Viitorul, decembrie 1908 (Anul 2, nr. 383-410)

1908-12-04 / nr. 386

ANUL­Or No. 886 2 MÍlNMÍi’NÍMi0MiStög$0^^ '. SSl^Pj 'ö£Süj,*i-í% ^ M Un numÄr v e c h i u 0 b 9. n wmmmmi A&&PTA «EMtE ■ ■■■• UH »N **»fr LU»! fa «Uf« .......... i» tel »1st fa 8tr*ln*î«t»................................80 I«) m le! AtMHMrtt«nt«lk fa«8p I» I «I IS ki* flkcir*! tunt. fatfitwi pnxrf) t> fihvlfitort pf«ț«t «boriam, p* pumái. l­*» ACftA: 68, 0*te* Vl«rt»ri»l. 88, TELEFON »/4T ■ Bueuf«fft. Joui 4 (17 Decembrie) i$6§ Un numit v­e­e­h 1­u 80 bani S­­ jj­­ I BANI AMUMMvm­mmestmale Linia <S* car., T p$ p «w?ioan4 în p*g. Iii . ♦ © 8*ni Mei" „ „ „ „ IV • ««o* fi wseiom* <1**!* ...... 8 Lei Am­uf>«ăvriia fi •« nAmema b ijtml#*­mmm* trs$t $1­fa k&mtfb 8» Funkoute mmmm ADMINISTRAȚIA: Oale« Vioterul, TELEFON 18/47. a »*, «frsjSXfaf­ KZ. Agricultura și administrația județiană Din ce In ce mai mult ne pä­t marcante persoane, nu spre a le trundem de necesitatea că la pro­ însoți de laude, deși în cazul de față ar fi bine meritate, dar spre a leaminti că acești trei domni sunt mari agricultori fruntași, ce­­ea ce constitue o garanție ca opera concepută de domniile lor și în­cuviințată de consiliul județian — căruia bine­Înțeles revine meritul In Întregime, va da bune rezultate. Un serviciu agronomic județian, croit adică după nevoile speciale ale fiecărui județ, prezintă atâta Însemnătate, In­cât nu ne putem mulțumi a lua pur și simplu notă de o inițiativă In acest sens, ci trebue să atragem asupra ei aten­țiunea tuturor celor cari se inte­resează de progresul agricultural Nu mă Indoesc că d. ministru de interne, d-sa Însuși mare agri­cultor, o va aprecia în toată im­portanța. Din parte-mi cred că un servi­ciu agronomic în administrația ju­­dețiană, bine organizat și cu pri­cepere și stăruință condus, însem­­semnează un nou și puternic fac­tor de progres agricol. N . Popovici Lupu, gresul economic al țărei trebue să contribue și autoritățile adminis­trative, fiecare în cercul ei de ac­tivitate și competință. Dela o bună administrație nu mulțumeam până acum a cere în­de obște să păzească ordinea, li­niștea, averea și persoana cetățe­nilor, spre a le da siguranța tre­buitoare în îndeletnicirile lor eco­nomice. Dar acest rol al organe­lor administrative, foarte impor­tant și chiar indispensabil In sine, este mai mult negativ și indirect. Astăzi se recunoaște autorități­lor un­ rol mai activ: lor li se cer acțiuni pozitive, spre a in­fluența în chip direct progresul e­­conomic, ceia ce este cu atât mai necesar, cu cât poporul este mai puțin civilizat și inițiativa parti­culară mai slabă. Astfel conceput rolul statului și al organelor sale din punctul de vedere economic, ne explicăm ac­tivitatea desfășurată de autorități, în diferite țări și timpuri, pe te­renul economiei naționale. Este însă de dată relativ re­centă, că astăzi de la un bun pre­fect se cere și la noi Încă o cali­tate, necunoscută sau nebăgată In seamă mai acum 10 ani, anume a­­cea de a fi bun gospodar și a se îngriji și de interesele economice ale județului, în deosebi de cele agricole. Fără îndoială că această schim­bare de mentalitate și preocupare este în mare parte un rezultat a înrâurirei nevoilor timpului , dar nu este mai puțin adevărat, că trebue să se găsească oameni, cari pătrunși de aceste nevoi și înzes­trați cu priceperea și energia ne­cesară, să caute, să găsească și să pună în acțiune mijloacele cele mai potrivite spre a împlini ne­voile date. Ast­fel avem astăzi prefecți cari fac gospodărie cu o râvnă vred­nică de toată lauda , construesc sau Îmbunătățesc șoselele, ridică localuri de școli la sate, etc. Dar, de­sigur, este ceva nou, că o ad­ministrație județiană Își întocmește un serviciu agronomic, prin care să aplice măsuri la folosul agri­culturei. După cât știu, acest prim exem­plu l’a dat administrația județului Vaslui, care — cum sunt informat din partea locului—a prevăzut In budgetul exercițiului viitor, o mică sumă pentru un serviciu agrono­mic propriu zis. Ori­cât de mică ar fi suma, ea dobândește o însemnătate mare din punctul de vedere principial . Administrația locală, care este în măsură mai mult de­cât cea cen­trală, de a cunoaște nevoile agri­cole ale județului, pe de o parte ușurează sarcina statului, iar pe de alta va Îndeplini mai bine ace rol de care vorbeam mai sus, toc­mai pentru că cunoaște mai bine Împrejurările date. In tot cazul administrația jude­țului Vaslui, înfiiințând serviciul său agronomic, face o încercare, pe care nu trebue să o privim cu prejudecata obișnuită, că s’ar creia sinecure, căci iată care va fi orga­nizația acelui serviciu : un agro­nom plătit cu 300 lei lunar, fără vre-o diurnă de transport, și suma de 6000 lei pentru expoziții, con­cursuri și premii. îndatorirea agronomului va fi de a ține conferințe și lecțiuni practice la sate, propovăduind cul­tura plantelor de nutreț, a plan­telor textile, metode de cultură mai raționale, Îngrijirea mai bună a vitelor, etc., apoi de a organiza concursuri și expoziții regionale, spre a se premia sătenii cari se vor distinge, mai cu seamă în cultura plantelor de nutreț și creșterea vitelor. In acest din urmă scop județul va ține tauri, armăsari, vieri și berbeci, în diferite comune. Cu acest plan de activitate, se documentează cele mai bune și mai curate intențiuni, și cine știe cât de greu este a urni progresul eco­nomic ia sate, se va mulțumi de gigar a se realiza o părticică din acel plan , dar chiar pentru aceasta e nevoe de persistență și continui­tate. Inițiativa de la Vaslui se dato­­rește d-lor Ed. Ghica, prefectul județului, Neron Lupașcu senator și președinte al consiliului jude­țean și F. Gorgos, membru în ace­laș consiliu. Dan numele acestor pieri. Pierderile câmp austro-ungar In urma boicotajului comerțul aus­tro ungar a primit o lovitură dure­roasă. Sforțările Austriei de a face po­sibilă o înțelegere cu Turcia au fost zadarnice până acum. Boicotul con­tinuă cu furie și crește pe zi ce merge. O asemenea stare de lucruri desigur­e lovitura cea mai strașnică ce se poate da Austriei. Dintr-o satistică făcută la minis­terul de comerț din Viena, exporta­­țiunea pe luna lui Octombrie a di­minuat în mod considerabil, in com­parație cu cea ce a fost pe aceiași lună în anul trecut. Și în luna Octombrie de abia în­cepuse boicotul , ne putem închipui cari au fost pierderile Austro Ungariei în timpul din urmă, și ce va fi dacă boicotul se va continua. Iată un tablou comparativ pe cei din urmă 2 ani : Fesuri 234.000 în loc de 750.000 Lemne 57.000 Tone în loc de 65 000 Zahăr 203.000 kgr. in loc de 214.000 Bumb. 5.000 kgr. în loc de 7­000 Hârt. de imp. 2500 kgr. în loc de 3.800 Hârt. scris 1100 kgr. in loc de 2 400 Fier­bare 2500 Tone în loc de 3.700 NOTE POLITICE Independența confraților de la „Universul“ suferă de câtă­va vre­me eclipse din ce în ce mai pro­nunțate. Ast­fel, pe ziua de azi, a găsit de cuviință­ să nu consacre de­cât 5 rânduri celor 5 întruniri pe culori ținute Luni seara de par­tidul liberal în Capitală. Aceiași confrați insă își deschid largi co­loanele celor mai neînsemnate în­truniri takiste. Nu vnzi­tăm asupra acestei con­statări. Ținem numai să adăugăm că chiar și „ Dimineața” a fost mai puțin parcimonioasă în înregistra­rea întrunirilor liberale de Luni seara.” Abia a început campania electo­rală și presa takistă, adoptând cele mai detestabile procedeuri de pole­mică, a și ajuns la cel mai înalt diapazon, aruncând cu noroi in toți aceia cari cunosc și judecă cum trebue aventura takistă. Mai cu seamă gazeta fratelui d-lui Take Ionescu se întrece in privința asta. Asta e opoziția „cinstită și civi­lizată", pe care a înaugurat-o d. Take Ionescu la Botoșani. * D-nii Nicu Xenopol și Tom­a Că­­mărâșescu vor regreta de­sigur mo­dul cum au înțeles că se achite de sarcina ce și-au luat-o de a veri­fica la ministerul de interne cum stau lucrurile cu decr­etul regal pen­tru convocarea alegătorilor col. II de senat de Prahova. Ceea ce au urmărit cu vizita lor la minister n’a fost să stabilească adevărul asupra datei alegerei din Prahova, care era evident, căci fn acest caz n’ar fi evitat să dea ochi cu d. ministru de interne, care a venit să le facă in persoană, do­vada că decretul regal n’a suferit nici o știrbire și că a fost numai o greșeală de tipar in Monitor. A­­tât în interve­nțiunea în chestie, cât și in întrebarea de la Senat a d-lui Cămărașescu, era numai ten­dința de a face să se creadă că s’a petrecut ceva ilegal. Ei bine, procedarea d-lor Xeno­pol și Cămărâșescu au avut resul­­tatul meritat. D. Ion Brătianu n’a avut nici o dificultate de a dovedi că decretul regal n’a suferit nici o atingere. In schimb d-nii Cămărășescu și Xe­nopol nu vor uita mult timp lecția sângeroasă ce le a dat o ministrul de interne, în răspunsul său in­cisiv, evocând modul cum cel din­tâi prezida ședințele de indigenare ale Camerei precedente, și modul cum sau efectuat oareea d­e aspro- ZIAR DE DIMINEAȚA ■sat?* Declarațiile Iffi Ahmed Riza-Bey Ahmed Riza-Bey, unul din cei mai influenți membrii ai comite­tului „Uniune și Progres”, la tre­cerea sa prin Viena a fost inter­­vievat de un redactor al ziarului Neue Freie Presse. Declarațiile făcute sunt de­ o im­portanță capitală în aceste mo­mente când relațiile austro-turce devin din ce în ce mai Încordate. Ahmed Riza­ Bey sa Întoarce la Constantinopol, fiind după toate probabilitățile numit președintele Parlamentului. Riza, In turneul ce l-a făcut la toate puterile Europei, a avut diferite Întrevederi cu oa­menii politici ai Angliei, Franței, Germaniei, etc. Ahmed RizvBey este un bărbat foarte popular în Turcia. In viitor i se deschide o frumoasă perspec­tivă politică. Prin Constantinopol a circulat zvonul că el va fi numit ministru de externe, chiar și mare vizir. De aceia declarațiile sale sunt de o Însemnată greutate, având în vedere influența și prestigiul de care se bucură în țara sa. „Austro-Ungaria este țară, a spus Riza-Bey, vecină, cu care noi am stat în pace mai bine de un secol. In prima mea călătorie prin Europa, am constatat bunele dispozițiuni ale ba­ronului de Aerenthal. Deasemenea și cancelarul BrUow, mi-a declarat îna­inte vreme credința sa de menținere a statului-quo. Când ne gândeam la o înțelegere cu Bulgaria pe orice cale, când nu știam cum­ va fi primită de popor lovitura Bulgariei, atunci ne a dat Austro- Ungaria și lovitura sa mai dureroasă, anexând Bosnia și Herțegovina. Din­­tr’un nor, care se putea ușor des­trăma de vânturi, Austria a întunecat orizontul politicei noastre externe, amenințând cu furtună. Venind la chestia boicotului mărfu­­rilor austriace, Ahmed Riza-Bey răspuns că boicotul a fost la înce­put o simplă nemulțumire a poporu­lui pentru lovitura dată de Austria. Mișcarea s’a pornit de la Brussa. Lo­cuitorii au refuzat să cumpere fesuri roșii, care le veniseră din Austria și au pus fesuri albe. Constantinopolul a imitat exemplul dat de populația Brussei. După aceea sentimentul patriotic sincer s’a transformat într’o afacere mai mult comercială. Fabricanții en­glezi și francezi au început să ațâțe populația în contra Austriei, ca să’și poată etala mărfurile. Mai mulți tineri turci influenți au vroit să uzeze de toată trecerea lor ca să oprească un asemenea pas gre­șit al populațiunei. Dar la temelie fi­ind indignarea patriotică, boicotul a continuat înainte. La întrebarea dacă guvernul pro­­voacă boicotajul, Ah­med Riza a răs­puns că aceasta e o părere greșită. Aus­­triacii nu iau în vedere că acum există în Turcia o opinie publică și ca atare statul nu poate impune nimănuia ca să cumpere mărfuri din Austro-Un­garia. Statul a pedepsit pe funcționarii publici, cari s’au amestecat în boicot, întrebat dacă Turcia nu poate ri­­dica toate dificultățile pentru ca o împăcare să fie posibilă, Ah­med Riza- Bei a răspuns : „Ar fi nobil din partea Austriei ca să-și recunoască greșeala. Austro-Un­garia ne-a rănit rău. Și­­ Austria ar face o faptă mare dându-ne pe cât e posibil satisfacție. Și aceasta ar fi a­­cordând Bosniei o autonomie. Plăti­­rea datoriei publice n’ar fi nimic pentru poporul turc.“ I s’a obiectat d-lui Riza-Bei că ce­rând Turcia o autonomie Bosniei, merge cu intenția ascunsă de a o a­­nexa într’o zi. împăratul a dat toată asigurarea comisiunei bosniace că va respecta cnitul musulman. Ah­med-Riza enumeră nedreptățile Austriei față de Bosnia pe care a tra­tat-o ca o țară cucerită, Austria în tra­ P ' d' onoare, aici a subscris integritatea ritntul de tatul din Turciei și acum își calcă cavi Dar va fi vorba de pace în parla­ment . Ahmet Riza­bei a declarat că a­­ceastă depinde de majoritate.­­Cât despre anexarea Cretei, Franța nu poate aproba după părerea mul­tora conduita Greciei, căci în acest caz ea și-ar perde tot prestigiul în Turcia. Turcia nu poate suferi doc­trina evanghelică care spune : dacă cineva te lovește pe o fața, întoarce-i și pe cealaltă. Turcii nu uită niciodată acea ce ii se face pe nedrept. Turcia nu voește răsboiul, dar do­rește conferința. La Paris și Londra s-a spus că va fi pace cu siguranță. Turcia este încă­ hotărâtă să continue războiul intern în contra Austriei, până la o deplină satisfacție. Ea nu suferă nimic dacă nu cumpără măr­furi austriace. Fabricanții Angliei și Franței îi vor împlini cu prisosință trebuințele. Absența ambasadorului Turciei din Viena poate fi considerată ca pro­venită din motive personale, nu insă și politice. Mă întrebați cum se explică tonul violent al presei noastre în contra Germaniei, Sultanul, ce e drept, a avut­rietenie personală cu Împăratul Wil­­elm, dar Germania nu a manifestat această prietenie. Prin atitudinea sa Germania ne-a dat să înțelegem că a­­probă conduita Austriei și aceasta e explicația cu privire la atacul presei noastre în contra acestei țări.“ P La chestiunea dacă va fi război la primăvară, ori nu, Riza Achme a con­­tinuat: „Pacea e asigurată. Impresia aceasta am primit-o din Anglia. Cred că și Parlamentul turcesc va arăta senti­mentele sale de o pace demnă. Ac­centule asupra acestui cuvânt. Nu­mai o pace demnă putem suferi. Ahhmed Riza e sfârșit cu ce se va ocupa Parlamentul în primele săptă­mâni . Camera se va ocupa mai întâiu cu bugetul așa de zdruncinat și ca să ridice prestigiul Imperiului ca să fie tare și respectat în afară. Cred că Par­lamen­­tul nu se va mai ocupa la început cu politica externă ci va controla numai guvernul ca să-l decidă a face „Re­­vendication naționalei______ „Alegătorul” Mâine, Joi, va apare noul ziar cotidian Alegător. Alegătorul va urmări cu deamâ­­nuntul mersul mișcarei electorale din Capitală, punând în evidență situațiunea partidelor în luptă față de corpul electoral și­ ară­tând cum se prezintă diferiții can­didați cari solicită voturile cetă­țenilor la col. II de Ilfov. In coloanele Alegătorului cetă­țenii vor găsi cele mai detailate dări de seamă ale întrunirilor electorale, precum și o bogată materie politică însoțită de ilus­trațiuni și caricaturi de actua­litate. Alegătorul va da cititorilor cea mai complectă icoană a mișcări electorale, lămurindu-l din toate punctele de vedere asupra parti­delor și candidaților care își dis­pută în acest moment încrederea alegătorilor. Alegătorul va apare în toate zilele la orele 10 dimineața și va costa 5 bani numărul. Scrisori din Turcia Constantinopol, 29 Noembrie. — înainte de Iulie trecut, când s’a de­clarat constituția în imperiu, Con­stantinopolul avea aspectul unui o­­raș lugubru. Cine cunoaște istoria ultimilor regi din Babilon, cu viața lor plină de crime și desfrâu, își poate face o idee exactă de­spre viața sultanului Roșiu, și a capitalei sale. Abdul Hamid a fost un tiran crud, un tiran în adevăratul înțeles al cu­vântului, și popoarele de sub scep­trul său au îndurat această cruzime in toată sălbăticia ei. Dacă prezen­tul a îngăduit actele sale, de­sigur că istoria ii va înfiera și-l va trece pe cele mai sângeroase pagini ale ei. Și această imagine tristă a Con­­stantinopolului, care tinde să dispară din imaginația locuitorilor acestui oraș, este înlocuită prin imaginea ve­selă ce se desfășoară sub o­chii noștri. Nu s’au înscris în analele Turciei pănă astăzi un ramazan și un bai­ram mai fericit, mai lipsit de griji. După aceste sărbători solemne ale Coranului, au început alegerile și a­­cum așteptam deschiderea Parlamen­tului. Toată lumea și-a pus speranța în el, îmbunătățirile, reformele se aș­teaptă din Parlament. Starea financiară a Turciei va fi ameliorată tot de parlament. Neno­rocitele popoare ale Turciei vor trăi și ele de acum o viață liberă și fără griji. Terorismul va dispare. Dar bandele există încă și cu­­treeră satele arzând și pustiind to­tul Națiunile sunt sceptive și­ au drep­tul să fie, până când nu văd roadele parlamentului, dar în orice caz vor fi cu mult mai bine de­cât au fost până astăzi Parlamentul poate, prin legi înțe­lepte să facă a dispare urile dintre naționalități și numele otoman să-l pronunțe toți cu mândrie ! Și aceasta se poate întru’un caz, in cazul când vor vorbi turcește toate naționalită­țile , ne așteptăm la fericirea po­poarelor Ungariei. Partidul în fruntea căruia s’a pus prințul Sabah-Eddin, partid care nu­mără peste 40 de deputați și care de­sigur va număra in partea sa pe toți reprezentanții neturci... Partidul radical turc, care vrea turcizarea naționalităților, nu va a­­vea succesul ce-i au ungurii în Un­garia. Arabii chiar de acum se prezintă cu un program. Cei ș­ai­zece de de­putați ce-i au vor două portofolii din cabinetul ministerial. Sirienii lu­crează și ei cu Arabii și Grecii. Pe urmă popoarele imperiului oto­man nu au nici o dragoste față de dinastie, și nu prea sunt pașnice Ele sunt toate înarmate și știu dru­mul codrilor. Partidul opoziționist, care cere a­­utonomia naționalităților va câștiga teren din ce în ce și va fi, poate, cel mai puternic .. Chestia externă este într’o stare foarte încurcată și Parlamentul este așa de nou chiar cel mai experimentat parlament din lume nu poate rezolva cu ușurință problema externă de as­tăzi a Turciei. Tratativele turco-bulgare sunt rup­te. Vor fi reluate? Ce va face par­lamentul cu Austria ? Toate aceste chestiuni se pun in toată seriozitatea lor și trebue ca parlamentul să le rezolve, împrejurările de astăzi nu se pot descurca fără mari frământări so­ciale. Ne așteptăm la mari lucruri la deschiderea parlamentului. Popoarele Turciei au nevoe de pace, de liniște, an atâtea răni, cari trebue vindecate. Dar fi-va pace ?.... IN JURUL AFACEREI — Altă, dată, și acum Afacerea Steinheil, care pornește și ea firește din patria faptelor sen­zaționale—din Paris—va intra în cu­rând într’o fază acută. D-na Steinheil, care vreme înde­lungată fermeca prin însușirile ei pariziene pe toți cei cari o înconju­­rau, își petrece actualmente zilele în amărăciunea zidurilor unei închisori din care caută să scape invitiind patru indivizi.., indparabili. De­sigur că mai plăcute erau re­cepțiile strălucite, vagabondagiul idi­lic, muzica aurului adunat așa de ușor, de­cât zgomotul ușilor grele și cheilor enorme din lapătele unei pușcării. D-na Steinheil e silită să se apro­pie de adevăr, judecătorul care in­­struește afacerea e atâta de dibaci și cunoscător atâta de profund al problemelor de soțul acesteia, încât numai apropierea de cfeziunile di­rect privitoare la crimă înspăimântă nu numai pe acuzată și cei cari sunt ingrijați de soarta ei, ci pe avocații d-nei Steinheil înșiși. Populația pariziană e setoasă de vești noi, ea așteaptă ca procesul să scoată la iveală o mulțime de per­soane din lumea mare, cari au fost compromise în relațiile cu femeea care a cunoscut și fastul Eliseului și întunericrul închisoare!. STEINHEIL Un cetățean.—Cum merge. Excelență 7... Tribunul.—Greu al dracului.... Buna creflinîa a Epoce Citim în « Epoca” din 2 Decem­brie a. c. sub titlul sugestiv de Ti­rania socialiștilor: «D. Stere, incurcâ­ndu-se în ideile sale confuze de socialist-poporanist, n’a mai căutat alt mijloc de argu­mentare in contra directoratul re­vistei Cultura Română, d. Găvă­­nescu care era și director al Semi­­narului pedagogic universitar din Iași, decât să stăruiască a se lua direcțiunea seminarului pedagogic de sub autoritatea d-lui *Găvă­­nescul etc". Suntem automați de a declara: 1) D. Stere n’a putut să se în­curce în discuția cu d. Găvănescul fiindcă... n’a discutat cu d-sa. Des­­fidem să ne citeze un rând de po­lemică a d-lui Stere împotriva d-lui Găvănescu sau a­l Culturei Române". 2) Revocarea d lui Găvănescul de la direcția seminarului pedagogic nu numai s’a făcut fără interven­ția d lui Stere, dar și fără știrea d-sale. Mai mult, aflând despre această revocare, când ea era un fapt îm­plinit, d. Stere necunoscănd moti­vele acestei revocări a intervenit la Minister pentru menținerea d-lui Găvănescul,­ dar fără succes, în­trucât Ministerul credea că nu se mai poate tolera situațiunea de la semi­narul pedagogic. Tot așa de neadevărat este, că d. Ster ar fi stăruit ca d. Ibrăileanu să fie numit fără avizul facultății de litere. Tocmai contrarul este adevărat. In urma numirii d-lui Ibrăileanu d. Stere a intervenit ca Ministerul să revie asupra acestei numiri, și să ceară avizul facultății. Astfel se scrie istoria... Dar nu este nici cea dintâi, nici cea din urmă lipsă de respect pen­tru adevăr, din partea­­ Epocei și a... d-lui Găvănescul, despre care aflăm, că este director al unei­ re­viste. NOUTĂȚI Piața Constantinopolului lasă prin boicotarea mărfurilor austriace, un debușeu de 100 milioane. Italia, Rusia, Olanda ș. a. au profi­tat; presa franceză duce o campanie viguroasă în favoarea pătrunderei mărfurilor lor pe această piață. Dar noi nu ne putem folosi întru nimic de acest prilej 7 . In București a apărut un nou ziar unguresc : „Kemeniai magyar Újság“. Noul ziar declară în articolul de fond că va lupta pentru dezvoltarea și în­tărirea elementului unguresc în Ro­mânia, deviza lui fiind : Totul pentru maghiarism, totul pentru națiune. Față de țara care le-a dat ospita­litate și­­ le a dat păne“ ziarul ungu­resc declară că se va purta cu res­pectul cuvenit. Vom vedea.• Ambasadorul Austro-Ungariei, Lot­­zow, a fost primit în audiență la re­gele Victor Emanuel al Rusiei. Diplo­matul austriac a înmânat regelui me­dalia jubilară și o scrisoare din par­tea împăratului Frantz Josef. • In ziua de Sf. Andrei, ziua marelui mitropolit al Românilor din Ungaria, Andrei Baron de Șaguna, în toate cen­trele românești și în toate bisericile s’a serbat această zi cu o deosebită solemnitate. Această sărbătorire a a­­vut un caracter național în toate păr­țile.• Presa germană dă cu siguranță ști­rea că în primăvară regele Manuel II al Portugaliei va vizita curtea de la Berlin. Unele ziare merg mai departe și cred că vizita este în legătură cu lo­godna regelui cu Principesa Luísa, fica împăratului Wilhelm.­­ Cu ocazia ultimelor alegeri parla­mentare bavareze, socialiștii au câș­tigat 34 de scaune, iar liberalii au pierdut 25. Starea de asediu în Praga Praga, 29 Noembrie.—Pe când la Viena și în celelalte orașe ale Aus­triei se sărbătorea cu atâta însufle­țire jubileul de 60 de ani de domnie strălucită pentru unii — 60 de ani de năzuinți neizbândite pentru alții — la Praga se ardea drapelul austriac, se declara război la tot ce este ger­man. Urmarea dezordinelor a fost că sărbătorile proectate in acest oraș nu s’au mai ținut. In locul deco­rului stradelor, în locul artificiilor și al strigătelor entuziaste, orașul a fost împănat de miliție și jandarmi. Și tocmai în ziua jubileului la Praga a fost trimes — călăul. In orașul, din care au pornit ideile de redeșteptare națională a Cehilor, în acel oraș, unde de câteva decenii se dau lupte grozave pentru triumful limbei cehe, astăzi domnește starea de asediu. De la orele opt seara nu mai are nimenea voe, să iasă pe stradă. Ca­fenelele și toate localurile publice sunt închise la această oră, întruni­rile sunt oprite, libertatea presei a fost suspendată. Nu se mai respectă secretul epistolar. Un ordin al co­mandamentului militar anunță că­ toți aceia cari vor mai da prilej la tulburări vor fi condamnați la moarte din partea tribunalului militar și vor fi executați după două clasuri. Și cu toate acestea, chiar în fața morții spiritele nu s'au potolit. Stu­dențimea boemă în­deosebi este în­­tr'o stare de extremă agitație. Boe­mii înțeleg foarte bine că acum este timpul de a câștiga drepturile pen­tru cari se luptă de decenii. Ei sunt convinși că guvernul din Viena va trebui să cedeze acum, când monar­h­ia este așa de mult amenințată din afară. Poate tocmai din cauza aceasta îndârjirea lor s’a manifestat cu atâta furie chiar și în timpul proclamațrei stărei de asediu. Nu au luat parte la demonstrații numai elementele tinere ci și bărbați în vârstă și femei. In piața Wentzel unul dintre ma­nifestanți a fost străpuns de baione­tele jandarmilor și a căzut mort, ră­mânând toată noaptea în mijlocul pieței. Dimineața corpul lui era aco­perit cu trandafiri tineri, aduși de femeile și fetele boeme. Poliția a in­tervenit și de data aceasta, ridicând prinosul recunoștinței unui popor în­treg în fața celui mort pentru idea­lul neamului său. Trandafirii au fost aruncați de pe corpul celui căzut. Cu această ocaziune s-a putut ve­dea foarte bine că vulcanul cloco­tește, că va izbucni în curând cu mai multă furie. Aceasta cu atât mai mult, cu cât cehii au aflat — lucru recunoscut și de ziarele din Viena— că împăratul Frantz Josef este în contra lor. A fost divulgarea acestei știri cea mai mare greșală a ziarelor vieneze. Căci in felul acesta ele au deschis o prăpastie grozavă intre împărat și poporul b­oem. Noul palat al Camerei deputaților O scrisoare a d-lui arhitect Maimarolu Primim următoarea scrisoare pe care o publicăm cu plăcere: Dintr’o farsă de un gust du­bios ce s’a făcut la cafeneaua Capșa unui naiv architect, s’a răspândit zvonul în Capitală, cum că s’ar fi prăbușit cupola de la noul palat al Adunărei Deputa­ților, că a căzut tavanul și că planșeurile sălii nu sunt de­cât o ruină. Din toate aceste zvonuri nu este absolut nimic adevărat. Nu s’a produs nici măcar cea mai mică crăpătură în nici o parte a clădirei. Toată construcțiunea este exe­cutată in cele mai perfecte con­­dițiuni de soliditate. Arehttsei, D. Maimar#!«,

Next