Viitorul, august 1912 (Anul 6, nr. 1609-1639)
1912-08-05 / nr. 1613
ANUL AL CINCILEA — No. 1613 -25 bani abonamente In tară . . ■ • ... un an 18 lei, . . . . reas *Mi s Iei In străinătate. . . . un an 80 lei • . . . . șease luni 18 lei Abonamentele încep la * 15 ale fiecărei luni pritiTi * 1HV ATOM PRETU eSTNAMENTULUI PE JUMMTATI REDACȚIA Șl ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI—STRADA ACADEMIEI 17—BUCUREȘTI REDACȚIA: TELEFOR 18/47 ^ADMINISTRAȚIA : TELEFON 22/1* MANUSCRISELE NU SE INAPOIAZA ANUNCIURI COMERCIALE Linia corp pe o coloană In pagina III: . . . . Linia corp 7 pe o coloană In pagina IV:............. .1 reclame pagina 111 linia . . . 50 bani . . . _________ .... 80 bani Isacriu și reclame pagina III linia ..... 2 lei IIE AONES» >.« ADMINISTAATIE ** L* «8HSTI* EBÜL MELBERT» DUMINICA 5 AUGUST 1912 bani Operajefastă Guvernul cade sub greutatea păcatelor acumulate , iar soarta lui va servi ca invățămînt politic. Spectacolul actualei guvernări nu este lipsit de originalitate. Trebue să recunoaștem aceasta, oricît am fi de adversari ai celor ce dețin astăzi frînele puterei. Originalitatea constă tocmai într’o pronunțată notă anarhică, din care nu lipsește o șovăire lașă, unită cu o duplicitate balcanică. Debutînd la guvern cu alegeri a căror amintire va rămîne în analele politicei noastre, din pricina abuzului de putere săvîrșit și violentărei nemaipomenite a voinței cetățenești, guvernul conservator a trecut repede la acte de violență și patimă politică, prin atitudinea abuzivă față de societatea romînească de tramvaie comunale. Știm că actualul guvern nu s’a sfiit de a face legi anticonstituționale prin care cursul justiției a fost atins, ca nu s’a dat în lături dela lovituturile cele mai patente aduse drepturilor patrimoniale, și că a aruncat țara într’o agitație periculoasă, și aceasta fără nici un scop amitabil și justificat. Justiția a avut să lupte cu aceste lovituri aduse vieței libere constituționale, iar istoricul viitorului va înregistra cu mulțumirea ce-o dă marile fapte ale trecutului această independență și seninătate a justiției române, care a știut să facă posibil triumful dreptăței și al legalităței. Dar guvernul conservator nu a putut înțelege avertismentul justiției, și ne mai putînd să lupte fățiș, a recurs la șiretenia d-lui C. Arion, la prolixitatea șicanieră a d-lui Ioan Lahovari pentru a face din șicană un sistem de guvernămînt. Aliindu-se, apoi, cu toți semănătorii de idei sedițioase în această țară, sprijinîndu-se cînd pe condeiul venal al unui pseudo-literat, cînd pe oratoria balcanică a unui anarhist fără patrie, guvernul actual a unit anarhia felului său de a guverna, cu anarhiștii patentați, și-a făcut spectacol unic într’o țară constituțională ca cei chemați să mențină ordinea în stat să fie chiar ei aceia cari să lupte pentru a introna anarhia și desfrîul în cugetele mulțimei. Desigur, țara noastră scăpat de multe pericole. Va scăpa și de pericolul reacțiunei lașe și vicleniei bizantine Dar nu bine va eși și din acest rău. Va eși și o învățătură cu multe efecte bune în viitor, și anume că un partid nu poate avea o viață politică sănătoasă, nu poate servi interesele țărei, dacă el nu este decît o strînsură de persoane unite vremelnic prin interese și ambițiuni Patima de a distruge adversării politici nu poate fi decît rea sfătuitoare, de cît is vor de rele. Opera politică cere o continuitate de gînduri desinteresate, un plan de guvernămînt, un ideal de urmărit Cînd lipsește continuitatea, desinteresarea personală, idealul politic superior, atunci opera de guvern se transformă în abilități meschine, ca aceea a d-lor Arion și Lahovari, în duplicități sterile, ca acea în care se complace bătrînul prim ministru actual, și în violențe barbare, ca acea în care maeștrii neîntrecuți au fost d-nii Marghiloman și Filipescu. Dar un astfel de guvern, sprijinit pe toate patimele și pe toate urîtele vicleșuguri, nu este sortit să aibă altă menire, decît a tulbura, ca o furtună, politica acestei țări și-a perturba un moment echilibrul și armonia Statului nostru... Insă căderea lui urîtă și josnică, și antipatia generală ce va înconjura pe toți cîți au condus destinele partidului conservator la putere, va servi ca o lecție politică . Nu se va mai cerca deact încolo, căci experiența a fost făcută de actualul regim, de-a se mai conduce țara fără un ideal, fără o desinteresare personală și fără preocuparea senină a nevoilor generale și imperioase ale acestei țări. Căderea regimului conservator va însemna ridicarea la rangul de axiomă politică a formulei. Nu prin ură, ci prin conștiința lucidă și puternică a problemelor sociale, un partid politic poate să se mențină demn la cîrmă, și demn să se retragă, cînd misiunea lui e îndeplinită.... PIMIOM RĂZBOIUL NEPUTÎND FI CONTINUAT, INCHIEREA PACEI SE IMPUNE. Războiul italo-turc a ajuns la un punct mort. Turcii nu mai pot opune rezistență. Deci nu mai e războiu. Acuma nu mai rămîne decît să se încheie pacea, o pace onorabilă, demnă de abnegațiunea soldaților turci și de vitejia soldaților italieni. Negocierile pentru încheiarea păcei sunt virtual deschise. Dacă guvernul turcesc n’ar avea de făcut față unei grave situațiuni interioare, poate că ar și fi făcut un demers categoric pentru pace. Dar așa, pacea va întirzia ou încă vreo cîteva luni, dar va fi încheiată. Condițiile în cari va fi încheiată sunt de pe acum evidente. Italia va va dobîndi Tripolitania și Cirenaica. Nici nu se va putea altfel. Italia care e o mare putere mediterană, are nevoie de o posesiune în Nordul Africei, și bărbații de stat italieni au dat dovezi de dibăcie privind lucrurile și declarînd războiul. Acest războiu a fost dus cu multă energie și bravură de ambele părți. Onoarea militară a beligeranților e intactă. Acuma rămîne Turciei să se supună necesităților primind pacea în condițiile pe care i le oferă Italia. Guvernul italian recunoaște suveranitatea religioasă a Califului asupra musulmanilor din Tripolitania și Cirenaica. El se va arăta generos și în ce privește despăgubirile. Turcia va avea astfel răsplata cuvenită abnegațiunei soldaților săi. Ci despre Italia, anexîndu-și Tripolitania și Cirenaica, va putea continua marile jertfe pe cari le-a făcut și pînă acum pentru posesiunea ei nord-africană. Sub egida Italiei, Tripolitania și Cirenaica vor deveni o regiune civilizată demnă de geniul italian. Dorim din inimă încheiarea cît mai apropiată a păcii italo-turce care va permite Turciei să-și închine puterile pentru consolidarea ei internă, iar Italiei să-și exercite influența civilizatoare într-o provincie cucerită prin eroismul soldaților săi. Tripolirile Să răspundă d-nii de la Eforie In chestiunea acțiunilor Intîlnind pe amicul și fostul no- procedeuri ridicole vor împedica stru director, d. I. G. Duca, d-sa ne-a declarat că informațiunile din ziarul d-lui Gr. Cantacuzino, cum că d-lui ar fi jucat la Cazinoul din Sinaia, sunt niște minciuni îndrăznețe. De altmintre și noi știm acum de ce presa d-lui Cantacuzino s’a ocupat de d-nii Duca și Niculescu- Dorobanțu , e fiindcă patronii tripoului de la Sinaia aveau interes, mai cu seamă zilele acestea, să distragă atențiunea publicului de la ultima operațiune suspectă, pe care au săvîrșit-o la Loc Sinaia. Se înșeală, insă, amarnic dacă își închipuesc că, prin asemenea lumea să cunoască toate aspectele acestei unite afaceri. Deocamdată punem ch Iar de la Eforie următoarele trei chestiuni precise: 1) Este sau nu adevărat că Eforia a vindut acțiunile ei Soc. Sinaia ? II) Cari sunt motivele cari i-au îndrituit să facă această vînzare ? III) Și cine sunt persoanele în mîinile cărora a trecut acțiunile Eforiei ? înainte de a merge mai departe, așteptăm răspunsul la aceste trei întrebări. HOTE înțelepciunea celor din popor O experiență socială foarte interesantă și suggestivă s’a făcut în Franța de către Aristide Briand, acest jurisconsult care știe așa de bine să împace ariditățile codului cu nevoile variabile ale progresului. Experiența constă in următorul fapt: Pînă acuma lucrătorii nu făceau parte din comisiile juraților. Printr’o interpretare mai largă și inspirată de spirit democratic, ministrul francez a făcut să se înscrie în listele de jurați și pe lucrătorii oropsiți pînă acuma. Cu toate acestea s’a observat imediat un fapt, care trebue să pună pe gînduri pe reacționari, și anume că lucrătorii au judecat cu atîta chibzuință, cu atîta tact, și bun simț, cum n’au făcut de obiceiu jurații așeia cu titluri și grade academice. Iată o experiență decisivă pentru reformatorii inspirați de idei democratice: Cei fără multe diplome, și față de care se ridicau fel și fel de obligațiuni și suspectări au dovedit, cînd sunt puși să judece, că judecă mai bine decît cei cari îi puneau la carantină. Experiența aceasta s’ar putea generaliza și în materie electorală. Dacă simplii urmeri pot să judece cu maturitate lăudabilă în orice proces criminal, de ce n’ar putea să-și dea părerea în stat, ca alegători ? Oamenii simpli, neîntinați în onoruri, și a căror suflet este încă vergin, pot fi—orice ar crede reacționarii—buni alegători, cum au probat că sunt buni judecători. Descartes spunea că bunul simț e calitatea cea mai drept răspîndită în lume — cu rezerva, am adăuga noi, ca el să fie pervertit prin pofte, ambițiuni și interese personale. Oamenii din clasele de jos au bun simț, fără a avea și pervertirile sufletești ale celor ce au ambițiuni și pofte de cari ei sunt străini. Poporul e rezerva de sănătate sufletească în orice stat. Petronius ARTIȘTII ROMÎNI IN STRĂINĂTATE Succesele d-rei Marioara Ventura Compatrioata noastră in rolul ,,Esterei* la teatrul Odeon** , unde a re purtat U" nul din cele mai mari sucartistice. Adresa „personală ”1 confidențială Face dovadă că guvernul e autorul răspunzător al noilor șicane. Și Misterul cu scrisoarea «personală confidențială» a d-lui Ion Lahovari s’a lămurit și, lămurindu-se, a făcut, prin cuprinsul unui act oficial, dovada nevidioioasă a duplicităței și ipocriziei bizantine, pe care ministrul adinterim de la interne a evidențat’o cu succes în cursul scurtului d-sale interimat. Am dat numărul și data adresei confidențiale și presa guvernului, silită de noi, ne mai putindu’i contesta existența ei, a trebuit s’o publice. Succesul e al nostru și rușinea e a d-lui Ion Lahovari, care, dîndu-și seama de uriciunea propriului d-sale act, avusese grija să scrie cu mina d-sale pe colțul adresei : personală și confidențială. D. Lahovary, trimițînd această adresă primarului Capitalei, a cărui lipsă de inițiativă e cunoscută, a avut cel puțin așa de mult simțul rușinei ordinului ce dădea, încît a crezut să-l ascundă, în adăpostul formulei, confidențială și personală. I-a fost rușine de propriul său act ministrului ad-interim de la interne, fiind-că, pe deo parte, în adresa confidențială și personală, vorbește de încetarea oricărei măsuri ce ar împiedeca lucrările și funcționarea Societăței comunale a tramvaelor București pe străzile Capitalei, pentru ca apoi să adauge, in cuprinsul aceleiași adrese, că „Societatea este oprită a trece prin traseul primitiv“. Duplicitatea și bizantinismul d-lui Lahovary, în complicitatea guvernului d-lui Maiorescu, este dovedit cu actul oficial, pe care ministrul a scris cu propria’i mina , confidențial și personal. Această duplicitate în chestiunea lucrărilor Societăței explică și atitudinea primarului, tot din ordinul guvernului, în ce privește curentul electric. D. Dobrescu execută ordinele guvernului, care e răspunzător de neutle șicane, puse la cale în culisele consiliului de miniștri. ali Șantaj al guvernului asupra Coroanei miniștrii anti-dinastica I în complicitatea revistei „Facla** — Pentru ce e atacat Regele Carol Pînă acum nu am primit nici o desmințire la afirmațiunile noastre dovedite cu privire la duioasa tovărășie a guvernului cu revista antidinastică Facla — am putea de altfel afirma, cu multă siguranță că această desmințire nici nu ni se va da, deoarece guvernamentalii sunt foarte încîntați că s’a aflat, în sfîrșit, la Palat, că Protestarea a reapărut sub forma mai violentă a revistei Facla. Sistemul intimidării Coroanei, prin atacuri îndrăznețe și necuviincioase, e sistemul disperat la care au recurs în ultimă instanță guvernamentalii de azi, cu nădejdea că acesta e mijlocul din urmă, cu care vor evita un guvern de semi-concentrare sub preșidenția d-lui Take Ionescu. Subvenționînd „Facla“, guvernul inspiră atacurile împotriva Regelui, pentru ca apoi cînd revista anti-dinastică e chemată de parchet la răspundere, guvernul să ordone închiderea dosarului și să amenințe cu permutarea pe magistratul care și-a făcut datoria. Procesul de „lese-majestate“ în contra „Faclei“ a fost revocat din ordinul miniștrilor Regelui Carol, deși cel atacat e Suveranul, căruia acești miniștri i-au jurat credință. * Complicitatea aceasta a guvernului în atacurile contra Regelui, o dovedește și mai bine un alt atac din aceiași revistă antidinastică, atac care nu era decît pregătirea atacului și mai violent încă din articolul încriminat: Ploșnița. In numărul anterior din Fața numărului în care a apărut articolul Ploșnița, atacîndu-se Coroana, revista antidinastică a guvernului conservator găsea Regelui Carol toate păcatele din lume și, în schimb, nu-i recunoștea decît un singur merit: acela de a nu fi dat țărei un guvern Take Ionescu. Complicitatea atacului împotriva Suveranului e o complicitate fățișă și directă, deoarece în singurul merit pe care Facla i-l concede Regelui se divulgă punctul de vedere politic al guvernului, care a inspirat articolul injurios la adresa Coroanei. * Guvernamentalii,—și lucrul se știe, — nu au decît o singură preocupare: înlăturarea unui guvern Take Ionescu. In situațiunea politică de azi, cînd un asemenea minister e foarte probabil, guvernul a lansat atacurile din Facla, ca să prevină Coroana asupra atitudinei pe care o va lua partidul d-lui Carp în opoziție față de guvernul Take Ionescu. Cu alte cuvinte, partidul d-lui Carp înțelege să exercite un șantaj asupra Regelui, servinduse de revista Facla, unde tronează d-rul Racowsky, căruia i-a venit rîndul să plătească d-lor de la putere serviciile cunoscute. Și nu sunt acestea singure dovezi ale complicităței guvernului cu noua ediție a Protestarei. Atacurile violente împotriva magistraturei, după ce justiția s’a pronunțat în procesul tramvaelor comunale au fost inspirate Faclei din aceeași sursă guvernamentală care a inspirat și atacurile contra Regelui. De aceea s’a interzis magistraților insultați să cheme Facla la răspundere, după cum s’a ordonat acum închiderea dosarului în procesu de „lese-majestate“. Acestea sunt mijloacele de cari se slujesc sfetnicii Tronului. Ca să nu fie concediați de la putere, atacă pe Rege, exercitînd, cu ajutoraractei, cel mai murdar șantaj politic asupra Coroanei, șantaj prin care speră că, dacă nu se va face concentrarea, vor sili pe Suveran să nu încredințeze puterea d-lui Take Ionescu. De altfel, în această direcție, guvernul are și sprijinul Adevărului, care a abandonat cu totul pe d. Take Ionescu, de unde pînă acum cîteva luni un guvern Take Ionescu era singura soluție a situației pentru ziarul d-lui Mille, azi același ziar, paralel, cu Fada, susține partidul d-lui Carp. lașul cultural Presa lașului Ziare și ziariști.-Presa lașului de astă dată-Cotidian ale lașului.-Reviste literare și reviste speciale.-Ceva despre ziaristica ieșană. Intr’un articol anterior, vorbind de «lașul cultural», ne-am ocupat, în limitele unui articol de ziar, de «Scriitorii Iașului», cari prin producțiunile lor, mențin gloria de care se bucură vechea Capitală a Moldovei, pe tărîmul literar ; ca urmare la acel articol, continuăm astăzi cu un capitol consacrat presei ieșene, sau mai exact, publicității din Iași, care de asemenea face parte din ramura culturală a acestui oraș, cu un trecut atît de strălucit. Fără îndoială, că publicistica din Iași ocupă și astăzi același loc de frunte pe care l-a ocupat cu ani în urmă, cînd în vechea Capitală a Moldovei au apărut cele mai importante ziare din țară, conduse fiind pe atuncea de Gheorghe Mirzescu, Gheorghe Panu și alți scriitori de valoare, cari au contribuit cu succes la deslegarea acelor mari probleme sociale de cari erau frămîntate generațiile de pe atuncea. Acele ziare și reviste periodice au avut succesul timpurilor lor și ele au dat de asemenea lașului faima de oraș eminamente cultural. lașul iar menține acea faimă și, cu toate lipsurile și nevoile prin cari trece de cîțiva ani încoace, el n’a încetat a fi un oraș al inteligenței și al gîndirei. Iașul și-a avut și își are și acum organele ei de publicitate și scriitorii săi — și putem constata cu satisfacție, că el a dat țărei una din cele mai bune serii de ziariști, cari prin munca și talentul lor au fost atrași la centru, in Capitală, pentru a avea un cîmp de activitate mai mare și mai variat ca aicea, la Iași. La mai toate ziarele mari din București se află ziariști ieșeni cari ocupă locurile principale și cari s’au distins prin activitatea ce au desfășurat-o și continuă a o desfășura. Aceasta înseamnă că lașul o <.*—* - luminată, care a produs elevi buni, ziariști cari poartă condeiul cu toată competența, avînd capacitatea necesară și talentul indispensabil al acestei profesiuni. Actualmente Iașul are trei organe cotidiane care aparțin celor trei partide politice și anume : „Mișcarea“ ziarul cotidian al partidului naționalliberal, «Opinia» ziar cotidian, al partidului conservator-democrat și «Evenimentul» ziarul cotidian al partidului conservator, guvernamental. Tustrele aceste ziare politice se prezintă cititorului în aspectul unor ziare moderne, oferind tot ce se poate oferi în limitele unui oraș care n’ar putea alimenta pe ziaristul local după cum alimentează ziarele Capitalei pe ziariștii ei. In afară de aceasta, la Iași sunt o serie de corespondenți a celor mai principale ziare din București, cari alimentează presa Capitalei cu evenimentele din a doua Capitală a țării Iașul, cum arătăm deci aicea, ocupă după București primul loc în presa romînească. Pe lingă cele trei ziare cotidiane, mai apar la Iași și vre-o două trei ziare săptămînale, fără altă importanță decît doară aceea că aceste ziare, cu nota lor independentă, pot întreține pe ziaristul profesionist care nu poate avea alte resurse de existență decît din gazetărie. In ceea ce privește publicațiunile periodice, Iașul numără astăzi cam tot acelaș număr de reviste cîte apar și la București. Cea mai mare publicațiune periodică a Iașului—și desigur cea mai mare publicațiune din țară—este revista «Viața Romînească», înființată în anul 1906 de câtre d-nii C. Stere și Paul Bujor, revista aceasta a adunat în jurul ei pe cei mai mari scriitori ai țarei. După un timp îndelungat în locul d-lui P. Bujor a venit în fruntea direcțiunei d. dr. /. Cantacuzino. Revista apare cu o regularitate exemplară și fiecare număr ne oferă cste o surpriză literară. Vom aminti că printre colabororii «.Vi“t. n—;—«rara de scriitorii ieșeni—se numără Delavrancea, Vlăduța, Brătescu- Voinești, O. Goga, St. O. Iosif, D. Anghel, M. Sadoveanu, O. Carp, A. Gorovei, J. Bart,I. Minulescu, Sp. Popescu, D. D. Pătrașcanu, Sandu Aldea, H. Sanielevici f. m. a. Neuitații Caragiale și Gh. din Moldova au fost de asemenea colaboratorii «Vieții Romînești». Marea revistă ieșeană a fost cea dinții care a scos în relief valoarea artistică a nuvelistului Brătescu- Voinești, vechi colaborator al «Convorbirilor Literare» și tot ea a înzestrat literatura noastră cu operele d-lor D. D. Pătrrșcanu și G. Topiiceanu, cari au început sa publice întîia oară în «Viața Romînească». O revistă mai veche la Iași este revista «Archive». Fără a avea succesul «Vieții Rominești», revista «Arhiva» «pare de zeci de ani, fiind susținută de o sere de scriitori reputați și consacrata în mare parte direcțiunei istorice. Multe documente și fapte istorice,de interes superior, au aparut în această revistă, care ani de zile a fost diriguită de către istoricul nostru d-l A. D. Xenopol. De cîțiva ani apare la Iași și o revistă artistică consacrată artelor plastice. Revista e întitulată «Arta Romînă» și în jurul ei s-au adunat s serie de scriitori și artiști cari popularizează pictura și scluptura noastră. Este prima revistă ce apare in genul acesta la Iași și care a resbătut grație energiei ce o depune d-l A. D. Atanasiu, sufletul acestei publicațiuni. O altă publicațiune veche a Iașului este «Buletinul medicilor și naturaliștilor» care de ani de zile apare sub auspiciile societăței «Medicilor și Naturaliștilor» din Iași. Revista aceasta, după cum indică titlul ei, este o revistă consacrată situației medicale și naționale și ea are pînă astăzi un trecut fecund și folositor pentru întreaga știință romînească. Revistele «V. Adamachi» și «Revista genealogică» sunt de asemenea două publicațiuni periodice apărute în timpul din urmă, prima fiind consacrată științelor iar secunda genealogiilor familiilor boierești și a diferitelor familii streine. In timpul din urmă, beletristica ieșeană propriu zisă ne-a dat de asemenea cîteva publicațiuni periodice. Cea mai bună din nouile reviste apărute de curînd la Iași, este revista Versuri și Proză care reprezintă școala simbolistă. Aicea s’a impus prin talentul său frumos, tînărul poet I. M. Rafcu, care este de altfel șeful simboliștilor ieșeni. O altă revistă simbolistă, — mai mult a simboliștilor secesioniști—este revista «Fronda» care este însă departe de a avea interesul literar ce ni-l poate oferi din cînd în cînd revista «Versuri și Proză». Ambele reviste simboliste au dat loc la o altă publicațiune periodică, anti-simbolistă, întitulată «Floare- Albastră» în care au apărut o serie de încercări literare fără valoare; această publicațiune vrea totuși să distrugă pe simboliștii ieșeni. La aceste toate ziare și reviste se mai adaugă și diferite publicațiuni oficiale, cum e «Buletinul Camera de comerț», «Gazeta de Iași» ș. a.~ astfel că din cele arătate pH* și