Viitorul, ianuarie 1909 (Anul 3, nr. 411-420)
1909-01-01 / nr. 411
ANTEL. H No. 411. numfty v e c h i u 30 bani AB&MAMEMTE A • vn an *ase tum In fMt . ...............................18 le! 9 lei bi 8tr#In9*»te...........................SO lei 18 le! AboncOent«!* fneep la I șl IS »le fiecărei luni. Centru preoți el învățători prețul abonam, pe jumăt REDACȚIA : B8, Cale» Victor’>1, 60, — București at— TELEFON 18/4? ====«s======== ZIAR DE DIMINEAȚA O cestiune constituțională D-l D. A. Sturdza,prezentând M. S. Regelui demisiunea sa din funcțiunea de președinte al consiliului de miniștrii și de ministru al afacerilor streine, d-l I. I. C. Brătianu a fost însărcinat cu interimatul portofoliului vacant și numit președinte al consiliului. Aceste numiri s’au făcut prin decret regal contrasemnat de d. Spiru Haret, care ținea, în virtutea tot a unui decret, interimatul președenției consiliului. In privința constituționalității acestor acte nu s’au auzit în primul moment nimic, și nici că era ceva de zis, nici că este, după cum vom vedea. Dar presa conservatoare găsește observațiuni de făcut, subt cunoscuta formă discretă a d-lui Maiorescu, caracterizată prin cuvântul regretabil. Formele prin care d. I. I. C. Brătianu a fost numit președinte al Consiliului ar fi regretabile. De ce ? „Pentru că în cazul în care președenția consiliului devine vacantă, Suveranul, luând sau nu avizul oficios al unor personalități politice, cum de pildă președinții Corpurilor legiuitoare, însărcinează pe persoana indicată de situație cu președenția consiliului, și acea persoană desemnează pe membrii cabinetului“. Cazul act prevăzut este acel al unei vacanțe a președenției consiliului prin demisiunea, sau a președintelui consiliului din motive politice sau a demisiunei întregului cabinet. Vacanța președenției consiliului n’a provenit de data aceasta din motive politice; miniștrii nu și-au dat demisiunile; prin urmare nu era loe a se numi un prim ministru care să desemneze pe ceialți miniștrii, pentru că nu ne-am aflat în fața unei crize ministeriale politice. Evident este că dacă d. D. A. Sturda își dădea demisia din cauză că ar fi simțit că nu se mai bucură de încrederea Suveranului, sau că nu se mai bucură de încrederea parlamentului, evident este că în acest caz am fi avut o criză ministerială și că era loc ca M. S. Regele să-și exercite dreptul său constituțional însărcinând pe o altă persoană cu compunerea noului cabinet și evident este că în acest caz, noul prim ministru ar fi reconstituit cabinetul. Exemple de reconstituiri de cabinet, in condițiuni de asemenea natură există în timpul guvernării de 12 ani ai lui Ion Brătianu; crizele ministeriale de atunci aveau drept cauze exigențe parlamentare; erau crize politice Astăzi ne aflăm în fața unui fapt cu totul de altă natură; ne aflăm în fața demisiunei președintelui consiliului provenind din motive personale, ca i n’au nici un raport cu politica generală a țării. Că M. S. Regele putea să profite de demisiunea d-lui D. A Sturdza pentru a provoca o criză ministerială este iarăși foarte adevărat, dar această putință este o înaltă prerogativă a Coroanei și precum putea să provoace o criză tot așa a putut să n’o provoace; nimeni însă n’are dreptul a critica soluțiunea suveranului, fiindcă ea nu relevă decât de conștiința Lui după textele precize ale constituțiunei noastre. De altmintrelea sper că nici apozițiunea nu dorea o schimbare de regim, și cu atât mai puțin o schimbare în formațiunea guvernamentală, căci puțin îi importă cine deține cutare sau cutare portofoliu După ce Epoca raționează pe o hypoteză ce nu se potrivește cu faptele întâmplate, apoi tot primtr’o întorsătură logică familiară d-lui Maiorescu zice: în căzu de față din potrivă, miniștrii printr’o încheere formală desemnează ei pe președintele consiliului și pe urmă adaogă și trec deja un minister la altul. Mai întâi de toate va conveni și opozițiunea că miniștrii n’au putut să se sfătuiască asupra persoanei care să prezideze consiliul fără autorizarea M. S. Regelui căci încă odată M. Sa avea dreptul de a schimba nu numai pe miniștrii, dar întregul regim, fără ca nimeni să aibă dreptul a zice ceva. Este un act pe care l’au făcut cu învoirea indispensabilă a Suveranului și după înțelegerea pe care au luat-o între ei au însărcinat pe d. Sp. Haret ca să prezinte M. Sale decretul de numire al d-lui I. I. C. Brătianu , ceea ce s’a și făcut. Dar acest decret este însoțit de un raport însoțirea acestui decret de un raport »! Ai parie» inconstituțională a actului politic de numire a președintelui consiliului ? A pretinde ceva așa este pur și simplu o copilărie. Adică cum ? Fiindcă de câte ori a fost însărcinat un nou prim ministru cu compunerea unui cabinet în urma unei crize ministeriale cu caracter de adevărată criză politică, decretul de numire n’a fost însoțit de un raport, apoi și în cazul ce ne preocupă și care nu se aseamănă cu cazurile precedente, nu trebuia raport și dacă este și un raport, apoi toate garanțiile constituționale ale acestei țări sunt periclitate. Asemenea lucruri nu merită discuție. Tot de felul acesta este și afirmarea Epocei că deliberarea consiliului de miniștri a fost secretă: o lovitură de teatru pregătită în taină ! Desigur că asemenea chestiuni nu puteau fi tratate la Capșa. La Patrie însă susține că nu trebuia să se spuie n raport nimic despre deliberările consiliului de miniștrii, deci, trebuie să se facă în taină! Este aci o neînțelegere între confrați politici. Dar Patrie zice că acei cari au deliberat nu mai ereau miniștrii. Cum La Patrie nu știe că miniștrii cari deliberați nu-și prezintase demisiunile, că nu li se ceruse demisiunile și că decrete de înlocuire nu existau, deci erau miniștrii ! Să trecem dar la alte teme constituționale. Em. Culoglu. NOTE POLITICE Ordinea dând pentru a suta oară portretul d-lui Take Ionescu, îl încadrează cu portretele d-lor J. Th. Florescu, Barbu Păltineanu și N. T Plawn v w _ ! Începem și noi să credem ca a l Take Ionescu este, în felul lui, un Isus Christos... * Pentru takiști, garanțiile ce asigură păstrarea caracterului național al statului român, precum e art. 7 din constituție, sunt ziduri chinezești care trebuesc dărâmate In schimb, lozinca lor este de a face zid în jurul d-lui Take Ionescu. Din fericire, nu va mai fi rămas de mult piatră peste piatră din zidul takist, când zidurile ridicate întru ocrotirea neatârnării interne și externe a României, vor fi încă în ființă, sfidând toate loviturile, și cele fățișe și cele piezișe, și cele din afară, și cele venite dinăuntru din partea unor fii răi ai țărei. * Aritmetică takistă. „La Roumanie“ zice că scrutinul de Duminică stabilește în mod incontestabil că takiștii formează azi partidul cel mai puternic din România și că prin urmare e singurul partid care ar avea azi dreptul de a guverna,—afară doară, adaugă oficiosul takist, dacă guvernarea României e atributul minorității corpului electoral. Acum o mică socoteală, un adevăr incontestabilă. Din numărul total de 4.757 de alegători înscriși la col. 2 de Ilfov, cel mai favorizat candidat takist , Fleva nu a întrunit decât un neînsemnat plus peste a patra parte a cică 1.308 voturi, și chiar din numărul total al votanților, care a fost de 3 289, d-nul Fleva nu a obținut decât a treia parte. Vrea să zică, takiștii reprezintă în această alegere minoritatea corpului electoral. Atunci de unde până unde partidul cel mai puternic, și încă singurul partid în drept de a guverna , Takiștii au se vede o aritmetică a lor specială, întocmai cum au și morală a lor cu totul deosebită. Scrisori din Turcia Demonstrația Turcilor în contra anexărei Cretei Constantinopol, 28 Decembrie.—Perderea cea mare, pe care imperiul turcesc a suferit-o prin anexarea Bosniei și a Herțegovinei la Austro-Ungaria, a făcut ca un timp oarecare să se treacă cu vederea anexarea Cretei din partea Greciei. Acum abia, când Turcia e pe cale de a se împăca cu Austria—în schimbul unei sume destul de ridicate — Turcii încep să simtă pierderea, ce au îndurat-o în ceailaltă parte. In întreg imperiul s’a început un puternic curent în contra Grecilor. Spre a răzbuna lovitura suferită. Turcii folosesc și in contra acestor aceleași arme ca și în contra Austriacilor: Boicotul. Comitetul instituit pentru propagandă în contra Grecilor a lansat manifeste în toată țara, îndemnând populația să nu mai cumpere nimica de la negustorii greci. Acelaș comitet a încercat să determine și populația evreiască de a lua parte la acțunea de boicotare. Evreii au declant însă că se tem de o eventuală masacrare a conaționalilor lor din Grecia, și de aceia au rămas deocamdată neutri. Tot pentru a protesta în contra anexării Cretei, eri a avut loc aici o mare adunare populară, la care au luat parte peste 12 mii de oameni. La această adunare au luat parte membrii sindicatului de boicotat, negustori, mari industriași turci și un mare număr de studenți, cari s’au prezentat cu steagurile lor. Adunarea a fost prezidată de primarul Constantinopolului, Djafer, care în discursul de deschidere a accentuat cât este de mare nerecunoștința Grecilor, cari, sub scutul semilunei, au putut să-și păstreze pe de o parte naționalitatea lor amenință, pe de altă parte au putut ajunge uneori stăpânii țărilor supuse de sultani. El a declarat că puterile nu aprobă anexarea Cretei și—în așteptarea unei retrageri a Grecilor — Turcii să se mărginească deocamdată la o simplă protestare. Dacă protestul nu va avea efectul dorit, Turcii vor porni cu atât mai multă furie acțiunea de boicotare. Dacă nici aceasta nu va atinge, Turcii să cedeze această insula Angliei, căci în felul acesta legăturile de prietenie dintre această oră și Turcia se vor întări și mai mult. Discursul lui Djafer a fost primit cu mare însuflețire. După adunare mulțimea s’a retras în ordine, mers,4 -I »- - «— i. t.«Kuivutu»ui uuuv p» L ședințele Ahmed Riza — într’un lung discurs—mulțumi manifestanților pentru spiritul patriotic, de care sunt conduși și de ordinea pe care o păstrează. Ahmed Riza a accentuat că și acum Creta face parte din imperiul turcesc și că guvernul și parlamentul din Constantinopol va ști să-și facă datoria. După el luă cuvântul Gazi Muktar, care mulțumi manifestanților, în numele Senatului, pentru dragostea ce o au față de pământul cucerit pe vremuri de marii sultani prin vărsarea sângelui atâtor viteji. El îndemnă mulțimea să păstreze și mai departe ordinea. De aci o comisiune de trei mohamedani s-a prezentat la Kiamil Pașa, înmânându-i memoriul, pe care mohamedanii îl vor înainta puterilor în chestia Cretei. Kiamil Pașa declară în fața acestei comisiuni, că guvernul grecesc nu este așa de mult vinovat de anexarea Cretei, cât locuitorii creștini ai acestei insule, cari de ani de zile urmăresc acest scop. Poarta se va îngriji însă ca dorința lor să nu se împlinească. Marile puteri sunt de partea Turciei, așa încât deocamdată anexarea este imposibilă. După toate acestea, manifestanții s’au împrăștiat în strigătele de: Jos Grecii ! Coresp, NOUTĂȚI Pe coasta de Azur, un vultur a pătruns în furgonul unui conductor de tren și s’a năpustit asupra lui. Conductorul care nu avea posibilitatea să ceară ajutor, după o luptă de o jumătate de oră, a izbutit să lege vulturul printre pachete. Conductorul s’a ales cu numeroase răni. Guvernul austriac a expulzat din Bosnia pe corespondentul ziarului rusesc Novoie Vremia. Presa rusă comentând faptul găsește că purtarea austriacilor depășește orice regulă de curtoazie colegială. Din Berlin ne vine știrea că în marea Nordului a fost găsit corpul locotenentului german Foertoch care plecase cu balonul Hergesell. * Subscripția deschisă de englezi pentru venirea în ajutorul victimelor de la Messina, a atins cifra de 2 milioane de lei. La Beyreuth au fost mortale de ciumă, cinci cazuri Mesina își reîncepe activitatea Mesina, 30 Decemvrie.Supraviețuitorii se străduesc a restabili mișcarea comercială în orașul lor. Toți cer ca serviciul de vapoare cu Mesina să reînceapă a funcționa ca și in trecut. /vV AmTtTvjA_ Criza balcanică noua situație în Europa Niciodată nu s’a deschis chestiunea orientului în toată inextricabila ei complexitate ca în timpurile din urmă. A fost un mare folos pentru pacea europeană că s’a întâmplat tocmai astfel. Erau atâtea chestiuni în suspensie, atâtea veleități nefundate, idealuri irealizabile, cari toate cereau o soluție. In fruntea acestor chestiuni stătea cea bulgară și chestiunea Bosniei și Herțegoviinei. Pe al doilea plan venea noua situație creată de puteri în Creta, chestiunea Macedoniei, de care erau legate planuri de cucerire ale Austriei, Bulgariei, etc. Situațial celor trei vilaete—e rău zis, mai bine situația celor cinci vilaete, devenise foarte critică. Omoruri continue, revoluții, sate devastate, o administrație din cele mai arbitrare și lipsite de scrupul, făceau nenorocirea provinciilor imperiului, din Europa. Dar actul cel mai important ce s’a săvârșit în cursul anului a fost proclamarea constituției turcești. Era nouă din Turcia inaugurează o epocă de liniște în Orient. Turcia nevindecată încă de rănile absolutizmului se impune întregii Europi. Ne așteptăm fără îndoială la lucruri mari după câțiva ani. „Bolnavul Orientului“ s’a transformat într’o clipă în stejarul măreț al lui Osman. Ceea ce a grăbit proclamarea noului regim în Turcia a fost tutela puterilor asupra Imperiului. Populația osmană trăia tot așa de rău ca și creștinii. Făceau serviciul armatei, timp de zece ani, unii, prin diferite pedepse arbitrare, erau ținuți până la 20 ani. Comitetul de Uniune și Progres, și Celelalte comitete revoluționare, formate în mare parte din ofițeri, au făcut supremul pas, și a reușit fără multele vărsării de sânge ce reclamă o astfel de primenire socială, să proclame constituția. Declararea independenței bulgare și aceea a Bosniei și Herțegovinei, a încurcat rău noul guvern al Imperiului. Pluteau în atmosferă atâtea chestiuni, era gata să izbucnească atâtea altele mai grave, încât situația Orientului, după credința multora, nu se putea limpezi fără a recurge la arme. Dar un război balcanic însemna o conflagrație europeană. Europa e împărțită în două tabere dușmane, cari se urăsc de moarte. Aliatul unei tabere târât în luptă, ceilalți tovarăși trebue să-l urmeze. roȘbF în fivŰZI lagistr tie “razboiul util.1" trele ce decurg din el, spectrul roșu al unei mari nenorociri au făcut pe diplomații puterilor să caute o împăcare între părțile ofensatoare și ofensate, să se facă o apropiere ,pe cale pașnică, fără a recurge la un războia dezastros. Meritul cel mare al acestei politici binefăcătoare pentru popoarele Europei i se cuvine lui Isovolsky, ministrul de externe al Rusiei. Prin importantul său discurs asupra politicei externe a țărei sale, a aruncat o nouă lumină asupra chestiunei frământate a Orientului. Se vor menaja interesele Turciei, acordându-i-se despăgubiri în bani. Serbiei i se vor da compensații, ca să își poată exercita comerțul său și interesele vitale ale statului. Bulgaria va plăti căile ferate orientale. Austria va acorda avantagii Turciei, garantându-i un împrumut. Viitoarea conferință europeană va fi la înălțimea ideilor de astăzi. Dreptul ginților va fi respectat mai mult ca oricând în vre-o asemănătoare adunare din trecut. Se va inaugura o nouă eră în istoria lumei. Dreptul celui mai tare există ce e drept, dar șters, mai pe planul al doilea: numai e posibilă, până la un punct, spoliarea celui slab în vremea noastră. Bulgaria a înțeles bine cuvintele lui Iswolsky: acum prin votarea noului buget al războiului a prevăzut pentru armată o sumă mai mică. Ea nu va mai întreține o armată care să-i ruineze finanțele. Iluziile politicei vechi au trebuit să dispară. Turcia face la fel, ea se organizează, își modernizează armata, nu pentru noi cuceriri, dar pentru păstrarea pământului pe care îl posedă astăzi Imperiul. Sârbii se liniștesc. Austro-Ungaria pare mai pacifiantă. Strigătele de războiu au încetat. Anul 1209 deschide un nou orizont mai senin și mai puțin bântuit de furtună ca și cel care e pe ducă ... Mișcare în armată Ofițerii in rezervă generali superiori și inferiori precum și asimilații lor mai jos notați, depășind limita de vârsta, au fost trecuți în poziție de retragere! D. general de divizie G. Budișteanu de la comp. corp. IV de armată,—d. Loc. Colonel D. Dancovici din regim. Argeș No. 4, maiorul T. Vlădescu din reg. Războeni No. 15, maiorul M. Isvoranu din reg. 3 Roșiori, căpitanii M. Vrâncescu din reg. 1 Roșiori și d. Cristian din reg. 9 Roșiori; guardul de artilerie cl. I. N. Bolintineanu dela Comand, corp. II de armată ; guardul de geniu cl. I A. Ștefănescu dela comand, corp. IV de armată și guardul de geniu cl. I D. Bădescu dela comand, corp. IV de armată ; locotenenții Gr. Malana, T. Borneanu, T. Nicolau, G. Panaitescu, P. Mihăilescu, N. Paulian, N. Vișineanu, N. Palicrat și V. Burghele ; sublocotenenții I. Marinescu, Trimas I. Lecca, V. Apostoleanu, Gh. G. Spânu, G. Gavriliu, G. Popovici, N. Mihăescu, N. Stirbey și administratorul cl MI. A. Florea. *« * S’a primit demisia din armată a d-lui G. Moescu din reg. 14 Roman și medic căp. I. Țukel din reg 3 Artilerie. Administratorul cl. I P. Antonescu, din regim. Radu Negru No. 28 a fost trecut in disponibilitate pentru caz de boală. De asemenea și loc. V. Opreanu din reg. 4 Ilfov No. 21. Sub loc. în rezervă St. Ciuntu din reg. 4 artilerie a fost trecut în poziție de retragere pentru infirmități. D. C. S. Sturdza și d-l N. Elian, deputați, au fost confirmați membri în comisiunea superioară a Casei dotațiunei Oastel. Au obținut concediu: D. general Istrate, comandantul brigadei a 5-a de infanterie, 2 luni. D. general D. Văleanu, comandantul brigadei a 2-a de cavalerie, o lună. D. colonel I. Săulescu, comandantul regimentului 1 călărași, 2 luni. D. căpitan Em. Părăianu, din reg. Gorj 18, 4 luni. D. căpitan G. Dâmboviceanu din reg. D. căpitan P. Pănescu, din reg. 10 roșiori, 3 luni. * Au fost înaintați la gradul de sublocotenenți în rezervă următorii sergenți plutonieri: Infanterie : D. Ganescu, din reg. Rovine 26 în același ,reg.; Gh. Tulescu din reg. ; Racova în același reg.; N. Nestorescu din reg. 4 Ilfov No. 21 în reg. Constanța No. 34 ; Gh. Tătărăscu din reg. Ștefan cel mare No. 13 în acelaș reg. Alex. Sturdza din reg. Bacău 27 în reg. Răsboeni No. 15 ; N. Mogăș din batalionul 4 în 9 vânători și Alex. Pociumb din reg. 14 Roman in acelaș reg. Cavalerie: N. Costinescu din reg. 2 roșiori în reg. 3 călărași; N. Gostescu din reg. 3 călărași în acelaș reg.; Gh. Sănătescu din reg. 1 în 12 călărași; Gh. Proicea, din reg. 1 în 4 călărași; Gh. Ornescu din 1 în 2 călărași; G. Gh. Rădulescu din 2 în 3 roșiori; N. Misir din 2 în 3 roșiori; I. V. Lascăr din 2 în 3 roșiori; Gr. Dendrino din 2 roșiori în acelaș și V. Cantacuzino din reg. 7 roșiori în același. Artilerie: N. Lăzărescu din reg. 2 cetate în același. Sub-Locot. G. Valtescu a fost mutat din reg. 7 în 6 roșiori, iar sub-locot. Gh. Pascu din 6 în 7 roșiori. Următorii funționari civili au fost confirmați în funcțiile ce ocupă la Casa Donației Oastei: I. Erhan șef de birou cl. I. P. Patru, subșef de serviciu cl. III și Eustațiu Măcincescu, subșef de serviciu cl. II. * D-nii căpitan Fr. Pascal și St. P. Părcălăbescu au fost trimiși la fabrica din Bluși pentru recepționarea unei cantități de fulmicoton. 9i Parada militară de anul nou în Germania împăratul Wilhelm a ținut în ziua anului nou o cuvântare de o înaltă însemnătate generalilor adunați ca să-l felicite. După ce a vorbit despre ultimele evenimente, el a recunoscut greșelile comise cu privire la politica externă. împăratul a declarat că a făcut aceasta în vederea mare, contele von Sehlieffen, care a publicat un articol de o mare valoare în revista „Deutsche Revue“. Un aghiotant al său a dat citire articolului în chestie care este conform cu ideile sale asupra războiului modern Declarațiile lui von Sehlieffen au binelui făcut o mare impresie în toată lui patriei germane, idea militară din Europa. Mai ales a mai vorbit cu multe elogii des în Franța el a fost supus unor lungi sfirul generalisim al armatei germnomientarii. Noi în două numere consecutive ale ziarului nostru, am publicat importantele declarații ale generalului prusian, care sânt și acelea ale suveranului său. Ilustrația noastră de față reprezintă locul unde împăratul a ținut discursul în aplauzele generalilor sâi, împăratul se află în fața generalilor iar în spate se văd cei 6 fii ai săi. Joi 1 (14) lammaiie 1909 Un număr v e c h i u 30 banim BANI amunoiuri cqmerqiaue Un!» de corp 7 pe o coloană In pag. Ml . 40 Bani Idam „ ,, „ „ „ „ IV . 80 Bani Interciuni și reclame linia....................... 8 Lei Aflundurii» și Inserațiunile reprimate la Administrefle și la Agențiile de Publicitate macam ADMINISTRAȚIA, Calea Victoriei, 50, Bucurest. ================ TELEFON 18/47. urmu Muzeul oceanografic din Monaco.•1 Dintre atracțiile numeroase ale coastei sudice franceze, care e obiectul unei adevărate invazii de călători, muzeul oceanografic a principelui Albert de Monaco e desigur cel mai căutat pentru originalitatea lui. Oceanografia este o știință nouă, care s-a desvoltat în ultimii ani, grație unei munci enorme pusă de principele Albert I. Se poate zice că Principelui de Monaco se datorește în întregime știința oceanografiei fiindcă multele cercetări dacă nu le-a desăvârșit el singur, în schimb le-a patronat. Progresele acestei științi au fost conduse de Albert I ca metodă și deși tânără încă, ea își are muzeul ei, unul dintre cele mai frumoase și mai originale din lume. SCRISORI DIN PARIS Impresii de teatru Le Foyer, piesă în trei acte, de d-nii Octave Mirrbeau și Thadée Natanson Sunt piese care au succes prin valoarea lor litrară sau artistică, altele care au succese mulțumită interpretării artiștilor, altele reputației de care se bucură autorul și în fine unele cari se mențin mulțumită reclamei ce se face în jurul lor—cum ar fi la noi în țară piesele de gară ale d-lui Fagure—totuși petimpul representării lor sau câtăva vreme înainte. Piesa înaintea căreia ne aflăm și ne este dat a ne spune părerea, este o curiositate, ea se menține pe afiș prin faptul că aproape doi ani înainte de a se fi representat, ea a interesat lumea teatrală, artistică, juridică, politică și a pătruns în sine în toate păturile societăței franceze. Reputația ei, a trecut granița înainte chiar ca să se fi distribuit rolurile, celor ce aveau s’o joace, înainte chiar de a se fi hotărât de se va juca sau nu. Cine într’adevăr nu’și aduce aminte de tot zgomotul ce a făcut acum un an procesul intentat de autori administratorului comediei franceze. Cine nu-și aduce aminte de duelul dintre d-nii Bernstein și Natason, din causa aestei piese, menită încă să nu însemne în viața artistică teatrală, decât pentru aceste desagreabile incidente și pentru a înnora puțin cerul albastru al producției literară a d-lui Mirbeau, căci unui autor care a scris Le Calvaire și Les Affaires sont Les affaires, nu-i e permis să semneze o operă de valoarea lui le Foyer: înainte de a începe analiza piesei, vom face în câteva vorbe istoricul incidentelor prin care a trecut Le Foyer până să vadă lumina rampei. Refuzată de d. Clarette în 1906, autorii o încredințează lui Guitry și piesa avea să trecă la Renaissance, chiar în acea stagiune , când autorul dramei le Voleur, ce se repeta la Gymnase, Bernstein având un diferend cu directorul acelui teatru d. Franck, retrage piesa sa oferind-o lui Guitry. Câteva luni în urmă, la 7 Decembrie, le Voleur se juca cu mult succes la Renaisance, în timp ce autorii lui Foyer reîncepeau negocierile cu d. Jules Claretie, administratorul comediei. După oarecari tratative, cari s’au terminat cu obligația pentru autori de a suprima actul al 11, piesa este primită. Cu cât însă repetițiile înaintau d. Claretie își da seama de violența cu care era tratată acțiunea și insista pe lângă autori să facă mici concesiuni, și mai ales acea ca personajul principal să nu fie decât candidat la Academie și la Senat, dar nu, precum vom vedea că e în presă, academician, senator, și comandor al Legiunei de onoare. Autorii au resistat și după a 17-a repetiție la 4 Martie, s-a întrerupt repetițiile și piesa a fost refuzată. Autorii intentează acțiune teatrului francez și au câștig de causă, care obligă din nenorocire, prima scenă franceză, să vadă jucându-se, la focul rampei ei și de artiștii de valoarea d-nei Julia Barret și a lui Huguenot, o piesă imposibilă. După cum am văzut în timp de doi această piesă a ținut lumea teatrală ațintită asupra ei, iar grosul publicului curios de a vedea opera care a produs atâta vâlvă, umple sălile teatrului, și iată cum se explică cele câteva săli pline ce această representație face de vre-o câteva seri. Numele autorului fiind cum am spus mai sus al unui om cu unul din cele mai frumoase trecuturi literare și artistice, piesa interesează pentru a pătrunde starea psiehologieă a teli ce a seris-o. " Dîb ti’ti dezvoltarea acțiuniei și tot tabloul cel negru în care autorul ne prezintă societatea modernă, reese ca un desgustat, un decepționat, un om care, cum prea bine spune d-nu Adolphe Buisson în le Temps, ar vrea să se răzbune pe societate care i-a făcut un rău“, nu mai e observatorul rece, dar pare a fi el însuși în joc. Pe când în Les affaires sont les afaires, acelaș fel de subiect, artistul se desbrăca de personalitatea lui și privea lumea cu totul obiectiv și atunci ne da acea operă de artă la cât și aV't mețineau de două ființe cari și ele există în lume cele două suflete cinstite, îndrăgite și scârbite de aceea viață murdară. Afară de aceasta opera aceea era tratată cu multă artă realismul acela brutal, era învelit în forma artistică și astfel realisa frumosul ce se caută într’o operă. In Le Foyer, personagiile ce autorul pune în scenă nu trăesc. Sunt niște marionete trase de sfoară, și repetând niște tirade imprimate de autor’ Afară de aceasta sunt scene, pe care cel mai binevoitor nu le poate admite și care dacă, n’ar fi salvate prin finețea cu cari interpreți le fac să treacă și lustruesc puțin asperitățile, s’ar flucra fără nici o teamă de ridicol pentru cel ce ar îndrăzni aceasta. Toată acțiunea piesei se desfășură între următoarele personaje: Baronul Courtin, membru al Academiei franceze, senator și comandor al legiunei de onoare, este în fine și director al unei instituții de binefacere „Le Foyer“ Pe acest om, autorul, ni-l prezintă ca pe cea mai monstruoasă fiară. Un om fără nici un scrupul, lipsit de cel mai elementar sentiment de rușine acela de a indica soției sale printre cine să-și caute amantul.> Și cine e soția lui? e desichilibrată e inconștientă. Una din acele ființe cari nu se pot lipsi de lux, toalete, amanți, poesie, sentiment, etc. un caracter nehotărât de care nu știi ce să spui și care când îți face milă când te desgustă, pentru a te scârbi în cele din urmă. Biron este al treilea personaj. Omul de afaceri, care convins că face totul cu bani, ruinează în cele din urmă pe Courtin, pentru a putea recueri pe soția sa, care va recurge la el să-i ajute și în fine nu abate ce divulgă secretele confesiunei și care se îndoește de dreptatea cerească. O directoare du pension, care uită într'un placard o fată 24 de ore, timpuljbaj să moară și nu găsește ceva mai bun de spus decât că nu are teamă de nimic, deoarece a avut grije să ducă pe fată în odae fără ca nimeni să fi văzut aceasta. Iată personagiile, cari se vor face purtătorii de cuvânt ai d-lui Mirbeau Iată lu ce lume ne duce autorul, și iată ce lume vrea el să ne facă să credem că e a noastră, acea în mijlocul căreia trăim. Că excepțiuni să găsesc și că întâlnim în viața de toate zilele, specimene de cele ce autorul ne prezintă, nici nu mai încape îndoială, dar tot așa de adevărat e că nu acestea fac, spre fericirea noastră și a societății noastre, regula generală. Și una din marile greșeli a autorului e aceea de a fi îngrămădit toate aceste personaje la un loc, fără ca să fi aruncat în mijlocul lor nici măcar urma vreunui om de bine. Și acum iată subiectul: Baronul Courtin, un om influent, ocupând una din cele mai frumoase pozițiuni în societatea franceză, este președintele și administratorul unei opere de binefacere, Le Foyer, pentru creșterea copiilor orfani. Acest om din primele scene îl vedem in viața lui intimă, patronând „flirturile soției sale și mai ales încurajând o să păstreze dragostea unui om de afaceri foarte bogat, un oarecare Siren, este timp de lt aai aproape *»s*