Viitorul, noiembrie 1911 (Anul 5, nr. 1342-1370)

1911-11-25 / nr. 1366

ANDL AI, OTNGILEA — No. ISfífí—2 ABONAMENTE bani In țară.....................un an 18 lei.................șease Iuni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei..............șease Iuni 18 lei Abonamentele încep la 1 $1 ÎS ale fiecărei luni —PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 ^ v ANUNCIURI COMERCIALE­­ £ 4n!* corP 1 pe o coloană în pagina III.........................50 bani Linia corp T pe o coloană In pagina IV.........................80 bani Inserții și reclame pagina III linia 2 Iei VINERI 26 NOEMBRIE 1911 A SE AORESA LI ADMINISTRAȚIE SI LI ASENTIA EMIL «ELBERT5 bani. Marghiloman - N. Filipescu la ședința de est a Camerei, într’o *atmosfera, mai mult in­teresantă de­cît agitată, s’a discutat conflictul, ce a fost repede înăbușit, dintre d-nii N. Filipescu *și Al. Marghilo­man, in legătură cu numirea d-lui general Averescu, în înalta situație de șef al statului major general al armatei. Toți miniștrii erau de față, nepărasind nici un moment banca ministerială—ceea­ ce a pus și mai mult in evidența marea importanță politică a interpelării a­lui deputat Gr. Vasiliu. Amicul nostru, d. Gr. Vasi­liu, urcindu-se la tribună, ex­pune rostul interpelării sale și de la început cucerește o mare ascendență asupra Camerei prin calmul, claritatea și plasticita­tea frazărilor. Și nutrind in mediaș res citește, dacă nu cu mai multă eleganță, dar, de­sigur, cu mai mult accent a­­tractiv, acuzațiunile grave for­mulate de d. Al. Marghilo­man, în Camera liberala de acum două ani și jumătate, în contra d-lui general Ave­rescu. Și în tot timpul cit au du­rat aceste citațiuni, d. Al. Mar­ghiloman era pironit, palid, în fotoliul ministerial, rătăcin­­du-și privirile prin toate păr­țile, iar d. N. Filipescu fă­ea mereu mișcări și gesturi ner­voase. D. Gr. Vasiliu a formulat în mod luminos că d. Marghi­loman a acuzat pe 1. general Averescu și de acte grave, a­buzuri și ilegalități de coman­­dament,prin favoritisme, prin spionajul introdus­­ in armata și prin nesocotirea legilor, pre­cum și de acte administrative foarte suspecte. Și, nici după răspunsul ge­neralului Averescu, nici după intervenția d-lui I. I. G. Bră­­tianu, primul-ministru de a­­tunci, care a apărat onoarea și corectitudinea ministrului de războiu, — d. Marghiloman nu numai că nu s’a convins, dar a mai dublat ieșirea sa. — Da ce­ l’ați numit la Se­verin ?—întrerupe zgomotos de­putatul guvernamental D. G. Scorțescu. Și la această întreruperi,— care a provocat intervenția d-lui P. P. Carp pe lângă președin­tele Camerei ca să nu permită nici o întrerupere și nici o protestare.—d. Gr. Vasiliu ci­tește declarația d-lui I. I. C. Bratianu, prin care dă satis­facție d-lui general Averescu, arăt­ând că tocmai de aceea a fost numit comandant de di­vizie, fiind-că îl crede integru, și dacă a modificat ministerul, a făcut aceasta din cauza at­mosferei artifi­iale ce s’a creiat în jurul fostului ministru de războiu. — Și față de aceste expu­neri, rog pe guvern să bine­­voiască a arăta, care este azi situația d-lui Marghiloman ? Atât de luminos, atât de con­vingător a fost d. interpelator, în cit toată lumea își încorda privirile spre banca­­ ministe­rială. D. N. Filipescu, ministru de războiu, stăpînit de o jenă vi­zibila și pârind obsedat de di­lema pusă cu atita luciditate de d. Vasiliu,—a recunoscut—, cu intenția de a fi foarte iro­nic dar fără a reuși, — că d. Vasiliu a făcut o expunere foarte clară. — Dar d. Vasiliu avea ten­­dințe politice, — spune d. Fili­pescu, — iar eu, care mă ocup numai de armată și nu de poli­tică, nu voiu urma pe interpela­tor. In ce privește însă armata, mă ocup numai eu și numai eu iau toată răspunderea actelor mele. — In ce privește acuzațiile de ordin administrativ in contra d-lui general Averescu, — conti­nuă d. N. Filipescu, — sunt nu­anțe intre mine si între colegul meu, d. Marghiloman. Și vă dau voie să credeți că pe această ces­­tiune guvernul nu este omogen. — Cum am făcut numirea d-lui general Averescu ! — conti­nuă d. Filipescu—dacă ați numi o comisiune secretă, v’aș putea arăta in ce stare se află statul major general al armatei, dar aici nu pot arăta nimic. Și atunci, urmînd să iau mă­suri în consecință, m'am adresat ofițerului general, care are tit­lurile și aptitudinile necesare, — căci a servit mai mult în statul major, — d-lui general Averescu,­ pe care fostul guvern l-a numit general de divizie, trecând peste drepturile altor 6 ofițeri gene­rali. — Și țin să declar aici, că dacă n’am cerut avizul nimănui asupra acestei numiri, am comunicat o­­n mod prealabil d-lui Mar­ghiloman și d sa mi-a fă­cut concesia de a nu se o­­pune concesie pe care o socotesc drept o obliga­țiune a mea față de d sa, de­oarece daca d-sa s’ar fi opus, eu nu faceam acea­sta numire! Și dupa aceasta declarație, făcută cu un glas tremurător și cu o emoție absolut neobiș­nuită oratoriei d-lui N. Fili­pescu,— d-sa și-a reluat locul. Impresia generală ce a pro­dus In Cameră a fost că de­clarațiile ce le a făcut d. N. Filipescu i s’au impus pentru salvarea situației guvernului, iar In ce privește pe d. Mar­ghiloman, care a strălucit in tot timpul ședinței numai prin schimbări dese de fețe : din g­­lben în alb și din alb in roșu, — impresiunea generală este că a ieșit adine umilit din desbaterile urmate. IN RĂSPĂR D-l Dobrescu la Viena „Epoca“ anunță evenimentul, — care desigur trebue să fi avut răsunet cel pu­țin mondial,— pârtie­parei d-lui D. Do­­brescu, minorul părinte al Capitalei pus sub tutela d-lui Grandiloman, la experi­ențele făcute la Viena cu o mașina au­tomobilă de stropit. Desigur că asistînd numai la acele ex­periențe, d-l Dobrescu a făcut mai mult pentru progresul măturării străzilor de cit chiar inventatorul mașinei în ches­tiune. De alt­fel, d-l Dobrescu face parte din acea fericită categorie de oameni cari fac mai mult cînd nu fac nimic. Dar nu scriu aceste fugitive impresii ca să relevez faptul că, in vreme ce toți cetățenii Capitalei se pling că avem prea multă lapoviță și t­oroi în București, minorul nostru părinte studiază la Vie­na... stropitul străzilor. Nu. Impresiile acestea mi-au fost ins­pirate numai de modul șters cum a a­­părut în «Epoca» fotografia care repre­zintă pe d-1 Dobrescu în momentul is­toric în care studiază stropitul străzilor vieneze Vâzînd această fotografie nu te poți opri să nu exclami. — Bietul, d-1 Dobrescu! Pînă și foto­grafiile în cari figurează d-sa sunt.... șterse! Morala: Nici la fotograf d l Dobrescu n’ar trebui să se ducă neînsoțit de nem­țoaica d-sale politică: d­l Marghiloman, Sfredeluș NOTE POLITICE Organizația guvernamentală de la Piatra, injgh-bată cu ocazia alegeri­lor generale tu contra d lui Emil Costinescu, s’a descompus cu desă­­virșire. D.­­Senator Dv. Isăcescu a demi­sionat din președinția clubului și din comitetul executiv al parti­dului. D. N. Comanița, Gh. Maletineanu si V. C. Șoarec, mari proprietari, au demisionat din partid. O Lichidare generală a « conserva­­tivismului» din jud. Neamțu. De cît­va timp «Seara» pune o deosebită îngrijire in alegerea titlu­rilor. Un exemplu printre multe al­tele ar fi titlul articolului de Marți «Văd omul, nu văd idea» .. Să fim drepți, noi nu vom face nici o vină «Serei» că vorbind de d. Fleva declară mai dinainte că nu se interesează de­cât de om și lasă de­oparte ideile pe cari, de alt­fel, fostul tribun nici nu le-a avut, nici nu speră să fie în stare a fi la formula de azi înainte măcar. Cu toate acestea, solicitudinea pe care presa guvernamentală o are față de d. i­leva, ar putea să virji fi această minune politică, la care cel puțin intimii d-lui I­leva nici nu se mai gîndesc. Și este foarte posibil ca avocatul primăriei in pro­cesul tramvaielor comunale să pu­blice mline poimline in «Epoca» bu­nioară că ideile sale in politică n’au fost nici­odată altele de­cît a­­celea pe cari­e. Carp le-a avut chiar atunci ctnd lua cuvântul in Parla­ment contra d­lui Fleva. Congresul Societal .Ortodoxe Sintem­ fericiți a anunța tuturor bunilor Români, tuturor credincio­șilor ortodoxi­e veste îmbucură­toare. In zilele de 27 și 28 Noembrie nor., se va ține în Capitală congre­sul societăței ortodoxe cînd se va putea constata progresele mari fă­cute de societate într'un interval de timp relativ scurt. Dagi s’a vorbit pînă acum de multe ori despre activitatea rodnică a acestei Societăți, totuși, menirea acestui focar de romînism este așa de Înaltă și sfîntă. Incît nu va fi, credem, de prisos a mai schița în trăsuri generale cele săvirșite de societatea ortodoxă a doamnelor ro­mâne. În vederea propagandei nefaste a agenților papistași exercitate asupra micilor noastre vlăstare, Societatea a înființat 4 grădini de copiii soi în Capitală și una la Pitești unde 500 copii mai ales copiii de lucrători, își găsesc hrana sufletească. Spre a cultiva printre adulți senti­mente patrioticei, s-au inființat 15 biblioteci populare. S­copul urmărit de Societate prin loteria ei este în­deobște cunoscut , el tinde la crearea unor internate model unde să se adăpostească un număr ctt mai mare de copite, că­­pătind Instrucțiunea cea mai solidă, educație patriotică ș! infiltrarea de sentimente ortodoxe. In vederea congresului ce se va ține în sala Ateneului, făcem un apel călduros către publicul nostru da-a asista în număr cit mai mare, tînăr și bătrîn, sărac și bogat, spre a arăta solidarizarea cu lupta so­cietăței și a manifesta recunoștința pentru munca stăruitoare a doam­nelor din comitet. Programul serbărei a fost alcătuit în modul următor : Duminica 27 c. la orele 10 și ju­mătate a. m. Te-Deum la Mitropo­lie, la ora 2 p. m. delegații din provincie se întrunesc la Casa Bi­sericai unde vor fi primiți de mem­brii comitetului central și vor vi­zita muzeul Casei Bisericei. Luare la 8 și jun. în localul A­teneului, conferința d­lui Iorga des­pre trecutul neamului românesc. Luni la ora 2 p. m. ședință publică la Ateneu a tuturor membrilor So­­cietăței, cînd se va face darea de seamă, se va efectua alegerea cen­zorilor și se va discuta despre vii­toarea activitate a societății. Grădina de copii No. 2 din strada E­mine­cu Primăria Capitalei cerșește 100.000 lei! Un act nedemn.— Desmințirea nerușinată a „Epocei“.­­ O cerșetorie umilitoare a d-lui Dim­. Dobrescu.—Guvernul să facă o lege Am anunțat acum cite­va zile că Primăria Capitalei s’a adresat unor mari instituții financiare, cerșindu-le 100 000 lei, sub cuvînt că «n’are fonduri», pentru înzestrarea corpu­lui de pompieri. Știrea noastră a fost comentată de Voința Națională și de Acțiunea, așa cum sa cuvine, față de un act atît de umilitor pentru Capitala Ro­miniei. Noi, însă, n’am revenit asu­pra ei, prdtorlid a aștepta o lămu­rire din partea d­lui Dim. Dobrescu. Lămurirea a venit. Ea este la­mentabilă și abs­olut neexactă. In Epoca de azi se răspunde con­fraților sus­citați în această cestiune și se răspunde în așa fel, că suntem în drept acum a interveni și a ne referi la acte oficiale, ca să dove­dim cerșetoria umilitoare a Primă­riei Capitalei. Epoca afirmă că primăria a făcut apel la contribuție «nu că primăria nu ar avea fonduri, ci că este drept a contribui cu mai mult acel care are o fabrică de milioane de apărat». Această afirmare a «Epocei» este absolut pervertită. Stetem în posesiunea adresei ofi­ciale semnate de d. D­m. Dobrescu, primarul Capitalei, și trimisă unor instituții financiare, adresă purtînd data de 17 Noembrie. Iată partea importantă din această adresă: «... în condițiune, pe de o parte, că fondurile comunei sunt prea mult în­cărcate în raport cu enormele sale ne­cesitați..., îmi permit a vă adresa dv. și a vă ruga să binevoiți a contribui cu s­uma ce veți crede de cuviință pentru acoperirea cheltuelilor extraordinare de 100 000 lei, cit reprezintă valoarea ma­­șinelor și aparatelor...». Așa­dar primăria recunoaște că n’are fonduri, deși «Epoca» spune tocmai contrarul, și fn as apel la ca­litatea unor instituții financiare pen­tru 100.000 lei. • * * Dar adresa devine mai departe umilitoare pentru Capitala României, ofici­iază ce mai spune d. Dim. Do­­briscu, primarul Capitalei, țin con­side­rațiune că aceste mașini și aparate au fost deja comandate, vă rog să binevoi și a da toată atensiunea acestei interveniri și a ne comunica, cit se poate mai repede, răspunsul dv.». Mai clar și mai lamentabil nici că se poate. Așa­dar, primăria a comandat mașini și unelte pentru 100 000 lei; ele sunt acum pe drum, dar primă­ria ne având bani ca să le plătească, se apucă de cerșit. Cer să mai adăugăm că portra comandele de mașini d. Dim. Do­brescu a fost în persoană la Viena, și «Epoca» de azi publică două cli­șee reprezentând unele experiențe fă­cute față de primarul Capitalei în Viena. Azi bine, deplasările luxoase și costisitoare ale primarului în Viena se plătesc din fondurile pri­măriei, iar comandele de 100.000 lei să se plătească prin ohetă publică. E nedemn, e rușinos acest set fă­cut în numele Capitalei Romîniei. ■ •­m Iacă un cuvînt: Ideia ca fabricile mari și societă­­ț­ii de asigurare să fie supuse la o oare­cara contr­­­u­ie pentru înzes­trarea și dezvoltarea corpului nostru de pompieri, o găsim nimerită și bine venită. Dar să se facă aceasta prin o lege financiară deosebită, cum este în Franța, iar nu prin cerșetorii ne­de­mne și dezonorate. Poftească d. P. P. Carp să vină cu un proiect în acest sens, singu­rul proiect mai f­ericit­os l'ar putea prezintă d sa și să nu umble cu în­­șetăciuni privitoare la «ostenirea tra­iului». Inspiratorii „Epocei“ «Epoca» de e­l face următoarele două solemne declarațiuni: 1. Că de cît­va timp nici un mi­nistru n’a mai Inspirat u— lucru de altfel pe care noi l’am observat imediat din harababura articolelor. 2. Ca In redacția organului gu­vernamental se găsesc totuș des­tule capete și inimi care să știe ce trebue spus și care să și ia răspunderile părerilor lor. Cu alte cuvinte, în afară de ve­derile guvernului, „Epoca“ își per­mite­ luxul din cînd în cînd să ex­prime și vederile personale ale di­feritelor capete și Inimi din redac­ție. Noroc însă ca pe toți la un loc si pune de acord aceeași responsa­bilitate. Avis celor în drept. SITUAȚII EXTERNA CHESTII­­ BALCANICE Francezii iubesc mult Grecia și pe Greci,—acesta e un lucru de mult cunoscut. Ast­fel se explică de ce n capitala Franței apare o revistă periodică, Oraecia, scrisă în limba franceză, revistă menită să facă cu­­noscut literatura, arta și întreaga situație politică și economică a Gre­ciei moderne. Revista e pusă sub direcția literară a cunoscutei scrii­toare franceze Juliette Adam. In ultimul număr al acestei re­viste găsim un articol asupra situa­ției statelor balcanica în urma raz­boiului turco-italic,­­ pe care 1 a mințim pentru ca să se vadă cum privesc Grecii situația actuală poli­tică în peninsula balcanică, înainte de toate se constată că si­tuația e deocamdată calmă. Dacă la începutul războiului turco-italian statele balcanice au arătat oarecare neliniște, fiecare crezind că a găsit momentul favorabil ca să și reali­zese aspirațiile în paguba Imperiu­lui turcesc, aceste veleități au fost potolite de intervenția hotărîtă a marilor puteri, cari au desfășurat o mare energie pentru păstrarea sta­tului quo în Balcani. Dar, cu acest prilej, revista de care ne ocupăm constată un fenomem curios: cu toate că statele balcanice au avut multe conflicte cu Turcia, in actualul războiu simpatiile lor sunt cu această țară, poate din pri­cina unei atît de lungi conviețuiri. Tot în vremea aceasta a revenit cu mai multă insistență ca ori­cînd, ideia unei confederații balcanice, care ar fi mult dorită de Rusia și de Anglia. Din această confederate ar face parte Bulgaria, Serbia, Mun­tenegrul și Turcia,­iar Albania și Macedonia ar deveni autonome. C­ondiție esențială a realizării con­federației ar fi ca nici una din ță­rile care o formează să nu poată sub nici un cuvînt incorpora vre­o parte de teritoriu din Alabama sau Macedonia. Grecia și Romb­ia sînt cu totul excluse din această combi­nație politică. E interesant că tocmai în vremea cînd se credea într’o conflagrație generală balcanică, ideia confedera­ției să se pună înainte cu atîta stă­ruință. Anglia și chestia marocană Londra 23 Noembrie.­ Intr’o cu­­vîntare rostită la Ply­mouth, Sir Ed. O­­ey, ministru de externe al Angliei, a declarat că părerile guvernului b­itanic vor fi expuse în Camera co­munelor în cursul săptămînei vii­toare. In ceea­ ce privește Marocul, Sir Grey a spus ■" Dacă Franța și Ger­mania au regulat diferendele lor a­­tunci acest rezultat trebue să aibă o urmare binefăcătoare și asupra rela­țiunilor anglo-germane. Note Gînduri de iarnă Lemnele se scumpesc mereu. Un prie­ten tmi spunea zilele acestea : — Eu cîștig zece lei pe zi. Din ăști zece lei, cel puțin 4 pe zi mi costă lemnele ! Și-atunci m’am gindit, ce bogăție i­­mensă reprezintă soarele in univers ! Mulțumită razelor lui, cari străbat at­mosfera ca niște milioane de l­ei de calorifer, mai mult de ș­ase luni din timpul anului, fie­care muritor, farâ deosebire de sex, religie sau naționa­litate, are căldură gratis. Mulțumită acestui enorm calorifer, prietenul meu care ciștigă numai 300 lei pe lună și mulți alții ca el, face o economie de cel puțin 100 120 lei lu­nar timp de 6 sau 8 luni pe an. Dar o nedumerire mă chinuește: Cum de nu s’a găsit incă ministrul care să scadă această sumă din lefurile funcționarilor pe timpul verei ? Soarele nu este un lucru sau o instituție privată. Soarele este ies publica, așa cum e sarea, tutunul, cărțile de joc, chi­briturile sau alcoolul Prin urmare, de ce statul lasă numai particularilor bene­ficiul veniturilor enorme pe cari le pro­duce căldura solară? De ce nu s’ar mo­nopoliza și această căldură? Cu ce n'am avea și un «spire oficial» mai ales noi Romînii cari trăim într’o țară plină de atîtea stele și...sateliți oficiali ? Dar să nu încercăm să adînnim prea mult aceste chestiuni. Logică nu poate să es­t­e î­n raporturile dintre om și na­tură. Omul este cel mai nenatural pro­dus al lirei. Este atît de nefiresc omul, în­cît adesea îi vine să crezi că el nu s’a născut printr'un suprem act de evo­luție animală, ci că a fost alcătuit într’o eprubetă de chimist din elemente cari reacționează în contact cu firea ? Dacă omul n'ar fi eșit din natură, n’ar fi putut t­­ăi. Dovadă, interesele lui sunt totdeauna protivnice intereselor naturii. Iarna, cind firea are interes să tre­mure de frig piuă și aprinsele stele, o­­mul vrea să se încălzească, van, cind natura are interes să fie atit de ca d­in cu­ piuă și calea lactee să fie acoperită de un praf de stele ap­roape tot atit de fin și abundent ca și praful nostru co­munal, omul aleargă după clime reci. Este intre natură și om un antago­nism care, In mod fatal, va trebui să ducă sau la ruinarea naturii sau la ni­micirea omului. Cum natura trebue să învingi insă totdeauna, omul e dator să se supue ei. Deci, și nu mai protestăm contra scum­­pirei semnelor din turnul nostru de fil­deș construit dincolo de marginile na­turii. Să reintrăm mai bine in fire și să facem ca ea, iarna si tremurim o­­limpic de frig, vara să ne 'ntindem de plăcerile excedentului de căldură so­lară. P. Locustșnanu SCRISORI din ITALIA Războiul Kalo-turc Luptele victorioase contra Turcilor.-Cum au fost cucerite satul Henni și fortul Sidi Messrn.-Apărarea Eri­treei.—Chestia Dardanelelor In sfirșit, italienii au eșit din tranșee, și la o lună după eroic, bătăile de la Sciara-Sciat, au cuce­rit Hanni și Sidi Messin, pozițiunile cele mai întărite ale dușmanului, gonindu-i și nimicindu-i. Bu curății paza plină de insibil de unde, timp de o lună, arabii și turcii ’i-au hăr­țuit necontenit protejați de vegetația luxarioasă pa care soldații n’au a­­vut curajul s’o distrugă. In ziua de 26 însă, după o lună de zilnice atacuri, după o pacientă și prudentă întărire a trupelor, sol­dații cari fierbeau de nerăbdare de a se lupta pe față și cu tot dina­dinsul, au avut ordinul să înainteze Regimentele ai căror soldați au stat atica vreme cu ochii țintiți asu­pra palmierilor unde arabii se as­cundeau ca maimuțele sărind din­­tr'un trunchiu într'altul, trăg'nd doar odată din acelaș foc spre exas­perarea celor ce pîndeau zi și noapte, au acum țintași desăvîrșiți, cari în apta de la Hanni au dat probă de o valoare extraordinară. Cell­ alți din reg. 52 infanterie, mai toți vo­lun­tari, au reamintit expediția celor o mie a lui Garibaldi pornit la Mar­sala, cu soldați studenți și poeți, cari aveau 16 ani ... Programul inaintărel, bine chib­zuit, consta — după cum s’a văzut din telegrame — din pornirea a 3 reg. de infanterie, două baterii și două es­tadroane de cavalerie spre fortul Sidi Messin din marginea oa­zei. Lanțul se întindea enorm pînă aproape de A­n­kara spre a împie­dica pe turci să vie în ajutorul a­rabilor din oază. Fură respinși pe toată linia și fortul cucerit. Cum mișcarea era împărțită în patru sec­toare trupele altor 3 regi de infan­terie trebuiau să protageze brigada a 6-a de vre­un atac din­spre sud și vest. Tot spre Sidi Messin erau insta­late bateriile de tunuri. Imediat după atacul fortului trebuia să înceapă a­­vansarea spre partea orientală a al­tor 3 regimente din care făcea parte și g­oriosul 11 barsaglieri, spre a pune mîna pa orașul Hanni. Com­­panii de geniu întărea pozițiuni la; alte rezerve stau la dispoziția gen. Fragoni, iar alte trupe rămase la Tripoli păzeau orașul. Și marșul a început glorios și Invincibil. Coloana de 30 000 de oa­meni ca un lanț de foc s’a năpustit asupra pazei misterioase. Intr’o casă—un fel de fort—curagiosul St. Pesci, care s’a distins în atîtea a­­tacuri, s’a suit pe terasă și vâzînd cartea plină de turci și de arabi armați pînă în dinți, după ce­­ a ucis, a pus­­ bomba și a nimicit’o. Casă cu casă, grădină cu grădină au fost cucerite de antrepizii soldați, puțurile pline de arabi și de puști au fost explorate toate­ actele de valoare individuală au­ ajuns la su­blim ! Cînd au ajuns victorioși pe colina din Hennl unde fuseseră u­ciși frații lor, urletul bersaglierilor răzbunați a avut un sunet inumani N’au mai așteptat ordine : minați de impatul sufletelor lor, soldații cenușii, cu pana de cocoș la colt, ca vînătorii noștri, soldații cari n’au fost numai eroi clau foBt și martiri, au alergat nebuni spre dușmana care cădea sub ploaia de gloanțe ori fugea înspăimîntat spre deșert ! Iar cînd în fața moscheii din Gi»ma au regăsit pe camarazii lor schingiuiți, mutilați oribil, cu o­chii cusuți cu sfoară, cu membrele ta­late, crucificați de barbarii trădători cari la 23 o­tom­vrie au arătat ce sunt, indignarea a cuprins nu nu­mai pe so­dați, dar pe toți ziariștii străini cari îndrăzniseră să vorbea sofi de atrocitățile italienilor! Cu blestemul pe buze și cu lacră­mile în oehi, soldații au îngropat pe acești martiri, iar numele lor in acel amurg de strălucită izbîndă a răsu­nat glorios ! Acum porțiile cele mai întărite ale Turcilor sunt în filinele Italie­nilor, cari lucrează zi și noapte neo­bosiți, cari sapă și construc la tran­șee noul, cu o repezic­iune fenome­nală. Draken ballon și aeroplanele fac mereu recunoașteri. Pare că Turcii al căror număr e micșorat se retrag spre Garian și Tarhuna. E probabil că Iu curînd Italienii vor lua și Ain­s­tra, tabăra Turcilor unde foarte lesne se­­ puteau aproviziona fiind­că pe acolo treceau toate cara­vanele. E iminentă și ocuparea Misuratei, singurul orășel de pe coasta nemu­rit InoS. Și In marea Roșie, după trecerea suveranilor Englezi, pare că mai multe nave italiene au bom­bardat orășelele Mola și Sceli Said unde s’ar fi concentrat aproape 6000 de turci cari aveau de gînd să a­­tace coasta italiană din B itraa. Cît despre bombardarea insulelor din Eg­e nu se știe nimic sigur, de alt că Italia doar a amiuat dar n’a re­­cunoacut la această idee. Blocarea Dardanelelor pare a fi fost unul din sutele de expediente la care a recurs Turcii, spre a aț­­a din co i duelurile dintre Puteri, cari au atîtea interese în Imperiul Otoman. A trimis circulare în toată Eu­ropa spre a anunța că, dată fiind amanințirea Italiei, e forțată a pre­săra strîmtoarea cu mine sub apă și că declină ori­ce responsabilitate relativ la comerțul internațional. Dintre toate puterile cea mai pă­gubită ar fi Roșia, care a și invocat tractatele din 1856 și convenția din Londra da la 1871. Ia aceste tractate a Insă o frază care sancționează toate drepturile Italiei de-a face ce-i place. Z­a­ce acel art.: Sultanul e decis a menține în viitor principiul invaria­bil stabilit ca vecha­­ regulă a Im­periului : intrarea în strîmtori a fost tot­deauna oprită navelor de război străine și atit cît Poarta e în stare de pace miestates Sultanului nu va admite nava străine în bus numitele strîmtori și Puterile promit de a ține aceasta în seamă. Ori, acum Turcia e în stare de război, și dacă Italia a răspuns că de­ocamdată nu va bloca Dardane­­ele, a fost din pură bună­voință, căci Rusia s’a arătat da la început neutră și corectă. Dar Rusia n’are mai­­ mult drept ca ori­care altă Pu­tere de a împiedica vre-o acțiune a Italiei în Bosfor. E însă probabil că Rusia ca și Austria vor interveni pentru pace la Constantinopol, fă­­cînd tot posibilul ca Turcia să ac­cepte și să priceapă că trebue să renunțe la Tripolitania și Cirenaica fără nici un fel de speranță de su­premație sau înde mo ltări. Zoe Gîrbea Tomelani PROIECTUL d-lui Nenițescu — Opera unui diletant— In toate țările civilizate, de cîte ori este vorba de alcătuirea vreunei legi sociale, care să reguleze jocul de interese al uneia sau alteia din clasele sociale, se ia avizul celor interesați spre a se ține seamă de dreptele cereri ale unora sau altora. Cam astăzi, toate interesele parti­culare sunt corporate: agricultorii în societăți agrare, industriașii în cercuri industriale, comercianții în cercuri comerciale iar lucrătorii în sindicate, fiecare din aceste catego­rii sociale sunt reprezentate oficial prin organele lor, ori de cîte ori este nevoie. Guvernele statelor europene apelează la aceste organe ale intere­selor particulare corporate, spre a­­ alege informațiuni și păreri asupra proectelor legislației economice și sociale, pe cari le alcâtuesc apoi conform intereselor superioare ale statului. Faptul este că, în toate țările ci­vilizate, se lasă disensiune liberă a­­supra tuturor proectelor prin alcă­tuirea de ante-proccte ce se pun la îndemîna publicului cu luni de zile înainte de a se prezenta Parlamen­tului și se ține seamă de punctele cîștigate în discuțiunea publică și de observațiunile drepte ale celor Interesați. După aceasta se consultă consiliile superioare ale industriei și comerțu­lui sau agricultural — după cum e vorba de una sau de alta din aceste categorii de interese și in urmă se al­­afite­ște pr­ectul definiți­»­. De­sigur ori această ascultare a organizațiunilor intereselor particu­lare, presupune o cumpănire dreaptă din partea guvernelor, ea sunt ținute a fi expresiunea superioară a inte­reselor obștești. Ca de multe ori in­teresele celor puternici biruiesc asu­pra celor slabi, aceasta este în na­tura organizației politice a Statului. Se mai poate întim­pla, ca o puter­nică organizațiune de interese să fie contra unei măsuri, recunoscută de folos celor mici, dar mulți—po­porului de jos, și atunci stimă de tăria guvernului, dacă poate sau nu reuși în politica lui. După aceste considerații generale, așa de curente pentru ori­ce Apu­san, să ne întrebăm oare­cum a­­pare înaintea ochilor noștri, modul com­ d. Nenițescu, ministrul indus­triei și comerțului, a pregătit proac­­tul său hibrid pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești ? Mai întîi, să nu se uite pripa, în care d-sa a alcătuit un proect, atît de hotărîtor organizări sociale a muncitorime!. Pe cînd în Germania, pentru modificările legilor de asigu­rări s’a alcătuit un anteproect prin 1907 — după o îndelungată experi­ență de un pătrar de veac— și nu­mai după doi ani de discuție pu­blică, de consultații a tuturor spe­cialiștilor în materie de asigurări și a tuturor organizațiunilor de inte­rese, s’a alcătuit proeotul ce încă nu este complect votat, după alți doi ani , pe cinci în Anglia, Lloyd George, ministrul Finanțelor, a lucrat cinci ani în tovărășia celor mai abili specialiști, folosind expe­riența a o­antă de ani a Societățllor de ajutor mutual, Friendly Soci­ies, și a Trade Union-urilor și a Impe­riului German, și prezantînd primă­vara trecută proectul lui, s­a ală­turat un taano de file tipărite, con­­ț­iind rapoartele tuturor specisliș­­tilor și ale interesaților,—­pe cînd zic,

Next