Viitorul, iunie 1912 (Anul 6, nr. 1548-1577)

1912-06-11 / nr. 1558

să se dea absolvenților școalei vete­rinare titlul de doctor veterinar, așa cum se dă în Elveția, Germania, Ita­lia, etc. Să se avizeze la o îmbună­tățire morală și materială a medici­lor veterinari, la cari au tot dreptul, dat fiind numărul mare de elemente de valoare din corpul veterinar. Au început fericit s’a făcut la ministerul de domenii și război. Rămîne acum a se ridica școala la rangul de fa­cultate, a se da absolvenților titlul de doctor și a se trece corpul vete­rinar la ministerul domeniilor, cu totul separat de direcția generală a serviciului sanitar. Cine se îndoește de puterea­ de muncă și de cultura profesională științifică a corpului veterinar, a în­cheiat distinsul nostru interlocutor, să poftească la congresul nostru din Noembrie viitor, unde se va convinge că, în adevăr, acest corp este la înăl­țimea misiunei sale. Corpul nostru veterinar a greșit însă că n’a căutat să ajungă acolo unde merită, pe calea pe care se ajunge la noi, ci a muncit în taină, fără zgomot, fără reclamă și fără precum eu­rb^^^Gjn^. C. Aderări ia ușii pentru apărarea și con­tinuarea activității so­ciale, culturale și­­ eco­­nomice la sate propusă de d. SPIRU HARET Numărul aderenților din ur­mă .........................................1051 Au mai aderat pînă în prezent d-nii: Mor­tun V. G., Roman ,­­Stere Const. Iași, Porumbaru Radu, Bacău; Zane Iulius, inginer, București; Rășcanu Al. G., Huși; General în rezervă N. Stoica, București; Teodorini Atanasie, pro­fesor la conservator, Iași; Popescu Mihail, profesor la liceu, Pomîrla ; Preot I. Danalache, profesor la li­ceu, Pomirla; Constantinescu Angel, profesor la liceu, Pomîrla; Iorgule­­scu G., profesor la liceu, Pomîrla; Vasiliu Simeon, profesor la liceu, Pomirla; Ghițescu V., profesor la li­ceu, Pomîrla; Berceanu Mihai, avo­cat, strada Colțea 29, București ;­Bu­­zincu I., institutor, Cernavoda; Tă­­taescu Eugeniu, fost primar Hîrlău- Constantinescu Grigore, învățător, Morunglavu (Romanați); Meitani Ște­fan, avocat, București; Dimitriu G. D., fost prefect și deputat, Tîrgovi­­ște ; I. G. Atanasiu, fost prefect, Tul­­cea ; Niculescu Elefterie, avocat, Tul­­cea ; Șerban G., avocat, Tulcea ; Pa­­naitescu Gr., avocat, Măcin ; Popescu Al. D., Sulina; Mihăilescu N. G., a­­vocat, Sulina; Popescu G. B., Sulina; Spatan Iuliu, farmacist, Sulina; Pe­­trescu Mihail, 12, strada Principele Ferdinand, Tulcea; Țigău Const. M., avocat, Tulcea ; Nicolae I., 11, str. Brîncoveanu, Tulcea; Melinescu D., farmacist, Tulcea ; Ion N. Cesărescu, avocat, strada Donici No. 1, fosta Popa-Chițu; Dr. Aurel Ștefănescu, Sulina; Constantin D. Bușilă, ingi­ner, strada Romană 39, București; Nicolae­ A.­llie, învățător, com. Sîm­­burești, jud. Olt ; N. Andreescu, com­. Sîmburești, jud. Olt ; Vasile Ștefan, strada Primăverei No. 4, București ; G. I. Ghelaru, profesor, strada Pro­fesorii No. 4, București; G. And­tu­­lescu, funcționar, strada Vaporu­lui Assan, No. 35, București; Gh. D. Ti­muș, farmacist, Dorohoi; Al. Gheor­­ghiu-Doinaru, avocat, Moinești-Bacău; St. P. Ioanid, strada Tîrgului No. 139, Craiova ; Vasile T. Dumitrescu, pro­fesor, Iași; G. B. Marinescu-Truba­­duru, comuna Băbuești Argeș. Toți cei cari vor să se înscrie in această ligă sunt rugați să-și trimeată adresele d-lor, la secre­tariatul ziarului «Viitorul». V« urca›. A apărut: Ion Cționu Discursuri, scrieri, acte și do­cumente — VOLUMUL II — — 23 Aprilie 1870—30 Aprilie 1877 — GUVERNUL COALIȚIEI -----------­— — DELA MAZAR-PAȘA Guvernul Național-Liberal pînă la declararea războiului Prețul 5 lei. Se poate cere dela­ cer­cul de studii, calea Victoriei 44, trimi­­tindu-se gi costul si taxa de expediție. Anchetele noastre In țară Administrația din Pitești — Convorbire cu d. prof. H. Brânzeu — fost prefect Reactivitatea conservatorilor din trecut și în pre­zent.—Teatrul, băile populare și canalul de pe bule­vard.—Un sălaș transformat în abator , orașul va fi lipsit și de unul și de altul.— Nu este nimic de spe­rat de la conservatori. Am arătat în articolul de ori lipsa de îngrijire din partea administra­ției comunale și județene, nepăsarea lor condamnabilă, primejdia ce ame­nință din această cauză, sănătatea publică. Am mai enumărat pe scurt, lucrările de edilitate săvîrșite de ultima administrație comunală și ju­dețeană liberală. Din acea expunere a faptelor s’a putut vedea hărnicia foștilor edili liberali, munca rodnică desfășurată în anii 1907—1910, precum și grija cea mare pe care au avut-o pentru sănătatea publică și pentru propăși­rea orașului și județului, din toate punctele de vedere. Lucrările de edi­litate săvîrșite de liberali vor re­­mîne de apururi ca o podoabă pentru Pitești și ca o pildă vie de ceea­ ce este în stare să facă o administrație harnică, cinstită și cu dor de binele obștesc. Din nenorocire, administrația con­servatoare în trecut nu poate înscrie la activul său de­cit clădirea tribu­nalului, făcută în condițiuni foarte rele, așa că localul a ajuns azi ne­­încăpător, și aproape inutilizabil. Sub aceeași administrație s-au mai con­struit două localuri pentru judecă­torii de pace. Atît în ceea­ ce privește «activita­tea» administrației conservatoare din trecut. Vom vedea mai jos ce a fă­cut administrația conservatoare ac­tuală. In această privință publicăm aci următoarea convorbire pe care am avut-o cu d. profesor N. Brîn­ 790, fost prefect de Argeș în ultima guvernare liberală. * — Care este "activitatea adminis­trației comunale conservatoare ? am întrebat pe d. Brânzeu. — Administrația comunală con­servatoare, ne-a răspuns d-sa, ar fi avut un rol frumos și anume: acela de a continua lucrările începute de liberali. — Anume ce lucrări? — Teatrul, băile populare, cana­lul de pe bulevard, pavarea Estrade­lor, racordurile canalului public cu acele ale orășenilor. In deosebi ține­rea în stare higienică a stradelor și a localurilor publice pendinte de primărie. — Administrația comunală nu des­fășură nici o activitate ? — Ba da, o activitate care se va încheia la toamnă cu cel mai formi­dabil fiasco. Praful și necurățenia stradelor a ajuns la un punct de to­leranță nemai­pomenită. Este cu a­­tît mai condamnabil acest lucru, cu cit azi apa prisosește în toate părțile orașului. Și cu toate acestea nu este chip să umbli pe stradele principale și nici să te strecori măcar pînă la «Trivale». Toți străinii, cari ne vizitează ora­șul, blamează această neglijență a administrației comunale, neglijență care se observă imediat cum por­nești de la gară spre oraș. — Ați vorbit de clădirea teatrului, care să fie cauza că nu s’a lucrat? —Clădirea frumoasă a teatrului, ne-a spus fostul prefect literal, azi ar fi fost terminată dacă am fi avut la primărie oameni energici și prevăză­tori. In schimb comuna s’a încurcat într’un proces cu antreprenorul și nu se știe la ce pagube va fi ex­pusă. Clădirea a rămas să se facă in regie, cu arhitectul primăriei, și nu se știe nici cînd se va termina, nici cu­ va costa pînă la sfîrșit. De ase­menea, nu se poate ști dacă se face în condițiuni bune, întru cit s’au modificat unele părți din planul pri­mitiv. Așa cum merge acum lucrarea, nu va putea fi terminată nici într’un an de aci înainte. * Dorind a afla și alte amănunte pri­vitoare la canalul principal și săla­șul de rîmători am rugat pe d. Brîn­­zeu să ne dea oare­cari lămuriri în această privință, mai ales că piteș­­tenii sînt foarte doritori de a ști ce fel este administrat avutul public de către actualii edili. Distinsul nostru amic ne-a comunicat cu multă bună­voință următoarele : — Canalul principal de la statuia Independenței și pînă în rîul Argeș ar fi trebuit să înceapă din Martie, căci acest canal este de o necesitate așa de­­ mare, în­cit,, fără el, toate cele­lalte ramuri de canale sînt și rămîn absolut inutile. Noul împru­mut de 1.200.000 lei s’a făcut mai mult în vederea acestei lucrări. Dar acest împrumut s’a făcut prea tîrziu și mai ales nu se poate realiza în curînd. De aceea și această lucrare, dacă va începe în vara asta, nu va putea fi terminată în cursul unui an. Deci și aci există o mare neglijență și o mare pierdere pentru comună Cu privire la sălașul de rîmători, a continuat d. Brînzeu, clădire care a costat peste 40.000 lei, nu numai că nu s’a îngrijit nimeni de utiliza­rea ei, dar consiliul comunal a hotă­­rît să o prefacă în abator. Așa că, dacă se va executa vre­ odată această inepție, nu vom avea nici abator conform cu necesitatea și regulele higienice, iar orașul va fi lipsit și de acest ocol de vîmători care, în scurt timp, ar fi adus un venit în­semnat comunei și o mare înlesnire pentru numeroșii crescători de ase­menea animale. Deci, acum, actualii edili, nu numai că n’au continuat lucrările începute de alții, dar vor distruge și ceea ce s’a făcut bine și după dorința unanimă a trecutelor consilii comunale, fie liberale, fie conservatoare. Trecînd apoi la cele ce se petrec în sinul consiliului comunal din Pi­tești, distinsul profesor și fost pre­fect, a încheiat astfel convorbirea: „ Nu este nimic de sperat de la actuala administrație conservatoare. In consiliul comunal se petrec mai mult discuțiuni nefolositoare și chiar certuri personale, fără nici o grijă sau tragere de inimă pentru chesti­uni de edilitate. Unii consilieri au demisionat pe motiv că se frustrează averea comunei, iar alții pentru lip­sa de activitate serioasă și unitate de acțiune. Toate acestea au stabilit convinge­rea că orașul Pitești și județul Ar­geș nu au ce aștepta de la conser­vatori iar actuala guvernare conser­vatoare se închee și de astă dată în rușine și sub oprobriul public. __________ Gh. Brateș Economice-Financiare Agricultură — Comerț — Industrie Reorganizarea SERVIC. MARITIM ROMÍN Serviciul maritim român — față de crescînda desvoltare economică a Ro­­mîniei—este pe cale de a se reorganiza și aceasta pentru a putea face față multiplelor nevoi de transport ce se simt. Am anunțat că este vorba să se construiască noui cargoboturi la acest serviciu în urma creditului de 3 mi­lioane acordat de guvern. Aceste cargobote, care vor face tra­­f­icul între România și Rotterdam sunt în număr de două a cîte 6400 tone fiecare. Numeroase oferte au fost primite de la diferite case străine și în curînd se va începe construcția lor. Peste un an, cel mult, aceste cargo­bote vor putea circula între Rominia— Rotterdam. Față însă de transportul cel mare ce avem pe apă cu linia occidentală, aceste două cargobote nu sunt de loc suficiente. Pe­­ngă un mare export, noi mai avem și un mare import, mai ales în ceea ce privește manufactura, fierăria, cărbuni, etc. Nu mai departe decît anul acesta serviciul maritim a fost nevoit să a­­fecteze un număr de 7 vase străine, pentru a putea face față enormului nostru import. Tonagiul vapoarelor existente—care deservesc linia occidentală — este nu­mai de 60.000 tone­, ceea ce este abso­lut insuficient față de actualele cereri. Serviciul maritim român—pentru a putea face față traficului— are nevoe de cel puțin 10 cargoboturi. Și apoi aceste cargoboturi ar trebui să aibă un tenagiu mai mare. Numai mărindu-se parcul vapoare­lor noastre de comerciu, S. M. R. ar putea pune capăt dificitelor pe cari le înregistrează an cu an. Cei în drept ar trebui să se gîn­­dească serios la necesitatea de a reor­ganiza serviciul nostru maritim. Stocurile de grîu. — lată. după «Evening Corn Trade List», evalua­rea stocului vizibil de grîu existent în Europa (inclusiv cantitățile flo­tante). La 4 (17) Iunie 1912 au fost 29.708.500 hectolitri . Săptămîna precedentă: 30.711.000 HI.; La 4 (17) Iunie 1911 erau 29.058.000 HI.; La 4 (17) lunii 1910 era 25.520.000 hectolitri. Petrolifere. — A sosit în portul Brăila vaporul de păcură «Rhone» din marina militară franceză care va încărca 400 tone rezidium de la soc. «Credit Petrolifer». Carierele de la Turcoaia.— Cari­erele de piatră de la Turcoaia au în­ceput a fi exploatate la 1904; pînă­­ atunci si acest loc sterp nu producea Statului de­cit unicul preț al pășu­­­­nei; exploatatorul astăzi plătește a­­m­enzi, taxe și redevențe cari ating cifra de peste 20.000 lei anual. Populațiunea lucrătoare a fost re­crutată la început din Italia. Astăzi contingentul romîn de lucrători atin­ge 80 la sută și chiar mai mult. Turcoaia produce :„1­500.000 bucăți pavele cubice, pavele alonorme, bor­duri, călături de granit, toate desti­nate pavagelor, în afară de 30.000 m. c. material brut de granit, care e vîndut în formă de macadam spart cu mașina ; se mai extrage de la Tur­coaia blocuri, anrocamente, mozaic, piatră brută de pavaj și de zidărie. Debușeul este țara și străinătatea: Odesa, Vilcov, Chilia, Ismail, Reni. Acum a început și Bulgaria a cere pavelele român­­ești. «Societatea marilor stabilimente din Bușteni. — D-nii Ion Th. Flo­­rescu, Elie I. Miulescu, dr. G. Mari­­nescu, Al. Apostoli», Scarlat Laho­­­vary, S. Grigorescu, dr. Ion Jianu și firma L. Bercovitz, au constituit o societate anonimă pe acțiuni sub de­numirea de «Societatea marelor sta­bilimente din Bufteni“ pentru exploa­tarea băilor și apelor minerale din Bușteni, jud. Prahova. Capitalul social a fost fixat la 400.000 lei împărțit în 4000 acțiuni a 100 lei fiecare. Sediul societăței va fi în București. Banca Iașilor.­ Acționarii «Băn­­cei Iașilor» convocați în adunare extraordinară, au luat hotărîrea să sporească capitalul Băncei de la un milion la 2.500.000 lei. Devi Societatea pentru profilaxia tuberculozei Eri s’a ținut în amfiteatrul spita­lului Colțea, adunarea societăței pen­tru profilaxia tuberculozei. Ședința s’a deschis la orele 10 ju­mătate dimineața, cînd d. președinte Petrini-Galați a rostit o cuvîntare în care a arătat mersul societăței. Apoi d. dr. Proca, secretarul ge­neral al societăței, citește o amă­nunțită dare de seamă asupra bol­navilor vindecați, cari au trecut sau au beneficiat de­ ajutorul societăței. In 1911, sau ’primit la sanatoriu 84 bolnavi dintre cari 43 s’au ame­liorat : la spitale s’au primit 278 de bolnavi, dintre cari ameliorați sînt 158. In total numărul bolnavilor căutați a fost de 1291. La sfîrșit d. dr. Proca, cere mai mult sacrificiu din partea medicilor, membri în societate. D-l președinte, luînd cuvîntul, cere și d-sa aceasta, întru cit numai așa o să se aduca la îndeplinire măreața operă al cărei țel o urmărește so­cietatea. D-l dr. Dudumi, casier general, ci­tește darea de seamă a consiliului de administrație de venituri și chel­­tueli, cerînd descărcarea gestiune! Din diferite donațiuni și fonduri veniturile societăței au fost în sumă generală de 17 mii 129,27 lei, chel­­tuelile au fost de 11­.893.50; au mai rămas deci societăței 5.235,77 lei. D. dr. Tomescu vice-președintele societăței, ia cuvintul și cere stărui­tor crearea unui fond special care să combată tuberculoza de la rădă­cina ei; reaua stare higienică avîn­­du-se în vedere clădirea de locuințe întru totul sănătoase și higienice. D. avocat Porumbaru, însărcinat de societate cu aducerea la îndepli­nire a legatului Sitei Manolescu, spune că va trebui să cerceteze în amănunțime averea rămasă de pe urma decedatei, căci testamentul spune că numai restul ce va rămî­­nea în urma împărțirei diferitelor regate, se va da societăței. Se aleg apoi, după statut, patru membri în consiliul de administrație. In unanimitate sunt aleși d-nii d-rn: Poenaru-Căplescu, Oprescu, Babeș și Gostinescu. După aceasta se ia în discuție ches­tiunea dacă o societate din Galați, constituită într-un scop identic cu societatea din București, poate fi con­siderată ca filială, sau e de sine stă­tătoare. După discuțiuni la cari iau cuvîn­tul d. avocat Poenaru, d-nii d-ri Co­­stinescu și Tomescu și d. președinte, se admite ca societatea din Galați să poată fi considerată ca filială nu­mai cînd va schimba sensul unui ar­ticol din statut, care nu indică a­­ceasta. Cea din urmă chestiune e ridicată de d. Gostinescu, care cere să se inter­vină la societatea «Crucea Roșie» pentru căutarea bolnavilor la domi­ciliu fiind-că aceasta intră și în atri­buțiile societăței «Crucea Roșie» și prin aceasta s’ar putea aduce un real folos bolnavilor. Se admite această intervenție și ședința se ridică la orele 12. Comisiunile EXAMINATOARE PENTRU ȘCOALELE NORMALE Ministerul cultelor și al instruc­­țiunei a numit următoarele comi­­siuni pentru școalele normale: Școala normală a «Societăței pen­tru învățătura poporului Romîn».— D-nii Pogoneanu, președinte, Badea Mangîru și G. Jovian, membri. Școala normală «Elena Doamna» din București.—D nii D. Popei, pre­ședinte, d-na Constanța Evolceanu și d. I. Ursu,­­membri. Școala normală din Cîmpu-Lung.— D. Borgovanu, președinte, N. D. G. Nițulescu și N. Muzicescu, membri. Craiova. — D-nii N. Bungețeanu, Ilie Georgescu și Nanu, membri. Galați.—D-nii T. Bădărău, Al. Den­­sușeanu și August Frățilă, membri: Bîrlad.—D-nii Al. Popovici, preșe­dinte, Calistrat Hogaș și Gh. Alexan­­drescu, membri. Școala normală «Vasile Lupu» din Iași.—D-nii P. Bujor, prezident, Po­pescu Pericle și Tufescu, membri. Școala normală de fete «Mihail Sturdza» din Iași.—I. Petrovici, pre­zident, d-na Nicolau și d-na Buță, membri. BULETIN METEOROLOGIC 8 Iunie 1912 CASA MENU & C­ie Temperatura în centigrade La miezul nopței .................. -1 151 7 ore dimineața...................... -1-171 Miezul zilei............................ -1-251 înălțimea barometrică 761 mm. Starea cerului noros Barometrul e In scădere Mișcarea artistică­ literară — La noi și în străinătate — „SALOMEA” — Piesa lui Oscar Wilde a fost reluată la Paris cu d-ra Ida Ru­­binstein în rolul titular — La Paris— marele oraș, în care eve­nimentele de la ordinea zilei, nu tră­­esc de­câ­ scurta durată a unor filmuri cinematografice, — numele «Salomeei» reușește totuși să pasioneze cercurile in­telectuale, de cîți­va ani de zile, fără întrerupere.­­ Salomeea este numele unei fete tine­­rere despre care se continuă să se vor­­bească, pe cită vreme numele unei al­tei femei tot atît de sanguine—Iuditha—­­ este uitat cu desăvîrșire. Pentru ce aceasta nedreptate ? De­sigur, pentru că între victimele celor două femei, există o mare deose­bire. Capul sfîntului Ion Botezătorul prețuește însoțit mai mult decît capul barbarului Holofern. Salomea lui Oscar Wilde fusese a­­proape uitată pînă în ziua cînd marele compozitor german Richard Strauss vine cu faimoasa lui operă, despre care s’au scris atîtea și asupra căreia, opi­niile și astăzi încă sunt foarte diferen­țiate. A doua Salomee, tot o operă muzi­cală—aceasta însă cu scandal—este Sa­lomea lui Mariotte, care deși terminată de doi ani de zile, nu putea totuși fi reprezintată din cauză că autorul fran­cez se găsea în proces cu autorul ger­man, care cumpărase de la editorul tex­tului dreptul exclusiv de folosință al Salomeei lui Oscar Wilde. După cum se știe, Salomea lui Mariotte n’a văzut lumina rampei de­cît în ziua cînd Ri­chard Strauss i-a permis și aceasta în urma unui protest semnat de cîte­va sute de intelectuali, atît din Germania, cît și din Franța. ___ In jurul celei de a treia Salomee s’a dat cea mai crincenă luptă—nu luptă artistică însă­, ci pur și simplu luptă financiară. . E vorba de faimosul tablou al picto­rului Henri Regnault, vîndut la lici­tație acum o lună și cumpărat de către un negustor american pentru extra­ordinara sumă de 480.000 de lei. Cu vînzarea ei, încă un capo de operă al picturei franceze părăsea Europa pen­tru a lua loc în pinacotecile­ sau gale­riile particulare din noul continent, mai sarac în opere de artă dar mai bogat în dolari de aur. Astăzi la ordinea zilei în Paris este a patra Salomee sau mai bine zis Sa­lomea care exista chiar înaintea operei lui Strauss. Piesa lui Oscar Wilde a fost reluată de data asta cu o interpretare care const­ituea un”adevărat lux. D-șoara Ida Rubinstein, am putea­­ spune în fine că și-a găsit rolul care­­ îi convine — rolul în care trebue să vorbească foarte puțin—atît cît să nu’și ■ trădeze accentul străin, și să danseze mult, mult de tot — atît cît să poată­­ arăta publicului grațiile frumosului­­ său corp și marile sale calități coreo­­grafice.­­ După eșecul suferit în «Martirul Sfin­­­­tului Sebastian» de Gabriel d’Annun­­­­zio și «Elena de la Sparta» de Emile­­ Verhaeren, Salomea lui Wilde avea să-i­­ procure ocazia celei mai strălucite re­vanșe. Un alt interpret de seamă a fost com­patriotul nostru De Max care a jucat rolul lui Irod. Despre piesa lui Wilde s-a vorbit foarte mult, deși nu putem spune că este una din cele mai de seamă opere ale marelui scriitor englez. Destul să spunem că ea a fost scrisă întîi în lim­ba franceză și apoi tradusă în engle­zește; că astăzi reprezentația ei in An­glia este interzisă ca de altfel cea mai mare parte a operilor lui Wilde și că ea a fost tradusă și în romînește d­e către d-l Zaharia Birșan și jucată de trupa d-lui Davila, dînd prilejul d-nei Marioara Voiculescu să creeze unul dintre cele mai pitorești, sugestive și evocatoare roluri din cîte număra fru­­­­moasaj și victorioasa d-sale carieră ar­­j­tistică.­­ Salomea, are am putea spune, cea mai întinsă întrebuințare în domeniul ar­telor. Oscar Wilde este unul dintre ar­tiștii care s’au servit de legenda Salo­­m­eei pentru a pune pe scenă tipul fe­­meei perverse și rafinate. Gustave Flau­bert într’una din ‘poveștile lui n’o de­scrie de­cît conform textului din evan­ghelie. Jules Laforgue în ale sale «Mo­­ralités legendaires» face din Salomeea o mică pedantă esoterică și ridicolă. Guilleme Apolinaire o prezintă ca pe o dansatoare posedată de diavol care își găsește moartea, în apele Dunărei. Pic­torul Gustave Moreau a conceput-o după săvîrșirea crimei, înspăimîntată și retrăgîndu-se înapoi la vederea ca­pului însîngerat al lui Ion Botezăto­rul, care îi apare ca un astru strălu­citor în mijlocul palatului. O altă Sa­lomee celebră se găsește la muzeul din Amsterdam. Ea este opera unui pictor vechi anume Quentin Matsys. Cea mai populară însă, rămîne tot Salomeea lui Oscar Wilde, eatrul antic al naturii. De data asta e vorba de încercă­rile de teatru sub cerul liber în Romînia. D-na Ortansa Brăneanu-Achaume care a introdus în țara noastră acest gen de teatru și care a obținut un adevărat succes acum un an la Si­naia cînd s’a reprezintat «Ifigenia în Aulida» în fața M. S. Reginei și A. S. I. moștenitorul tronului turc, va continua și anul acesta opera înce­pută cu atîtea sacrificii acum un an. In luna Iulie se va reprezenta la Sinaia «Arlesiana» de Alfons Daudet cu muzică de Bizet și «Semiramida» de Sar Peladan. Artiștii cari vor da prețiosul cont­curs acestei noi manifestații de artă vor fi d-nele Lucia Sturdza, Deme­­triad, Filotti și d-nii Ion Petrescu, Tony Bulandra, Manolescu și Bul­­finski. Oscar Wilde CHEMARE Cu prilejul constituirei de azi a „Ligeii“ d-lui Maret. Excelenta revistă economică, socială și literară din Botoșani, Moldova, publică următorul apel inimos și plin de avînt, pe care ne facem o plăcere de a-l reproduce: De cinci ani de zile, din flăcările arzătoare ale lui 1907, a răsărit o putere tainică, o suflare nouă care frămîntă poporul acesta oțelit iu restriște. In masele adinei ale na­­țiunei romînești încolțește mugurele conștiinței de sine stătătoare, al drepturilor ce fie­care le are la viață omenească și liberă, în această țară, pentru care fie­care cu drag ne dăm tributul de muncă și de singe. Gloata numeroasă și vrednică a celor de jos se dezmorțește, în timp ce idei generoase de emancipare a satelor șerbite frămîntă­mințele cele mai vii și mai luminate ale aceste țări. Pe zi ce trece, din imboldul celor cu adevărat mari și din năzuințele umile ale celor mici, se dezvoltă și crește la țară o activitate socială, econo­mică și culturală din cele mai vred­­nice. Această activitate a avut și are inspiratori, luptători și conducători în fruntașii țârei, cari privesc cu grijă prezentul și scrutează cu pre­vedere viitorul spre care pășim. In­tre aceștia de sigur că cel mai de seamă, cel care a înfăptuit mai mult opera practică este d. Spiru Haret, omul școalei și al emancipărei țăra­nilor , pe care adversarii reacționari l’au atacat cu o furie, care nu poate găsi pereche decît în campania fu­ribundă dusă împotriva lui Kogălni­­ceanu înainte de trecerea legei ru­rale din 1864. D-l Haret este ocrotitorul și crea­torul, putem zice, al acelor minu­nate organizații de credit țărănesc, consfințite prin legea din 1903 cari sînt băncile populare. D-sa este ini­țiatorul activităței extra-școlare a învățătorului și al unei chemări mai largi, mai reale și mai folositoare a preotului sătesc. D-l Haret este acel care a dat impulsul agriculturei sistematice și intensive prin pilda culturei model a pămînturilor șco­lare care a încurajat meseriile ma­nuale la țară, a încercat înființarea bibliotecilor publice și a suprave­­ghiat riguros cursurile de adulți. Dar opera d-sale e mult mai largă, de cum s’ar putea înfățișa prin cîte­­va asemenea enumerări. Ei bine acest om, care și-a închi­nat viața întreagă unei activități în așa strînsă legătură cu destinele nea­mului nostru , văzînd că vîntul aces­ta de redeșteptare a mucenicilor braz­dei negre e oprit de zăgazurile ce i se ridică în cale de asupritorii inte­resați, a înființat o «Ligă pentru a­­părarea și continuarea fțactivităței so­ciale, culturale și economice la sate». Chemarea acestei ligi ca sfîntă me­­nire o înțelege ori­care­ și e destul ca sîngele ce curge în noi să aibă un scop din acel al strămoșilor ce odihnesc sub acest pămînt, pentru că să înțelegem marea datorie ce ne incumbă de a contribui la fericirea poporului romînesc. Cu toții trebue să ne punem puterile pentru înălța­rea țărănimei, pentru dărîmarea zi­durilor ignoranței și mizeriei cari înăbușă viața satelor. Propășirea lor e și a noastră, e a țărei și a suflă­­tei romînești de pretutindeni. M. S. Regele Carol vorbind cu i­­nima plină de căldură în fața chipu­lui strălucitor de bronz al primului Domnitor al țărilor surori Guza-Voda, și-a descoperit capul cu evlavie a­­tunci cînd ne-a amintit că Vodă-Cuza a fost dezrobitorul țăranilor. Gestul suveranului nostru strălu­cește prin adîncă înțelepciune și pa­triotism. Pilda trebue să o înțelegem cu toții. Țărănimea e temelia și nădejdea acestei țari. De aceea, liga pentru apărarea și continuarea activităței culturale, e­­conomice și sociale la sate apare pen­tru noi ca un mare eveniment na­­țional, pe care îl salutăm cu toată increderea, și nu ne rămîne de­cit a îndemna cu tot entuziasmul iubi­­tei noastre de neam și de moșie pe adevărații romini, de a se înscrie ca membri și factori activi într’o operă de evoluție istorică. Nădăjduim că straja cea mare a acestui steag o vor face în primul rînd acei purtă­tori ai luminei, apostoli adevărați ai satelor învățătorii și preoții. Pentru noi, atît de înaltă se pare că poate fi chemarea acestei ligi, în­cît înscrierea în ea poate însemna înscrierea în cartea neamului. întrunirea FUNCȚIONARILOR CO­MERCIALI DIN PLOEȘTI Ploești 9 Iunie. — Membrii socie­­tăței funcționarilor comerciali, au ți­nut aseară Vineri, o întrunire la se­diul societăței lor sub preșidenția d-lui H. Stoianovitz vice-președinte. D-sa după ce mai întâiu a arătat că legea repaozului duminical nu se respectă la noi, propune ca azi să se prezinte d-lui prefect o comisiune împreună cu d-l I. G. Stavarescu, președintele societăței, spre a-l ruga ca in ziua de 29 Iunie Sfinții Petru și Pavel magazinele să fie închise toată ziua. D. Al. Stăncescu este de părere să se dea un banchet în onoarea d-lui Al. Rado­vici, președintele de onoare al societăței, care după cum se știe, este unul dintre cei mai sinceri sus­ținători ai democrației. D. Ion Stoenescu amintește celor prezenți, că la 29 iunie se împlinesc 6 ani de la fondarea societăței și crede că această zi trebuie sărbătorită. Mai propune ca d-l Demetrescu- Agraru să fie ales președinte de o­­noare al societăței. D. Mayer critică indolența unor funcționari comerciali cari stau ne­păsători și nu vin regulat la socie­tate, această nepăsare, spune d-nul Mayer, dă prilej patronilor să ne desfidă. D. G. Ionescu­ atacă vehement ad­ministrația. D. N­. Stoianovitz vice-președinte, propune să meargă la București o comisiune spre a se prezintă d-nului ministru de interne G. C. Arion, pen­tru a-l ruga să li se acorde ca la 29 iunie, Sfinții Petru și Pavel, maga­zinele să fie închise toată ziua. Ședința a luat sfîrșit la orele 11 și jumătate. Delatein In pag. IV: Corespondențe din țară. — Grevele din Ploești.—Capitala: Accidentul mor­tal de la fabrica de ciocolată Berindei* Accidentul din str. Cuza-Vodă. Administrația comunală din T.-Jiu — Unde și în ce condițiuni se va clădi palatul prefecturei — T.-Jiu, 8 Iunie.— Desigur că cetă­țenii gorjeni nu au încă cunoștință de marea solicitudine ce le păstrează guvernanții de azi, că nu le-a ajuns incă la ureche, cum consiliul jude­țean a votat suma rotundă de un mi­lion destinată pentru construirea a două palate, unul pentru tribunale și judecătorii și de care se simțea nevoe și altul pentru Prefectură, de care nu se simțea absolut nici o nevoe. De­sigur că ei nu știu încă părin­teasca grije, cu care acelaș consiliu a votat încă o zecime pentru a se putea plăti anuitatea acestui împru­mut. Și nu știu pentru faptul foarte simplu că guvernanții fac și tac. Și tăcerea lor este foarte interesantă și interesată. Dacă ar ști că acestea sunt făcute pentru binele obștesc și ar cores­punde unei reale necesități apoi ei ar fi avut grije să le trîmbițeze orbi et orbi, dar cum ele nu sunt făcute de­cît pentru satisfacerea cîtor­va a­­genți electorali și acoliți politici, le țin sub tăcere pentru ca d’odată să ne găsim în fața faptului îndeplinit cînd nici o reparație nu va mai fi posibilă. Dar dacă pînă aci s’au tolerat toate și nu s’a dat alarma, apoi cînd e vorba ca în mod așa de scandalos să se în­trebuințeze banii contribuabililor ca acei în care s’a d'spus de către chiar conducătorii locali, lucrurile nu mai pot fi cocoleșite și socotim că am fi vinovați către conjudețenii noștri dacă nu le-am demasca. Ast­fel, se zice—și lucrul mi-a fost confirmat de către mai mulți consi­lieri județeni—­că s’a dispus ca pen­tru Palatul administrativ să se cum­pere un loc din calea Victoriei, al d-lui Gh. Goișoreanu, situat în punc­tul cel mai comercial al orașului nostru dar situat cît se poate de rău, într’o stradă strimtă, cu fațada la Nord, avînd vis-a-vis un hotel și a­­lături, despre Miazăzi o cafenea care-i răpește lumina și soarele, așa de ne­cesare unor localuri destinate admi­­nistrațiunilor publice, unde în tot cursul zilei lucrează funcționarii și mișună o mulțime de sume. Acest loc are lățimea de 35 metri iar lungi­­mea vr’o 100. Acest loc cari ar putea fi întrebuin­țat pentru clădirea unor prăvălii, cel mult o cafenea, cu desăvîrșire im­propriu pentru clădirea unei admi­nistrați publice, se oferă pentru ro­tunda sumă de 60.000 lei, deși alte locuri avînd cîte patru fațade, de dimensiuni potrivite și ca suprafață fiind peste îndoitul acestuia, s’au o­­ferit pe prețuri sub jumătate celui cu care se vorbește a se cumpăra a­­cesta. Și dacă lucrurile sunt așa se naște în mod natural întrebarea care să fie cauza unei așa de mari incuzii, ca într’un oraș unde locurile virane de cite 2—3 poligoane abundă, și cari se oferă pe prețuri accesibile, totuși să se aleagă locuri improprii și să se plătească așa de scump în raport cu adevărata lor valoare? Răspunsul este simplu. La mijloc nu este de­cît o chiverniseală in­tervenită între un a­tot­puternic și cîți­va acoliți­ politici în complici­tate cu o bancă locală. Dar infamia este prea grosolană și o vom demasca,­socotind că nu ne facem de­cît datoria. Cor. Broșura d-lui Spiru C. Haret despre „CRIZA BISERICEASCA“ se află de vinzare la librăria Sfe­­tea și Socec.

Next