Viitorul, ianuarie 1909 (Anul 3, nr. 411-420)

1909-01-01 / nr. 411

ANTEL. H No. 411. numfty v e c h i u 30 bani AB&MAMEMTE A • vn an *ase tum In fMt . ...............................18 le! 9 lei bi 8tr#In9*»te...........................SO lei 18 le! AboncOent«!* fneep la I șl IS »le fiecărei luni. Centru preoți el învățători prețul abonam, pe jumăt REDACȚIA : B8, Cale» Victor’>1, 60, — București at— TELEFON 18/4? ====«s======== ZIAR DE DIMINEAȚA O cestiune constituțională D-l D. A. Sturdza,prezentând M. S. Regelui demisiunea sa din funcțiunea de președinte al con­siliului de miniștrii și de minis­tru al afacerilor streine, d-l I. I. C. Brătianu a fost însărcinat cu interimatul portofoliului vacant și numit președinte al consiliului. Aceste numiri s’au făcut prin decret regal contrasemnat de d. Spiru Haret, care ținea, în vir­tutea tot a unui decret, interi­matul președenției consiliului. In privința constituționalității acestor acte nu s’au auzit în pri­mul moment nimic, și nici că era ceva de zis, nici că este, după cum vom vedea. Dar presa conservatoare gă­sește observațiuni de făcut, subt cunoscuta formă discretă a d-lui Maiorescu, caracterizată prin cu­vântul regretabil. Formele prin care d. I. I. C. Brătianu a fost numit președinte al Consiliului ar fi regretabile. De ce ? „Pentru că în cazul în care președenția consiliului devine va­cantă, Suveranul, luând sau nu avizul oficios al unor personali­tăți politice, cum de pildă pre­ședinții Corpurilor legiuitoare, în­sărcinează pe persoana indicată de situație cu președenția consi­liului, și acea persoană desem­nează pe membrii cabinetului“. Cazul act prevăzut este acel al unei vacanțe a președenției con­siliului prin demisiunea, sau a președintelui consiliului din mo­tive politice sau a demisiunei în­tregului cabinet. Vacanța președenției consiliu­lui n’a provenit de data aceasta din motive politice; miniștrii nu și-au dat demisiunile; prin ur­mare nu era loe a se numi un prim ministru care să desemneze pe cei­alți miniștrii, pentru că nu ne-am aflat în fața unei crize mi­nisteriale politice. Evident este că dacă d. D. A. Sturda își dădea demisia din cauză că ar fi simțit că nu se mai bucură de încrederea Suve­ranului, sau că nu se mai bu­cură de încrederea parlamentului, evident este că în acest caz am fi avut o criză ministerială și că era loc ca M. S. Regele să-și e­­xercite dreptul său constituțional însărcinând pe o altă persoană cu compunerea noului cabinet și e­vident este că în acest caz, noul prim ministru ar fi reconstituit cabinetul. Exemple de reconstituiri de ca­binet, in condițiuni de asemenea natură există în timpul guvernă­­rii de 12 ani ai lui Ion Brătianu; crizele ministeriale de atunci a­­veau drept cauze exigențe parla­mentare; erau crize politice Astăzi ne aflăm în fața unui fapt cu totul de altă natură; ne aflăm în fața demisiunei preșe­dintelui consiliului provenind din motive personale, ca i n’au nici un raport cu politica generală a țării. Că M. S. Regele putea să pro­fite de demisiunea d-lui D. A Sturdza pentru a provoca o criză ministerială este iarăși foarte a­devărat, dar această putință este o înaltă prerogativă a Coroanei și precum putea să provoace o criză tot așa a putut să n’o provoace; nimeni însă n’are dreptul a critica­­ soluțiunea suveranului, fiindcă ea nu relevă de­cât de conștiința Lui după textele precize ale constitu­­țiunei noastre. De altmintrelea sper că nici apozițiunea nu dorea o schim­bare de regim, și cu atât mai pu­țin o schimbare în formațiunea guvernamentală, căci puțin îi im­portă cine deține cutare sau cu­tare portofoliu După ce Epoca raționează pe o hypoteză ce nu se potrivește cu faptele întâmplate, apoi tot prim­tr’o întorsătură logică familiară d-lui Maiorescu zice: în căzu de față din potrivă, miniștrii prin­­tr’o încheere formală desemnează ei pe președintele consiliului și pe urmă adaogă­ și trec deja un minister la altul. Mai întâi de toate va conveni și opozițiunea că miniștrii n’au putut să se sfătuiască asupra per­soanei care să prezideze consiliul fără autorizarea M. S. Regelui căci încă odată M. Sa avea drep­tul de a schimba nu numai pe miniștrii, dar întregul regim, fără ca nimeni să aibă dreptul a zice ceva. Este un act pe care l’au făcut cu învoirea indispensabilă a Su­veranului și după înțelegerea pe care au luat-o între ei au însăr­cinat pe d. Sp. Haret ca să pre­zinte M. Sale decretul de numire al d-lui I. I. C. Brătianu , ceea ce s’a și făcut. Dar acest decret este însoțit de un raport­ însoțirea acestui decret de un raport »! Ai parie» inconstituțio­nală a actului politic de numire a președintelui consiliului ? A pretinde ceva așa este pur și simplu o copilărie. Adică cum ? Fiindcă de câte ori a fost însărcinat un nou prim ministru cu compunerea unui ca­binet în urma unei crize ministe­riale cu caracter de adevărată criză politică, decretul de numire n’a fost însoțit de un raport, apoi și în cazul ce ne preocupă și care nu se aseamănă cu cazurile pre­cedente, nu trebuia raport și dacă este și un raport, apoi toate ga­ranțiile constituționale ale acestei țări sunt periclitate. Asemenea lucruri nu merită discuție. Tot de felul acesta este și afirmarea Epocei că delibera­rea consiliului de miniștri a fost secretă: o lovitură de teatru pregă­tită în taină ! De­sigur că aseme­nea chestiuni nu puteau fi tra­tate la Capșa. La Patrie însă susține că nu trebuia să se spuie n raport nimic despre deliberă­rile consiliului de miniștrii, deci, trebuie să se facă în taină! Este aci o neînțelegere între confrați politici. Dar Patrie zice că acei cari au deliberat nu mai ereau miniștrii. Cum La Patrie nu știe că mi­niștrii cari deliberați nu-și pre­­zintase demisiunile, că nu li se ceruse demisiunile și că decrete de înlocuire nu existau, deci erau miniștrii ! Să trecem dar la alte teme consti­tuționale. Em. Culoglu. NOTE POLITICE Ordinea dând pentru a suta oară portretul d-lui Take Ionescu, îl în­cadrează cu portretele d-lor J. Th. Florescu, Barbu Păltineanu și N. T Plawn v w _ ! Începem și noi să credem ca a l Take Ionescu este, în felul lui, un Isus Christos... * Pentru takiști, garanțiile ce asi­gură păstrarea caracterului națio­nal al statului român, precum e art. 7 din constituție, sunt ziduri chinezești care trebuesc dărâmate In schimb, lozinca lor este de a face zid în jurul d-lui Take Ionescu. Din fericire, nu va mai fi rămas de mult piatră peste piatră din zi­dul takist, când zidurile ridicate întru ocrotirea neatârnării interne și externe a României, vor fi încă în ființă, sfidând toate loviturile, și cele fățișe și cele piezișe, și cele din afară, și cele venite dinăuntru din partea unor fii răi ai țărei. * Aritmetică takistă. „La Roumanie“ zice că scrutinul de Duminică stabilește în mod in­contestabil că takiștii formează azi partidul cel mai puternic din Ro­mânia și că prin urmare e singu­rul partid care ar avea azi dreptu­l de a guverna,—afară doară, adaugă oficiosul takist, dacă guvernarea Ro­mâniei e atributul m­inorității cor­pului electoral. Acum o mică socoteală, un ade­văr incontestabilă. Din numărul total de 4.757 de alegători înscriși la col. 2 de Ilfov, cel mai favorizat candidat takist , Fleva nu a întrunit de­cât un neîn­semnat plus peste a patra parte a cică 1.308 voturi, și chiar din nu­mărul total al votanților, care a fost de 3 289, d-nul Fleva nu a obținut de­cât a treia parte. Vrea să zică, takiștii reprezintă în această alegere minoritatea cor­pului electoral. Atunci de unde până unde partidul cel mai puternic, și încă singurul partid în drept de a guverna , Takiștii au se vede o aritmetică a lor specială, întocmai cum au și morală a lor cu totul deosebită. Scrisori din Turcia Demonstrația Turcilor în contra anexărei Cretei Constantinopol, 28 Decembrie.—Per­­derea cea mare, pe care imperiul tur­cesc a suferit-o prin anexarea Bos­niei și a H­erțegovinei la Austro-Un­­garia, a făcut ca un timp oare­care să se treacă cu vederea anexarea Cretei din partea Greciei. Acum abia, când Turcia e pe cale de a se împăca cu Austria—în schim­bul unei sume destul de ridicate — Turcii încep să simtă pierderea, ce au îndurat-o în ceailaltă parte. In întreg imperiul s’a început un puternic curent în contra Grecilor. Spre a răzbuna lovitura suferită. Turcii folosesc și in contra acestor aceleași arme ca și în contra Aus­­triacilor: Boicotul. Comitetul instituit pentru­ propa­gandă în contra Grecilor a lansat manifeste în toată țara, îndemnând populația să nu mai cumpere nimica de la negustorii greci. Acelaș comi­tet a încercat să determine și popu­lația evreiască de a lua parte la ac­­țunea de boicotare. Evreii au decla­­nt însă că se tem de o eventuală masacrare a conaționalilor lor din Grecia, și de aceia au rămas de­o­cam­dată neutri. Tot pentru a protesta în contra a­­nexării Cretei, eri a avut loc aici o mare adunare populară, la care au luat parte peste 12 mii de oameni. La această adunare au luat parte membrii sindicatului de boicotat, ne­gustori, mari industriași turci și un mare număr de studenți, cari s’au prezentat cu steagurile lor. Adunarea a fost prezidată de primarul Constan­­tinopolului, Djafer, care în discur­sul de deschidere a accentuat cât este de mare nerecunoștința Grecilor, cari, sub scutul semilunei, au putut să-și păstreze pe de o parte naționa­litatea lor amenință, pe de altă parte au putut ajunge une­ori stăpânii ță­rilor supuse de sultani. El a declarat că puterile nu aprobă anexarea Cretei și—în așteptarea unei retrageri a Grecilor — Turcii să se mărginească de­o­camdată la o sim­plă protestare. Dacă protestul nu va avea efectul dorit, Turcii vor porni cu atât mai multă furie acțiunea de boicotare. Dacă nici aceasta nu va a­­­­tinge, Turcii să cedeze această in­sula Angliei, căci în felul acesta le­găturile de prietenie dintre această oră și Turcia se vor întări și mai mult. Discursul lui Djafer a fost primit cu mare însuflețire. După adunare mulțimea s’a retras în ordine, mer­s,4 -I »- - «— i­. t.­«­Kuivutu»ui­ uuuv p» L ședințele Ahmed Riza — într’un lung discurs—mulțumi manifestanților pen­tru spiritul patriotic, de care sunt conduși și de ordinea pe care o pă­strează. Ahmed Riza a accentuat că și acum Creta face parte din impe­riul turcesc și că guvernul și parla­mentul din Constantinopol va ști să-și facă datoria. După el luă cuvântul Gazi Muktar, care mulțumi manifestanților, în nu­mele Senatului, pentru dragostea ce o au față de pământul cucerit pe vre­muri de marii sultani prin vărsarea sângelui atâtor viteji. El îndemnă mul­țimea să păstreze și mai departe or­dinea. De aci o comisiune de trei moha­­medani s-a prezentat la Kiamil Pașa, înmânându-i memoriul, pe care mo­­hamedanii îl vor înainta puterilor în chestia Cretei. Kiamil Pașa declară în fața acestei comisiuni, că guvernul grecesc nu este așa de mult vinovat de anexarea Cretei, cât locuitorii creștini ai ace­stei insule, cari de ani de zile urmă­resc acest scop. Poarta se va îngriji însă ca dorința lor să nu se împlinească. Marile pu­teri sunt de partea Turciei, așa în­cât de­o­camdată anexarea este imposi­­bilă. După toate acestea, manifestanții s’au împrăștiat în strigătele de: Jos Grecii ! Coresp, NOUTĂȚI Pe coasta de Azur, un vultur a pă­truns în furgonul unui conductor de tren și s’a năpustit asupra lui. Conductorul care nu avea posibilita­tea să ceară ajutor, după o luptă de o jumătate de oră, a izbutit să lege vulturul printre pachete. Conductorul s’a ales cu numeroase răni. Guvernul austriac a expulzat din Bosnia pe corespondentul ziarului ru­sesc Novoie Vremia. Presa rusă co­mentând faptul găsește că purtarea austriacilor depășește orice regulă de curtoazie colegială.­ Din Berlin ne vine știrea că în ma­rea Nordului a fost găsit corpul lo­cotenentului german Foertoch care plecase cu balonul Hergesell. * Subscripția deschisă de englezi pen­tru venirea în ajutorul victimelor de la Messina, a atins cifra de 2 milioane de lei. La Beyreuth au fost mortale de ciumă, cinci cazuri Mesina își reîncepe acti­vitatea Mesina, 30 Decemvrie.­Supravie­țuitorii se străduesc a restabili miș­carea comercială în orașul lor. Toți cer ca serviciul de vapoare cu Me­sina să reînceapă a funcționa ca și in trecut. ­/­vV AmTtTvjA_ Criza balcanică noua situație în Europa Niciodată nu s’a deschis chestiunea orientului în toată inextricabila ei complexitate ca în timpurile din urmă. A fost un mare folos pentru pacea europeană că s’a întâmplat tocmai astfel. Erau atâtea chestiuni în sus­pensie, atâtea veleități nefundate, i­­dealuri irealizabile, cari toate cereau o soluție. In fruntea acestor chestiuni stătea cea bulgară și chestiunea Bos­niei și Herțegoviinei. Pe al doilea p­lan venea noua si­tuație creată de puteri în Creta, ches­tiunea Macedoniei, de care erau legate planuri de cucerire ale Austriei, Bul­gariei, etc. Situațial celor trei vilaete—e rău zis, mai bine situația celor cinci­ vilaete, devenise foarte critică. Omoruri con­tinue, revoluții, sate devastate, o ad­ministrație din cele mai arbitrare și lipsite de scrupul, făceau nenorocirea provinciilor imperiului, din Europa. Dar actul cel mai important ce s’a săvârșit în cursul anului a fost pro­clamarea constituției turcești. Era nouă din Turcia inaugurează o epocă de liniște în Orient. Turcia ne­vindecată încă de rănile absolutizmu­­lui se impune întregii Europi. Ne aș­teptăm fără îndoială la lucruri mari după câțiva ani. „Bolnavul Orientu­lui“ s’a transformat într’o clipă în ste­jarul măreț al lui Osman. Ceea ce a grăbit proclamarea noului regim în Turcia a fost tutela puteri­lor asupra Imperiului. Populația os­mană trăia tot așa de rău ca și creș­tinii. Făceau serviciul armatei, timp de zece ani, unii, prin diferite pe­depse arbitrare, erau ținuți până la 20 ani. Comitetul de Uniune și Progres, și Celelalte comitete revoluționare, for­mate în mare parte din ofițeri, au făcut supremul pas, și a reușit fără multele vărsării de sânge ce reclamă o astfel de primenire socială, să pro­clame constituția. Declararea independenței bulgare și aceea a Bosniei și Herțegovinei, a în­curcat rău noul guvern al Imperiu­lui. Pluteau în atmosferă atâtea ches­tiuni, era gata să izbucnească atâtea altele mai grave, încât situația Orien­tului, după­­ credința multora, nu se putea limpezi fără a recurge la arme. Dar un război balcanic însemna o con­flagrație europeană. Europa e împăr­țită în două tabere dușmane, cari se urăsc de moarte. Aliatul unei tabere târât în luptă, ceilalți tovarăși trebue să-l urmeze. roȘbF în fivŰZI lagistr tie “razboiul util.1" trele ce decurg d­in el, spectrul roșu al unei mari nenorociri au făcut pe di­plomații puterilor să caute o împăcare între părțile ofensatoare și ofensate, să se facă o apropiere ,pe cale paș­nică, fără a recurge la un războia dezastros. Meritul cel mare al acestei politici binefăcătoare pentru popoarele Euro­pei i se cuvine lui Isovolsky, ministrul de externe al Rusiei. Prin importantul său discurs asupra politicei externe a țărei sale, a aruncat o nouă lumină asupra chestiunei frământate a Orien­tului. Se vor menaja interesele Turciei, acordându-i-se despăgubiri în bani. Serbiei i se vor da compensații, ca să își poată exercita comerțul său și in­teresele vitale ale statului. Bulgaria va plăti căile ferate orientale. Austria va acorda avantagii Turciei, garantându-i un împrumut. Viitoarea conferință europeană va fi la înălțimea ideilor de astăzi. Drep­tul ginților va fi respectat mai mult ca ori­când în vre-o asemănătoare a­­dunare din trecut. Se va inaugura o nouă eră în istoria lumei. Dreptul ce­lui mai tare există ce e drept, dar șters, mai pe planul al doilea: numai e posibilă, până la un punct, spoliarea celui slab în vremea noastră. Bulgaria a înțeles bine cuvintele lui Iswolsky: acum prin votarea noului buget al războiului a prevăzut pentru armată o sumă mai mică. Ea nu va mai întreține o armată care să-i rui­neze finanțele. Iluziile politicei vechi au trebuit să dispară. Turcia face la fel, ea se or­ganizează, își modernizează armata, nu pentru noi cuceriri, dar pentru păs­trarea pământului pe care îl posedă astăzi Imperiul. Sârbii se liniștesc. Austro-Ungaria pare mai pacifiantă. Strigătele de răz­­boiu au încetat. Anul 1209 deschide un nou orizont mai senin și mai pu­țin bântuit de furtună ca și cel care e pe ducă ... Mișcare în armată Ofițerii in rezervă generali supe­riori și inferiori precum și asimilații lor mai jos notați, depășind limita de vârsta, au fost trecuți în poziție de retragere! D. general de divizie G. Bud­ișteanu de la comp. corp. IV de armată,—d. Loc. Colonel D. Dancovici din regim. Argeș No. 4, maiorul T. Vlădescu din reg. Războeni No. 15, maiorul M. Is­­voranu din reg. 3 Roșiori, căpitanii M. Vrâncescu din reg. 1 Roșiori și d. Cristian din reg. 9 Roșiori; guardul de artilerie cl. I. N. Bolintineanu de­la Comand, corp. II de armată ; guar­dul de geniu cl. I A. Ștefănescu dela comand, corp. IV de armată și guar­dul de geniu cl. I D. Bădescu dela comand, corp. IV de armată ; locote­nenții Gr. Malana, T. Borneanu, T. Nicolau, G. Panaitescu, P. Mihăilescu, N. Paulian, N. Vișineanu, N. Palicrat și V. Burghele ; sublocotenenții I. Ma­­rinescu, Trim­as I. Lecca, V. Aposto­­leanu, Gh. G. Spânu, G. Gavriliu, G. Popovici, N. Mihăescu, N. Stirbey și administratorul cl M­I. A. Florea. *« * S’a primit demisia din armată a d-lui G. Moescu din reg. 14 Roman și medic căp. I. Țukel din reg 3 Arti­lerie. Administratorul cl. I P. Antonescu, din regim. Radu Negru No. 28 a fost trecut in disponibilitate pentru caz de boală. De asemenea și loc. V. O­­preanu din reg. 4 Ilfov No. 21. Sub loc. în rezervă St. Ciuntu din reg. 4 artilerie a fost trecut în pozi­ție de retragere pentru infirmități. D. C. S. Sturdza și d-l N. Elian, deputați, au fost confirmați membri în comisiunea superioară a Casei do­­tațiunei Oastel. Au obținut concediu: D. general Istrate, comandantul bri­gadei a 5-a de infanterie, 2 luni. D. general D. Văleanu, comandantul brigadei a 2-a de cavalerie, o lună. D. colonel I. Săulescu, comandantul regimentului 1 călărași, 2 luni. D. căpitan Em. Părăianu, din reg. Gorj 18, 4 luni. D. căpitan G. Dâmboviceanu din reg. D. căpitan P. Pănescu, din reg. 10 roșiori, 3 luni. * Au fost înaintați la gradul de sub­locotenenți în rezervă următorii ser­genți plutonieri: Infanterie : D. Ganescu, din reg. Ro­vine 26 în același ,reg.; Gh. Tulescu din reg. ; Racova în același reg.; N. Nestorescu din reg. 4 Ilfov No. 21 în reg. Constanța No. 34 ; Gh. Tătărăscu din reg. Ștefan cel mare No. 13 în a­­celaș reg.­ Alex. Sturdza din reg. Ba­cău 27 în reg. Răsboeni No. 15 ; N. Mogăș din batalionul 4 în 9 vânători și Alex. Pociumb din reg. 14 Roman in acelaș reg. Cavalerie: N. Costinescu din reg. 2 roșiori în reg. 3 călărași; N. Gostescu din reg. 3 călărași în acelaș reg.; Gh. Sănătescu din reg. 1 în 12 călărași; Gh. Proicea, din reg. 1 în 4 călărași; Gh. Ornescu din 1 în 2 călărași; G. Gh. Rădulescu din 2 în 3 roșiori; N. Misir din 2 în 3 roșiori; I. V. Lascăr din 2 în 3 roșiori; Gr. Dendrino din 2 roșiori în acelaș și V. Cantacuzino din reg. 7 roșiori în același. Artilerie: N. Lăzărescu din reg. 2 cetate în același. Sub-Locot. G. Valtescu a fost mutat din reg. 7 în 6 roșiori, iar sub-locot. Gh. Pascu din 6 în 7 roșiori. Următorii funționari civili au fost confirmați în funcțiile ce ocupă la Casa Donației Oastei: I. Erhan șef de birou cl. I. P. Patru, subșef de servi­ciu cl. III și Eustațiu Măcincescu, sub­șef de serviciu cl. II. * D-nii căpitan Fr. Pascal și St. P. Păr­­călăbescu au fost trimiși la fabrica din Bluși pentru recepționarea unei cantități de fulmicoton. 9i Parada militară de anul nou în Germania împăratul Wilhelm a ținut în ziua­­ anului nou o cuvântare de o înaltă­ însemnătate generalilor adunați ca să-l felicite. După ce a vorbit despre ultimele evenimente, el a recunoscut greșe­lile comise cu privire la politica ex­ternă. împăratul a declarat că a făcut aceasta în vederea mare, contele von Sehlieffen, care a publicat un articol de o mare va­loare în revista „Deutsche Revue“. Un aghiotant al său a dat citire articolului în chestie care este con­form cu ideile sale asupra războiu­lui modern Declarațiile lui von Sehlieffen au binelui­ făcut o mare impresie în toată lui patriei germane, i­dea militară din Europa. Mai ales a mai vorbit cu multe elogii des în Franța el a fost supus unor lungi sfirul generalisim al armatei germ­­nomientarii. Noi în două numere consecutive ale ziarului nostru, am publicat im­portantele declarații ale generalului prusian, care sânt și acelea ale su­veranului său. Ilustrația noastră de față repre­zintă locul unde împăratul a ținut discursul în aplauzele generalilor sâi, împăratul se află în fața gene­­ralilor iar în spate se văd cei­ 6 fii ai săi. Joi 1 (14) lammaiie 1909 Un număr v e c h i u 30 banim BANI amunoiuri cqmerqiaue Un!» de corp 7 pe o coloană In pag. Ml . 40 Bani Idam „ ,, „ „ „ „ IV . 80 Bani Interciuni și reclame linia....................... 8 Lei Aflund­urii» și Inserațiunile re­primate la Adminis­­trefle și la Agențiile de Publicitate macam ADMINISTRAȚIA, Calea Victoriei, 50, Bucurest. ================ TELEFON 18/47. ur­mu Muzeul oceanografic din Monaco.•1 Dintre atracțiile numeroase ale coastei sudice franceze, care e o­­biectul unei adevărate invazii de călători, muzeul oceanografic a prin­cipelui Albert de Monaco e de­sigur cel mai căutat pentru originalitatea lui. Oceanografia este o știință nouă, care s-a desvoltat în ultimii ani, grație unei munci enorme pusă de principele Albert I. Se poate zice că Principelui de Monaco se datorește în întregime știința oceanografiei fiind­că multe­le cercetări dacă nu le-a desăvârșit el singur, în schimb le-a patronat. Progresele acestei științi au fost conduse de Albert I ca metodă și deși tânără încă, ea își are muzeul ei, unul dintre cele mai frumoase și mai originale din lume. SCRISORI DIN PARIS Impresii de teatru Le Foyer, piesă în trei acte, de d-nii Octave Mirrbeau și Thadée Natanson Sunt piese care au succes prin valoarea lor lit­­­rară sau artistică, altele care au succese mulțumită in­terpretării artiștilor, altele re­putației de care se bucură autorul și în fine unele cari se mențin mul­țumită reclamei ce se face în jurul lor—cum ar fi la noi în țară piesele de­ gară ale d-lui Fagure­—totuși pe­­timpul representării lor sau câtăva vreme înainte. Piesa înaintea căreia ne aflăm și ne este dat a ne spune părerea, este o curiositate, ea se menține pe afiș prin faptul că a­­proape doi ani înainte de a se fi representat, ea a interesat lumea teatrală, artistică, juridică, politică și a pătruns în sine în toate pătu­rile societăței franceze. Reputația ei, a trecut granița înainte chiar ca să se fi distribuit rolurile, celor ce a­­veau s’o joace, înainte chiar de a se fi hotărât de se va juca sau nu. Cine într’adevăr nu’și aduce aminte de tot zgomotul ce a făcut acum un an procesul intentat de autori ad­ministratorului comediei franceze. Cine nu-și aduce aminte de duelul dintre d-nii Bernstein și Natason, din causa a­estei piese, menită încă să nu însemne în viața artistică tea­trală, decât pentru aceste desagrea­­bile incidente și pentru a înnora pu­țin cerul albastru al producției lite­rară a d-lui Mirbeau, căci unui autor care a scris Le Calvaire și Les Affaires sont Les af­faires, nu-i e permis să semneze o operă de va­loarea lui le Foyer: înainte de a începe analiza piesei, vom face în câteva vorbe istoricul incidentelor prin care a trecut Le Foyer până să vadă lumina rampei. Refuzată de d. Clarette în 1906, autorii o încredințează lui Guitry și piesa avea să trecă la Renais­sance, chiar în acea stagiune , când autorul dramei le Voleur, ce se re­peta la Gymnase,­­ Bernstein având un diferend cu directorul acelui tea­tru d. Franck, retrage piesa sa o­ferind-o lui Guitry. Câteva luni în urmă, la 7 Dec­embrie, le Voleur se juca cu mult succes la Renaisance, în timp ce autorii lui Foyer reînce­peau negocierile cu d. Jules Claretie, administratorul comediei. După oare­cari tratative, cari s’au terminat cu obligația pentru autori de a suprima actul al 11, piesa este primită. Cu cât însă repetițiile înaintau d. Claretie își da seama de violența cu care era tratată acțiunea și insista pe lângă autori să facă mici conce­siuni, și mai ales acea ca perso­najul principal să nu fie de­cât can­didat la Academie și la Senat, dar nu, precum vom vedea că e în presă, academician, senator, și comandor al Legiunei de onoare. Autorii au resistat și după a 17-a repetiție la 4 Martie, s-a întrerupt repetițiile și piesa a fost refuzată. Autorii inten­tează acțiune teatrului francez și au câștig de causă, care obligă din ne­norocire, prima scenă franceză, să vadă jucându-se, la focul rampei ei și de artiștii de valoarea d-nei Julia Barret și a lui Huguenot, o piesă imposibilă. După cum am văzut în timp de doi această piesă a ținut lumea tea­trală ațintită asupra ei, iar grosul publicului curios de a vedea opera care a produs atâta vâlvă, umple sălile teatrului, și iată cum se ex­plică cele câteva săli pline ce această representație face de vre-o câte­va seri. Numele autorului fiind cum am spus mai sus al unui om cu unul din cele mai frumoase trecuturi lite­rare și artistice, piesa interesează pentru a pătrunde starea psieholo­­gieă a tel­i ce a seris-o. " Dîb ti’ti dezvoltarea acțiuniei și tot tabloul cel negru în care autorul ne prezintă societatea modernă, reese ca un desgustat, un decepționat, un om care, cum prea bine spune d-nu Adolphe Buisson în le Temps, ar vrea să se răzbune pe societate care i-a făcut un rău“, nu mai e observato­rul rece, dar pare a fi el însuși în joc. Pe când în Les affaires sont les afaires, acelaș fel de subiect, artis­tul se desbrăca de personalitatea lui și privea lumea cu totul obiectiv și atunci ne da acea operă de artă la­ cât și aV't meți­neau de două ființe cari și ele e­­xistă în lume cele două suflete cins­tite, îndrăgite și scârbite de aceea viață murdară. Afară de aceasta o­­pera aceea era tratată cu multă artă realismul acela brutal, era învelit în forma artistică și astfel realisa frumosul ce se caută într’o operă. In Le Foyer, personagiile ce au­torul pune în scenă nu trăesc. Sunt niște marionete trase de sfoară, și repetând niște tirade imprimate de autor’ Afară de aceasta sunt scene, pe care cel mai bine­voitor nu le poate admite și care dacă, n’ar fi salvate prin finețea cu cari interpreți le fac să treacă și lustruesc puțin asperitățile, s’ar flucra fără nici o teamă de ridicol pentru cel ce ar în­­drăzni aceasta. Toată acțiunea piesei se desfășură între următoarele personaje: Baro­nul Courtin, membru al Academiei franceze, senator și comandor al le­giunei de onoare, este în fine și di­rector al unei instituții de bine­fa­­cere „Le Foyer“ Pe acest om, auto­rul, ni-l prezintă ca pe cea mai mons­truoasă fiară. Un om fără nici un scrupul, lipsit de cel mai elementar sentiment de rușine acela de a in­dica soției sale printre cine să-și caute amantul.­­> Și cine e soția lui? e desichilibrată e inconștientă. Una din acele ființe cari nu se pot lipsi de lux, toalete, amanți, poesie, sentiment, etc. un caracter nehotărât de care nu știi ce să spui și care când îți face milă când te desgustă, pentru a te scârbi în cele din urmă. Biron este al tre­ilea personaj. Omul de afaceri, care convins că face totul cu bani, rui­nează în cele din urmă pe Courtin, pentru a putea recueri pe soția sa, care va recurge la el să-i ajute și în fine nu abate ce divulgă secretele confesiunei și care se îndoește de dreptatea cerească. O directoare du pension, care uită într'un placard o fată 24 de ore, timpuljbaj să moară și nu găsește ceva mai bun de spus de­cât că nu are teamă de nimic, de­oarece a avut grije să ducă pe fată în odae fără ca nimeni să fi văzut aceasta. Iată personagiile, cari se vor face purtătorii de cuvânt ai d-lui Mirbeau Iată lu ce lume ne duce autorul, și iată ce lume vrea el să ne facă să credem că e a noastră, acea în mij­locul căreia trăim. Că excepțiuni să găsesc și că în­tâlnim în viața de toate zilele, spe­cimene de cele ce autorul ne pre­zintă, nici nu mai încape îndoială, dar tot așa de adevărat e că nu a­­cestea fac, spre fericirea noastră și a societății noastre, regula generală. Și una din marile greșeli a autorului e aceea de a fi îngrămădit toate a­­ceste personaje la un loc, fără ca să fi aruncat în mijlocul lor nici mă­car urma vre­unui om de bine. Și acum iată subiectul: Baronul Courtin, un om influent, ocupând una din cele mai frumoase pozițiuni în societatea franceză, este președintele și administratorul unei opere de binefacere, Le Foyer, pen­tru creșterea copiilor orfani. Acest om din primele scene îl vedem in viața lui intimă, patronând „flirturile soției sale și mai ales încurajând o să păstreze dragostea unui om de a­­faceri foarte bogat, un oarecare Si­ren, este timp de lt aai aproape *»s*

Next