive, în chipuri și în grade de sinceritate deosebită, popularizarea ști­inței este o necesitate de primul rang a acestor so­cietăți. Nivelarea conștiințe­lor, cel puțin în această pri­vință, ar fi un fapt în po­triva căruia mințile cele mai reacționare și cele mai con­servatoare nu ar putea avea nimic de zis. Căci aproape nimeni, azi, cel puțin în țară la noi, nu se mai împotri­vește largei instruiri a po­pulației noastre. Aproape toată lumea noastră politică este pentru răspândirea ins­trucției în popor. Cu atât mai mult acesta trebue să fie idealul societă­ților mai democratice, și cu deosebire al partidelor mai înaintate. De altfel se și vor­bește în programele acestor partide de instrucție inte­grală. Societățile mai înaintate în cultură au făcut sforțări considerabile ca să acorde cea mai largă instrucție unor cercuri sociale cât mai în­tinse. Pe lângă instituțiile ofi­ciale, cari sunt totdeauna și ptretutindeni neîndestu­­ătoare, inițiativa particula­rilor a întemeiat instituții paralele, care reușesc să străbată acele straturi so­ciale pe care școlile oficiale le neglijează său le resping. Lucrul acesta se întâmplă cu atât mai sigur cu cât socie­tatea este mai democratică și cu cât există un mai mare tot mai numeroase, și, în măsura cu care ea se va svori în public, va cuceri tot mai multe­­ bune-voințe și ini­țiative. Căci va fi un mij­loc suprem la noi pentru a scoborâ știința în conștiință, și a făuri o conștiință ro­mânească puternică, nutrin­­d-o cu miezul științei uni­versale. D. Drăghicescu Eia­­non din China. ALARMAREA EUROPENILOR Telegramele au anunțat zilele tre­cute curentul puternic care a por­nit în marele imperiu chinezesc pentru introducerea constituției și a parlamentarismului. Curentul este sprijinit de agen­ții Japoniei, care dau tot concursul reprezentanților noului regim. Zilele trecute au fost împărțite la Peking și alte mari orașe ale Chinei manifeste, prin care popo­rul este chemat la luptă pentru câș­tigarea constituției. Aceste manifeste erau tipărite în Japonia — de­sigur cu cunoștința guvernului. Japonia are tot interesul ca Chi­na să ajungă la o nouă viață, ca marele imperiu al rasei galbene să se întărească cât mai mult, înțele­gând că China singură poate fi a­­liata firească a Japoniei într-un vii­tor război. Declarațiunile împăratului Wil­helm al Germaniei cu privire la sentimentele de care sunt conduși unii Europeni față de rasa galbenă, au făcut pe Japonezi să se gân­dească tot mai mult la situația lor. De aci au urmat străduințele pe cari le fac pentru regenerarea Chinei. Schimbarea actualei situații va da loc de­sigur la tulburari con­tra Europenilor din China. Ura în contra acestora tot n’a perit. Marile puteri au luat toate mă­surile pentru garantarea siguranței supușilor lor din acest imperiu tri­mițând câte un detașament de sol­dați în porturile în care își au con­sulate. Ilustrația noastră reprezintă un grup de soldați streini . Un englez, un american, un rus, un indian, un german, un francez, un austriac, un italian și un japonez cărora li s-a încredințat paza consulatelor din portul Tsing-Tau. PRESA ENGLEZĂ ȘI ALIANȚA RUSO-ITALIANA Numărul din urmă al ziarului „Daily Telegraph“ publică un im­portant articol, în care arată că situația politică în Europa s’a schim­bat mult în urma alianței Italiei cu Rusia, alianță care este privită cu multă simpatie în Anglia. Poporul italian, scrie numitul ziar, s-a convins că interesele sale sunt amenințate nu atât de mult în Africa de Nord cât pe coastele răsăritene ale Mării­ Adriatice. Ital­a face tot felul de sforțări spre a-și putea recâștiga vechia situație și prestigiul ei de altădată în Orientul European. Baronul Aehrenthal, oricât de abil politician s’ar fi manifestat, a scăpat însă din vedere năzuințele italienilor. S’a încrezut prea mult la norocul său. De aceea n’a văzut ceea ce trebuia să vadă. Simpatiile italienilor pentru Sârbii din Bosnia și Herțegovina nu sunt altceva decât năzuința Ita­liei de a-și câștiga cât mai multă popularitate la Balcani, la popoa­rele cari mai curând sau mai târ­ziu vor avea un rol însemnat în conducerea provinciilor balcanice In acelaș sens trebue explicată și graba italienilor de a vedea o dată terminată calea ferată de la Dunăre până la Marea­ Adiatică, prin mijlocirea căreia comerciul cu statele dunărene și Rusia sudi­c va lua un nou avânt. Intr’un viitor apropiat Italia nădăjduește să ajungă pentru sta­tele din Balcani ceea ce au fost la trecut Veneția, Genua și Ragaza Acest vis al ei nu se poate lasă realiza cât timp Austria va urma politica ei de până acuma. Toate acestea baronul At­renthal trebuia să le aibă în vedere, să nu procedeze așa de brusc la anexă­­rea Bosniei și a Herțegovinei, ne­socotind interesele aliatei sale, ale Italiei. N’a făcut’o însă aceasta și acum, din cea mai fidelă aliată și cea mai bună prietenă, Italia a devenit dușmana Austriei. Din aceleași motive, Austria și-a atras și supărarea Rusiei, care, în cazul unui război intre Austria și Serbia, va interveni de­sigur în favorul Sârbilor, nelăsând ca au­reola sa de protectoare a slavilor să dispară. In timpul din urmă, din cauza chestiei polone, Germania stă în­­tr-o rezervă semnificativă. Isbucnirea unui răsboi între Ser­bia și Austria va atrage așa dară intervenția Rusiei, ceea ce ar da loc la un răsboiu european, care ar fi o nenorocire pentru Austria. Evenimentele din turcia — In jurul boicotajului — Șurai-Umet, publică știrea căi marchizul Palavicini a fost la ma­rele vizir ca să confere asupra po­sibili­tăței unei înțelegerei cu Tur­cia, cu privire la Bosnia și Her­­țegovina. D. Palavicini a spus că Austria nu poate să revie asupra ane­xări, în viitoarea conferință, anexarea fiind un fapt îndeplinit. De aceia Poarta trebue să ia măsuri pe cât li va fi cu putință ca să nu se continue boicotatul, altminteri n’ar putea să ajungă la nici un rezultat. Marele vizir a declarat că boi­­cotatul n’are nici o legătură cu guvernul și Poarta și-a dat toate silințele ca să oprească acest lu­cru, dar statul nu se poate opune voinței poporului. Șurai-Umet afirmă că în cazul când Austria vrea să se împace cu Poarta nu trebue să aducă pe ta­­pet chestiunea boicotului, ci tre­bue să pue mai întâi bazele unei înțelegeri. Și dacă relațiunile austro-turce vor deveni mai încordate și ame­nințătoare pentru pace, aceasta nu se datorește atât boicotarului, cât lipsei de voință­ a Austriei de a se pune temelia unei împăcări. Cine a grăbit anexarea Bosniei Până acuma nimeni n’a căutatat pe adevăratul vinovat în anexarea Bos­niei și Hertzegovinei, care nu se da­torește în mod exclusiv baronului d’Aehrenthal. Prin anul 1906 se proiectase des­fășurarea manevrelor austro-ungare în Bosnia și Hertzegovina ; arhiducele­­ Francisc Ferdinand și împăratul Franț Ioseph trebuiau să participe la aceste manevre și să se întâlnească pe câmp cu princepele Muntenegrului. Dar, cei în drept au fost încunoștiințați de faptul că populația acestor provincii ar privi rău desfășurarea manevrelor în aceste ținuturi; manevrele au fost din această pricină contramandate, iar arh­iducele Francisc Ferdinand și a manifestat supărarea. Mai târziu, arh­iducele a făcut o vizită în portul Raguza, unde s-a în­tâlnit cu principele Muntenegrului Populația a aclamat pe ambii oaspeți dar aclam«­iunile adresate principe­lui Muntenegrului au fost mult mai călduroase, ceea ce a jignit mult pe arh­iduce. De atunci moștenitorul împăratului Frantz Iosef a silit pe cancelar să grăbească anexarea celor două pro­vincii. NOUTĂȚI Prefectura orașului Constantinopol a luat inițiativa ridicărei unui monu­­ment libertății în Piața Sfta Sofia. Până acum nu se știe în ce fel va fi făcut monumentul. Se va deschide desigur un concurs. • Foștii elevi ai școalei americane din Beyrouth, au deschis o listă de sub­scripție pentru a oferi lui Roosevelt un dar cu ocaziunea voiajului, pe care fostul președinte al Statelor­ Unite îl va face în Siria anul viitor.­­ La Constantinopol s-a format un comitet compus din ingineri și arhi­tecți, care va întocmi un nou plan de aliniere al orașului. Din comitet fac parte și câțiva ingineri francezi, cari au fost chemați expres la Con­stantinopol de către prefectura ora­șului. Din Viena ne vine știrea că d-șoara Eva Wagner fiica marelui compozitor Richard Wagner s-a logodit cu criticul și filosoful muzical Chamberlain care după cum se știe a scris cele mai frumoase pagini ale sale pentru glo­rificarea marelui compozitor. Nunta va avea loc la primăvară. 2 Luni 1 ||4 Decembrie­ löoo Un număr a minsiuni cymercia­le Linia de 7 p* .5 In pag. !!! . 40 Bani ld«m „ ., „ „ „ IV . eo Bani ríeslaroa & ...... ^ L&S Ar üíuátifíia ț\ Ifis«rs0uali4 *• primu» ta Ai«!*.*» # t* A«*?##» 4» FuMWUía —— ADMINISTRAȚIA: Calei VlotarUI, »W# TELEFON 18­ 47. Candidații Noștrii Astăzi la orele 6 p. m. se vor Întruni la clubul liberal, membrii partidului, spre a hotărâ asupra candidaturilor partidului liberal la viitoarele alegeri, pentru lo­curile vacante ale colegiului al II de Cameră din București. Președinții și vice-președinții culorilor, vor propune lista ur­mătoare : D. dr. Buicliu - Cezărescu. x . Hagi-Tudorache. Casa de pensiuni a micilor funcționari dela Primărie Convorbire cu d-l I. Cezărescu, • primul ajutor de primar Zilele trecute, într’un cerc de func­ționari, se vorbea de noua lege co­munală și, între r­eflecțiunile ce se amestecau cu atâta exuberanță în mijlocul discuțiunei generale, se re­leva propunerea a­ lui Cezărescu, a­supra înființărei unei case de pensi­uni a micilor funcționari, prin care se tinde a se asigura traiul micilor funcționari, cei pe cari nedreptățile unui regim îi lovesc maieu ușurință. — Sunt câțiva ani, începu un șef de serviciu, dasem de un bucluc. Mi-aduc aminte, am eșit năuc prin oraș după o noapte de nesomn și de tortură, și trebue că am colindat multe străzi, căci dela o vreme m’am simțit obosit de picioare. M’am în­dreptat atunci în spre cancelarie, și la colțul stradei am văzut firma I. Cezărescu, avocat. Să intru la d. Ce­zărescu m-am gândit și să-i spui peste ce-am dat. Mi-a fost atâta vreme aju­tor de primar. — Șezi, și spune-mi ce te aduce la vremea asta la mine. Amărât trebue să fii, de vreme ce ți-ai pierdut și moralul, îmi zise el, după ce m’a as­cultat cu o liniște de duhovnic. Am simțit însă, atunci, când am eșit dela d. Cezărescu, că mi s’a luminat în fața ochilor, prinsesem curaj și m’am gândit cât de mult nu face un sfat în asemenea împrejurări? * Adevărul este că d. Cezărescu este poate dintre cei mai iubiți în cercu­rile funcționarilor, și despre d-sa s’ar putea spune că nu cunoaște decât zâmbetul. Vara trecută, pe timpul dărâmărei caselor insalubre, o doamnă furioasă intră neanunțată în cabinetul d-sale, unde o delegație de măcelari protes­tau furioși contra d-rului Cartianu de la Abator. Doamna dete drumul de la început unei cascade de califi­cative la adresa subalternilor de la Primărie. D-l Cezărescu cu liniștea sa cunos­cută și vechiul său zâmbet se apro­pie de doamna căreia îi dogoreau obrajii de mânie. — Eu doamnă, în zilele de audiență­, obișnuesc să iau dimineața o doză de bromură, și de aceea lucrurile îmi merg așa de neted. Vă puteți închipui că doamna a rămas dezarmată. Noi însă, de mult am uitat bună­tatea râsului, și printre toți cei îm­brăcați în negru, cei închiși și fune­rari, din gura cărora nu es decât cu­vinte de prudență cu recomandata de liniște și tăcere, figura d-lui Ceză­rescu este ceva nou și atrăgător. Cine își mai aduce aminte de vre-o glumă veselă a vre­unui politician ? Cei mai moderni au finețea de a imita solemnitatea parlametarismului en­glez ; cu toate acestea cine sunt mai temuți ca oratorii englezi , maeștri ai ironiei și chiar ai sarcasmului, sunt gata a para cu replici în patru cu­vinte, care pironesc adversarul ca pe cruce. Ce mod de expresiune mai si­gură și categorică găsește vitalitatea unui om, dacă nu râsul. Altă dată strămoșii noștri mureau râzând, adesea noi plângem trăind. Și ca și cum ne-ar fi teamă în tot momentul de un cataclism, eminent mergem pe drumul desvoltărei noas­tre, având aerul că urmărim un con­voi funebru.* L’am întrebat erl pe d. Cezărescu de rostul acestei Case de pensiuni. Chestiunea, mi-a spus d-sa este deo­camdată în stare de proect. Totuși m’am gândit că alături de îmbunătă­țirile ce se propun prin noua lege, ar fi bine sa venim în ajutorul celor 100 de funcționari ai primăriei, a­­prozi și vizitii, cari nu au nici o spe­ranță. Deseori s-a văzut că unii din ei au fost dați afară după un servi­ciu de 10—15 ani. Pe vremuri din fondul milelelor se prevedea un mic ajutor pentru cei pe cari împrejurările îi făceau ne­apți serviciului, astăzi acestui fond i s’a dat alte întrebuințări. Așa stând lucr­urile, m’am gândit la înființarea unei Case de pensiuni pentru acești slujbași la al cărei fond să contribue și primăria cu ceva, iar restul să se alimenteze din reținerile de 5 la sută făcute salariului acestor funcțio­nari. Cum spus ei însă, chestia nu este de­cât în stare de proect, dar acestea ar fi punctele principale cari ar servi de bază acestui proiect. * Cu această propunere a d-lui Ce­zărescu, noua lege comunală stabi­lește condițiuni de stabilitate pentru funcționarii de toate categoriile. Fallero D-1 D. I. Cezărescu NOTE POLITICE „Adevărul“ pretinde că ar exista un cartel între liberali și conser­vatorii carpiști în vederea alege­rilor din Capitală, și somează lu­mea să o desmintă. Afirmația „Adevărul­!“ este ab­solut inexactă. Nu există nici un el de cartel între liberali și car­piști. Dar toată lumea se întreabă ce îl pasă „Adevărului“ de își însu­șește dreptul de a desfide lumea să i probeze contrariul ? „Adevărul“ pretinde că este ziar imparțial. De ce atunci zelul acesta de a a­­păra takismul chiar în potriva unor pericole imaginare? * E trist și regretabil din toate punctele de vedere incidentul petre­cut între d. N. Iorga și d. M. Dra­­gom­irescu. Ceea ce dă acestui incident un caracter și mai dureros, e că el trădează atmosfera de complectă a­­narhie ce stăpânește universitatea noastră. Revenirea la curs, amânarea la infinit a examenelor, certuri per­petue între profesori, funcționarea anormală a concursurilor, care de­generează regulat în scandaluri și în odioase personalități, în fine, de câtva timp și pugilate, — fata spec­tacolul pe care universitatea îl dă tinerimei. E aci un fenomen de natură «ii îngrijească pe toată lumea. Suntem siguri că guvernul va fi acum pe deplin convins că nu se mai poate amâna luarea unor se­rioase și fundamentale măsuri, fără de care universitatea din București în genere, și facultatea de Drept în special, în loc să fie niște focare de lumină mnt­re care să ajungă cen­tre de primejdie publică. « Confratele nostru « Universul» vrînd să aibă repede proectul de ras­­puns la Mesagiu al d lui Stere, l’a tradus din franțuzește, și cu ușa gre­șeli, în­cât a transformat frumoasa pagină de proză politică a d-lu« Stere intr’o bucată plină de greșeli de stil și de gramatică, în care și ideile sunt denaturate prin expre­siunile greșite ce s’au întrebuințat Alianța sârbo­­m­untenegreană După anexarea Bosniei și Hu­rțe­govinei statele slave din Peninsula Balcanică, Serbia și Muntenegrul, s-au văzut periclitate în propria lor existență. Luând în vedere si­tuația geografi­c, adică așa cum sunt așezate ele, fără nici o eșire la mare, progresul lor econo­mic ar fi imposibil, și ar fi în­­tr’o g­easi­ vasalitate față de Aus­tria. Bosnia și Herțegovina sunt două provincii pure slave. De acea față de manifestațiile războinice ale a­­cestor state, nu ne mirăm Intru at ele își apără prin aceasta exis­tența lor de neam. Acum se vorbește cu siguranță de o alianță militară sârbo mun­­tenegreanâ, ba chiar ne așteptăm ca și Bulgaria să ia parte la acea­stă alianță. Bulgaria ar­ permis ca munii­ile și caii comandați în Ru­sia de sârbi să fie aduși în Serbia prin vama. Ziarele bulgărești in­dependente spun că acest fapt în­semnează o alianță cu Serbia. Sârbii și Muntenegrenii au că­utat să se alieze și cu Turcia, și ni se pare că posibilitatea unei a­­lianțe secrete în caz de răsboiu cu Austria, nu e exclusă. Misiunea ministrului sârb Milovanovici și a generalului muntenegrean Vucotici nu a rămas fără nici un rezultat. Când astăzi se descoperă o ali­anță secretă între Muntenegru și Serbia, nu e un lucru nou, căci ea e­­xistă de mult. După cum vom des­coperi mai târziu, o alianță cu Tur­cia, când relațiunile austro-turce se vor încorda și mai mult de cum sunt astăzi, și ostilitățile între cele două puteri își vor lua începutul. Colecta Națională i Er»,* ■ [UNK] •' - -< • Adevărul a deschis o colectă națională pentru frații noștri din Ungaria, ca cum ar fi vorbă de a se strânge câți­va gologani cu talerul pentru niște sărmani. Foaia alianței israelite n'a in­­drăsnit să deschidă o subscripție națională, și bine a făcut, căci din toate ziarele ea este cea mai puțin calificată pentru a lua o asemenea inițiativă patriotică. Sentimentul nostru național s'ar simți rănit, dacă obolul public pen­tru o cauză națională scumpă nouă s'ar amesteca în lăzile „Adevărului1 C7t subvențiile alianței Israelite. Ne pare râu, și or ce roman va simți o adevărată durere văzând cum se compromite o mare chesti­une națională încăpută pe mâinile unor oameni pentru cari totul e o speculă și care de altmintrelea, cu ocaziunea unei alte subscripțiuni, a dat loc la oarecare intervențiuni, pe care le-am putea preciza la nevoi­­ a Adevărului“ In amintirea d-rului R­adovici In luna Mai, câte­va zile după tragicul sfârșit al neuitatului nos­tru prieten dr. Ion Radovici, zia­rul „ Viitorul,‘ adresăndu-se tuturor celor cari îl cunoscuseră, îl stima­seră și îl regretau fără să fi avut măcar mingăierea da a depune o floare pe mormântul bunului lor prieten, a deschis o listă de sub­scripție pentru alcătuirea unui fond care să fie încredințat Societății pentru profilaxia tuberculosei, o­­peră de înaltă și nobilă umanitate, căreia el îi consacrase o bună parte din prodigioasa sa activitate și din admirabilă sa putere de inițiativă. Fondul acesta avea să servească la premiarea celor mai bune lucrări românești privitoare la profilaxia tuberculozei. Numeroșii amici și admiratori ai doctorului Radovici au răspuns cu dragă inimă la apelul nostru, iar din I­dolul lor da strâns suma de 8585 de lei. Socotind însă că o sumă atât de importantă se poate întrebuința cu mai mult folos la o altă operă de binefacere, ziarul « Viitorul» a ho­tărât a veni cu ea in ajutorul con­­struirei unui Dispensar de tuber­­culoși, care se va construi la Plo­ești, orașul natal al r rului Rado­vici și care va purta numele regre­tatului nostru prieten.Ne­­ adresăm deci tuturor celor care au binevoit să subscrie la fondul dr Radovici și îi rugăm ca un termen de 15 zile cel mult, să bine­voiască a ne răspunde dacă acceptă ca donațiile lor să fie în­trebuințate la această mare operă de binefacere. Donațiile celor cari nu acceptă propunerea noastră sunt ținute la dispoziția donatorilor pentru a fi restituite. Cei cari nu ne vor ră­spunde în termen de 15 zile, vor fi considerați că accepta noua între­buințare a fondului, și ca atare o­bolul lor va servi la construirea Dispensarului de tuberculoși dr. I. Radovici. D . C. STERE raportorul Camerei pentru răspunsul la mesagiu Camera întreagă, fără deosebire de partid, a ascultat în ședința de Joi, cu o încordată precum și simpatică atențiune, citirea proectului de răs­puns la Mesagiu de către d. C. Stere, raportorul comisiunei Adresei. Deputatul de Iași, care în mod atât de fericit a știut să unească în re­marcabilele sale studii politice și so­ciale concepția democratică cu un viu și luminat patriotism, a dat o exc­­rresiune superioară preocupărilor ce e inspiră majorității vremurile hotă­râtoare în care trăim. Este un proect de răspuns care denotă la fie­ce pas pe cugetătorul politic, care îmbrățișează cu o ve­dere cuprinzătoare toate nevoile îm­preună cu toate posibilitățile prezen­tului, și care are toată autoritatea de a interpreta voința majorității și de­ a indica linia în care se va desvolta în mod necesar acțiunea partidului său.Un astfel de proect e firesc să de­termine discuțiuni ce onorează un parlament. Absolvenții școalelor de meserii de fiecare an școalele inferioare de meserii dau un mare număr de absol­venți. Deși în aceste școli li se dă o in­strucțiune suficientă pentru a deveni buni meseriași, totuși situația lor este destul de tristă, căci sunt foarte rare cazurile când câte unul doi dintre a­­cești absolvenți poate să-și creeze o situație convenabilă la orașe. De cele mai multe ori absolvenții școalelor inferioare de meserii um­blă câte un an—doi, până să-și poată găsi un loc în vre-un atelier sau fa­brică. Mai în toate orașele țărei, unde a­­cești absolvenți, ar voi să se stabi­lească, se lovesc de meseriașii foști ucenici prin diferite ateliere, cari u­­zează de toate mijloacele pentru a-i lua la goană. Se înțelege ușor decepțiunea aces­tor absolvenți, cari după ce au ab­solvit o școală specială, se văd înde­părtați ca să fie preferați în locul lor lucrătorii cari nu au altă pregătire de­cât rutina făcută ca ucenici. Ceea ce-i și mai trist e că și unii dintre patronii de ateliere, în cea mai mare majoritate, văd tot prin prisma lucrătorilor lor,proveniți din ucenici, și se feresc de a-și angaja lucrătorii dintre acești absolvenți. Mai cu deosebire în partea de nord a Moldovei, unde mai toate atelierele sunt în mâinile streinilor, absolvenții școalelor de meserii sunt prigoniți cu ultima înverșunare. Nu sunt rare cazurile când unii din­tre acești patroni au angajat mulți dintre absolvenții școalelor de mese­rii, ca ucenici, plătindu-i câte un leu pe zi. . După cum am spus mai sus, se în­țelege ușor decepțiunea absolvenților școalelor de meserii, din care cauză școalele inferioare au început a fi simțitor despopulate. In fața acestei stări de lucruri, des­tul de îngrijitoare, d. inginer Hazu, in­spectorul școalelor de meserii, a îna­intat d-lui Sp. Haret, ministrul instruc­­țiunei, un foarte amănunțit raport, a­­ducându-i la cunoștință­­ cele de mai sus și cerând a se lua cât de urgent măsurile de îndreptare. In urma acestui raport d. ministru al instrucțiunei a intervenit pe lângă d. Al. Djuvara, ministrul industriei și comerțului, căruia aducându-i cazul la cunoștință i-a cerut a aviza asupra mijloacelor de îndreptare. Citiți Locuri vacante in pag­ IV

Next