Viitorul, noiembrie 1911 (Anul 5, nr. 1342-1370)
1911-11-25 / nr. 1366
ANDL AI, OTNGILEA — No. ISfífí—2 ABONAMENTE bani In țară.....................un an 18 lei.................șease Iuni 9 lei In străinătate .... un an 30 lei..............șease Iuni 18 lei Abonamentele încep la 1 $1 ÎS ale fiecărei luni —PENTRU PREOȚI SI INVATATORI PREȚUL ABONAMENTULUI PE JUMĂTATE— REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI. 17. — BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFON 13/47 ADMINISTRAȚIA: TELEFON 22/39 ^ v ANUNCIURI COMERCIALE £ 4n!* corP 1 pe o coloană în pagina III.........................50 bani Linia corp T pe o coloană In pagina IV.........................80 bani Inserții și reclame pagina III linia 2 Iei VINERI 26 NOEMBRIE 1911 A SE AORESA LI ADMINISTRAȚIE SI LI ASENTIA EMIL «ELBERT5 bani. Marghiloman - N. Filipescu la ședința de est a Camerei, într’o *atmosfera, mai mult interesantă decît agitată, s’a discutat conflictul, ce a fost repede înăbușit, dintre d-nii N. Filipescu *și Al. Marghiloman, in legătură cu numirea d-lui general Averescu, în înalta situație de șef al statului major general al armatei. Toți miniștrii erau de față, nepărasind nici un moment banca ministerială—ceea ce a pus și mai mult in evidența marea importanță politică a interpelării alui deputat Gr. Vasiliu. Amicul nostru, d. Gr. Vasiliu, urcindu-se la tribună, expune rostul interpelării sale și de la început cucerește o mare ascendență asupra Camerei prin calmul, claritatea și plasticitatea frazărilor. Și nutrind in mediaș res citește, dacă nu cu mai multă eleganță, dar, desigur, cu mai mult accent atractiv, acuzațiunile grave formulate de d. Al. Marghiloman, în Camera liberala de acum două ani și jumătate, în contra d-lui general Averescu. Și în tot timpul cit au durat aceste citațiuni, d. Al. Marghiloman era pironit, palid, în fotoliul ministerial, rătăcindu-și privirile prin toate părțile, iar d. N. Filipescu făea mereu mișcări și gesturi nervoase. D. Gr. Vasiliu a formulat în mod luminos că d. Marghiloman a acuzat pe 1. general Averescu și de acte grave, abuzuri și ilegalități de comandament,prin favoritisme, prin spionajul introdus in armata și prin nesocotirea legilor, precum și de acte administrative foarte suspecte. Și, nici după răspunsul generalului Averescu, nici după intervenția d-lui I. I. G. Brătianu, primul-ministru de atunci, care a apărat onoarea și corectitudinea ministrului de războiu, — d. Marghiloman nu numai că nu s’a convins, dar a mai dublat ieșirea sa. — Da ce l’ați numit la Severin ?—întrerupe zgomotos deputatul guvernamental D. G. Scorțescu. Și la această întreruperi,— care a provocat intervenția d-lui P. P. Carp pe lângă președintele Camerei ca să nu permită nici o întrerupere și nici o protestare.—d. Gr. Vasiliu citește declarația d-lui I. I. C. Bratianu, prin care dă satisfacție d-lui general Averescu, arătând că tocmai de aceea a fost numit comandant de divizie, fiind-că îl crede integru, și dacă a modificat ministerul, a făcut aceasta din cauza atmosferei artifiiale ce s’a creiat în jurul fostului ministru de războiu. — Și față de aceste expuneri, rog pe guvern să binevoiască a arăta, care este azi situația d-lui Marghiloman ? Atât de luminos, atât de convingător a fost d. interpelator, în cit toată lumea își încorda privirile spre banca ministerială. D. N. Filipescu, ministru de războiu, stăpînit de o jenă vizibila și pârind obsedat de dilema pusă cu atita luciditate de d. Vasiliu,—a recunoscut—, cu intenția de a fi foarte ironic dar fără a reuși, — că d. Vasiliu a făcut o expunere foarte clară. — Dar d. Vasiliu avea tendințe politice, — spune d. Filipescu, — iar eu, care mă ocup numai de armată și nu de politică, nu voiu urma pe interpelator. In ce privește însă armata, mă ocup numai eu și numai eu iau toată răspunderea actelor mele. — In ce privește acuzațiile de ordin administrativ in contra d-lui general Averescu, — continuă d. N. Filipescu, — sunt nuanțe intre mine si între colegul meu, d. Marghiloman. Și vă dau voie să credeți că pe această cestiune guvernul nu este omogen. — Cum am făcut numirea d-lui general Averescu ! — continuă d. Filipescu—dacă ați numi o comisiune secretă, v’aș putea arăta in ce stare se află statul major general al armatei, dar aici nu pot arăta nimic. Și atunci, urmînd să iau măsuri în consecință, m'am adresat ofițerului general, care are titlurile și aptitudinile necesare, — căci a servit mai mult în statul major, — d-lui general Averescu, pe care fostul guvern l-a numit general de divizie, trecând peste drepturile altor 6 ofițeri generali. — Și țin să declar aici, că dacă n’am cerut avizul nimănui asupra acestei numiri, am comunicat on mod prealabil d-lui Marghiloman și d sa mi-a făcut concesia de a nu se opune concesie pe care o socotesc drept o obligațiune a mea față de d sa, deoarece daca d-sa s’ar fi opus, eu nu faceam aceasta numire! Și dupa aceasta declarație, făcută cu un glas tremurător și cu o emoție absolut neobișnuită oratoriei d-lui N. Filipescu,— d-sa și-a reluat locul. Impresia generală ce a produs In Cameră a fost că declarațiile ce le a făcut d. N. Filipescu i s’au impus pentru salvarea situației guvernului, iar In ce privește pe d. Marghiloman, care a strălucit in tot timpul ședinței numai prin schimbări dese de fețe : din glben în alb și din alb in roșu, — impresiunea generală este că a ieșit adine umilit din desbaterile urmate. IN RĂSPĂR D-l Dobrescu la Viena „Epoca“ anunță evenimentul, — care desigur trebue să fi avut răsunet cel puțin mondial,— pârtieparei d-lui D. Dobrescu, minorul părinte al Capitalei pus sub tutela d-lui Grandiloman, la experiențele făcute la Viena cu o mașina automobilă de stropit. Desigur că asistînd numai la acele experiențe, d-l Dobrescu a făcut mai mult pentru progresul măturării străzilor de cit chiar inventatorul mașinei în chestiune. De altfel, d-l Dobrescu face parte din acea fericită categorie de oameni cari fac mai mult cînd nu fac nimic. Dar nu scriu aceste fugitive impresii ca să relevez faptul că, in vreme ce toți cetățenii Capitalei se pling că avem prea multă lapoviță și toroi în București, minorul nostru părinte studiază la Viena... stropitul străzilor. Nu. Impresiile acestea mi-au fost inspirate numai de modul șters cum a apărut în «Epoca» fotografia care reprezintă pe d-1 Dobrescu în momentul istoric în care studiază stropitul străzilor vieneze Vâzînd această fotografie nu te poți opri să nu exclami. — Bietul, d-1 Dobrescu! Pînă și fotografiile în cari figurează d-sa sunt.... șterse! Morala: Nici la fotograf d l Dobrescu n’ar trebui să se ducă neînsoțit de nemțoaica d-sale politică: dl Marghiloman, Sfredeluș NOTE POLITICE Organizația guvernamentală de la Piatra, injgh-bată cu ocazia alegerilor generale tu contra d lui Emil Costinescu, s’a descompus cu desăvirșire. D.Senator Dv. Isăcescu a demisionat din președinția clubului și din comitetul executiv al partidului. D. N. Comanița, Gh. Maletineanu si V. C. Șoarec, mari proprietari, au demisionat din partid. O Lichidare generală a « conservativismului» din jud. Neamțu. De cîtva timp «Seara» pune o deosebită îngrijire in alegerea titlurilor. Un exemplu printre multe altele ar fi titlul articolului de Marți «Văd omul, nu văd idea» .. Să fim drepți, noi nu vom face nici o vină «Serei» că vorbind de d. Fleva declară mai dinainte că nu se interesează decât de om și lasă deoparte ideile pe cari, de altfel, fostul tribun nici nu le-a avut, nici nu speră să fie în stare a fi la formula de azi înainte măcar. Cu toate acestea, solicitudinea pe care presa guvernamentală o are față de d. ileva, ar putea să virji fi această minune politică, la care cel puțin intimii d-lui Ileva nici nu se mai gîndesc. Și este foarte posibil ca avocatul primăriei in procesul tramvaielor comunale să publice mline poimline in «Epoca» bunioară că ideile sale in politică n’au fost niciodată altele decît acelea pe carie. Carp le-a avut chiar atunci ctnd lua cuvântul in Parlament contra dlui Fleva. Congresul Societal .Ortodoxe Sintem fericiți a anunța tuturor bunilor Români, tuturor credincioșilor ortodoxie veste îmbucurătoare. In zilele de 27 și 28 Noembrie nor., se va ține în Capitală congresul societăței ortodoxe cînd se va putea constata progresele mari făcute de societate într'un interval de timp relativ scurt. Dagi s’a vorbit pînă acum de multe ori despre activitatea rodnică a acestei Societăți, totuși, menirea acestui focar de romînism este așa de Înaltă și sfîntă. Incît nu va fi, credem, de prisos a mai schița în trăsuri generale cele săvirșite de societatea ortodoxă a doamnelor române. În vederea propagandei nefaste a agenților papistași exercitate asupra micilor noastre vlăstare, Societatea a înființat 4 grădini de copiii soi în Capitală și una la Pitești unde 500 copii mai ales copiii de lucrători, își găsesc hrana sufletească. Spre a cultiva printre adulți sentimente patrioticei, s-au inființat 15 biblioteci populare. Scopul urmărit de Societate prin loteria ei este îndeobște cunoscut , el tinde la crearea unor internate model unde să se adăpostească un număr ctt mai mare de copite, căpătind Instrucțiunea cea mai solidă, educație patriotică ș! infiltrarea de sentimente ortodoxe. In vederea congresului ce se va ține în sala Ateneului, făcem un apel călduros către publicul nostru da-a asista în număr cit mai mare, tînăr și bătrîn, sărac și bogat, spre a arăta solidarizarea cu lupta societăței și a manifesta recunoștința pentru munca stăruitoare a doamnelor din comitet. Programul serbărei a fost alcătuit în modul următor : Duminica 27 c. la orele 10 și jumătate a. m. Te-Deum la Mitropolie, la ora 2 p. m. delegații din provincie se întrunesc la Casa Bisericai unde vor fi primiți de membrii comitetului central și vor vizita muzeul Casei Bisericei. Luare la 8 și jun. în localul Ateneului, conferința dlui Iorga despre trecutul neamului românesc. Luni la ora 2 p. m. ședință publică la Ateneu a tuturor membrilor Societăței, cînd se va face darea de seamă, se va efectua alegerea cenzorilor și se va discuta despre viitoarea activitate a societății. Grădina de copii No. 2 din strada Eminecu Primăria Capitalei cerșește 100.000 lei! Un act nedemn.— Desmințirea nerușinată a „Epocei“. O cerșetorie umilitoare a d-lui Dim. Dobrescu.—Guvernul să facă o lege Am anunțat acum citeva zile că Primăria Capitalei s’a adresat unor mari instituții financiare, cerșindu-le 100 000 lei, sub cuvînt că «n’are fonduri», pentru înzestrarea corpului de pompieri. Știrea noastră a fost comentată de Voința Națională și de Acțiunea, așa cum sa cuvine, față de un act atît de umilitor pentru Capitala Rominiei. Noi, însă, n’am revenit asupra ei, prdtorlid a aștepta o lămurire din partea dlui Dim. Dobrescu. Lămurirea a venit. Ea este lamentabilă și absolut neexactă. In Epoca de azi se răspunde confraților suscitați în această cestiune și se răspunde în așa fel, că suntem în drept acum a interveni și a ne referi la acte oficiale, ca să dovedim cerșetoria umilitoare a Primăriei Capitalei. Epoca afirmă că primăria a făcut apel la contribuție «nu că primăria nu ar avea fonduri, ci că este drept a contribui cu mai mult acel care are o fabrică de milioane de apărat». Această afirmare a «Epocei» este absolut pervertită. Stetem în posesiunea adresei oficiale semnate de d. Dm. Dobrescu, primarul Capitalei, și trimisă unor instituții financiare, adresă purtînd data de 17 Noembrie. Iată partea importantă din această adresă: «... în condițiune, pe de o parte, că fondurile comunei sunt prea mult încărcate în raport cu enormele sale necesitați..., îmi permit a vă adresa dv. și a vă ruga să binevoiți a contribui cu suma ce veți crede de cuviință pentru acoperirea cheltuelilor extraordinare de 100 000 lei, cit reprezintă valoarea mașinelor și aparatelor...». Așadar primăria recunoaște că n’are fonduri, deși «Epoca» spune tocmai contrarul, și fn as apel la calitatea unor instituții financiare pentru 100.000 lei. • * * Dar adresa devine mai departe umilitoare pentru Capitala României, oficiiază ce mai spune d. Dim. Dobriscu, primarul Capitalei, țin considerațiune că aceste mașini și aparate au fost deja comandate, vă rog să binevoi și a da toată atensiunea acestei interveniri și a ne comunica, cit se poate mai repede, răspunsul dv.». Mai clar și mai lamentabil nici că se poate. Așadar, primăria a comandat mașini și unelte pentru 100 000 lei; ele sunt acum pe drum, dar primăria ne având bani ca să le plătească, se apucă de cerșit. Cer să mai adăugăm că portra comandele de mașini d. Dim. Dobrescu a fost în persoană la Viena, și «Epoca» de azi publică două clișee reprezentând unele experiențe făcute față de primarul Capitalei în Viena. Azi bine, deplasările luxoase și costisitoare ale primarului în Viena se plătesc din fondurile primăriei, iar comandele de 100.000 lei să se plătească prin ohetă publică. E nedemn, e rușinos acest set făcut în numele Capitalei Romîniei. ■ •m Iacă un cuvînt: Ideia ca fabricile mari și societății de asigurare să fie supuse la o oarecara contruie pentru înzestrarea și dezvoltarea corpului nostru de pompieri, o găsim nimerită și bine venită. Dar să se facă aceasta prin o lege financiară deosebită, cum este în Franța, iar nu prin cerșetorii nedemne și dezonorate. Poftească d. P. P. Carp să vină cu un proiect în acest sens, singurul proiect mai fericitos l'ar putea prezintă d sa și să nu umble cu înșetăciuni privitoare la «ostenirea traiului». Inspiratorii „Epocei“ «Epoca» de el face următoarele două solemne declarațiuni: 1. Că de cîtva timp nici un ministru n’a mai Inspirat u— lucru de altfel pe care noi l’am observat imediat din harababura articolelor. 2. Ca In redacția organului guvernamental se găsesc totuș destule capete și inimi care să știe ce trebue spus și care să și ia răspunderile părerilor lor. Cu alte cuvinte, în afară de vederile guvernului, „Epoca“ își permite luxul din cînd în cînd să exprime și vederile personale ale diferitelor capete și Inimi din redacție. Noroc însă ca pe toți la un loc si pune de acord aceeași responsabilitate. Avis celor în drept. SITUAȚII EXTERNA CHESTII BALCANICE Francezii iubesc mult Grecia și pe Greci,—acesta e un lucru de mult cunoscut. Astfel se explică de ce n capitala Franței apare o revistă periodică, Oraecia, scrisă în limba franceză, revistă menită să facă cunoscut literatura, arta și întreaga situație politică și economică a Greciei moderne. Revista e pusă sub direcția literară a cunoscutei scriitoare franceze Juliette Adam. In ultimul număr al acestei reviste găsim un articol asupra situației statelor balcanica în urma razboiului turco-italic, pe care 1 a mințim pentru ca să se vadă cum privesc Grecii situația actuală politică în peninsula balcanică, înainte de toate se constată că situația e deocamdată calmă. Dacă la începutul războiului turco-italian statele balcanice au arătat oarecare neliniște, fiecare crezind că a găsit momentul favorabil ca să și realizese aspirațiile în paguba Imperiului turcesc, aceste veleități au fost potolite de intervenția hotărîtă a marilor puteri, cari au desfășurat o mare energie pentru păstrarea statului quo în Balcani. Dar, cu acest prilej, revista de care ne ocupăm constată un fenomem curios: cu toate că statele balcanice au avut multe conflicte cu Turcia, in actualul războiu simpatiile lor sunt cu această țară, poate din pricina unei atît de lungi conviețuiri. Tot în vremea aceasta a revenit cu mai multă insistență ca oricînd, ideia unei confederații balcanice, care ar fi mult dorită de Rusia și de Anglia. Din această confederate ar face parte Bulgaria, Serbia, Muntenegrul și Turcia,iar Albania și Macedonia ar deveni autonome. Condiție esențială a realizării confederației ar fi ca nici una din țările care o formează să nu poată sub nici un cuvînt incorpora vreo parte de teritoriu din Alabama sau Macedonia. Grecia și Rombia sînt cu totul excluse din această combinație politică. E interesant că tocmai în vremea cînd se credea într’o conflagrație generală balcanică, ideia confederației să se pună înainte cu atîta stăruință. Anglia și chestia marocană Londra 23 Noembrie. Intr’o cuvîntare rostită la Plymouth, Sir Ed. Oey, ministru de externe al Angliei, a declarat că părerile guvernului bitanic vor fi expuse în Camera comunelor în cursul săptămînei viitoare. In ceea ce privește Marocul, Sir Grey a spus ■" Dacă Franța și Germania au regulat diferendele lor atunci acest rezultat trebue să aibă o urmare binefăcătoare și asupra relațiunilor anglo-germane. Note Gînduri de iarnă Lemnele se scumpesc mereu. Un prieten tmi spunea zilele acestea : — Eu cîștig zece lei pe zi. Din ăști zece lei, cel puțin 4 pe zi mi costă lemnele ! Și-atunci m’am gindit, ce bogăție imensă reprezintă soarele in univers ! Mulțumită razelor lui, cari străbat atmosfera ca niște milioane de lei de calorifer, mai mult de șase luni din timpul anului, fiecare muritor, farâ deosebire de sex, religie sau naționalitate, are căldură gratis. Mulțumită acestui enorm calorifer, prietenul meu care ciștigă numai 300 lei pe lună și mulți alții ca el, face o economie de cel puțin 100 120 lei lunar timp de 6 sau 8 luni pe an. Dar o nedumerire mă chinuește: Cum de nu s’a găsit incă ministrul care să scadă această sumă din lefurile funcționarilor pe timpul verei ? Soarele nu este un lucru sau o instituție privată. Soarele este ies publica, așa cum e sarea, tutunul, cărțile de joc, chibriturile sau alcoolul Prin urmare, de ce statul lasă numai particularilor beneficiul veniturilor enorme pe cari le produce căldura solară? De ce nu s’ar monopoliza și această căldură? Cu ce n'am avea și un «spire oficial» mai ales noi Romînii cari trăim într’o țară plină de atîtea stele și...sateliți oficiali ? Dar să nu încercăm să adînnim prea mult aceste chestiuni. Logică nu poate să este în raporturile dintre om și natură. Omul este cel mai nenatural produs al lirei. Este atît de nefiresc omul, încît adesea îi vine să crezi că el nu s’a născut printr'un suprem act de evoluție animală, ci că a fost alcătuit într’o eprubetă de chimist din elemente cari reacționează în contact cu firea ? Dacă omul n'ar fi eșit din natură, n’ar fi putut tăi. Dovadă, interesele lui sunt totdeauna protivnice intereselor naturii. Iarna, cind firea are interes să tremure de frig piuă și aprinsele stele, omul vrea să se încălzească, van, cind natura are interes să fie atit de ca din cu piuă și calea lactee să fie acoperită de un praf de stele aproape tot atit de fin și abundent ca și praful nostru comunal, omul aleargă după clime reci. Este intre natură și om un antagonism care, In mod fatal, va trebui să ducă sau la ruinarea naturii sau la nimicirea omului. Cum natura trebue să învingi insă totdeauna, omul e dator să se supue ei. Deci, și nu mai protestăm contra scumpirei semnelor din turnul nostru de fildeș construit dincolo de marginile naturii. Să reintrăm mai bine in fire și să facem ca ea, iarna si tremurim olimpic de frig, vara să ne 'ntindem de plăcerile excedentului de căldură solară. P. Locustșnanu SCRISORI din ITALIA Războiul Kalo-turc Luptele victorioase contra Turcilor.-Cum au fost cucerite satul Henni și fortul Sidi Messrn.-Apărarea Eritreei.—Chestia Dardanelelor In sfirșit, italienii au eșit din tranșee, și la o lună după eroic, bătăile de la Sciara-Sciat, au cucerit Hanni și Sidi Messin, pozițiunile cele mai întărite ale dușmanului, gonindu-i și nimicindu-i. Bu curății paza plină de insibil de unde, timp de o lună, arabii și turcii ’i-au hărțuit necontenit protejați de vegetația luxarioasă pa care soldații n’au avut curajul s’o distrugă. In ziua de 26 însă, după o lună de zilnice atacuri, după o pacientă și prudentă întărire a trupelor, soldații cari fierbeau de nerăbdare de a se lupta pe față și cu tot dinadinsul, au avut ordinul să înainteze Regimentele ai căror soldați au stat atica vreme cu ochii țintiți asupra palmierilor unde arabii se ascundeau ca maimuțele sărind dintr'un trunchiu într'altul, trăg'nd doar odată din acelaș foc spre exasperarea celor ce pîndeau zi și noapte, au acum țintași desăvîrșiți, cari în apta de la Hanni au dat probă de o valoare extraordinară. Cell alți din reg. 52 infanterie, mai toți voluntari, au reamintit expediția celor o mie a lui Garibaldi pornit la Marsala, cu soldați studenți și poeți, cari aveau 16 ani ... Programul inaintărel, bine chibzuit, consta — după cum s’a văzut din telegrame — din pornirea a 3 reg. de infanterie, două baterii și două estadroane de cavalerie spre fortul Sidi Messin din marginea oazei. Lanțul se întindea enorm pînă aproape de Ankara spre a împiedica pe turci să vie în ajutorul arabilor din oază. Fură respinși pe toată linia și fortul cucerit. Cum mișcarea era împărțită în patru sectoare trupele altor 3 regi de infanterie trebuiau să protageze brigada a 6-a de vreun atac dinspre sud și vest. Tot spre Sidi Messin erau instalate bateriile de tunuri. Imediat după atacul fortului trebuia să înceapă avansarea spre partea orientală a altor 3 regimente din care făcea parte și goriosul 11 barsaglieri, spre a pune mîna pa orașul Hanni. Companii de geniu întărea pozițiuni la; alte rezerve stau la dispoziția gen. Fragoni, iar alte trupe rămase la Tripoli păzeau orașul. Și marșul a început glorios și Invincibil. Coloana de 30 000 de oameni ca un lanț de foc s’a năpustit asupra pazei misterioase. Intr’o casă—un fel de fort—curagiosul St. Pesci, care s’a distins în atîtea atacuri, s’a suit pe terasă și vâzînd cartea plină de turci și de arabi armați pînă în dinți, după ce a ucis, a pus bomba și a nimicit’o. Casă cu casă, grădină cu grădină au fost cucerite de antrepizii soldați, puțurile pline de arabi și de puști au fost explorate toate actele de valoare individuală au ajuns la sublim ! Cînd au ajuns victorioși pe colina din Hennl unde fuseseră uciși frații lor, urletul bersaglierilor răzbunați a avut un sunet inumani N’au mai așteptat ordine : minați de impatul sufletelor lor, soldații cenușii, cu pana de cocoș la colt, ca vînătorii noștri, soldații cari n’au fost numai eroi clau foBt și martiri, au alergat nebuni spre dușmana care cădea sub ploaia de gloanțe ori fugea înspăimîntat spre deșert ! Iar cînd în fața moscheii din Gi»ma au regăsit pe camarazii lor schingiuiți, mutilați oribil, cu ochii cusuți cu sfoară, cu membrele talate, crucificați de barbarii trădători cari la 23 otomvrie au arătat ce sunt, indignarea a cuprins nu numai pe sodați, dar pe toți ziariștii străini cari îndrăzniseră să vorbea sofi de atrocitățile italienilor! Cu blestemul pe buze și cu lacrămile în oehi, soldații au îngropat pe acești martiri, iar numele lor in acel amurg de strălucită izbîndă a răsunat glorios ! Acum porțiile cele mai întărite ale Turcilor sunt în filinele Italienilor, cari lucrează zi și noapte neobosiți, cari sapă și construc la tranșee noul, cu o repeziciune fenomenală. Draken ballon și aeroplanele fac mereu recunoașteri. Pare că Turcii al căror număr e micșorat se retrag spre Garian și Tarhuna. E probabil că Iu curînd Italienii vor lua și Ainstra, tabăra Turcilor unde foarte lesne se puteau aproviziona fiindcă pe acolo treceau toate caravanele. E iminentă și ocuparea Misuratei, singurul orășel de pe coasta nemurit InoS. Și In marea Roșie, după trecerea suveranilor Englezi, pare că mai multe nave italiene au bombardat orășelele Mola și Sceli Said unde s’ar fi concentrat aproape 6000 de turci cari aveau de gînd să atace coasta italiană din B itraa. Cît despre bombardarea insulelor din Ege nu se știe nimic sigur, de alt că Italia doar a amiuat dar n’a recunoacut la această idee. Blocarea Dardanelelor pare a fi fost unul din sutele de expediente la care a recurs Turcii, spre a ața din co i duelurile dintre Puteri, cari au atîtea interese în Imperiul Otoman. A trimis circulare în toată Europa spre a anunța că, dată fiind amanințirea Italiei, e forțată a presăra strîmtoarea cu mine sub apă și că declină orice responsabilitate relativ la comerțul internațional. Dintre toate puterile cea mai păgubită ar fi Roșia, care a și invocat tractatele din 1856 și convenția din Londra da la 1871. Ia aceste tractate a Insă o frază care sancționează toate drepturile Italiei de-a face ce-i place. Zace acel art.: Sultanul e decis a menține în viitor principiul invariabil stabilit ca vecha regulă a Imperiului : intrarea în strîmtori a fost totdeauna oprită navelor de război străine și atit cît Poarta e în stare de pace miestates Sultanului nu va admite nava străine în bus numitele strîmtori și Puterile promit de a ține aceasta în seamă. Ori, acum Turcia e în stare de război, și dacă Italia a răspuns că deocamdată nu va bloca Dardaneele, a fost din pură bunăvoință, căci Rusia s’a arătat da la început neutră și corectă. Dar Rusia n’are mai mult drept ca oricare altă Putere de a împiedica vre-o acțiune a Italiei în Bosfor. E însă probabil că Rusia ca și Austria vor interveni pentru pace la Constantinopol, făcînd tot posibilul ca Turcia să accepte și să priceapă că trebue să renunțe la Tripolitania și Cirenaica fără nici un fel de speranță de supremație sau înde mo ltări. Zoe Gîrbea Tomelani PROIECTUL d-lui Nenițescu — Opera unui diletant— In toate țările civilizate, de cîte ori este vorba de alcătuirea vreunei legi sociale, care să reguleze jocul de interese al uneia sau alteia din clasele sociale, se ia avizul celor interesați spre a se ține seamă de dreptele cereri ale unora sau altora. Cam astăzi, toate interesele particulare sunt corporate: agricultorii în societăți agrare, industriașii în cercuri industriale, comercianții în cercuri comerciale iar lucrătorii în sindicate, fiecare din aceste categorii sociale sunt reprezentate oficial prin organele lor, ori de cîte ori este nevoie. Guvernele statelor europene apelează la aceste organe ale intereselor particulare corporate, spre a alege informațiuni și păreri asupra proectelor legislației economice și sociale, pe cari le alcâtuesc apoi conform intereselor superioare ale statului. Faptul este că, în toate țările civilizate, se lasă disensiune liberă asupra tuturor proectelor prin alcătuirea de ante-proccte ce se pun la îndemîna publicului cu luni de zile înainte de a se prezenta Parlamentului și se ține seamă de punctele cîștigate în discuțiunea publică și de observațiunile drepte ale celor Interesați. După aceasta se consultă consiliile superioare ale industriei și comerțului sau agricultural — după cum e vorba de una sau de alta din aceste categorii de interese și in urmă se alafitește prectul definiți». Desigur ori această ascultare a organizațiunilor intereselor particulare, presupune o cumpănire dreaptă din partea guvernelor, ea sunt ținute a fi expresiunea superioară a intereselor obștești. Ca de multe ori interesele celor puternici biruiesc asupra celor slabi, aceasta este în natura organizației politice a Statului. Se mai poate întimpla, ca o puternică organizațiune de interese să fie contra unei măsuri, recunoscută de folos celor mici, dar mulți—poporului de jos, și atunci stimă de tăria guvernului, dacă poate sau nu reuși în politica lui. După aceste considerații generale, așa de curente pentru orice Apusan, să ne întrebăm oarecum apare înaintea ochilor noștri, modul com d. Nenițescu, ministrul industriei și comerțului, a pregătit proactul său hibrid pentru organizarea meseriilor, creditului și asigurărilor muncitorești ? Mai întîi, să nu se uite pripa, în care d-sa a alcătuit un proect, atît de hotărîtor organizări sociale a muncitorime!. Pe cînd în Germania, pentru modificările legilor de asigurări s’a alcătuit un anteproect prin 1907 — după o îndelungată experiență de un pătrar de veac— și numai după doi ani de discuție publică, de consultații a tuturor specialiștilor în materie de asigurări și a tuturor organizațiunilor de interese, s’a alcătuit proeotul ce încă nu este complect votat, după alți doi ani , pe cinci în Anglia, Lloyd George, ministrul Finanțelor, a lucrat cinci ani în tovărășia celor mai abili specialiști, folosind experiența a oantă de ani a Societățllor de ajutor mutual, Friendly Sociies, și a Trade Union-urilor și a Imperiului German, și prezantînd primăvara trecută proectul lui, sa alăturat un taano de file tipărite, conțiind rapoartele tuturor specisliștilor și ale interesaților,—pe cînd zic,