Viitorul, decembrie 1911 (Anul 5, nr. 1377-1399)

1911-12-06 / nr. 1377

premia cu cadavrele cîtor­va ber­­salieri. Iată ln ce condițiuni au fost găsite! Cadavrul doctorului care comandă Crucea Roșie era înaintea ușei mos­­cheiei, gol și oribil diopărțit. In moschee era un mort cu ochii cusuți, al cărui chip înspăimîntat era schimonosit îngrozitor de con­­tracțiunile produse de durere. Doi morți erau spintecați, și cu picioarele smulse. Afară, într-un șanț, era un mort spintecat, fără cap, și pe iarbă în jurul moscheei lîngă un zid era un cadavru, cu capul tăiat și cu pi­cioarele mutilate. Sub măslinii plini de frunte, o mulțime de soldați mutilați și de­capitați erau în condiții, imposibil de a fi descrise. Un alt cadavru ciuruit de gloanțe era înfipt într'un zid, cu un par care-i ieși prin gură. Dar cel ce impresiona mai mult era un cadavru răstignit, ale cărui brațe erau întinse pe un băț de palmier, care îi trecea prin mîini și prin cărnurile de la gît. Alte patru cadavre erau îngropate în pămînt pînă la gît, și contrac­țiile mușchilor feței denotau că fu­seseră îngropați de vii. Aproape toți acești morți, aveau pe brațe și pe picioare urme de lo­vituri de sabie, și de secure. Se crede că toate aceste victime, că­zute în mîinile turco-arabilor fă­ceau parte din serviciul sanitar și nu au putut să se apere. Soldații găsiți se cunoșteau după unifor­mele și după căștile lor». Destul­­ [UNK]­n a­rată un pasaj dintr-un jurnal pa­rizian. Cam acelaș lucru se găsește și în «Le Matin», în «Le Journal» și în «Berliner Tageblatt». Bea­­amice Sandy, un alt pahar pentru înfrângerea italienilor, deci bea pentru victoria celor ce asupra cadavrelor comit cele mai oribile mutilări, asupra cadavrelor și asu­pra viilor, asupra prizonierilor și asupra sanitarilor, însă, după ce vei isprăvi ultima picătură de vin din pahar, gîndește-te la mamele a i căror fii se bat pentru glorie, pen­tru numele de latin, pentru patria italiană, mame cărora le sîngerează inima și sufletul gîndindu-se că poate fiul lor a murit în mîinele iar­baril­or musulmani, chinuit cum­­.mai o fantazie macabră poate fi Inchipuiască, măcelărit după ^irte cum numai o bestie căreia poate zice «ori» poate să o .“ească. În­ fușLe­ ie mame, bietele mame!., rvivat, Sandule ! Jos cu iis­­nil I Robescu CHESTIUNEA TRAMVAELOR Ce e cu «spoliațiunea»? De cit­va timp ziarele opozițiunei afirmă că prin concesiunea tram­vaelor comunale București, liberalii au spoliat comuna spre a îmbogăți pe acționari. Acum și de pe banca ministerială se repeta acelaș lucru fără a aduce probe. este adevaiar­e"~nevoo" de”probe. Art. 5 din legea pentru­­ înființa­­rea Societatei zice : «Beneficiile exploatărei după ce «se vor deduce cheltueiele, amorți «zările și dobînda de 5 la suta a «tribune capitalului ; se vor repar­­­tiza in modul următor : «10 la suta pentru formarea unui «fond de rezervă, era din Bold­iji «comunei și */* acțiunilor pînă la «8 la sută, în care intră și dobînda «sus menționată, Vi comunei și */* «acționarilor de 8 sa suta în sus, «pîna la 12 la sută și “/* comunei «și alt Societatei, de la 12 la suta în SUA». Dacă vom lua capitalul de 12 mi­lioane din care ‘/* » comunei și­­,­ a acționarilor, admițind o rentabi­litate de la I0 pînă la 50 la sută, lui na exemple numerice și aplicind proporțiile stabilite de Art. 5 vom pasi: Cind dividendul acționarilor va fi 8.52 la sută Primăria va lua 12.27 la sută. dud dividendul acționarilor va fi 10.54 la sută, Primăria va lua 10.50 la sută. Gind dividendul acționarilor va fi 12.50 la sută. Primăria va lua 37.97 la sută. Cînd dividendul acționarilor va fi 14.40 la sută, Primăria va lua 76.58 la sută. Din cifrele de mai sus, se vede că dividendele acționarilor crește de la 8.52 la sută, pînă la 14.40 la sută, iar ale Primăriei de la 12,27 la suta, pînă la 76 58 la sută. Judece acum ori­ce om cinstit și imparțial dacă aceasta se chiama, spoitațiune. — A apărut: t Contribuțiuni pentru ridicarea poporului romîn • de d. Sp. Popescu. Se găsește de vînzare pe preț de 2 lei, la libelria Națională. întrunirea s-a terminat la orele 12 și iuni, după ce președintele în­trunirea citește mai m­ulte telegra­me de adeziune din diferite orașe ale țarei. Rep. întrunirea muncitorilor sindicaliști Protestul contra proectului domnului Nenițescu — Muncitorii sindicaliști din Capi­tală la care s-au alăturat și alți meseriași ne­sindicalizați, au con­vocat ori o a doua întrunire în sala Dacia pentru a protesta contra pro­iectului de lege al meseriașilor al d-lui D. Nenițescu. Au asistat foarte mulți meseriași, populînd pînă la ultimul loc sala Dacia. întrunirea s’a deschis la orele 10 și jumătate și a fost prezidată de d-l Grh. Oprescu care spune că meseriașii și muncitorii au fost convocați din nou spre a protesta contra proiectului guvernului pen­tru meseriași. Legea pe care guvernul voește să o facă e contra intereselor meseriași­lor și afară de aceasta va fi inapli­cabilă. Unele ziare au spus că noi nu înțelegem legea, nu știm să citim în ea. Dar cine poate pricepe mai bine o lege ce se face pentru me­seriași decît noi cari aveam prac­tica lucrului. Acest guvern păcătos crede că și față de noi poate să întrebuințeze mijloacele pe cari le-a întrebuințat în alegerile generale, falsificînd to­tul și fâcînd să se tipărească pam­flete contra meseriașilor prin care se aduce insulte sindicaliștilor și le aduce laude guvernului pentru o­­pera ce voește să făurească. Noi însă vom sta la pîndă și nu vom lăsa ca muncitorii să fie aruncați din nou în abizul întunec­o­s din care cu multe sacrificii ,noi căutăm să eșim. D. D. Pop. Vorbește despre ma­nifestul murdar pe care guvernul l-a răspîndit printre muncitori și prin care li se spune să nu se ia după sindicaliști căci vor fi duși la perie. Acest manifest,—spune ora­torul—este făurit de aceia cari și au vindut coștiințele luînd bani ca să trimeată telegrame de mulțumire ministrului industriei pentru pro­­eotul nefast pe care l-a făurit. Dacă ai s’ar da voe să cercetăm registrele ministerului, atunci am ști clt costă pe stat, manifestațiile pe cari mese­rașii le fac, din ordin, pentru ca să aducă mulțumiri guvernului. Dacă voiți o proba, n’aveți de­cit să citiți circulara prefectului de Ilfov, care ordonă de a se face manifestații­ de mulțumire la adresa guvernului, D-l Nenițescu este grăbit, ci sa nu voește sa consulte pe meseriaș), pen­tru că nu pricep ce­va să zică o lege. Dar cine se poate pronunța mai în cunoștință de cauză de cit csi pentru cari se legiferează. Dar să analizam puțin proectul și să vedem oit de nefast este pentru meseriași. Prin proect se înființează o casă centrala, care va fi o instituție po­lițieneasca, un fel de Stația III-a a­ lui Panaitescu. De­și menține breslele, totuși e sunt puse sub epitropia Casei cen­trate, care are dreptul să se ames­tece chiar la chestine profesionale și să se noteze că această tacă nu num jiona'fu 'puipoveș­ti.­ ■­­­­s­­­­e pare că se crede că ni sa dat o mare liberium prin art. 7 cind preotul pr­e­vede că putem lucra în mi­ce parte a țării nu numai în orașul unde stăm. Legea liberală a d­lui Nenițescu facn rob pe lucrător timp de șeapte ani, de cînd intră ucenic piuă ese uailă. Noi nu putem tolera această robie. Prin art. 55 se stabilește o enor­mitate, pentru că se spune că tunet cînd un muncitor a stat liber cit­va timp, ca sa se angajeze din nou la muncă, trebue să se ducă cu trei martori la breaslă și să do­vedească cum și-a întrebuințat tim­pul. Și în timpul până ce îndepli­nește această formalitate, patronul nu are timp sa aștepte, angajează un alt meseriaș, iar cel dintîiu la mine iar să se plimbe. O măsura stupida sunt și semnele ce se impun a se purta de mese­riași. Ma mir cum nu se-a pus nu­mere ca la ocnași. Măsură a fost luată pentru că clocoti vrea ca unii meseriași cari se poartă și ei mai bine îmbrăcați, să nu se amestece printre boeri. Froed­ul mai prevede o mulțime de taxe pentru meseriași. Așa, azi, ca să­ ț­­ei un carnet de lucrător dela corporație, dai o taxă de 30 bani, după noua lega meseriașii pentru acest carnet, vor trebui să plătească o taxă de 20 lei. Nu mai vorbim despre ajutoarele ridicole pentru caz de boală, care e de 20 80 bani pe zi. Dar se mai înființează o comisie de arbitri. Dacă unui lucrător nu­­plătește patronul, e destul ca ace­sta să declare că nu are să dea nimic pentru ca meseriașul să fie ras pentru că după art. 1472 din codul civil, paionul este crezut pe cuvînt, și In privința tarifului pe C. F., d-lor, ne-a spus că ne reduce cu 50 la­ Bută pentru clasa III-a. Pen­tru cine se face reducerea ? Pentru cei cari vor dovedi că au găsit de lucru într’un alt oraș. Dar pentru cei cari vor vor să se ducă să caute de lucru într’un alt oraș, ce redu­cere se face? De asemenea, în ceea­ ce privește dreptul patronului de a concedia pe lucrător, acesta este pus cu totul la discreția patronului, pentru că legea îi dă dreptul acestuia să con­cedieze pe lucrători, chiar atunci cînd și-ar apăra drepturile lor. A­­ceastă dispoziție trebue să fie eșită dintr'un creer sterp. Ni­ se spune că ni se dă libertate dar ni­ se dă sclavia. Dacă ei nu s’au gîndit la­­ noi să ne gîndim noi la soarta noastră și să nu ținem socoteală de cei vîn­­du­ți și cari fac alaiul scîrbos în jurul d-lui Ministru. Noi nu vom permite ca nici 24 de ore să se a­­plice o asemenea lege infamă. Dar ca să vedem ce asigurare se dă muncitorilor pentru caz de acci­dent. Casa Centrală singură va a­­vea dreptul să stabilească cum s’a săvîrșit accidentul, fără ca munci­torul să aibă dreptul să se adreseze justiției. In lege însă se găsește un articol în care se spune că dacă lucrătorul a provocat de bună voie accidentul nu­ i se dă ajutor. Dar care muncitor e nebun să se schi­lodească pentru ca să ia un ajutor de 30 bani pe zi și să moară de foame ? Cotizațiunea cu care contri­buie statul e dată tot de noi pentru că tot noi plătim birurile. In privința pensiilor, cerem să fim egalizați în ceea­ ce privește condi­țiile, cu funcționarii, pentru că și noi sîntem cetățeni ai țărei. Trebue să fim solidari cu toții căci chiar dacă legea va fi păzită cu sute de baionete, tot va cădea în fața drept­uței noastre. Ca să vedeți cu ce se ocupă po­­liticianii noștri priviții cum se ceartă în parlament pentru tramvai și tramvaiul stă pe loc. Așa trebuie știu d-lor să facă. Ei bine dacă ei au ochii închiși să-i deschidem noi D. I. G. Frimu. Sîntem acu­zați că noi dacă protestăm contra legal meseriilor, facem jocul parti­delor de opoziție. Nu este adevărat pentru că nu voim să schimbăm pe conservatori cu liberali, dar trebue să protestăm atunci cînd sa face o lege care ne robește munca. Ce ne-a dat și ce ne dă nouă statul, care ne cere acum biruri? Robia claselor stăpî­­nitoare nu mai trebue s’o tolerăm și cu toții să ne ridicăm și să seu târâm jugul ce ne apasă atît de greu. Noi trebue să fim cu ochii în pa­tru și să nu lăsăm ca proectul să devie lege, căci dacă ne vom re­volta după ce legea se va vota, ne vor băga în închisoare. Discută apoi lacunele din proect nemnala­te.^ie, geatrul precedent, poate fi făcuta de domnul Nenițescu ci trebue să fie opera d-lui Gidei și a ușierilor de la minister. In chestia semnului distinctiv pre­văzut de lege, spune că este o um­i­lire singeroasă ce se aduce mese­riașilor pe cari îi scoate din rîn­dul cetățenilor liberi. Dar legea e și inconstituțională pentru că ridică dreptul meseriași­lor, consacrat de constituție, de a se asocia în societăți de bine­facere și ajutor reciproc. Dacă vom suferi ca să se calce mereu Constituția a­­tunci vom ajunge mai rău ca în Rusia. Presa pretinsă democratică și in­dependentă, care admite ca legea să ridice dreptul de asociație in socie­tați de ajutor, și admite asigurările din Legea d-ui Nenițescu, noi trebue s-o repudiem. In comitetul Casei centrale, d. Nenițescu a prevăzut ca din peste 150,000 lucrători să nu facă parte de­cît doi. Și chiar acești doi nu sunt aleși de meseriași, ci numiți de guvern. Poporul are dreptul să primească lege care îi convine și să res­pingă o lege care nu-i convine și care-l asuprește. D. Gh. Gristescu. Dă rela­­țiuni asupra mandatului pe care i l’a dat meseriașii în întrunirea de Miercuri, de a se prezenta d-lui ministru al industriei pentru a-i a­răta dorința muncitorilor de a se mai amîna legea pînă ce va fi bine studiată de meseriași. D. ministru însă a răspuns că d-sa nu mai are nici un rol ci totul depinde de par­lament, unde s’a depus legea. S’a discutat atunci lacunele legei și la multe din ele d. ministru n'a voit să renunțe. A admis însă ca Luni, la orele 8 și jum., comisia sindica­telor să se prezinte la d. Ministru să vadă ce se poate modifica. la articolul d-lui profesor S. N. Brăiluțeanu, cu privire la critica Cărței mele de Fizică cf. lll-a 9 gim A) , La acuzațiunea, că în cartea mea se găsesc clișee cari sunt și 1 în cartea criticului, răspund: 1. In cartea mea se găsesc clișee cari sunt și în cartea d-sale, pen­tru că le-am luat din aceleași cărți ca și d sa. 2. Tranvaiul din fig. 257, care pretinde cât e al d-sale, se găsește în scrieri «A travers l’electricité» de G. Sprn pag. 157, cu mici mo­dificări dedulci o însemnătate. 3. Nici un clișeu din cartea d-sale, care e plină de clișee străine, nu poartă numele său. Dacă astfel stau lucrurile, întreb : cari sunt clișeele d-sale și cu ce drept îmi cere prin portărei clișee pe cari nici d-sa le recunoaște ca proprietate ? B) . La acuzațiunea, că mă apro­pii la pag. 211 de textul d-sale prin cuvintele: dacă apucăm cu mîinile reoforii unei baterii de elemente galvanice, simțim sguduiri dureroase la încheeturile mîinilor, răspund: 1. Să dovedească d-sa că termenii­ reofori, baterie, elemente galvanice nu sunt termeni științifici, ci pro­prietatea d-sale. 2. Să dovedească că, apucînd cu mîinile reoforil... nu simțim sgu­duiri dureroase... 3. Să arate cu ce trebue să apu­­căm reoforil... spre a simți sguduiri dureroase ? Și atunci recunosc că, nu numai am avut grija să mă a­propii de textul d-sale, dar chiar că l’am plagiat și’i redau nu numai textul ce’mi cere prin portărel, dar chiar cărțile nevîndute, pentru că aceasta îl interesează. C) . La­­ acuzațiunea, că nu știu să traduc expresia «la do­uzi feme am­ea» după Dary, în bucata de cetire pag. 114, tradusă prin «la vîrstea de 26 ani», răspund: Se poate oare admite aceasta, cînd fac uz de scrierea lui­ Dary în bucățile mele de cetire și nu se mai găsesc greșeli de felul acesta ? Afle criticul, că. aceasta e greșală de tipar și lipsa eratei, dela pag. 91 încolo, dovedește aceasta , iar de­­ducțiunile criticului făcute pe a­cea­stă greșală, sunt deducțiuni ale omului prea interesat sau arhitácios. D) La acuzațiunea­ că du­p «Tot ce vedem în spațiu și impresionează simțurile noastre se zice materie», reese după mine, zice onticul, că vă­zul nu este simț, răspund . Pentru cine cunoaște înțelesul cu­vintelor și vrea să înțeleagă: «tot ce vedem» înseamnă «tot ce se găsește, există», pentru că nu putem vedea a ceea ce nu se găsește, există un spațiu. Și astfel înțelesul adevărului de mai sus exclude toate deduotiunile neîntemeiate și fantastice ale criti­cului. Dacă însă criticul nu admite acest înțeles, atunci.JJO&țît mai mult decît a privi, a ochi, zări, cu alte cuvinte cele ce putem constata cu văzul. In cazul acesta își dă oare seama criticul, că prin de­finiția: «Cele va putem observa la corpuri se numesc proprietățile cor­purilor» (dată de d sa de atîta vreme în Fizica cl. III a pag. 5), ex­clude ode ce putem constata și cu celelalte simțuri, și că în mod in­conștient recunoaște că numai văzul este simț ? Și acum naște întrebarea : cine are mai multe simțuri și cine rămîne mai păcălit ? Dar cu expresiunile: «corpuri fine la pipăit și pertractarea materiei» de la pag. 5 și 4, din cartea­­ sale, cu­trebuințate pînă la 5-a edițiune, cum rămîne? își dă oare seama criticul în ce poziție critică îl pun expresiunile și defini­țiun­ea de mai sus ? Iată con­secințele ușurinței cu care cineva își alege argumente slabe pentru a cri­tica pe altul. E) . La acuzațiunea, că , dacă cor­pul e o parte limitată de materie și ocupă un loc în spațiu, nu reese că și materia va ocupa un loc în Spa­in, răspund: Mă mir cum se pot face astfel de deduisiuni și iată de ce: corpul fiind o parte din materie cu at­t mai mult materia, care e un întreg față de corp, va ocupa un loc în spațiu. F) . La acuzațiunea, că cuvîntul masă scris cu un s înseamnă masă de mîncare, iar nn masa corpului, întreb și eu pe critic, ce înseamnă oare titlul: «Mase magnetice și mase electrice scris tot eu un s la pag 9 și 89 Fizica cl. VI a a d­lui Brăi­liteanu! ? Poate însemna oare mai mult de­cît mase de mîncări magnetice și e­­lectrice !? Și atunci cine e oare mai ridicol;­ eu, care prin aceasta fac nu­mai o greșeală de ortografie, ori d-sa, care pe lîngă greșeală de or­tografie, face și o greșeală de fond, pentru că în mod conștient materia­lizează magnetismul și electricitatea? Ori, a făcut aceasta, crezîndă că, în­­tr’o carte de curs superior, se poate spune ori cit de multe neexactități. 6) La acuzațiunea, că nu spun eu ce parte a corpului să ne așezăm pe resort, răspund: Pe mine mă preocupă experiența,­așa că mi-e in­diferent aceasta; iar cel ce nu știe să se așeze pe un scaun, nu va ști nici pe un resort, și va fi expus să-și rupă nu numai pantalonii, după cum zice criticul pățit, dar chiar gîtul, după cum se va întîmpla cu criti­cul meu. H) , La acuzațiunea, că alambicul : «un cuptor în legătură cu un ră­citor», răspund: Aei e vorba de un rezumat, de sintetizarea descriere! ce dau alam­bicului mai sus: «alambicul e o căl­dare cu capac în care se ferire apa și această căldare e în­ legătură cu un vas cu apă rece, în care se găsește introdus un serpentin». Așa că, des­crierea alambicului fiind bine dată, vede că am asemănat alambicul (iar nu descris) cu un isvor de căl­dură și un isvor de răceală și de a­­ceea am întrebuințat termenii de mai sus. Dar, dacă termenii aceștia nu sunt tocmai proprii, era frumos din partea criticului să mi atragă atenția asu­pra lor, mai ales că d sa este la a 5-a ediție și eu la prima și mai ales că colegii i-au adus multe îmbună­tățiri cărții, după cum­ însuși recu­noaște în prefață, fără să-i fi făcut cine va critica, iar nu să se expri­me în termenii : «că dă notar (unu) elevului care va desena ast­fel a­­lambicul». Dacă ar trebui să răspund cu a­­ceiași măsură, afle criticul, că nici eu nu aș putea da mai mult de­cît nota 1 (unu) aceluia ce va da defi­nițiuni și întrebuința expresiuni ca ale criticului autor ajuns la a 5 a edițiune. La celelalte acuzațiuni, mai las criticul să reflecteze și dacă va fi ne­voie voi răspunde. In ceea­ ce privește aprobarea căr­ții mele spun, că comisia a fost mai indulgent cu d-sa, vechiu autor, per­­mițîndu­i expresiuni și definițiuni ca cele de mai sus pînă la a 5-a e­­dițiune. Membrii comisiunii, cari au cerce­tat cartea mea și d-sale sunt ace­leași personalități științifice, recu­noscute și necontestate de nimeni afară de d-sa, care nu vrea să le mai recunoască, pentru că a scăpat hopul și nu l-au scărmănat cum tre­buia, un autor vechiu ajuns la a 5- edițiune , iar criticul, ca autor, e un­ om care moare din necesitatea că se nasc alții, conform legilor natu­rei, și dacă a scăpat pînă acum ne­criticat, aceasta se datorește faptu­lui că : «trăsnetul cade totdeauna pe copacii înalți și foarte rar pe cîte un copăcel». Al. Dem. Scrădeanu Profesor la liceul „Hasdau“ din Buzău revizuire a fixa prețuri regionale și că­­ntru­cît ele sînt uzitate In acel județ urmează a se stabili prețuri conforme cu dispozițiunile art 65 din legea pentru învoeli agricole. Avînd în vedere ofi verificînd a­­ceastă constatare a comisiunei re­gionale, consiliul o găsește făcută în conformitate cu prescripțiunile art. 65 din legea pentru învieli a­­gricole și ca atare o aprobă. Considerînd el, asupra acestei lu­crări suplimentare a comisiunei re­gionale nu s’au făcut contestațiuni sau apeluri în termenul prevăzut de art. 67 din lege. Pentru aceste motive, consiliul, Aprobă lucrarea comisiunei regio­nale, și decide : Pentru pămînturile desfundate cu plugul cu aburi de proprietari și a­rendași în regiunea I și II în pri­mii 5 ani după desfundare se va a­dăuga cîte 10 lei la hectar la prețu­rile maxime de arendare în bani prevăzută prin tabelele valabile pe periodul 1912—1916 iar pentru a­rendarea pe pămînturi în dijmă pentru porumb, dijma cea mai ri­dicată va fi una și una din tot ro­dul pămîntului. Pentru pămînturile îngrășate sis­tematic se stabilește că dijma cea mai ridicată pentru porumb să fie de una și una». UIT RĂSPUNS De la consiliul superior al Agricultural Gum se vor arenda în date ^cu^pTu^uH cuea]uri cele îngrășate sistematic Consiliul superior al agricultu­rei a dat următoarea decisie in­teresantă: «S’a luat în cercetare lucrarea su­plimentară făcută de comisiunea re­gională din județul Argeș, la lucra­rea sa de revizuire a preturilor ce­rută de art. 67 din legea pentru în­­vieli agricole, prin care lucrare suplimentară s’a fixat preturile ma­xime de arendarea în bani și oîti­­mea de dijmă cea mai ridicată pen­tru porumb ce pot lua proprietarii și arendașii din regiunea I și II pentru pămînturile desfundate cu plugul cu aburi precum și cele în­grășate sistematic. S’a citit procesul-verbal No. 41 din 11 Octombrie 1911 al comisiu­nei regionale privitor la această lu­crare suplimentară. După care, consiliul, delibarînd și avînd în vedere că prin sus men­ționatul proces-verbal se constată că terenurile desfundate cu plugul cu aburi In primii 5 ani după des­fundare cît și cele îngrășate siste­­matic de proprietari și arendași, au o productivitate cu mult mai mare ca celelalte terenuri arate cu plugul simplu sau neîngrășate și ca atare aportul proprietarului sau arenda­șului fiind mărit față cu capitalul pus de țărani, urmează ca și arenda sau partea de dijmă aferentă să fie mărită și că prin urmare pentru a­­semenea pămînturi urmează atît în regiunea I cît și în a II-a a se ri­dica arenda maximă a pămîntu­li cu 10 lei la hectar pentru pămintu­­rile desfundate, iar In privința dij­mei a se fixa cota una și una, atît pentru pămînturile desfundate cît și cele îngrășate sistematic. Avînd în vedere ca pentru ase­menea îmbunătățiri comisiunea re­gională a omis prin lucrarea sa de întruniri publice într’un local de prefectură Ziarul «Mișcarea» următoarele : Inconștiența prefectului de poliție din Iași a trecut toate limitele. Ni­ke aduce la cunoștință un fapt care pecetluește odată max­m Jt in­conștiența acestui trist personaj; el denotă și moralitatea sistemului inaugurat de d. Marghiloman în administrațiile publice ale țarei. Pentru ziua de 8 Decembrie s'a anunțat o Întrunire a me­seriașilor Ieșeni. Prefec­tul de poliție a chemat ori la prefectură comi­tetul organizator al ace­lei întruniri, întrebați asupra scopului întru­nirei, meseriașii răspund că vo­iese să discute legea d-lui Ne­nițescu, care iubește în multe din interesele meseriașilor și că vreau să redacteze un memoriu în care s- și expue nemulțumirile , doleanțele lor. «Prefectul» a sărit ars de pe scaun și luîndu și aerul grav de o­­rator de întrunire publică, rostește un «discurs» in care reeditează fra­zele din cuvintările d-lui Carp Marghiloman. Prefectul-orator le-a vorbit mese­riașilor despre «democratismul» ac­tualului guvern, despre afacerea tramvaelor, despre chestia pescării­lor, despre opera economică a par­tidului liberal, despre pr­omisiunile d­lui Carp, etc. Meseriașii au rămas înmărmuriți de nerușinarea prefectului de poli­ție, care transformase bi­rourile u­­nei autorități un local de întrunire publică. Astfel, sub regimul «asanărei» și al scoaterei administreț­ei de sub in­fluența politică, un funcționar al Întruniri publice in chiar localul prefectu­rei. Că Stroia este un inconștient — toată lumea o știe. Dar cum un asa­menea om poate fi tolerat în frun­tea unei autorități, pe care o com­­promite în mod atît de grav — asta n’o mai vnțelege nimeni. Dacă bi­rourile prefecturei de po­liție au devenit locul de întrunire pubi­că, în care oratorul e însuși prefectul, atunci să se deschidă u­­șile pentru toata lumea, sa partici­pam și noi la acele întruniri, pentru ca să sa facă discuțiile în contra­dictoriu ! S’o facă și asta «prefectul» Stroja dacă are cel puțin curajat incon­știența­­_______ din Iași publică Concesia Casinoului din Constanța Marele favorit al d-lui Marghilo­man, baronul de Margay, a reușit să obțină prin directa intervenție a ministrului de interne, concesiunea pe 20 de ani a Casinului­­ comunal din Constanța . Ministrul de interne a respins celelalte oferte,­aprobate de consi­liul comunal,­­ și a impus oferta d-lui de Margay. Iată condițiile : D 1 de Marsay oferă chirie lei 100 mii pentru primii 5 ani, lei 125 mii pe al doilea period de 5 ani, iei 150 mii pe al treilea period de ani și iei 200 mii pe al patrulea period de 5 ani. Concesionarul va mări terasa Cașinului, va transforma sala de spectacole, va construi o sală pentru restaurant și o altă sală pentru jocuri, va construi un otel de cel puțin 200 camere. Asupra acestei scandaloase concesii vom reveni. Scrisori de la­­ ard ! ’ A Nu m’am ținut de cuvînt!. . Nu-i așa? Iți făgăduisem să-ți scriu în­dată ce voi sosi aici ! Eram hotărît s’o și fac. Dar... m’am gîndit că ar fi mai bine să las să mai se scurgă timp, ca ast­fel că am ră­gaz să pătrund mai adînc și mai bine felul de viață al țăranului din aceste locuri, să văd părțile bune și rele ale traiului lor zilnic, să-mi dau seama de cauzele din cari țîș­­nesc relele, cu un cuvînt să mă a­­propii cît voiu putea mai mult de sufletul lui! El... dragul meu, și să nu crezi că mi-a fost sarcină ușoarul A­ cum am aj­uns să-mi dau perfect sea­ma de cuvintele lui Gustave de Bon, că ori­ce rău își are rădăcinile sale în cauze cu totul depărtate, și că dacă voim să ne dăm seama de el, trebue să ne coborîm și să cercetăm cel din urmă firișor al a­­celei rădăcini. Mi-a mai fost greu și din alt punct de vedere... Sătenii noștri privesc cu mare neîncredere pe cei de la oraș ! Cu toate că mi-am petrecut copilăria în mijlocul lor, și sunt dintr’un sat cu ei, totuși lipsa mea de 8 ani aproape din mij­locul lor, îi fac să nu mă privească cu atîta încredere, să fie oare­cum stînjeniți în țara mea!. Și mi-a trebuit foarte mult pină să cîștig în sufletul lor ceea ce perdusem. Dar... tot am cîștigat. Sunt, dragul meu, într’un sat, pi­tulat sub poalele unui codru și în­v­­vis de brîul unui rîu... Așezat la­ punctul unde se sfîrșește regiunea muntoasă și începe cea deluroasă. Faptul acesta face ca locuitorii să aibă foarte puțin prin vot de cultural Sunt in schimb ogrăzi intinse de pe pomi ! Prutul este pomul căruia i­­se dă toată întîetatea ! .. Pe urmă sunt livezi de fîneațări naturale, și păduri. Locuitorii acestui sat, și al mai tuturor satelor de prin prejur, sunt moșneni. Faptul acesta este cauza unor nenumărate stări de lucrări foarte rele.Fiind moșneni, pă­durile cari odinioară îmbrobodeau creștetile dealurilor, astăzi golașe și gata să se surpe, au fost distruse in chipul cel mai barbar. Și cine crezi că a profitat ? Oamenii ? Fe­­ric­a si întai. Cei cari și-au umplut pungile de bani, au fost Sîrbii și Bulgarii cari au cumpărat pe nimic mîn­drețe de pădure, și au făcut-o mangal. Aceștia, știind că nimic nu-i leagă de locurile de aici, în setea lor de a stoarce cîți mai mulți bani, au lă­sat pîrjol pe unde au trecut!... Și acum cînd oamenii noștri și au des­chis capul și au început să se ocu­pe și ei cu meseria veneticilor, e prea tîrziu, căci nu mai au de­cît ripile, cari din clipă în clipă stau gata să se prăbușească. Eu unul am salutat cu o deose­bită bucurie legea făcută de guvernul trecut, care oprește bătaia de joc d^ pina acum! Ar fi trebuit însă ca această lege să sosească cu un ceas mai de­vreme!... Un alt rău cari­­ rămîntă și bîntue sufletele acestor oameni atît de potoliți, este cearta pentru hotare!... Nu rare ori s’a văzut din cauza unui deget de pămînt fratele omo­­rmuu-și tratnia fara cea mai mică părere de rău, oameni chibzuiți să­­vîrșind actele cele mai barbare, și în urmă apucînd drum­ul temniței, Însoțit de st*Iua soției și copiilor ră­mași fără nici un sprijin. Ar trebui ca guvernele să intervină numai de ori, și trimițind ingineri cari să sta­bilească hotărnicia, să pună capăt acestor stări dureroase!... Ar mai fi o chestiune foarte însemnată care ar trebui desiegată cît de repede, lat’o, sunt oameni cari au o fâșie de pămînt lata de un stînjen și lungă poate de 100. In alt loc au poate una la fel ! Această șuviță spintecă proprietatea unuia mai mare. Altul are într’un loc un petecut, la ciți-va ohilometri anul, etc.­ Ei bine lucrul acesta îm­piedică foarte mult de la o cultură cum se cade, face pe om ca să nu’l poată Îngri­ji bine. De acea eu cred că ar trebui fă­­cută comasarea care s’a făcut În Transilvania. Iată cîte-va chestiuni asupra cărora guvernele noastre trebie să și Îndrepte toată atențiu­nea, căci numai ast­fel se pot vin­deca unele rele, pe cari cei mai multi le privesc la suprafață. Dar... voi continua... I. Irimescu Cîndești Dragul meu, IULETEI HETIcUîIULUGÎC Iată. buletinul atmosferic pe ziua de azi CASA MIKINU­A C-ie Temperatura In centigrade 3 Decembre 1911 La miezul nopței.....................— 1. 7 ore dimineața.........................­­- 30 Miezul zilei................................."f-S’Vi înălțarea barometrică 768 mm. Starea cerului ceață. Barometrul în arcar». Foileton politic săptârainal Guvern anormal.—Intervievat Marghiloman. Fierul roșu.—Discuția din Senat , normală sau nu situația guver­nalui ? Aceasta­­ 1 chestiunea pusă la ordinea zilei cu atîta putere și și fără multe formalități introduc­tive de șeful partidului liberal ? O dovadă proaspătă și de alonor­­mitatea situației guvernului și de inconștiența lui este și confuzia, pe care a făcut-o d. Carp între alonor­­mitatea situației guvernului și îm­prejurările politice externe. Dar lă­­sînd la o parte această dovadă fă­cută în ziua chiar a declarării de opoziție de alnormă a situației gu­vernului, să rezumăm istoricul gu­vernului actual, sau mai exact să luăm de la început alonormitățile, ca să ne le împrospătăm. E normal că noul șef al unui par­tid vechiu și a unui guvern nou și propue partidului adversar natural o alianță electorală in contra unei fracțiuni eșită din propriul său par­tid, pentru că peste cîte­va luni să facă tratative cu această fracțiune pentru intrarea ei în partid și par­ticipare la guvern ? Și d. Carp a propus alianța cu liberalii in ale­geri pentru distrugerea d-lui Take Ionescu și a partidului său iar peste câte­va luni a tratat cu d-l Take Io­­nescu intrarea lui în guvern împre­ună cu prietenii. Că n’a reușit să murdărească și să înjosească viața noastră politică, și așa destul de tristă, prin realizarea acestor două alonormități, este meritat d-lii Bră­­tianu și Take Ionescu. Imoralitatea actelor de propunere din partea a­­sanatorului de moravuri este evi­dentă și demonstrează nu numai senilitatea d-lui Carp ci și alonor­­m­itatea întregului guvern. Dar ne­­reușind aceste două propuneri pen­tu murdărirea vieței noastre poli­­tice în mare­­ea socot imorală și u­nirea takiștilor cu carpiștii de­oare­ce aceasta ar fi demoralizat pe toți acei cari cred în seriozitatea, since­ritatea și realitatea curentelor din viața țărei noastre manifestate prin partide) a început murdărirea în de­taliu prin cumpărarea tuturor con­științelor (?) slabe—și ridicarea lor pînă la parlamentul și demnitățile țărei cu titlul de transfugi. Apoi au venit alegerile cum n'au mai fost: călcările de legi (instrucției și sa­nitară, mai evidente) de care ne dez­­volasem, demagogia cu promisiuni mincinoase tuturor claselor sociale (circiumarii, oftinirea traiului) mic­șorarea veniturilor statului fără nici un profit pentru contribuabili (scă­derea taxelor pentru făină, sape și tăceri), banditizmele de la Bucâr, banditizmele îm­potriva societății comunale de tramvaie din Bucu­rești, (aceasta din urmă pentru că îndărătul ei nu se află nici un concursul strein ca să îl bată din picior domnului Marghiloman, ins­talarea ruletei la Constanța, lupta pentru crearea unei alte rulote la Sinaia, învinuirile banditești în con­tra partidului liberal și fruntașilor săi fără nici o dovadă. E »ormala situația unui guvern, care a săvîrșit toate acestea ? E nor­mală atmosfera, creată în țară de toate aceste Infami­, cari se vor a­­plauda de parlamentar compus din transfugi? Se poate într’o astfel de atmosferă discuta «principiile și ide­aluri­le partidelor». «O discuție de un caracter atît de obiectiv și de înalt presupune o stare politică normală». «Opoziția nu poate prin participarea ei la o asemenea dezbatere să dea situației politice de azi, nici chiar în aparență, caracterul unei situații normale». # * D-l Marghiloman n’a vroit să vor­­bească în Cameră asupra numirei d-lui general Averescu ca șef de stat major, ca să nu primească acolo răspunsul cuvenit. S’a adresat a­­tunci unui ziar incolor (!) pentru că prin el să-și justifice și să-și salveze aparențele situației contradictorii. A doua zi, față de­ întrebarea d-lui Di­­sescu, a trebuit să retracteze, evi­dent de frică să nu încurce mai b­nit situația guvernului și apoi efectul declarațiilor îl credea deja asigurat —putea să lașeze deci pe gazetarul independent, de care s’a servit. Toate aste se potrivesc așa de bine cu firea cavalerului de la Albastros Dar lămuririle d-lui Marghiloman au mai mărit contrazicerile d-lui Filipescu care declarase pe de o parte că împrejurările grave ex­terne l-au determinat să-l numească pe d-l Averescu ca pe un fel de u­ic și patriac salvator, iar pe de altă că nu’i numea dacă se opunea d-l Marghiloman, iar acesta ne spune : «nu m-am schimbat nimic din părerile mele» «dacă sînt unii (d-l Filipescu și alte forțe) cari cred că cele spuse de mine nu ating de­cît chestiuni de ordin administrativ— treaba lor, dacă sînt alții (d-nu Marghiloman), cari cred că ele au o nuanță mai gravă — treaba lor; eu am arătat motivele mele de or­din militar că nu trebue să se facă numirea d-lui Averescu. D-l Filipe­scu mi-a arătat motivele d-sale tot de ordin militar». «Zis altfel sînt la dispoziția d-lui Averescu; eu nici odată nu m’am dat înapoi nici cînd mi s’a cerut nici cînd am cerut eu satisfacție». Cred că ne-am luminat în­deajuns în chestia Averescu, de­venită Marghiloman Filipescu-Carp și Alte Forțe din țara aceasta. Dacă ea nu are urmări imediate asta de­pinde de complicarea vieței politice cu chestiuni mai însemnate. Dar urmări vor fi. Retragerea opoziției de la discuția adresei a căzut ca o bombă în at­mosfera politică încărcată dar nu aparența calmă. Efectul a fost va­riabil. D-1 Carp s’a aprins, a vorbit de fierul roș. d-1 Marghiloman a dat înapoi retractînd intervievai din Universul; d-nii Filipescu și Laho­­vary—tac, restul cabinetului n’are nici o atitudine, majoritățile schiare de frică. Rezultatul probabil al a­cestei situații va fi : D-na Carp se va arde cu fierul roș și își va pîrli și pe colegii din cabinet căci copii­lor și bătrinilor le e oprit a umbla cu focul și or cît de verde ar fi d-nui Carp în fie­care zi dovedește tot mai mult că e prea senil. * • • Viața politică merge crescendo și torte, fortislBmc, dacă ar fi să o caracterizăm în termeni muzicali. Maturul corp aproape caduc de obi­­ceiu, de­odată a devenit juvenil și pasionat. După declararea anorma­lității guvernului, a venit răspunsul d-lui Carp prin care arăta că nu cunoaște situația reală și e un in­strument inconștient în mîinile d-lui Marghiloman, care l-a împins a face pe agentul de insinuări, calomnii și provocări, căci cum putem cali­­fica discursul său imediat după re­tragerea opoziției de la discuția ma­­sacrului din Senat în care declară pe deoparte: «nu înțeleg restul ace­stei manifestațiuni a opoziției» «iar pe de alta știu eu de ce s’au retras... de frica destăinuirilor grave asupra acțiunei economice și financiare a partidului liberal, care numai în folosul cîtor­va persoane din sînul său vrea să acapareze întreaga viață economică a țărei». Acestui răspuns i-a succedat so­mația d-lui I. I. C. Brătianu de «a preciza imediat acuzațiile sale, a dovedi toate insinuările». D-na Carp repetă calificativele injurioase și vorbește de fierul roșu. D-nu­ Bra­­tianu și Ferechide cer dovezi și fapte precise. D-nu Carp răspunde doar majorității care tremura de frică:» nu voi cădea pe chestia asta». Atunci intervine d-nu Disescu, in­­terpeiind guvernul în chestia tram­­vaelor comunale. Cuvîntarea lumi­noasă logică și documentată a leade­­rului takist demonstrează și exl- * • #

Next